Pretenţii. Decizia nr. 1856/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1856/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 5149/204/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1856
Ședința publică din data de 23 Aprilie 2015
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTOR - C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul - reclamant S. M. CÂMPINA, cu sediul în Câmpina, .. 117, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3908/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. D. C., CNP_, domiciliat în ., județ Prahova.
Cerere de apel scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant reprezentat de consilier juridic S. E. N., lipsind intimatul-debitor.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul apelantului-reclamant, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantului-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și conform motivelor invocate în cererea de apel.
Tribunalul ia act de susținerile reprezentantului apelantului-reclamant și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul S. M. Câmpina a chemat în judecată civilă pe pârâtul C. D. C. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 185,62 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate Sîmpetreanu G. și a penalităților de întârziere aferente calculate conform art. 3 alin. 2 din OUG nr. 13/2011 de la data prestării serviciilor medicale și până la achitarea efectivă a debitului.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că din adresa nr._ din 10.03.2014 emisă de Poliția comunei B. rezultă faptul că în data de 05.01.2014 pârâtul a avut un incident cu Sîmpetreanu G. în urma căruia acesta a primit îngrijiri medicale în cuantum de 185,62 lei.
Reclamantul a precizat că pârâtul are cunoștință de existența debitului restant, întrucât a fost înștiințat prin adresa nr. 835 din 18.03.2014.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 192 din codul de procedură civilă, art. 1349 din codul civil și art. 313 din Legea 95/2006 modificată și completată.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar fișa nr. 475/15.01.2014 (f.4), adresa nr. 835 din 18.03.2014 (f.6), adresa nr._ din 10.03.2014 emisă de Poliția comunei B. (f.7) și a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin rezoluția din 26.09.2014 instanța a dispus comunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor atașate cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și a invoca excepții în afara celor de ordine publică.
Cererea de chemare în judecată a fost primită de pârât la data de 29.09.2014, dar nu a formulat întâmpinare, astfel că, prin rezoluția din 03.11.2014 a fost stabilit termenul de judecată la data de 10.12.2014.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3908/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. M. Câmpina, pentru următoarele considerente:
Din adresa nr._ din 10.03.2014 emisă de Poliția comunei B., rezultă că Sîmpetreanu G. a fost victima unor agresiuni ca urmare a conflictului cu numitul C. D. C. din data de 05.01.2014(f.7).
Din foaia de observație nr. 475/05.01.2014 rezultă că părții vătămate, Sîmpetreanu G. i-au fost acordate îngrijiri medicale în sumă de 185,62 lei (f.4-5).
Potrivit art.313 din Legea 95/2006, modificată și completată prin O.U.G. nr.72/2006, sumele reprezentând cheltuieli pentru acordarea de asistență medicală în cazul faptelor care au produs daune sănătății altei persoane se recuperează de furnizorii de servicii medicale.
Instanța de fond a mai reținut că potrivit art. 1357 din codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție obligă pe acela din a cărui vină a fost ocazionat să îl repare, despăgubirile urmând să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului potrivit art. 1385 alin. 3 din codul civil.
Această răspundere este condiționată de stabilirea prejudiciului suferit din vina celui ce a săvârșit fapta care l-a cauzat și de existența raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și culpa celui ce a săvârșit-o.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu aceasta, prima instanță a constatat că acesta prezintă o importanță deosebită deoarece de existența acestuia depinde nu numai existența răspunderii civile ci și întinderea reparației deoarece despăgubirea nu poate fi datorată decât pentru daunele directe respectiv pentru acelea care sunt neîndoielnic consecința faptei ilicite.
În cauză reclamantul a dovedit cuantumul prejudiciului reprezentat de suma de 185,62 lei ce constă din cheltuielile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate, dar nu a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar vinovăția pârâtului în săvârșirea faptei ilicite care a cauzat prejudiciul produs reclamantului și raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și culpa pârâtului în producerea prejudiciului.
Din adresa nr._/10.03.2014 emisă de Poliția B. rezultă că între partea vătămată și pârât a existat o stare conflictuală în data de 05.01.2014, dar reclamantul nu a dovedit existența raportului de cauzalitate dintre prejudiciul ce i-a fost produs și vinovăția pârâtului în producerea acestui prejudiciu ca urmare a faptei ilicite săvârșite de pârât.
Față de cele reținute mai sus, instanța urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul – re reclamantul S. M. Câmpina, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate și, reținând cauza spre soluționare admiterea acțiunii formulată de reclamant și obligarea pârâtului C. D. C. la plata sumei de 185,62 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate părții - vătămate Sîmpetreanu G. și a penalităților aferente calculate conform art. 3 alin.2 din OUG nr. 13/2011 de la data prestării serviciilor medicale și până la achitarea efectivă a debitului.
În fapt, arată apelantul că prin sentința apelată, instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată, motivând că nu s-a dovedit existența raportului de cauzalitate dintre prejudiciul ce a fost produs și vinovăția pârâtului. Potrivit art. 313 din Legea 95/2006, modificată și completată prin Legea nr.132/2014, sumele reprezentând cheltuieli pentru acordarea de asistență medicală în cazul faptelor care au produs daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, se recuperează de furnizorii de servicii medicale .
Conform prevederilor art. 1357 Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție obligă pe acela din a cărui vină a fost ocazionat să îl repare, despăgubirile urmând să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit precum și cheltuielile pe efectuate pentru evitarea sau limitarea prejudiciului potrivit art. 1385 ali.3 Cod Civil.
Această răspundere este condiționată de stabilirea prejudiciului( lucru pe care apelanta arată că l-a făcut) care dă dreptul la reparație potrivit art. 1381 alin. l cod civil și existența raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și culpa celui care a săvârșit fapta ilicită; prin fapta săvârșită cu vinovăție, pârâtul C. D. C. a adus daune sănătății părții vătămate, iar între această faptă și prejudiciul produs există raport de cauzalitate în bază art. 1357, 1385 alin.3 Cod Civil. De asemenea, dispozițiile art. 1516 Cod Civil, prevăd dreptul creditorului la îndeplinirea integrală și la timp a obligației, iar în caz contrar creditorul are dreptul la daune interese pentru prejudiciul pe care debitorul l-a cauzat ca urmare a neexecutării obligației.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefundat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Apelantul reclamant a criticat sentința instanței de fond arătând că în mod greșit aceasta i-a respins cererea, motivat de nedovedirea existenței raportului de cauzalitate între prejudiciul produs și vinovăția pârâtului - invocând prevederile art. 313 din legea nr. 95/2006 modificată și completată, precum și prevederile art. 1357 și urm. C.civ. privind răspunderea civilă delictuală.
Analizând considerentele sentinței instanței de fond, prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, în raport de probatoriul administrat și de prevederile legale incidente în cauză.
Astfel, prima instanță a reținut că din foaia de observație nr. 475/05.01.2014 rezultă că părții vătămate Sâmpetreanu G. i-au fost acordate îngrijiri medicale însumate cu 185,62 lei, iar potrivit art. 313 din legea nr. 95/2006 modificată și completată prin OUG nr. 72/2006, sumele reprezentând cheltuieli pentru acordarea de asistență medicală în cazul faptelor care au produs daune sănătății altei persoane se recuperează de furnizorii de servicii medicale.
De asemenea, cererea apelantului reclamant a fost întemeiată pe prevederile art. 1349 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală - răspundere care este însă condiționată de stabilirea prejudiciului suferit, de culpa celui ce a săvârșit fapta cauzatoare de prejudiciu, precum și de existența raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și culpa celui care l-a produs.
În speță, prima instanță a reținut că singura condiție din cele sus menționate a fost dovedită în cauză, a fost cea privind prejudiciul în sumă de 185,62 lei reprezentând contravaloare îngrijiri medicale, fără a fi însă dovedite în cauză și celelalte două condiții de natură să atragă angajarea răspunderii civile delictuale din partea intimatului pârât.
Astfel, în cauză nu s-a dovedit culpa acestuia, care să determine tragerea sa la răspundere, în condițiile în care la dosar s-a depus doar o adresă a Postului de Poliție B. în care se comunică un număr de trei persoane - victime ale unor agresiuni, între care la poziția 3 este menționat numitul Sâmpetreanu G. - consemnându-se doar „stare conflictuală cu numitul C. D. C.”, mențiune insuficientă pentru a stabili împrejurările concrete ale respectivei stări conflictuale, consecințele acesteia, respectiv faptul că afecțiunile tratate de apelantul reclamant, conform înscrisurile medicale depuse la filele 4, 5 dosar fond, provin din starea conflictuală menționată și se datorează intimatului pârât C. D. C..
De altfel, constatând lipsa practic a dovezilor privind culpa pârâtului și legătura de cauzalitate între aceasta și prejudiciul suferit de apelantul reclamant, instanța de fond, din oficiu, a dispus efectuarea unei adrese către Postul de Poliție B. solicitând înaintarea declarațiilor și înscrisurilor întocmite în legătură cu incidentul ce a avut loc la data de 05.01.2014, în carte au fost implicați pârâtul intimat și numitul Sâmpetreanu G., însă prin adresa nr._/08.12.2014 postul de poliție menționat a comunicat că în urma verificărilor efectuate în evidențele sale nu au fost identificate înscrisuri care să aibă legătură cu incidentul menționat, sus numiții nefigurând în evidențele Postului de Poliție ca fiind reclamanți ai incidentului din data de 05.01.2014.
Astfel, în lipsa unui proces verbal de constatare privind starea conflictuală și eventuala agresiune invocată în cauză, precum și a oricărei alte dovezi în acest sens, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul nu a dovedit în cauză existența raportului de cauzalitate între prejudiciul ce i-a fost produs și vinovăția pârâtului în producerea acestuia prejudiciu, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de acesta, de natură să atragă obligarea sa la suportarea consecințelor patrimoniale aferente.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va aprecia că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, constatând totodată că motivele de apel formulate în cauză sunt nefondate, astfel că, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va respinge apelul declarat de apelantul - reclamant S. M. Câmpina, împotriva sentinței civile nr. 3908/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul - reclamant S. M. CÂMPINA, cu sediul în Câmpina, .. 117, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3908/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. D. C., CNP_, domiciliat în com. B., ., județ Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.04.2015.
Președinte, Judecător,
G. M. C.-A. M.
Fiind în C.O.,
semnează președintele instanței
Grefier,
M. - D. B.
Fiind în C.O.
semnează prim grefierul instanței
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. M.C.A.
4 ex./04.08.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Câmpina
j.f. C. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1698/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1872/2015.... → |
|---|
