Pretenţii. Decizia nr. 295/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 295/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.295
Ședința publică din data de 22.05.2014
PREȘEDINTE – R. C.
JUDECĂTORI – E. C. D.
- C. M.
GREFIER – CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă M. M. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat L. G. – cu sediul în Ploiești, ., ..3, . și recurentul pârât T. C. C. domiciliat în com. Starchiojd. ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 19.05.2015 susținerile parților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitate 22.05.2015 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 03.08.2012, sub nr._, reclamanta M. A. a chemat în judecată pe pârâtul T. C. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat să îi plătească suma totală de 88.000 lei, reactualizați la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2853/22.07.2009, se angaja să înstrăineze soților C. G. și C. G. garsoniera, proprietatea sa, prețul vânzării fiind stabilit la 88.000 lei. La încheierea antecontractului, promitenții cumpărători au achitat 8476 lei.
In continuare, s-a mai învederat faptul că, la aceeași dată, s-a încheiat de către reclamantă procura specială autentificată sub nr. 2854/22.07.2009 în favoarea pârâtului. La data de_, s-a încheiat de către reclamantă, prin mandatar - pârâtul T. C. C., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5126, pârâtul încasând diferența de preț, respectiv 79.524 lei.
Reclamanta a mai arătat că, în susținerea cererii formulate, că pârâtul, în calitate de mandatar, deși avea obligația de a-i preda suma încasată în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare, acesta nu și-a îndeplinit această obligație, iar în ceea ce privește avansul obținut la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2853/22.07.2009, în urma înțelegeri verbale, pârâtul urma să construiască alături de imobilul său un spațiu de locuit decent pentru reclamantă. Nici această obligație nu a fost îndeplinită, reclamanta locuind în condiții precare.
În dovedirea temeiniciei cererii, au fost depuse înscrisuri.
Acțiunea a fost întemeiata in drept pe dispozițiile art. 1539,1540,1541 vechiul cod civil.
Pârâtul legal citat, a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la suma de 8476 lei, arătând faptul că actul a fost încheiat la data de 22 iulie 2009, iar acțiunea a fost introdusă la instanță la data de 03 august 2012.
Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată, arătând că, în calitate de nepot de soră al reclamantei, a dorit să o ajute la perfectarea actelor de vânzare-cumpărare cu privire ia garsoniera acesteia. Mai mult, pârâtul a menționat faptul că i-a oferit o locuință reclamantei, iar suma de 8476 lei, respectiv 79.524 lei a fost primită de către reclamantă la momentul încheierii celor două acte.
În ședința publică din data de_, instanța de fond a admis excepția nelegalei compuneri a completului de judecată și cauza a fost repartizată aleatoriu prezentului complet.
Cererea de ajutor public judiciar formulată de către reclamantă a fost admisă la data de_ și s-a dispus scutirea de la plata sumei de 619,56 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
La data de_, s-a depus de către reclamantă o precizare, pin care a arătat că suma de 8.476 lei reprezintă avansul din prețul total al imobilului de 88.000 lei, acest avans, precum și diferența de preț urmând a fi achitate cel mai devreme la data de_ - data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Reclamanta a solicitat, prin intermediul precizării formulate, obligarea pârâtului la achitarea sumei de 79.524 lei, în cazul în care se admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către parat.
În ședința publică din data de_, reclamanta a precizat temeiul de drept pentru prima sumă, respectiv îmbogățirea fară justă cauză, și s-a unit cu fondul excepția prescripției dreptului la acțiune.
In cursul cercetării judecătorești a fost administrata, la solicitarea părților si dispoziția instanței proba cu înscrisurile atașate la dosar, proba cu interogatoriu (răspunsurile fiind atașate la f. 60-63) și proba cu martori, ale căror declarații fiind consemnate și atașate la dorul cauzei (f. 89-94).
În urma probelor administrate, prin sentința civilă nr._/2014, Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea având ca obiect „pretenții", a admis excepția dreptului material la acțiune invocată de către pârât în ceea ce privește suma de 8476 lei, a respins acțiunea formulată ca prescrisă în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata sumei de 8476 lei și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 79.524 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de_, între reclamantă, pe de o parte, și C. G. și C. G., pe de altă parte, se încheie antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2853, prin care reclamanta se obligă să vândă garsoniera din Ploiești, . de 88.000 lei, din care aceasta primește 8476 lei, iar diferența de 79.524 lei urmând a se achita de către cumpărător până la data de_, data perfectării acrului de vânzare-cumpărare.
Prin procura specială autentificată sub nr. 2854/22.07.2009, reclamanta împuternicește pe pârâtul T. C. C. să vândă garsoniera din Ploiești, ., se prevede faptul că pârâtul va încasa restul de preț pe care îl va remite către reclamantă.
La data de_, reclamanta, prin mandatar - pârâtul T. C. C., încheie cu C. G. și cu C. G. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5126, cu privire la garsoniera din Ploiești, . este de 88.000 lei, din care vânzătoarea-reclamantă declară că a primit suma de 8476 Iei la data semnării antecontractul de vânzare-cumpărare, iar diferența de 79.524 lei a primit-o prin mandatar la data autentificării contractului. De asemenea, pârâtul, în calitate de mandatar, se obligă să achite vânzătoarei, reclamanta în cauză, diferența de preț primită.
In drept, instanța de fond a reținut că deși au intrat în vigoare dispozițiile noului cod civil ce cuprinde reglementări privind prescripția, acestea nu sunt aplicabile în cauză întrucât cursul prescripției a început în baza disp. din Decretul 167/1958, iar prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil (nou) sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, conform prevederilor art. 201 din Legea nr. 71/2011.
În temeiul art. 137 alin 1 C. proc. civ., instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. în consecință, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei cu privire la suma de 8476 lei.
S-a reținut că suma de 88.000 lei pentru care a fost formulată cererea de chemare în judecată este compusă din suma de 8476 lei, care reprezintă suma primită de către reclamantă la data încheierii antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2853/22.07.2009, și suma de 79.524 lei, suma primită de reclamantă prin mandatar - pârâtul T. C. C. la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5126.
Instanța a respins ca neîntemeiată susținerea reclamantei în sensul că suma de 8476 lei trebuia să fie plătită de către pârât cel mai devreme la data de la data de_ - data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, având în vedere acest aspect nu este prevăzut în niciunul din actele încheiate între părți.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar în baza art. 12 din același act normativ, se reține că în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Întrucât în cauză nu este aplicabil un termen special de prescripție, instanța urmează a avea în vedere termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 Decretul 167/1958, aplicabil tuturor acțiunilor prin care se valorifică un drept de creanță.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată, conform rezoluției de primire, la data de 03.08.2012. Ca urmare, pentru sumele datorate înainte de data de 02.08.2009, termenul de 3 ani de prescripție a dreptului material la acțiune al reclamantei, era împlinit.
Având în vedere că antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2853 a fost încheiat la data de 22.07.2009, prevăzându-se că suma de 8476 lei a fost primită de către reclamanta, instanța constată că termenul de 3 ani de prescripție a dreptului material la acțiune începe să curgă de la această dată. Prin urmare, la data introducerii prezentei cereri, respectiv 03.08.2012, termenul impus de lege era împlinit.
Având în vedere situația de fapt și de drept expusă, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, invocată de către pârât în ceea ce privește suma de 8476 lei și va respinge acțiunea formulată pentru această sumă ca prescrisă.
Pe fondul cauzei, în soluționarea acestei cereri, instanța se va raporta la prevederile art.6 alin.l si 2 din Noul Cod Civil - Aplicarea legii civile/Art. 6 - Aplicarea în timp a legii civile, conform cărora: "Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor", întrucât promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare este act juridic, convenție sinalagmatică intervenită intre părțile cauzei.
Așadar, raportat la art.6 alin.l si 2 din Noul Cod Civil se vor avea in vedere actele normative in vigoare la data încheierii contractelor care fac obiectul prezentei cauze - 22 iulie 2009, respectiv 07 august 2009, dând eficientă art.6 alin.2 din Noul Cod civil, dar si principiului de drept: „tempus regit actum".
De asemenea potrivit art. 102 alin 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicarea a Noului cod civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
In cauza de fată contractele au fost încheiate la 22 iulie 2009, respectiv 07 august 2009, așadar anterior intrării în vigoare a Noului cod civil, și, prin urmare, sunt aplicabile prevederile vechiului cod civil și a legislației în vigoare la acel moment.
In conformitate cu dispozițiile art. 1532 și urm. C.civ., mandatul este un contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire și pe care îl reprezintă. Principala obligație a mandatarului este de a executa mandatul, în temeiul art. 1539 c.civ. Neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a acestei obligații fac ca mandatarul să fie răspunzător nu numai de doi (intenție), dar și de culpă simplă.
În cauza dedusă judecății, mandatarul - pârâtul T. C. C. avea obligația prevăzută de procura specială autentificată sub nr. 2854/22.07.2009 de a vinde garsoniera din Ploiești, . încasa restul de preț pe care trebuia să-1 remită către reclamantă.
Obligația de a încheia contractul de vânzare cumpărare a fost îndeplinită de către mandatar, fiind autentificat sub nr. 5126 contractul de vânzare-cumpărare din data de 07.08.2009. Mai mult, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5126/07.08.2009 se prevede că pârâtul, în calitate de mandatar, se obligă să achite vânzătoarei, reclamanta în cauză, diferența de preț primită, respectiv 79.524 lei.
În ceea ce privește obligația de a remite suma de 79.524 lei, pârâtul -mandatar nu a depus nici un înscris din care să rezulte faptul că și-a îndeplinit această obligație. Mai mult, prin răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriul administrat (f. 60-61), pârâtul a recunoscut că a încasat suma respectivă.
Faptul că pârâtul a ajutat-o pe reclamantă oferindu-i o locuință, astfel cum rezultă din răspunsurile date de către reclamantă întrebărilor formulate de către pârât (f. 62-63), nu echivalează cu executarea de către pârâtul -mandatar a contractului de mandat - procura specială autentificată sub nr. 2854/22.07.2009. Acest aspect se coroborează cu declarația martorului N. D. M., propus de către pârât, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar filele 89-90, care menționează faptul că părțile „au ajuns să se certe de vreo 2-3 ani pe motiv că pârâtul nu i-a dat reclamantei banii rezultați din vânzarea garsonierei".
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța constată că nu s-a făcut dovada îndeplinirii de către pârâtul - mandatar a obligației de a remite suma de 79.524 lei. Prin urmare, se reține că acțiunea reclamantei cu privire la această sumă este întemeiată, motiv pentru care instanța urmează să o admită și să dispună obligarea pârâtului la plata a sumei de 79.524 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul reclamanta M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru transa de preț reprezentata de suma de 8476 lei, considerând ca termenul de 3 ani curge de la data de 22 iulie 2009, data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare si nu, cel mai devreme - așa cum a învederat recurenta - reclamanta de la data de 7,08.2009 data încheierii contractului de vânzare cumpărare.
a)Raporturile juridice dintre reclamant si parat relative la suma de 8476 lei: reclamanta încheie antecontractul de vânzare-cumpărare nr.2853/22.07.2009 privind imobilul - garsoniera situat in Ploiești, ., ., jud. Prahova.
Arată reclamanta că in cuprinsul antecontractului se prevede ca prețul vânzării - 88.000 lei, avansul din prețul total: 8476 lei, acest avans fiind achitat de promitentul cumpărător la încheierea antecontractului, adică la data de 22 iulie 2009, iar în antecontract se menționează ca avansul l-a încasat reclamanta - vânzătoare.
Reclamanta susține in acțiune ca si avansul de 8476 lei l-a încasat tot nepotul sau, paratul T. C. C. deoarece reclamanta încheie paratului, nepotul sau, procura speciala autentificata subnr.2854/22.07.2009, aceasta procura fiind încheiata de reclamanta la același notar ca si antecontractul, purtând un număr de autentificare - 2854- consecutiv numărului de autentificare al antecontractului.
Este evident ca paratul a însoțit-o pe mătușa sa, reclamanta M. M. la notariat când s-a încheiat antecontractul si s-a predat reclamantei avansul de 8476 lei.
Declarația martorului C. - promitentul cumpărător care a declarat in fata instanței ca avansul l-a încasat paratul, acesta având obligația de a restitui aceasta suma de bani, toți martorii audiați si pentru reclamanta si pentru parat au arătat ca înțelegerea dintre parți a fost aceea ca din prețul (total) obținut din vânzarea garsonierei, reclamantei sa i se asigure ( sa dobândească ) de către nepotul sau, paratul, o noua locuința.
Si paratul a arătat in întâmpinare ca a avut calitatea de mandatar tocmai pentru "a o ajuta " pe mătușa sa in scopul sus menționat - adică găsirea de către el a unei noi locuințe.
Prin urmare, in măsura in care paratul nu isi respecta si acest angajament era obligat sa restituie întregul preț obținut, inclusiv avansul.
In cazul nerestituirii întregului pret, inclusiv a avansului, in persoana paratului opera îmbogățirea fara just temei.
Cu privire la calcularea termenului de prescripție pentru avansul de 8476 lei, arată că dreptul reclamantei de a solicita inclusiv aceasta suma de bani este afectat de condiția (suspensiva ) respectiv: neindeplînirea de către parat a obligației de a asigura matusii sale -reclamanta - o locuința.
Deci termenul de prescripție de 3 ani curge de la data îndeplinirii condiției suspensive de a nu i se asigura o locuința, fiindcă de atunci se naște dreptul reclamantei.
Or, din probatoriile administrate - declarațiile de martori - au rezultat că paratul, dupa ce a încasat si restul de pret de 79.534 lei, la data de 7 august 2009, a asigurat temporar o locuința ( închiriata ) reclamantei, dupa care nu si-a mai îndeplinit obligația, reclamanta locuind in condițiile pe care instanța le poate observa de la dosar ( planșe fotografice, declarații olografe ale vecinilor, declarație martor reclamanta ) aspect necontestat în vreun fel pe parcursul procesului de către parat.
Concluzia este deci ca oricum prescripția curge dupa 7 august 2009 ( adică dupa încasarea si a restului de pret de 79.524 lei), data încheierii actului de vânzare-cumpărare, pentru argumentele sus enunțate.
Cum acțiunea este introdusa anterior datei de 7 august 2012, este evident ca si pentru suma de 8476 lei prescripția nu s-a împlinit.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 09.03.2012.
In raport de motivele de recurs, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că in mod greșit a procedat Judecătoria Ploiești atunci când a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de mine si a respins acțiunea ca prescrisa in ceea ce privește obligarea paratului la plata sumei de 8476 lei.
Astfel cum a arătat in mod corect, Judecătoria Ploiești, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar in baza art. 12 din același act normativ, se retine ca in cazul in care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescriptive deosebita.
Ori, având in vedere ca in cauza nu este aplicabil un termen special de prescripție, instanța in mod corect a aplicat termenul general de prescripție de 3 ani.
Astfel, cererea de chemare in judecata a fost formulat, conform rezoluției de primire la data de 03.08.2012, ca urmare pentru sumele datorate înainte de 02.08.2009, termenul de 3 ani de prescripție este împlinit.
Acest termen a început sa curgă de la momentul autentificării antecontractului de vânzare, respectiv 22.07.2009 si nu data la care se pretinde de mătușii sale o locuința.
Daca recurentul-intimat ar fi avut o datorie fata de M. M., aceasta ar fi cunoscut de existenta acesteia inca de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare si nu ulterior acelei date, așa cum se pretinde.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește recursul formulat de către recurenta reclamantă, Tribunalul reține următoarele:
La data de_, între reclamantă, pe de o parte, și C. G. și C. G., pe de altă parte, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2853, prin care reclamanta s-a obligat să vândă garsoniera din Ploiești, . de 88.000 lei, din care a primit la data autentificării antecontractului de vânzare –cumpărare suma de 8476 lei, iar diferența de 79.524 lei urmând a se achita de către cumpărător până la data de_, data perfectării acrului de vânzare-cumpărare.
Prin procura specială autentificată sub nr. 2854/22.07.2009, reclamanta l-a împuternicit pe pârâtul T. C. C. să vândă garsoniera din Ploiești, . stabilite în contractul de vânzare-cumpărare.
De asemenea, potrivit aceleiași procuri (care atestă încheierea contractului de mandat între părți), recurentul intimat avea obligația, printre altele, de a încasa restul de preț.
La data de_, reclamanta, prin mandatar - pârâtul T. C. C., încheie cu C. G. și cu C. G. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5126, cu privire la garsoniera din Ploiești, . este de 88.000 lei, din care vânzătoarea-reclamantă a declarat că a primit suma de 8476 Iei la data semnării antecontractul de vânzare-cumpărare, iar diferența de 79.524 lei a primit-o prin mandatar la data autentificării contractului. De asemenea, pârâtul, în calitate de mandatar, s-a obligat să achite vânzătoarei, reclamanta în cauză, diferența de preț primită.
Tribunalul reține că în mod corect, instanța de fond a reținut că, deși au intrat în vigoare dispozițiile noului cod civil ce cuprind reglementări privind prescripția, acestea nu sunt aplicabile în cauză întrucât cursul prescripției a început în baza disp. din Decretul 167/1958, iar prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil (nou) sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, conform prevederilor art. 201 din Legea nr. 71/2011.
Astfel, termenul de prescripție extinctivă este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.
Acest termen se aplică tuturor acțiunilor personale (prin care se valorifică drepturi de creanță), cu excepția cazurilor în care există termene speciale de prescripție sau părțile au convenit un alt termen, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligațional (act juridic sau fapt juridic stricto sensu licit sau ilicit), inclusiv în cazul pretențiilor patrimoniale care însoțesc o acțiune, indiferent dacă aceasta din urmă este sau nu prescriptibilă extinctiv (spre exemplu, pretențiile patrimoniale ce însoțesc acțiunea în nulitate, acțiunea în reducțiune, acțiunea în rezoluțiune sau reziliere etc.), în măsura în care acțiunea prin care se valorifică asemenea pretenții are caracterul unei acțiuni patrimoniale și personale.
În cauză, termenul de prescripție, așa cum corect a reținut instanța de fond curge de la data încheierii antecontracului de vânzare cumpărare, aceasta fiind data la care s-a născut pretinsul drept al recurentei reclamante a solicita suma de 8476 lei, pretins încasată de către recurentul intimat.
Susținerea recurentei reclamante potrivit căreia dreptul reclamantei de a solicita suma de 8476 lei, ar fi fost afectat de condiția suspensivă, respectiv neîndeplinirea de către pârât a obligației de a sigura reclamantei o locuință, nu este susținută de nicio probă, nefiind menționată o asemenea condiție în vreun contract.
Potrivit dispozițiilor vechiului Cod civil, interpretarea contractelor este reglementată prin cateva reguli sau prevederi cu caracter supletiv sau de recomandare inscrise in art.970 alin.2 si art.977-985 din Codul Civil. Astfel "Interpretarea contractelor se face dupa intenția comună a părților contractante, dar nu după sensul literal al termenilor".
Sarcina de a dovedi că voința reală este alta și nu corespunde cu voința declarată revine părții interesate.
În cauză, recurenta – reclamanta nu a făcut dovada faptului că aceasta a fost vointa părtilor contractante.
Având în vedere acest aspect, Tribunalul reține că în mod corect instanța de fond, a apreciat că termenul de 3 ani de prescripție a dreptului material la acțiune a început să curgă să curgă de la data încheierii antecontractului, astfel că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 03.08.2012, termenul impus de lege era împlinit.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât T. C. C., Tribunalul reține următoarele:
În temeiul art. 1532 C.civ., mandatul este un contract civil prin care o parte, numită mandatar, se obligă, de regulă fără plată, în limitele legii care interesează ordinea publică și bunele moravuri, să încheie unul sau mai multe acte juridice civile în numele și pe seama celeilalte părți, numită mandant, de la care a primit această împuternicire și pe care o reprezintă.
Una dintre obligațiile mandatatarului (1541 C civ) este aceea de a da socoteala si a remite mandantului tot ceea ce a primit pentru executarea sarcinilor, chiar daca ceea ce a primit nu s-ar fi cuvenit de drept mandantului. In completare, art. 1544 C.civ. prevede ca pentru sumele de bani primite, mandatarul datoreaza dobanzi din ziua cand i-au fost cerute, iar daca le-a folosit in interes propriu, dobanda poate fi ceruta din ziua intrebuintarii sumei.
Tribunaul reține că în mod corect instanța de fond a reținut că mandatatul nu și-a respctatat obligația de a remite suma de bani primită cu tilu de preț, respectiv suma de 79.524 lei.
Astfel, tribunalul reține că deși recurentul pârât avea sarcina probei, nu a reușie să facă dovada faptului că ar fi remis această sumă de bani către recurenta reclamantă.
De asemenea, tribunalul constată că, în mod corect instanța de fond a apreciat că ajutorul dat reclamantei prin oferirea unei locuințe, astfel cum rezultă din răspunsurile date de către reclamantă întrebărilor formulate de către pârât (f. 62-63), nu echivalează cu executarea de către pârâtul - mandatar a contractului de mandat - procura specială autentificată sub nr. 2854/22.07.2009, întrucât executarea mandatului presupunea remiterea unei sume de bani și nu o altă contraprestație, în condițiile în care nu s-a făcut dovada unei astfel de convenții.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept, Tribunalul urmează să respingă ambele recursului ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenta reclamantă M. M. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat L. G. – cu sediul în Ploiești, ., ., jud. Prahova și recurentul pârât T. C. C. domiciliat în com. Starchiojd. ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, azi, 22.05.2015.
Președinte, Judecători,
R. C. E. C. D. C. M.
fiind promovată la C.A.Ploiești
semnează președintele instanței
Grefier,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored. ECD
2 ex./ 08.06. 2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. R. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 300/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2107/2015.... → |
|---|
