Fond funciar. Decizia nr. 299/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 299/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 299
Ședința publică din data de 26.05.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTORI – A. G. H.
- N. C.
GREFIER – A. D.
Pe rol fiind soluționarea recursurile declarate de recurenții – reclamanți C. F., C. C. L. ambii cu domiciliul în Filipeștii de P., ., județul Prahova, I. C. E. cu domiciliul în Câmpina, ., ., . și A. CONSTANTA cu domiciliul în Filipeștii de P., sat Dițești, ., județul Prahova și de recurenta - pârâtă S. V. prin procurator S. I. cu domiciliul în Filipeștii de P., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 616/16.02.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimatele - pârâte C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI FILIPESTII DE P. cu sediul în Filipeștii de P., .. 343, județul Prahova și C. JUDETEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRAHOVA cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurenta - reclamantă A. C., personal și asistată de avocat N. G. M., care îi reprezintă și pe ceilalți recurenți – reclamanți, recurenta – pârâtă reprezentată de procurator S. I. și de avocat G. A., lipsind intimatele – pârâte.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
Cerere scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 26.05.2015, apărătorul reclamanților C. F. a depus la dosar o cerere prin care solicită lăsarea cauzei la ultima strigare, având în vedere că la prima oră este la Judecătoria Vălenii de M., după care:
Apărătorul recurentei – reclamante învederează instanței că a luat la cunoștință de înscrisurile de la dosar. Totodată, depune un set de înscrisuri în combaterea înscrisurilor depuse la termenul trecut de intimată și în dovedirea faptului că ceea ce se susține față de terenul din . actele depuse nu este real.
Tribunalul pune în discuția părților cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene
Apărătorul recurentei – pârâte apreciază că sunt îndeplinite condițiile de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru ca instanța de contencios european să stabilească dacă interpretarea dată de art. 17 alin. 1 din Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, precum și practica acestei instanțe de contencios european contravine, sau, din contră este pe linia deciziei nr. 11/2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și justiție, care face referire la dezlegarea unor probleme de drept referitoare la caracterul obligatoriu față de care instanțele naționale trebuie să aplice art. 18 și 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1191. consideră că este de o deosebită importanță această sesizare pentru că, pe de o parte, urmează să se stabilească de o instanță europeană dacă practica statuată de către Înalta Curte de Casație și Justiție este actuală și poate fi aplicabilă în condițiile în care cererea de renunțare formulată mai poate fi opozabilă în lipsa imposibilității antamării unei evoluții legislative ulterioare. Pentru aceste motive solicită admiterea cereri astfel cum a fost formulată.
Apărătorul recurenților – reclamanți solicită respingerea cererii, ca inadmisibilă, chiar dacă cererea face trimitere la art. 17 alin. 1 din Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, de fapt cererea vizează analizarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea normelor de drept național. Or o cerere adresată Curții de Justiție Europene se poate adresa numai pentru a se cere un punct de vedere asupra dreptului comunitar. În cazul de față se tinde la analizarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Apărătorul recurentei – pârâte reiterează faptul că a solicitat sesizarea Curții Europene pentru ca instanța de contencios european să stabilească dacă interpretarea dată de art. 17 alin. 1 din Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene precum și practica acestei instanțe de contencios european contravine sau din contră este pe linia deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu se tinde la interpretarea dispozițiilor, ci la modul de interpretare pe car curtea o dă în aplicarea acestui text de lege.
Tribunalul având în vedere disp. art. 267 din Tratatul Funcțional al Uniunii Europene respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, având în vedere că această cerere se poate formula numai atunci când se pune problema interpretării sau validității unor norme comunitare. P. urmare, instanța națională este cea care stabilește relevanța dreptului comunitar în soluționarea litigiului aflat pe rol și dacă cererea de adresare a unei întrebări preliminare este sau nu necesară, or tribunalul apreciază că în această cauză recurentul tinde să obțină o decizie de îndrumare în soluționarea litigiului, cea ce este inadmisibil.
Apărătorul recurentei – pârâte solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse la dosar, precum și comunicarea unui set de înscrisuri lizibil.
Apărătorul recurenților – reclamanți învederează instanței că lasă la aprecierea instanței cererea de amânare formulată de recurent.
Instanța respinge cererea formulată d recurent și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei – pârâte să ia cunoștință de înscrisurile comunicate în ședință publică.
Apărătorul recurentei – pârâte arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lectura înscrisurile comunicate în ședință publică.
Având pe rând cuvântul, apărătorul recurenților – reclamanți și apărătorul recurentei – pârâte învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Având cuvântul apărătorul recurenților – reclamanți solicită instanței admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond, având în vedere că prin această sentință a fost admisă numai în parte cererea reclamanților. Recursul lor vizează ultimul capăt al acțiunii inițiale, respectiv obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar să întocmească documentația și să o înainteze Comisiei Județene, iar aceasta din urmă să elibereze titlul de proprietate pentru terenul situat în . care nu a făcut obiectul colectivizării, dar căruia îi sunt incidente disp. art. 27 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 18/1991.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentei – pârâte solicită respingerea recursului declarat de recurenții – reclamanți. Apreciază că prima critică este contrazisă atât de practica constantă a instanțelor de judecată, cât și de literatura juridică de specialitate. Inclusiv pe calea prescripției achizitive poate să paralizeze acțiunea și apărările formulate de celelalte părți potrivit 1075 Cod Civil.
Arată că s-au depus înscrisuri prin care s-a încercat să se acrediteze ideea că S. S. I. nu a stăpânit niciodată terenul din . recursului potrivit criticilor de la pagina 5-9 din concluziile scrise. În contractul de vânzare – cumpărare încheiat între C. V. și C. L., autentificat sub nr. 1072/04.04.2005 rezultă că primul a vândut celui de-al doilea o suprafață de 834 mp, situat în T18, P978. În acest contract S. V. și soțul său nu erau părți. Nu se poate susține admiterea recursului pe baza unor erori strecurate într-un act de vânzare – cumpărare încheiat între propinenții procesuali în condițiile în care acest act era încheiat ulterior momentului la care au fost emise aceste documente în care S. V. si soțul său nu erau părți. S-a mai făcut o susținere în sensul că S. V. nu a făcut dovada accceptării moștenirii după defunctul soț, dar acest lucru nu este posibil pentru că soțul ei este în viață.
De asemenea, apărătorul recurentei – pârâte având cuvântul asupra recursului declarat de recurenta – pârâtă solicită admiterea acestuia, având în vedere că instanța de fond a făcut referire la decizia nr. 11/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. După apariția Legii nr. 18/1991 autorul recurenților de azi, C. V. împreună cu recurenta – pârâtă au formulat o cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1191
În baza certificatului de moștenitor 899/1972 recurenta - pârâtă și ceilalți frați erau renunțători, dar asupra masei succesorale de la acel moment. Decesul lui C. V. intervine în anul 2007, la 5 ani de la emiterea titlului de proprietate, de la data emiterii procesului - verbal de punere în posesie, la 10 ani de la data emiterii adeverinței 6975/1997.
Urmează să se constatate dacă starea de pasivitate a lui C. V., autorul recurenților de azi, nu echivalează cu un consimțământ în sensul în care autorul comun al acestuia a înțeles să respecte împărțeala stabilită de către bunicul părților de azi.
Trebuia ca partea adversă să producă cel puțin o probă din care să rezulte că anterior deciziei nr. 11/2007 C. V. ar fi promovat o acțiune în instanță prin care să solicite ceea ce după decesul său, astăzi solicită descendenții. Solicită instanței să stabilească în contextul faptic expus situația unei persoane care beneficiază și este unic beneficiar în cadrul unui certificat de moștenitor care nu formulează cerere de reconstituire, iar persoanele renunțătoare potrivit certificatului de moștenire formulează o astfel de cerere. Arată că cele 2 terenuri au fost stăpânite de S. V., continuu și sub nume de proprietar, mai bine de 24 de ani.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul menținerii actelor de proprietate în forma lor și respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Solicită respingerea recursului, cu rugămintea ca instanța să aibă în vedere că în cererea de recurs se reiau capete de cerere la care s-a renunțat la judecată în primul ciclu procesual.
Cu privire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție acțiunea este făcută de moștenitorii lui C. V. împotriva unei persoane care nu mai este moștenitorul lui C. V. având în vedere interpretarea dată prin decizia 20 raportat la prevederile Codului civil „persoana care a renunțat la moștenire se consideră că nu a fost niciodată moștenitorul autorului”. Cu privire la uzucapiune, arată că până în anul 1991 terenurile au fost în CAP, deci nu poate interveni prescripția achizitivă.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ reclamanții C. F., C. C. L., I. C. E. și A. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâții S. V. (V.) și pârâtele C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR P. PREFECT și C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI FILIPEȘTII DE P. P. PRIMAR să se constate nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr.51/2002, în sensul înlăturării pârâtei S. V. (V.) din acest titlu, anularea absolută a actului de punere în posesie a pârâtei S. V. (V.) asupra terenului în suprafață de 1000 mp situat în . ., cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului C. V. în calitate de soție supraviețuitoare și descendenți, iar în timpul vieții sale, acesta a primit întreaga avere de pe urma tatălui său C. N. N. conform Certificatului de moștenitor nr.899/1972 întrucât surorile sale R. A., Turlea C., C. G. și S. V. au renunțat la succesiune.
Au mai arătat reclamanții, că pârâta S. V. cu toate că era renunțătoare la moștenire, a solicitat alături de autorul său, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 974 mp iar Comisiile Locale de fond funciar fără să solicite actele doveditoare au trecut în mod nelegal în titlul de proprietate alături de autorul lor și pe pârâtă,fără respectarea disp. art. 696 CC și a Deciziei XI din 5 februarie 2007 pronunțată de ICCJ.
În continuare, reclamanții au mai arătat că în mod incorect C.L. Filipeștii de P. a trecut în rolul pârâtei S. V. terenul în suprafață de 1000 mp . acest caz fiind incidente disp.art.696 CC.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. III din legea 169/1997, art.13 din Legea 18/1991 și Decizia nr. XI/2007 a ICCJ.
In dovedirea cererii, au fost depuse în copie la dosar acte de stare civilă, Certificatul de moștenitor nr.899/1972, Titlul de proprietate nr.51/2002, Proces verbal de punere în posesie nr.6934/2002.
Pârâta S. V. a formulat întâmpinare - cerere reconvențională în cauză prin care a arătat că autorul ei și bunicul reclamanților decedat în anul 1972, a înzestrat fiecare copil cu terenurile pe care le-au stăpânit de la căsătoria fiecăruia, în mod continuu, netulburat și sub nume de proprietar, ea primind de la căsătoria sa din anul 1952 terenurile din pct. „Beldia, Varnița și M. „ pe care le-a stăpânit continuu.
A mai arătat pârâta, că defunctul ei frate C. V., nu a avut nici o pretenție, iar ele fetele au renunțat la succesiune în favoarea singurului lor frate, dar numai pentru ca el să rămână în casa părintească și nu la întreaga avere.
Pe linia cererii reconvenționale a solicitat pârâta reclamantă să se constate că între ei frații, s-a realizat un partaj voluntar fără formalități pentru terenuri a căror posesie utilă s-a realizat.
Reclamanții au formulat completare la cererea de chemare în judecată, în sensul să se constate anularea reconstituirii pentru terenul forestier și pentru terenurile agricole pe numele pârâtei S. V. care nu are calitatea de moștenitor, să se anuleze procesul verbal și toate formele emise pentru terenul forestier, să fie obligată C. L. să întocmească o nouă documentație numai pe numele autorului lor C. V., Comisa Județeană Prahova să fie obligată să valideze documentația și obligarea Comisiei Locale Filipeștii de P. să îi pună în posesie și să le elibereze procesul verbal de punere în posesie pe numele autorului C. V. și să înainteze documentația Comisiei Județene Prahova pentru emiterea titlului de proprietate pentru terenurile cuprinse în Adeverința NR.3334/2011 și să se întocmească aceleași acte și pentru terenul în suprafață de 1000 mp situat în . . mod nelegal pârâtei.
A fost depusă în copie la dosar Adeverința nr.3334/2010.
Pârâta reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție uzucapiunea prev. de art.1846 și urm. asupra terenului de 2500 mp pct. Varniță” 3700 mp pct. Beldia, 1000 mp pct. Liceului, terenurile fiind stăpânite printr-o posesie utilă, netulburată, de bună credință și sub nume de proprietar, fiindu-i date ca zestre în anul 1952, posesie ce rezultă din situații și împrejurări diverse cum ar lucrări efectuate de ea pentru întreținerea și conservarea terenurilor, împrejmuirea lor, perceperea fructelor, etc.
nPârâta C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI FILIPEȘTII DE P. P. PRIMAR a formulat întâmpinare în cauză prin care a arătat că autorul reclamanților și al pârâtei au formulat cerere de reconstituire în baza Legii 18/1991 pentru terenurile ce au aparținut autorului lor, iar acestora li s-a reconstituit prin prisma opiniei potrivit căreia moștenitorii erau repuși în termenul de acceptare a succesiunii prin formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, opinie majoritară în acel moment, iar ulterior a fost emisă Decizia nr.XI/2007 a ICCJ față de care solicită admiterea acțiunii formulată de reclamanți.
Au fost depuse în copie la dosar tabele privind situația cererilor de reconstituire formulate în baza Legii 18/1991.
Pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI FILIPEȘTII DE P. P. PRIMAR a formulat Întâmpinare la Cererea reconvențională formulată de pârâta S. V. prin care a invocat excepția netimbrării cererii, iar pe fond să i se pună în vedere acesteia să-și precizeze obiectul cereri și dacă prin Întâmpinarea depusă a înțeles să-și modifice cererea reconvențională.
La termenul din 3 mai 2013 s-a luat act de renunțarea pârâtei reclamante la cererea reconvențională, iar la termenul din 31 mai s-a respins cererea pârâtei C. L. Filipeștii de P. de a pune în vedere pârâtei reclamante să timbreze cererea întrucât a invocat uzucapiunea pe cale de excepție, cerere ce nu se timbrează.
C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI FILIPEȘTII DE P. P. PRIMAR a înaintat la dosar la solicitarea instanței Hotărârea nr. 780/1994, plan de situație.
În ședința publică din 08.11.2013, instanța a unit cu fondul excepția uzucapiunii invocată de pârâta S. V., a respins excepția netimbrării excepției uzucapiunii și a încuviințat pentru reclamanți probele cu înscrisuri, testimoniale, interogatoriu și expertiză topometrică, pentru pârâta S. V. probele cu înscrisuri, interogatoriu și martori, iar pentru pârâta C. locală Filipeștii de P. proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 616/16.02.2015 instanța de fond a admis, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamanții C. F., C. C. L., I. C. E. și A. C. împotriva pârâților: S. V. prin procurator S. I. și pârâtele C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR P. PREFECT și C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI FILIPEȘTII DE P. P. PRIMAR și a constatat nulitatea parțială a Titlului de proprietate nr.51/2002 și a Procesului verbal de punere în posesie nr.6934/2002 în sensul eliminării din cuprinsul lor a pârâtei S. V. persoană neîndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, precum și nulitatea parțială a Adeverinței nr.6976/1997 în ceea ce privește pe pârâta S. V. persoană neîndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. De asemenea, instanța a obligat C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR P. PREFECT și C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI FILIPEȘTII DE P. P. PRIMAR la întocmirea documentației și eliberarea Titlului de proprietate asupra terenurilor cuprinse în Adeverința nr.6976/1997 ( cuprinse și în Adeverința nr. 3334/_) pe numele lui C. V. ca unic moștenitor acceptant al autorului său C. N. și a admis, în parte, excepția uzucapiunii invocată de pârâta S. V. în ceea ce privește terenul din . P. D. ) și respins excepția ca neîntemeiată în ceea ce privește terenurile din pct.”Beldia” și „Varnița” și pe cale de consecință a respins cererea reclamanților de obligare a celor 2 comisii de fond funciar să elibereze Titlul de proprietate pentru terenul situat în . a obligat cei trei pârâți să plătească fiecare cate 366 lei cheltuieli de judecată reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin Titlul de proprietate nr.51/30.10.2001 (f.9) s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului forestier în suprafață de 974 mp situat în . jud. Prahova de pe urma defunctului C. N. pe numele moștenitorilor acestuia respectiv C. V. și S. V..
De asemenea, prin Adeverința nr.6976 din 19.11.1997 s-a stabilit dreptul de proprietate pe numele acelorași 2 moștenitori pentru suprafața de 1.88 ha terenuri menționate și în Adeverința nr. 3334/2011, rămase de la autorul lor C. N..
P. prezenta acțiune, s-a solicitat de către moștenitorii defunctului C. V. reclamanți în cauză, nulitatea parțială a Titlul de proprietate nr.51/2001, a Procesului verbal de punere în posesie precum și Adeverința nr.6976/1997 în ceea ce privește pe pârâta S. V. ce urmează a fi înlăturată de la reconstituire, întrucât este renunțătoare la succesiunea autorului său C. N..
Totodată, reclamanții au solicitat obligarea celor 2 pârâte respectiv C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR P. PREFECT și C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI FILIPEȘTII DE P. P. PRIMAR să elibereze titlul de proprietate pe numele autorului lor C. V. singurul moștenitor al bunicului C. N..
De asemenea au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1000 mp situat în . .> În ceea ce privește pe pârâta S. V., aceasta s-a apărat invocând pe cale de excepție ( pe care instanța a unit-o cu fondul f.79) uzucapiunea pentru terenul din . în pct. Varnița și 3700 mp în pct. „Beldia”.
Din amplul probatoriu administrat în cauză, din înscrisurile depuse de C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI FILIPEȘTII DE P. (chiar dacă evidențele nu sunt riguroase și exacte ), instanța a reținut că la data de 02.06.1972 a decedat autorul părților N. N. care conform declarației de notorietate (f.17 ) este același cu C. N., de pe urma căruia conform Certificatului de moștenitor nr.899/1972 (f.8) a rămas ca singur moștenitor C. V. – fiu, fiind renunțători R. A., Turlea C., C. G. precum și S. V. – fiicele defunctului.
După apariția Legii fondului funciar nr.18/1991, atât moștenitorul acceptant C. V. cât și fiica renunțătoare S. V., au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în ceea ce privește terenurile cu care autorul lor C. N. intrase în CAP sau care fuseseră preluate în orice alt mod la CAP (f.111, 113, 117) cereri admise de către cele 2 pârâte după cum s-a arătat în alineatele precedente.
Conform Deciziei ICCJ nr. XI/2007, nu beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii moștenitorii renunțători la succesiune, soluție îmbrățișată de instanța supremă ca efect al aplicării disp.art.696 cod civil în sensul că eredele care renunță la succesiune este considerat că nu a avut niciodată această calitate, titlul său de moștenitor, fiind desființat cu efect retroactiv iar moștenitorul fiind considerat ca o persoană străină de moștenire.
În acest context, este evident că în mod eronat terenurile au fost reconstituire și pe numele pârâtei S. V. renunțătoare la succesiunea autorului său C. N..
Apărările acesteia pe cale de excepție în sensul că a uzucapat terenurile din pct. Varnița 2500mp și Beldia - 3700 mp sunt neîntemeiate întrucât nu sunt întrunite condițiile pentru a putea uzucapa în sensul unei posesii utile, sub nume de proprietar, pașnică și netulburată de nimeni, atâta timp cât terenurile s-au aflat la C.A.P.
A susținut pârâta, că autorul lor C. N. și-a înzestrat fiecare copil la căsătorie, lucru probabil real, rezultând acest aspect și din declarațiile martorilor Z. S. (f.242) Naidu C. (f.243), dar pârâta nu și-a trecut niciunul din terenurile primite la căsătorie în rol, iar preluarea terenurilor a fost făcută de la tatăl său C. N., astfel încât singurul îndreptățit la reconstituire este moștenitorul acceptant C. V..
În ceea ce privește terenul din . reținut atât din declarația martorilor, din susținerile părților precum și din mențiunile Comisiei Locale Filipeștii de P. (f.400) că acest teren nu a făcut obiectul Legii fondului funciar.
În acest context, instanța a reținut că autorul părților C. N. a împărțit și acest teren în mai multe loturi care au fost atribuite copiilor săi, aspect ce rezultă din adresele Primăriei Filipeștii de P. (f.400) declarațiile martorilor audiați în cauză, constatările expertului cu ocazia efectuării raportului de expertiză topo dispus la solicitarea părților.
Astfel din Adresa nr.4532/2015 (f.401) emisă de Primăria Filipeștii de P. rezultă că în evidențele cadastrale din anul 1983 S. C. I. figura în rol cu suprafața de 1079 mp în T.978 iar C. V. figura cu terenul în suprafață de 792 mp în T.977.
Din declarațiile martorilor R. E. (f.231 ), Z. S. (f.242) rezultă că și pârâta S. V. are teren în . la tatăl său și lucrat de ea.
Conform Adeverinței nr.8292 din 23 XI 2004 (f.305) eliberată de Primăria Comunei Filipeștii de P., rezultă că C. V. figura în rolul agricol cu teren în suprafață de 800 mp în . anul următor 2005 prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr.1972/2005 (f.299) acesta înstrăinează fiului său C. C. L. terenul de 834 mp conform măsurătorilor, 800 mp din actul de proprietate, situat în . provizoriu 694.
Rezultă așadar, că singurul teren pe care C. V. îl avea în . de 834 mp înstrăinat fiului său prin actul juridic menționat, concluzionându-se și faptul că defunctul a recunoscut implicit posesia celorlalți frați asupra parcelelor de teren împărțite de autorul său în .> Instanța de fond a apreciat că este relevant este și faptul că în actul juridic de înstrăinare vecinii terenului de 834 mp sunt ., moșt. def. F. N. moșt.def. M. S. și nicidecum rest proprietate vânzător C. V. cum ar fi fost normal să fie în situația în care acesta avea și cealaltă parcelă aflată în litigiu.
Același lucru rezultă și din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert P., în care se menționează și vecinii printre care și C. G., sora pârâtei S. V., rezultând și de aici că autorul lor a împărțit terenul din acest punct, copiilor săi.
Trebuie menționat și faptul că în conformitate cu Adresa Primăriei Filipeștii de P. (f.344) în perioada 2007-2014 C. V., nu mai figura în rol cu nici un teren în . teren îl înstrăinare fiului său în 2005), astfel încât nu rezultă de nicăieri că și cealaltă parcelă i-ar aparține conform susținerilor vădit neîntemeiate ale reclamanților.
Față de cele analizate pe larg și reținute în alineatele precedente instanța de fond a apreciat că acțiunea precizată este în parte întemeiată iar excepția uzucapiunii unită cu fondul invocată de pârâta S. V. este de asemenea întemeiată în parte în ceea ce privește terenul din .> Este de neînțeles și fără nici o logică juridică, susținerea pârâtei din concluziile scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, care dealtfel nu vor fi avute in vedere, dar “merită” menționate, în sensul că terenul din . de la defunctul său soț, deci nu l-a uzucapat, în condițiile în care ea însăși a susținut și a invocat acest lucru.
Astfel fiind, în temeiul disp.art.III din Legea 169/1997, 13 și urm., art.58 din Legea 18/1991, instanța a admis în parte acțiunea precizată, a constatat nulitatea parțială a Titlului de proprietate nr.51/2002 și a Procesului verbal de punere în posesie nr.6934/2002 în sensul eliminării din cuprinsul lor ca persoană neîndreptățită la reconstituirea suprafeței de 974 mp, a pârâtei S. V., singura persoană îndreptățită la reconstituire fiind moștenitorul acceptant C. V., anularea în parte a Adeverinței nr.6976/1997 în ceea ce privește înlăturarea pârâtei S. V. și a obligat cele 2 Comisii de Fond Funciar L. și Județeană, la întocmirea documentației și eliberarea Titlului de proprietate asupra terenurilor cuprinse în Adeverința nr 6976/1997 ( cuprinse și în Adeverința nr.3334 din 20.04.2011) pe numele lui C. V..
Totodată a admis în parte excepția uzucapiunii,invocată de pârâtă, deși nu este o veritabilă excepție ci mai mult o apărare de fond, în ceea ce privește terenul în suprafață de 1141 mp situat în . P. D. și a respins excepția privind terenul din pct. Beldia și Varnița și pe cale de consecință a respins și cererea reclamanților de obligare a celor 2 comisii de fond funciar să elibereze Titlul de proprietate și pe terenul în suprafață de 1000 mp situat în .> Este demn de menționat și faptul, că cererea formulată de reclamanți de a se elibera titlul de proprietate în ceea ce privește acest teren care nu a fost sub incidența legilor fondului funciar, este neîntemeiată și pentru faptul că temeiul de drept invocat, respectiv art. 27 din legea 18/1991, în nici un caz nu se aplică într-o astfel de situație.
În temeiul disp.art. 274 C. au fost obligați pârâții, să plătească fiecare câte 366 lei cheltuieli de judecată reclamanților, reprezentând onorariu expert( alte chitanțe doveditoare nemaiexistând la dosar) și având în vedere culpa procesuală a fiecăruia, precum și faptul că pârâta S. V. a invocat în apărare, excepția admisă în parte și astfel nu se pot compensa cheltuielile de judecată, în ceea ce o privește pe aceasta.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. F., C. C. L., I. C. E., A. C., și pârâta S. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurenții – reclamanți au înțeles să critice hotărârea instanței de judecata in ceea ce privește admiterea în parte a excepției uzucapiunii invocată de pârâta S. V. în ceea ce privește terenul din . P. D.) și respingerea cererii lor.
Au apreciat recurenții – reclamanți că invocarea beneficiului prescripției achizitive în procesul civil poate fi făcută doar în cadrul unei acțiuni în revendicare (introdusă împotriva posesorului ori de către posesor care, ulterior împlinirii prescripției achizitive, a pierdut posesia bunului) sau printr-o acțiune în constatare a dreptului dobândit prin efectul uzucapiunii introdusă împotriva unui terț sau împotriva titularului inițial, și nu într-un litigiu de fond funciar cum este cazul prezentului litigiu.
În ceea ce privește dreptul privind invocarea prescripției achizitive, au susținut recurenții – reclamanți că acesta se naște din momentul îndeplinirii celorlalte condiții ale prescripției achizitive, iar pentru ca instanța să admită aceasta excepție, aceasta trebuie să verifice sub toate aspectele, îndeplinirea tuturor condițiilor necesare îndeplinirii prescripției achizitive, situație pe care, în cauza de față instanța nu a făcut-o.
Pârâta în prezenta cauză, a fost S. V., aceasta fiind și cea care a invocat excepția uzucapiunii.
Așa cum instanța a menționat în motivare, pârâta a invocat excepția uzucapiunii, pentru un teren despre care susține, că a fost primit ca zestre de la tatăl său, că a aparținut soțului sau, dar care apare în evidențele agricole la rolul lui S. I., pentru prima dată în anul 1984, conform dovezilor de la dosar și are suprafața de 1141 mp.
Totodată, așa cum rezulta din susținerilor pârâtei terenul este situat în . . .> În continuare recurenții – reclamanți au susținut că instanța nu a verificat dacă sunt îndeplinite toate condițiile necesare îndeplinirii prescripției achizitive, și făcând confuzie între cele două parcele de teren 977 si 978, în mod greșit a admis excepția uzucapiunii invocată de pârâtă.
Recurenții – reclamanți au mai arătat că au solicitat întocmirea documentației pentru terenul situat în . a invocat excepția uzucapiunii pentru terenul situat în .> De asemenea, recurenții – reclamanți au menționat și faptul că instanța de fond nu a administrat nici un probatoriu din care să rezulte că S. V. este persoana îndreptățită să invoce și să beneficieze de excepția uzucapiunii pentru un teren care în toate documentele depuse apare înscris la "S. C I." care conform susținerilor a fost-soțul acesteia, în prezent decedat.
Totodată, recurenții – reclamanți au învederat instanței că nu a fost depus nici un document din care să rezulte că pârâta este moștenitoarea lui S. C I. și că a acceptat moștenirea după acest defunct și nici faptul că acesta a deținut în patrimoniu terenul respectiv, pentru a fi îndeplinite toate condițiile îndeplinirii prescripției achizitive.
În continuare recurenții – reclamanți au susținut că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauza, precum și potrivit obiecțiunilor formulate de pârâtă, terenul pretins uzucapat de către pârâtă este terenul situat în . există contractul de vânzare cumpărare autentic nr. 1972/2005 și nu terenul pentru care reclamanții au cerut punerea în posesie în condițiile art. 27 din Legea 18/1991, teren cu care autorul lor figurează în evidențele cadastrale ale Primăriei, în speță teren situat în ., în suprafață de 792 mp situat în . .> Recurenții – reclamanți au mai arătat că instanța în mod greșit a concluzionat că temeiul de drept invocat, respectiv art. 27 din legea 18/1991 nu se aplică într-o astfel de situație.
În motivarea recursului său, pârâta S. V. a apreciat că din probele administrate în fața instanței de fond a dovedit calitatea sa de moștenitoare a defunctului C. N. alături de C. V..
Astfel, potrivit certificatului de moștenitor nr. 899/1972 emis de pe urma defunctului C. N. au rămas ca moștenitori C. V. (fiu acceptant al moștenirii), R. A., Turlea C., C. G. și S. V. (fiice renunțătoare).
Tot din cuprinsul acestui certificat de moștenitor rezultă faptul că persoanele cu vocație la moștenire nu au renunțat la calitatea de moștenitor, ci la bunurile care constituiau masa succesorală la data decesului.
Față de această situație, recurenta – pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței instanței de fond și menținerea în totalitate a următoarelor acte: Titlul de proprietate nr. 51/2002, Procesul – verbal de punere în posesie nr. 6934/2002 și adeverința nr. 6976/1997.
În continuare, recurenta – pârâtă a apreciată că sentința instanței de fond este nelegală și în ceea ce privește respingerea apărărilor formulate de pârâta S. V. pe cale de excepție.
Astfel, a apreciat recurenta – pârâtă că în privința terenului din pct. Varnița (2500mp) și Beldia (3700 mp), instanța trebuia să constate că sunt îndeplinite condițiile de uzucapiune, respectiv posesie utilă, sub nume de proprietar, pașnică și netulburată de nimeni.
Recurenta – pârâtă a apreciat că instanța de fond în mod greșit a respins aceste apărări cu motivația că terenurile în cauză s-ar fi aflat la CAP, întrucât după 1989 acestea au fost desființate.
Din 1989, data desființării CAP-urilor și până în anul 2013, anul introducerii acțiunii, au trecut 24 de ani, perioadă în care a stăpânit aceste terenuri.
Pentru toate aceste considerente, recurenta – pârâtă a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței civile nr. 616/2015 și pe fond respingerea acțiunii reclamanților.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Referitor la recursul declarat de reclamanți, tribunalul reține următoarele:
Cererea reclamanților a fost în sensul constării nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 51/2002, prin înlăturarea din titlu a pârâtei S. V. (V.), anularea absolută a actului de punere în posesie al pârâtei S. V., cu privire la terenul de 1000 mp situat în ..
Critica reclamanților în sensul că hotărârea instanței de judecata în ceea ce privește admiterea în parte a excepției uzucapiunii invocată de pârâta S. V. pentru terenul din . P. D.) și respingerea cererii lor, întrucât invocarea beneficiului prescripției achizitive în procesul civil poate fi făcută doar în cadrul unei acțiuni în revendicare (introdusă împotriva posesorului ori de către posesor care, ulterior împlinirii prescripției achizitive, a pierdut posesia bunului) sau printr-o acțiune în constatare a dreptului dobândit prin efectul uzucapiunii introdusă împotriva unui terț sau împotriva titularului inițial, si nu într-un litigiu de fond funciar cum este cazul prezentului litigiu, este nejustificată.
Tribunalul constată că, referitor la terenul din . a făcut obiectul legilor fondului funciar.
Din adresa nr. 4532 din 5 ianuarie 2015, emisă de Primăria comunei Filipeștii de P., fila 400 dosar fond, rezultă că, terenul în suprafață de 1000 mp situat în . ambele părți nu face parte din suprafața reconstituită, întrucât acest teren nu a făcut obiectul Legii 18/1991.
Se mai arată în respectiva adresă că acest teren figura ca posesie individuală după cum urmează- S. C I. figurează cu . de 1079 mp, C. V. figurează cu . de 792 mp.
Relevante sunt sub acest aspect și depozițiile martorilor audiați la instanța de fond, în sensul că S. V. are teren în . la tatăl său și lucrat de aceasta.
Susținerea reclamanților în sensul că invocarea beneficiului prescripției achizitive în procesul civil poate fi făcută doar în cadrul unei acțiuni în revendicare (introdusă împotriva posesorului ori de către posesor care, ulterior împlinirii prescripției achizitive, a pierdut posesia bunului) sau printr-o acțiune în constatare a dreptului dobândit prin efectul uzucapiunii introdusă împotriva unui terț sau împotriva titularului inițial, și nu într-un litigiu de fond funciar cum este cazul prezentului litigiu și a faptului că instanța de fond trebuia să verifice sub toate aspectele, îndeplinirea tuturor condițiilor necesare îndeplinirii prescripției achizitive, situație pe care, în cauza de față instanța nu a făcut-o, este nejustificată.
Pârâta S. V. a depus la instanța de fond o . acte din care rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a uzucapa.
Din adresa nr._/02.10.2014 emisă de Primăria Comunei Filipeștii de P., fila 312 dosar fond rezultă că, S. C I., autorul pârâtei în perioada 1959-1960 figurează în volumul IV, fila 127, cu teren în perioada anilor 1959-1963, 1964-1970, 1974-1980, 1981-1983, 1984-1985, 1986-1990, 1992-1996, 2000-2005, 2007-2013.
De asemenea, în recurs au fost depuse o . acte din care rezultă că S. I. figura cu suprafața de 1079 mp situată în . suprafață de teren figurează înscris în evidențele fiscale din anul 1983, teren pentru care plătește impozit ( adresa nr._ din 23.04.2015 emisă de Primăria comunei Filipeștii de P., Serviciul Impozite Locale.
Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Susținere că instanța în mod greșit a concluzionat că temeiul de drept invocat, respectiv art. 27 din legea 18/1991 nu se aplică într-o astfel de situație, este nejustificată.
Dispozițiile art. 27 alin. 2^2 din legea 18/1991 se referă la cazurile în care s-au emis titluri de proprietate în mod abuziv altor persoane decât foștii proprietari iar aceștia dețineau, la acel moment adeverințe de proprietate și aveau posesia terenului, situație în care comisiile de fond funciar vor revoca titlurile emise cu încălcarea legii, dacă acestea nu au intrat în circuitul civil. Dacă respectivele titluri de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpărare sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiției pentru constatarea nulității absolute a titlului respectiv potrivit prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Nu sunt incidente nici disp. art. 27 alin. 1 din legea fondului funciar, întrucât în prezenta cauză nu se solicită punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate.
Solicitarea reclamanților se referă la constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr.51/30.10.2002 emis de C. Județeană Prahova de Fond funciar, în sensul înlăturării pârâtei S. V. din acest titlu și anularea absolută a procesului verbal de punere în posesie pentru terenul în suprafață de 1000 mp situat în ., ., atribuit nelegal pârâtei susțin reclamanții, situație față de care nu sunt aplicabile disp. art. 27 din legea fondului funciar.
Este nejustificată susținerea reclamanților că excepția uzucapiunii putea fi invocată de pârâtă numai în cadrul unei acțiuni în revendicare, având în vedere că, nu există nici o reglementare care să interzică invocarea uzucapiunii în cadrul acțiunilor de fond funciar cu atât mai mult cu cât reclamanții doresc înlăturarea pârâtei din titlu și anularea absolută a procesului verbal de punere în posesie cu privire la suprafața de teren de 1.000 mp din ., . iar pe de altă parte cum a reținut și instanța de fond, pârâta a invocat uzucapiunea ca pe o apărare. Pe de altă parte legea nu interzice invocarea acestei excepții în cadrul unei acțiuni de constatare nulitate absolută a titlului de proprietate.
Susținerea în sensul că nu a fost depus nici un document din care să rezulte că pârâta este moștenitoarea lui S. C I. și că a acceptat moștenirea după acest defunct și nici faptul că acesta a deținut în patrimoniu terenul respectiv, pentru a fi îndeplinite toate condițiile îndeplinirii prescripției achizitive, este nejustificată.
La dosar au fost depuse acte din care rezultă că S. I. nu este decedat, (adeverința nr. 302/23.04.2015 a Comisiei Locale Filipeștii de P.- Serviciul Public Comunitar Local de evidență a persoanelor.
Cu privire la recursul declarat de pârâta S. V., tribunalul constată că, este nejustificată critica acesteia în sensul că în mod greșit a fost înlăturată din Titlul de proprietate nr. 51/30.10.2002, întrucât așa cum a reținut și instanța de fond, aceasta a renunțat la moștenirea autorului său C. N., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 899/1972, alături de R. A., Turlea C. și C. G..
În acest sens, Decizia ÎCCJ nr. XI/2007, statuează că, nu beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a moștenirii, succesibilii renunțători la succesiune, în considerarea faptului că, eredele care renunță la succesiune este considerat că nu a avut niciodată această calitate.
Susținerea în sensul că, instanța trebuia să constate că sunt îndeplinite condițiile de uzucapiune, respectiv posesie utilă, sub nume de proprietar, pașnică și netulburată de nimeni. terenului din pct. Varnița (2500mp) și Beldia (3700 mp), este nejustificată, având în vedere faptul că, terenurile au fost în CAP, este adevărat până în 1989, în speță nefiind îndeplinite condițiile pentru a uzucapa, posesie utilă, pașnică, sub nume de proprietar în termenul prescris de lege.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează să respingă ambele recursuri ca nefondate, conform disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții – reclamanți C. F., C. C. L. ambii cu domiciliul în Filipeștii de P., ., județul Prahova, I. C. E. cu domiciliul în Câmpina, ., . și A. C. cu domiciliul în Filipeștii de P., sat Dițești, ., județul Prahova și de recurenta - pârâtă S. V. prin procurator S. I. cu domiciliul în Filipeștii de P., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 616/16.02.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimatele - pârâte C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI FILIPESTII DE P. cu sediul în Filipeștii de P., .. 343, județul Prahova si C. JUDETEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRAHOVA cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. G. H. N. C.
Fiind în CO semnează Fiind în CO semnează
Președintele Instanței Președintele Instanței
GREFIER
A. D.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./Tehnored.N.C.
2 ex/01.07.2015
D. f. nr._ – Judecătoria Câmpina
j.f. D. E.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 297/2015. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 300/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
