Pretenţii. Decizia nr. 21/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 21/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 21
Ședința publică din data de 19.01.2015
PREȘEDINTE - C. D. E.
JUDECĂTORI - D. G.
- G. M.
GREFIER - C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul - reclamant D. I., domiciliat în com. Berceni, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/20.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât G. I., domiciliat în com. Berceni, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul – reclamant, reprezentat prin avocat T. E. L., lipsă fiind intimatul – pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus prin intermediul compartimentului registratură, cerere formulată de apărătorul recurentului prin care solicită strigarea cauzei după orele 10,30, după care,
Tribunalul constată că cererea formulată de apărătorul recurentului prin care solicită strigarea cauzei după orele 10,30 a rămas fără obiect, întrucât acesta s-a prezentat la strigarea pricinii.
Recurentul, prin apărător, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul, prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii formulate și obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 lei și a cheltuielilor de judecată, menționând că în mod nelegal instanța de fond a diminuat pretențiile reclamantului.
Învederează că din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și interogatoriu, rezultă că intimatul pârât a provocat leziuni recurentului, acesta având nevoie de 30 de zile de îngrijiri medicale și fiind întrunite condițiile privind răspunderea civilă delictuală.
Menționează că suma solicitată, 30.000 lei este o sumă corectă, justificată de gravitatea faptei care a existat, reclamantul a fost lovit cu o tijă metalică de 80 de cm, existând intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Cu privire la diminuarea de către prima instanță a cheltuielilor de judecată, de la 1000 lei, la 500 lei, învederează că au fost mai mult de 8 termene, diminuarea fiind netemeinică.
Solicită admiterea recursului; cu cheltuieli de judecată onorariu de avocat în cuantum de 500 lei.
Constatând dezbaterile încheiate, tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ , la data de 16.11.2012, reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâtul G. I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând daune materiale și 30.000 lei reprezentând daune morale și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, s-a arătat de către reclamant că la data de 12.06.2012 pârâtul l-a agresat fizic, producându-i leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale de 25-30 zile, aspect confirmat de SML care a emis certificatul medico legal nr. l 136/17.06.2011.
Ulterior, s-a început urmărirea penală față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de art.181 alin. l cod proc. pen., insă prin ordonanța procurorului din data de 0L08.2012 s-a dispus încetarea urmăririi penale față de acesta.
Reclamantul a formulat plângere împotriva sus-amintitei ordonanțe către primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, plângere care a fost respinsă, menținându-se soluția procurorului de caz.
Împotriva celor doua ordonanțe reclamantul a formulat plângere către Judecătoria Ploiești, ce face obiectul dosarului nr._/281/2012.
Având în vedere aceste aspecte și totodată faptul că in urma vătămării corporale produse de către acesta, reclamantul a rămas cu grave urmări, in momentul de față neputându-se folosi de mână și având dureri în continuare, nefiind capabil sa presteze nici un fel de munca ce necesită efort, deși are gospodărie și terenuri pe care le cultiva înainte de vătămarea ce i-a fost adusă, solicita admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În concluzie, s-a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumelor solicitate, respectiv 1.000 lei, daune materiale și 30.000 lei daune morale, precum și cheltuielile de judecata.
În drept au fost invocate disp.art.998-999 C.civ.
În susținerea acțiunii s-au depus înscrisuri.
Reclamantul a formulat precizare la acțiunea introductivă, prin care s-a indicat componența daunelor morale solicitate.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că între părți a avut loc un conflict provocat de reclamant prin cuvinte jignitoare adresate pârâtului, apoi părțile s-au lovit reciproc.
În drept s-au invocat disp. art. 115 – 118 C.pr.civ.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu interogatoriu.
Prin sentința civilă nr._/20.12.2013 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul D. I., a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 5 000 lei, cu titlu de daune morale și cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În fapt, din coroborarea înscrisurilor de la dosar rezultă că între părți a existat la data de 12.06.2011 o altercație fizică, în urma unor conflicte mai vechi, ce s-a desfășurat pe raza localității Berceni și în cursul căreia pârâtul l-a lovit pe reclamant cu o tijă metalică, provocându-i leziuni vindecabile în 25 – 30 de zile de îngrijire medicală.
Față de cauza cererii de chemare în judecată, reclamantul solicitând instanței obligarea pârâtului la plata către acesta a unor sume de bani, ca urmare a angajării răspunderii civile delictuale a acestuia pentru fapta proprie, instanța a analizat întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 998 – art. 999 din C. Civ, anume existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție, precum și a unei legături de cauzalitate între comiterea faptei respective și producerea prejudiciului.
În acest sens, art. 998 prevede că “orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar art. 999 dispune că “omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta constă în conduita (acțiune sau inacțiune) unei persoane, prin care se aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altei persoane, conduită care, în același timp, încalcă și normele dreptului obiectiv.
Astfel, din ansamblul probatoriu administrat în cauză a rezultat că, fiind provocat de către reclamant, pârâtul a aplicat reclamantului, la data menționată, o lovitură cu un corp dur – tijă metalică – cauzându-i leziuni.
De asemenea, instanța de fond a reținut că în cauză nu este incident niciunul din cazurile de înlăturare a caracterului ilicit al faptei, anume legitima apărare (nu este vorba de niciun fel de atac exercitat, în speță, împotriva pârâtului), starea de necesitate, îndeplinirea ordinului superiorului, consimțământul victimei, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei activități permise de lege.
Astfel fiind, instanța de fond a constatat că fapta pârâtului întrunește condițiile necesare pentru a se circumscrie noțiunii de “faptă ilicită”, în sensul art. 998 – art. 999 din C. civ.
Referitor la atitudinea psihică avută de pârât, în ceea ce privește fapta sa și urmările acesteia, prima instanță a reținut că pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a acestuia este necesar ca acesta să fi acționat cu vinovăție (intenție sau culpă).
În acest sens, instanța de fond a constatat că pârâtul nu a negat niciun moment altercația în cauză, arătând doar că reclamantul, la rândul său, i-a adresat cuvinte jignitoare, l-a lovit, fiind provocat, săvârșind așadar acțiunea cu intenție directă.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta ilicită reținută în sarcina pârâtului și prejudiciul cauzat reclamantului, aceasta rezultă din certificatul medico - legal, de la dosar, fila 40, prejudiciul produs în patrimoniul reclamantului fiind consecința vătămării sale corporale de către pârât.
Cu privire la daunele morale, prima instanță a reținut că acestea au caracter de compensație și sumele acordate nu au drept scop să înlocuiască o valoare economică cu altă valoare economică, ci de a atenua sau alina suferințele fizice și psihice ale victimelor.
Daunele morale reprezintă consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând in atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral nepatrimonial, instanța de fond a avut în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Instanța apreciază că suma de 5.000 de lei este proporțională cu prejudiciului moral suferit de reclamant ca urmare a traumei provocate de către pârât, având în vedere că leziunile produse de pârât au necesitat 25 – 30 de zile de îngrijire medicale, leziuni de durată care l-au împiedicat în mod pregnant de la îndeplinirea activităților sale zilnice (declarații martor, fila 33).
În ceea ce privește apărarea pârâtului, în sensul că a fost provocat de către reclamant și că el însuși a fost agresat de către reclamant, aceasta va fi avut în vedere în măsura diminuării pretențiilor cerute, însă nu poate duce la înlăturarea răspunderii civile.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului, a obligat pe pârât să-i plătească reclamantului daune morale în cuantum de 5 000 lei și în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. și 276 C.pr.civ., față de împrejurarea că pretențiile au fost admise în parte, instanța a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocat, calculate prin regula proporționalității (valoarea pretențiilor admise raportate la valoarea pretențiilor totale).
Împotriva soluției pronunțate de instanța de fond, reclamantul a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurentul reclamant a arătat că instanța fondului a dat o interpretare greșita actului dedus judecații, în sensul că a reținut ca motiv de diminuare a pretențiilor sale, provocarea.
Deși din probele ce au fost administrate in cauza a rezultat caracterul ilicit al faptei pârâtului intimat, instanța fondului a considerat că provocarea, care de altfel nu reprezintă o cauza de diminuare a pretențiilor și cu atât mai mult, nu a fost dovedită in prezenta cauză, ar fi un motiv de reducere a cuantumului pretențiilor, de 6 ori mai puțin, diminuare pe care insa instanța fondului nu o motivează in niciun fel.
Provocarea pe care a reținut-o instanța fondului, in baza declarației pârâtului, fără a se corobora cu nicio altă probă din dosar, reprezintă o circumstanță atenuantă, care se are in vedere la individualizarea unei pedepse și nicidecum o cauza de reducere a cuantumului daunelor morale, care reprezintă in speța de față o pagubă suferita ca urmare a provocării unei suferințe morale.
Așadar, instanța de fond a redus valoarea daunelor morale solicitate de la suma de 30.000 lei la 5.000 lei, fără a justifica în concret, raportat la întregul material probator, de ce se impune aceasta diminuare substanțială.
In cauză au fost dovedite pe deplin pretențiile sale, atât prin răspunsurile intimatului pârât la interogatoriu, arătând faptul ca l-a lovit peste braț cu o tija metalică de cea. 80 cm lungime, provocând leziuni ce au necesitat 30 zile îngrijiri medicale, cât și din declarațiile martorului, care de altfel a fost propus și de către pârât, acesta arătând faptul că suferința sa fizică și psihică în special, a fost una majoră, nici la acest moment neputându-se folosi de brațul respectiv.
În acest sens este și opinia ICCJ, care prin decizia nr.1387 din 14.02.2002 arată ca "în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța stabilește cuantumul acestora și întinderea, în raport cu "gravitatea vătămărilor produse si de intensitate”.
Recurentul reclamant consideră ca instanța fondului în mod nejustificat și fără probe concludente, a diminuat pretențiile sale și a diminuat, de asemenea, în mod nejustificat, cheltuielile de judecată, constând în onorariu avocat, motivat de faptul că valoarea cheltuielilor de judecata trebuie să fie proporționale cu valoarea pretențiilor.
Dispozițiile art.274 alin.3 c.pr.civ. prevăd faptul că " judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."
In consecința, judecătorul, deși are acest drept, arată anterior, trebuie sa aibă in vedere, in situația in care micșorează onorariul avocatului munca îndeplinită de avocat.
In cazul de fata, cauza ce face obiectul prezentului dosar a avut un prim termen de judecata la data de 15.02.2013, urmând alte șase termene, la care avocatul a fost prezent și l-a asistat personal, solicitând și administrând probe timp de 10 luni, motiv pentru care consideră că diminuarea onorariul este nejustificată.
În drept, au fost invocate disp. art.304, pct.9 cod proc..civ.
Primindu-se dosarul Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 07.11.2013.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Ca prim motiv de recurs, a invocat recurentul faptul că instanța fondului a dat o interpretare greșita actului dedus judecații, în sensul că a reținut ca motiv de diminuare a pretențiilor reclamantului, provocarea.
In primul rând, Tribunalul constată că, recursul vizează modul in care a fost soluționată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 30.000 lei reprezentând daunele morale, astfel încât va analiza criticile recurentului raportat la acest aspect.
In acest context, tribunalul constata ca este întemeiată critica recurentului deoarece stabilirea indemnizației destinate reparării prejudiciului moral presupune raportarea la prejudiciul efectiv suferit pentru ca numai in acest mod își atinge scopul de a reprezenta efectiv o reparație a daunei morale.
Prin urmare, atunci când se procedează la examinarea reparării daunelor morale, instanța trebuie sa retina pe de o parte prejudiciul moral suferit, iar pe de altă parte despăgubirea bănească destinata reparării acestuia.
In concluzie, împrejurările în care s-a produs fapta ilicita cauzatoare de prejudicii sunt mai puțin relevante sub aspectul stabilirii întinderii despăgubirilor destinate reparării prejudiciului moral, aceste împrejurări urmând a fi avute in vederea cu ocazia aplicării unor eventuale sancțiuni penale, putând constitui circumstanțe agravante sau atenuante.
F. de aceste considerente, tribunalul constata ca soluția instanței de fond este netemeinică având in vedere faptul că s-a reținut ca si temei al diminuării pretențiilor solicitate, apărarea pârâtului intimat in sensul că, ar fi fost provocat de către reclamant, acesta fiind motivul agresiunii produse.
Așa cum s-a arătat in precedent, criteriile de apreciere a prejudiciului moral sunt proprii naturii prejudiciului si pot fi: importanta prejudiciului moral, durata si intensitatea durerilor fizice si psihice, tulburările si neajunsurile suferite de victimă etc., aprecierea fiind făcută in funcție de toate circumstanțele cauzei.
De asemenea, trebuie avute in vedere repercusiunile prejudiciului moral asupra stării generale a sănătății victimei, asupra posibilității acesteia de a se realiza in plan social si profesional precum si valorile nepatrimoniale lezate si consecințele produse inclusiv in plan familial.
In concluzie, in raport de aceste criterii, constatând că daunele morale solicitate au fost diminuate substanțial, in mod nejustificat, capacitatea de muncă a reclamantului recurent fiind afectată, așa cum a arătat martorul S. C., tribunalul va constata că sentința recurata este netemeinica sub acest aspect si prin urmare, rap. la art. 304 pct.9 Cod pr.civ.-1865, va admite recursul si va modifica in parte sentința atacata în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 6000 lei cu titlu de daune morale, cuantum apreciat ca fiind îndestulător pentru prejudiciul moral suferit.
Al doilea motiv de recurs se refera la faptul ca in mod nejustificat, instanța de fond a micșorat cuantumul onorariului de avocat solicitat cu titlu de cheltuieli de judecata .
Tribunalul apreciază că și aceasta critica a recurentului este fondata deoarece instanța de fond trebuia sa aibă in vedere faptul că judecătorii au dreptul sa mărească sau sa micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii si munca îndeplinită de avocat.
La baza acordării cheltuielilor de judecata, inclusiv a onorariului de avocat, se afla principiul răspunderii civile delictuale, in conformitate cu care reparațiunea trebuie sa fie integrala. Având in vedere că si dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv, atunci când se constată ca cel care a câștigat procesul a săvârșit un drept abuziv, instanța are posibilitatea sa-l oblige pe cel care a căzut in pretenții să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea adversa.
Prin urmare, numai in cazuri temeinic justificate instanța poate dispune reducerea onorariului de avocat in raport cu echitatea ori cu activitatea depusa de către avocat.
In condițiile in care, in prezent, legea nu reglementează „plafoane minimale” ale onorariului de avocat, munca prestata de avocat rămâne un criteriu fundamental in raport cu care instanța poate statua, in conformitate cu prevederile art. 274 alin. 3 Cod procedura civila, asupra posibilității de reducere a onorariului de avocat, reținând și dificultatea cazului, amploarea sau durata acestuia, timpul si volumul de munca solicitate pentru executarea mandatului, importanta intereselor in cauza, notorietatea, experiența si reputația avocatului ori situația financiara a clientului.
In cauza, Tribunalul va avea in vedere ca, particularitățile spetei, raporturile conflictuale dintre părți, durata litigiului, necesitatea administrării probatoriului cu martori, au necesitat o activitate importanta a avocatului recurentului reclamant, onorariul perceput de avocat – 1000 lei – nefiind unul exagerat in raport cu munca prestată .
Prin urmare, Tribunalul constata ca si acest motiv de recurs este fondat si ca urmare, in temeiul art. 304 pct. 9 Cod pr.civ. va modifica în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
In prezenta cauză, in temeiul art. 274 Cod pr.civ., Tribunalul va obliga intimatul la plata către recurent a sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitantei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul - reclamant D. I., domiciliat în com. Berceni, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/20.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât G. I., domiciliat în com. Berceni, ., jud. Prahova.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 6000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Obligă intimatul la plata către recurent a sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2015.
Președinte, | Judecători, |
C. D. E. | D. G. G. M. |
Grefier, |
C. A. |
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. D.G./tehnored. CA
2 ex./11.02.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. I. G.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 122/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 137/2015.... → |
|---|
