Pretenţii. Decizia nr. 2076/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2076/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 2076/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2076
Ședința publică din data de 11.05.2015
PREȘEDINTE – C. D. E.
JUDECĂTOR – D. G.
GREFIER –C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelanta reclamantă Asociația de P. nr. 834, cu sediul in Câmpina, ., ., ., CUI_, si apelantul pârât P. C., cu domiciliul in Câmpina, ., ., ., CNP_, in contradictoriu cu intimatul pârât G. M., cu domiciliul in Câmpina, ., ., J. Prahova, împotriva sentinței nr 3446/07.11.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul susmenționat.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, achitată cu chitanța nr._/06.01.2015 anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Tribunalul constată că s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă de către apelanta reclamantă Asociația de P. nr. 834 și apelantul pârât P. C., precum si că prin cererile de apel nu s-a cerut încuviințarea unor probe determinate; astfel, apreciind că nu se impune suplimentarea probatoriilor, tribunalul constată cererile in stare de judecată si rămâne in deliberare, cu mențiunea că apelanta reclamantă Asociația de P. nr. 834 a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ /2014 reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 834 Câmpina prin administrator S.C. SEIMO IMOB S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul P. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2158,11 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere în perioada iulie 2013 – octombrie 2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a beneficiat de toate utilitățile/reparațiile necesare întreținerii apartamentului și deși a fost somat în mai multe rânduri, acesta refuză să-și achite cheltuielile de întreținere și majorările de întârziere.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 230/2007, HG 1588/2007, precum și clauzele contractului de administrare.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus în copie la dosar înscrisuri.
La data de 13.01.2014 pârâtul a formulat întâmpinare – cerere reconvențională prin care a invocat excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei arătând că între Asociația de proprietari nr.101 și Asociația de proprietari nr. 834 A, nu există niciun fel de relație, firma "S.C. SEIMO IMOB S.R.L." ca persoană juridică, reprezentată de dl M. I. - D., are calitatea de ADMINISTRATOR ANGAJAT de către Asociația de proprietari nr. 834 A începând cu data 1 iunie 2013 pe baza unui contract de administrare atașat la dosarul cauzei și în nicio clauză contractuală, nu este stipulat dreptul sau obligația de a reprezenta Asociația de proprietari 834A față de terți sau în instanțele de judecată, în calitatea de administrator.
A mai arătat că dl administrator M. I. - D., nu cunoaște istoricul debitului invocat și nu va putea răspunde, în numele celui de drept și legal abilitat, la multe întrebări asupra celor petrecute, Asociația de proprietari nr.834 A având un președinte, în persoana d-lui GIMBIR M., proprietarul apartamentului nr.10 din același imobil și este în deplină capacitate de exercițiu în fața instanței.
Astfel cererea de chemare în judecată nu poartă ștampila și semnătura președintelui Asociației 834. conform Legii 230/2007.
Cu privire la fondul cauzei pârâtul a mai arătat că a fost somat doar de două ori la 19.12.2012 pentru un debit de 1206,78 lei și la 21.10.2013 pentru un debit de 1746,15 lei, iar sumele respective nu sunt din perioada iulie 2013-octombrie 2013, așa cum s-a arătat de către reclamantă ci sunt un cumul de mici refuzuri la început, din luna august 2011, apoi refuz total timp de 6 luni consecutive începând cu luna iunie 2012 până în noiembrie inclusiv, urmată de plăți lunare a cheltuielilor de întreținere până în momentul de față, plus penalitățile aferente.
În ceea ce privește cererea reconvențională pârâtul a arătat că salariul d-lui președinte de la data de 01.01.2011 la 30 iunie 2013, timp de 30 luni a 63 lei lunar, este în sumă totală de 1890 lei și întrucât nu și-a îndeplinit obligațiile în calitatea de președinte al asociației și al comitetului executiv conform legii, solicită restituirea cotei - părți cuvenite în sumă de 52,32 lei. De asemenea, din salariile și lucrările separat plătite pentru instalatorul M. R., în total sume încasate în perioada 01.01.2011 la 30 aprilie 2013 de 2030 lei net, întrucât s-au făcut și lucrări în apartamente pe care trebuiau să le plătească proprietarii acestora nu întreg blocul, lucrările executate s-au dovedit a fi de slabă calitate, solicită restituirea sumei de 42,14 lei.
A mai solicitat pârâtul ștergerea tuturor penalităților cu care am fost sancționat pentru întârzierea la plata sumelor refuzate, întrucât nu a fost și nu este rău - platnic ci, a fost un mod de a protesta fată de nerespectarea legii de către conducerea asociației, aceste penalizări fiind aplicate cu mult peste termenul legal de 90 de zile.
A mai solicitat pârâtul restituirea sumelor reprezentând plăți necuvenite dar plătite prin listele de plată, respectiv diversele stricăciuni aduse spațiilor comune dar folosite exclusiv de câteva apartamente, în total suma de 398,34 lei, arătând că suma reală pe care o datorează prin compensarea cu aceste sume este de 809,17 lei sumă pe care se obligă să o achite.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.209 C., Legea nr.230/2007 și HG nr.1588/2007.
Pârâtul a depus înscrisuri.
La solicitarea instanței pârâtul și-a precizat cererea reconvențională la data de 27.01.2014, arătând că solicită restituirea sumelor respective de la președintele asociației, Gimbir M., acesta fiind direct răspunzător de modul de gestionare a activității asociației în ultimii 12 ani, iar aceste sume reprezintă în esență penalizări de întârziere la plata cheltuielilor din perioada 01.06._12 de 251,85 lei, pierderea de apă din lunile iunie, iulie, august, septembrie 2011 în valoare de 52,03 lei, salariul președintelui Gimbir M. de la 01.01.2011 - 30 iunie 2013 de 50,38 lei și cheltuieli materiale pentru reparații și cheltuieli cu manopera aferentă în valoare de 56.51 lei, în total suma de 410,77 lei
A anexat pârâtul un set de acte (f.180-223 .)
Reclamanta a formulat Răspuns la Întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției invocată de pârât, întrucât din eroare a fost indicat în petitul acțiunii Asociația de Proprietar nr.101 în loc de 834 cum este corect, cum de altfel este menționat și în partea stângă sus a cererii de chemare în judecată.
Pe de altă parte efectuarea calculelor și distribuirea sumelor sunt efectuate de ., conform contractului de administrare, iar evidența acestora este efectuată numai de aceștia fiind singurii în măsura să răspundă de modalitatea de calcul.
Conform art. 46 din Legea 230/2007 toții proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizor.
In privința cererii reconvenționale în sensul ștergerii tuturor penalităților solicitate de pârât nu poate opera decât prin achitarea sumelor întrucât intră în obligația de plată.
După decesul administratorului N. D. pârâtul a efectuat calculul listelor de întreținere aferente lunilor aprilie și mai 2013 calculând penalități.
In drept cererea a fost întemeiată pe disp.arrt.205 C..
La dosar au fost depuse de pârât obiecțiuni și precizări.
La data de 11.04.2014 reclamanta a formulat cerere de modificare a acțiunii în sensul micșorării cuantumului obiectului cererii, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 1422,29 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente perioadei iulie 2013-octombrie 2013, cu cheltuieli de judecată, precizând că pârâtul a achitat parțial debitul conform chitanțelor anexate.
Cererea a fost întemeiată pe disp.art.204 al.2 pct.2 C..
La termenul din data de 11.04.2014 pârâtul și-a precizat cererea reconvențională arătând că pretențiile sale sunt îndreptate împotriva numitului Gimbir M. întrucât acesta a încasat salariul pe nedrept neîndeplinindu-și obligațiile în calitate de președinte al asociației și al comitetului executiv și obligarea acestuia la plata pierderilor de apă din lunile iulie-septembrie 2011.
Pârâtul Gimbir M., legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 30.05.2014 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active.
La termenul de judecată din data de 12.09.2014 reclamanta a arătat că renunță la acțiune dar față de dispozițiile art.406 alin.4 C. și față de poziția pârâtului P. C. s-a dispus continuarea judecății.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și au fost audiați martorii Ș. S. și D. M..
Prin sentința nr 3446/07.11.2014 Judecătoria Câmpina a respins acțiunea principală formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 834 reprezentată legal prin administrator S.C.SEIMO IMOB S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P. C. și pârâtul din cererea reconvențională Gimbir M., ca rămasă fără obiect.
De asemenea, a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată, precum si cererea de obligare a pârâtului-reclamant Poaraschiv C. la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că in cauză reclamanta Asociația de P. nr. 834 Câmpina a solicitat obligarea pârâtului P. C. la plata sumei de 2158,11 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada iulie 2013 – octombrie 2013. Instanța de fond a mai reținut că la dosarul cauzei reclamanta a depus chitanțele de la filele 267-271 arătând că pârâtul a achitat integral debitul pe parcursul judecății. Deși pârâtul P. C. a arătat că sumele pe care le datorează către reclamantă sunt anterioare perioadei indicate de către aceasta, iar sumele pe care le-a achitat pe parcursul procesului nu acoperă această sumă ci sume ulterioare, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor 1509 alin.1 C.civ privind imputația plății, aceasta se va face dacă toate datoriile sunt deopotrivă scadente precum și în egală măsură, garantate și oneroase, asupra datoriilor mai vechi. Rezultă așadar că, deși pârâtul P. C. a înțeles să achite datorii mai recente, acest lucru nu poate fi acceptat atât timp cât nu au fost stinse datoriile mai vechi.
Față de această situație de fapt instanța a respins acțiunea principală ca rămasă fără obiect, întrucât suma a fost achitată pe parcursul procesului.
În ceea ce privește cererea reconvențională pe care instanța a calificat-o în temeiul art. 22 alin. 4 ca o acțiune în răspundere civilă delictuală, instanța a reținut că în fapt reclamantul P. C. solicită obligarea pârâtului Gimbir M. la plata unor sume de bani reprezentând cota parte din salariu încasat ca președinte al asociației deși nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile, respectiv nu a luat măsurile necesare pentru a fi remediată avaria care a dus la pierderi masive de apă și pentru achitarea unor sume nejustificate persoanei angajate ca instalator și respectiv pentru lucrări efectuate din banii asociației deși acestea trebuiau suportate de locatari în mod individual.
Instanța a mai reținut că din declarația martorului Ș. S. a rezultat faptul că în anul 2011 s-a spart o conductă de apă în subsolul blocului, arătând că această defecțiune a fost remediată relativ repede și în nici un caz nu a durat câteva luni. Cu privire la activitatea instalatorului angajat martorul a arătat că aceasta nu a fost corespunzătoare. Martora D. M. a arătat de că în anul 2011 a existat o avarie la o conductă în subsol ceea ce a determinat pierderi importante de apă, situație care a durat aproximativ 3 luni.
Instanța a apreciat că pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie trebuie îndeplinite condițiile prev de art 998-999 C.civ. aplicabile în cauză în lumina disp art 3 din Legea 71/2011.
Astfel, pentru reținerea răspunderii delictuale pentru fapta proprie este necesar să se facă dovada elementelor răspunderii civile delictuale –respectiv:
1. existența unei fapte ilicite
2. existența unui prejudiciu
3. existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu
4. existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Cu privire la îndeplinirea acestor condiții instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei fapte proprii a pârâtului Gimbir M. care să fi determinat prejudiciul indicat de către pârâtul P. C.
De altfel atribuțiile președintelui asociației de proprietari sunt cuprinde în art.31 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și se referă la reprezentarea asociației în derularea contractelor și asumarea obligațiilor în numele acesteia. El reprezintă asociația de proprietari în relațiile cu terții, inclusiv în acțiunile inițiate de asociație împotriva unui proprietar care nu și-a îndeplinit obligațiile față de asociație sau în procesele inițiate de un proprietar care contestă o hotărâre a adunării generale a proprietarilor.
De asemenea, președintele asociației de proprietari supraveghează și urmărește aplicarea hotărârilor adunării generale, respectarea prevederilor statutului și acordului de asociere, precum și aplicarea deciziilor comitetului executiv.
Prin raportare la dispozițiilor art.36 din același act normativ atribuțiile privind gestionarea bunurilor materiale și a fondurilor bănești aparțin administratorului, iar nu președintelui asociației motiv pentru care instanța apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada unei fapte ilicite a pârâtului Gimbir M., faptă săvârșită cu vinovăție și care să fi produs prejudiciul indicat de către pârâtul P. C..
Față de aceste constatări instanța a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Față de modul de soluționare a acțiunii principale instanța a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art.1522 alin.5 C.civ potrivit cărora cererea de chemare în judecată formulată de către creditor, fără ca anterior debitorul să fire pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil, calculat de la data în care cererea i-a fost comunicată, situație în care cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului.
Împotriva acestei soluții au declarat apel apelantul pârât P. C., la data de 06.01.2015 și apelanta reclamantă Asociația de P. nr. 834, la data de 07.01.2015.
Prin cererea de apel formulată, apelantul pârât P. C. a arătat că refuzul de a plăti timp de 6 luni cheltuielile de întreținere, este un protest vehement față de toate cele petrecute (și arătate prin diverse înscrisuri) în asociație sub conducerea aceluiași președinte dl. Gimbir M. din aprilie 2002.
Apelantul a mai susținut că instanța de fond nu a cercetat înscrisurile sale cu suficientă atenție, nu a ținut seama de acestea, nu a ajuns la adevăr deși dovezile sunt concludente și nu a soluționat cele două probleme de fond, respectiv debitul datorat și cererea reconvențională formulată care sunt strâns legate una de cealaltă.
S-a mai precizat că, prin faptul că apelantul a plătit la zi cheltuielile de întreținere în cuantumul lunilor curente din decembrie 2012 și până în prezent, deci și după ce a fost acționat în judecată la data de 12 decembrie 2013, la ședința din data de 12 septembrie 2014, dl. avocat Paponi pentru reclamant, a învederat instanței că renunță la judecarea cauzei pe cererea principală întrucât apelantul și-a achitat debitul datorat pentru perioada iulie - octombrie 2013, dar că a acumulat alte datorii din noiembrie 2013, ulterior deschiderii acțiunii.
Față de acest aspect, apelantul a arătat că în datoriile cumulate ulterior deschiderii acțiunii principale de către Asociația 834, se regăsește de fapt debitul pentru care a fost chemat în judecată (mai puțin suma de 500 lei achitată pe data de 25.07.2014) și a solicitat continuarea judecății prin care să se soluționeze și cererea reconvențională, respectiv restituirea sumelor menționate ca sume nedatorate din perioada iunie - noiembrie 2012 și ulterior după cum a arătat în cererea respectivă.
Deși în încheierea de ședință din 12.09.2014 s-a dispus continuarea judecății, la termenul din 24 octombrie 2014 s-a audiat și cel de al doilea martor, d-na D. M., dar nu s-a mai făcut vorbire despre cererea reconvențională, nici despre notificarea depusă de apelant pe data de 14 octombrie 2014 în care a arătat, cu documente indubitabile, că martorul Ș. S. audiat anterior, a făcut o depoziție mincinoasă în legătură cu pierderea a 465 mc. de apă, nu în câteva zile ci timp de 3 luni în anul 2011 după cum dovedesc documentele atașate notificării (listele de consum apă pe apartamente și listele de plată a cheltuielilor de întreținere pe iulie, august, septembrie 2011). Astfel, dl. avocat Paponi a solicitat respingerea cererii reconvenționale pe motiv că aceasta este nedovedită, din declarațiile martorilor nerezultând aspecte cu privire la calitatea de președinte a pârâtului Gimbir M.. Martorul Ș., care a susținut că este membru în comitetul executiv, a declarat in mod corect că nu știe dacă asociația a funcționat conform legii, iar doamna D. M., de asemenea, in mod corect a spus că nu poate face aprecieri cu privire la activitatea pârâtului Gimbir M. în calitate de președinte al asociației și că despre activitatea asociației cunoaște din discuțiile administratorului și cu alte persoane din comitet, întrucât nu se cunoaște legea în Asociația 834, în piesele de la dosar fiind aduse dovezi că dl. Gimbir M. nu mai este președinte legitim din data de 21 februarie 2013, dar instanța nu a ținut seama de acestea și a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei prin dl. Gimbir M. pe care l-a considerat președinte în funcție la acest moment, la ședința din 30 mai 2014, deși s-a depus chiar la primul termen de judecată din 11 aprilie 2014, un răspuns la întâmpinarea formulată de dl. av. Paponi C-tin, contestând atât calitatea și dreptul administratorului de a-l chema în judecată (Legea 230/2007 nu prevede această posibilitate nici prin reprezentare cu mandat), cât și lipsa calității procesuale a d-lui Gimbir ca președinte legitim din februarie 2013. Conform HG. 1588/2007 Art. 18 al. 2, pct (7), în cazul incapacități de exercițiu a președintelui, acesta numește un Vicepreședinte dintre membrii comitetului executiv care va prelua atribuțiile președintelui, inclusiv reprezentarea asociației în instanțele de judecată și relațiile cu terții).
Pentru respingerea excepțiilor invocate de apelant, instanța nu a precizat temeiul legal pe care se sprijină, cu trimitere la un anume act normativ sau articol de lege și apreciez aceste respingeri ca fiind subiective, la libera apreciere a instanței.
In drept, a făcut referire la disp. art. 22 C.pr.civ., cu mențiunea că sentința pronunțată dezarmează orice locatar sau cetățean de a se apăra în fața unor abuzuri sau ilegalități, de a-și căuta dreptatea.
Referitor la respingerea cererii reconvenționale ca fiind neîntemeiată pe motivul neîntrunirii elementelor răspunderii civile delictuale, apelantul a arătat că:
1- Fapta ilicită poate fi acțiune, inacțiune, omisiune, prin care sunt cauzate prejudicii obiective sau subiective unei persoane de către altă persoană.
În cazul pierderilor de apă din pricina unei avarii tehnice la un teu pe conducta principală de alimentare, apelantul a arătat că nu l-a învinuit pe dl. Gimbir că a provocat avaria ci pentru faptul că nu a intervenit imediat ce a cunoscut de la administrator despre această situație din luna iulie și în mod deliberat a amânat intervenția aproape trei luni; mai mult, la intervenția apelantului în ședința de comitet din august 2011, a spus că "nu avem voie să oprim apa", s-a opus opririi apei imediat pentru remedierea avariei, deci inacțiune.
Or, așa cum s-a putut remedia defectul într-o singură zi (nu în două zile) dar pe data de 8.09.2011, se putea remedia în luna iulie nu după două săptămâni de la intervenția apelantului în august, respinsă de dl. Gimbir. Afirmația apelantului este susținută de Factura fiscală nr._/8.09.11 și referatul de lucrare al instalatorului M. cu aceiași dată, ambele documente fiind atașate la dosar dar ignorate de instanță ca și explicațiile detaliate, reale, date pe acest subiect controversat în înscrisurile depuse inițial la dosarul cauzei.
În cazul penalităților despre care a arătat că i s-au aplicat abuziv, cu intenție și rea credință ca să i se demonstreze că și apelantul va plăti penalități și încă consistente, le-a socotit abuzive întrucât nu s-a aplicat legea, în sensul de a fi acționat în judecată imediat după curgerea celor 90 de zile și nu după 16 luni de zile cum s-a procedat. Mai mult, dl. Gimbir nu a dat curs solicitărilor sale de rezolvare pe cale amiabilă a conflictului îndreptățit, fiind în discuție tocmai refuzul de a plăti apa risipită din neglijența, dezinteresul, neimplicarea în rezolvarea unei asemenea avarii din pricina căruia toți locatarii au fost siliți a plăti aceste pierderi sub amenințarea neachitării facturii și oprirea apei. In drept, a făcut referire la disp. art. 32 al(2) din Legea 230/2007, art. 30 al. (1)
Totodată, s-a mai menționat că aceiași atitudine s-a luat și față de angajarea cu abonament a instalatorului M. Romei; nu s-a ținut seama de obiecțiile apelantului, nici cei prezenți din comitet nefiind de acord și din mărturia martorului Ș. S. rezultând că este nemulțumit de prestațiile instalatorului. De asemenea, apelantul a mai precizat că dl. Gimbir, când l-a întrebat cine l-a angajat, i-a răspuns: "- eu, că așa am vrut eu! Însă, nu este adevărat că adunarea generală a aprobat angajarea dlui M. Romei cum susține dl. Gimbir, ci este o decizie personală după cum s-a arătat detaliat în dosar, în condițiile și împrejurările momentului august 2011.
Apelantul a mai arătat că, din referatele atașate la dosar ale instalatorului M., rezultă slaba calitate a unor lucrări, lucrări efectuate în apartamente, deci particulare, la dl D., Gimbir, P. și d-na B. dar plătite de toți locatarii prin acel abonament lunar chiar dacă nu s-au făcut lucrări în anumite perioade. Alte referate sunt formale, fictive, ca să-și primească banii în lunile respective. Datorită acestei situații s-a solicitat restituirea unor sume ce le consider necuvenite. Cele expuse mai sus sunt justificate și explicate detaliat în completarea cererii reconvenționale.
2. - Existența unui prejudiciu.
Referitor la cele trei fapte ilicite menționate apelantul a arătat că se poate identifica: pierderea de 465 mc. de apă la costul de 4,92 lei/mc în valoare de 2.287 lei pe asociație în cele trei luni (iulie, august, septembrie 2011), deci cca.57 lei pe apartament. Din salariul plătit instalatorului, suma de 1522 lei pe asociație pe care apelantul o consideră necuvenită, respectiv 42,14 lei calculat cotă - parte reținută în mod nejustificat cum a arătat în cererea reconvențional. Penalități de întârziere ce i-au fost aplicate cu rea credință pe o perioadă de 16 luni, depășind termenul legal de 90 de zile când trebuia să fie acționat în instanță si este motivul pentru care le consideră abuzive, în valoare de 251,85 lei.
Apelantul a mai menționat că penalitățile aplicate la nivel de asociație, nu au fost evidențiate în registrul special, iar conducerea asociației nici nu l-a înființat așa cum cere în mod imperativ Legea 230/2007, nu se cunoaște valoarea lor și nu au fost utilizate strict pentru reparații cum s-a hotărât de la început.
Luând în considerare neîndeplinirea atribuțiilor ca președinte al comitetului executiv și al asociației în același timp apelantul a învederat că nici salariul primit nu i se cuvine după cum niciun salariat ce nu-și îndeplinește norma sau sarcinile de lucru, sau dacă rebutează o piesă sau lucrează defectuos, nu primește salariul. Întreaga activitate a acestei asociații lasă de dorit sub toate aspectele si în primul rând în ceea ce privește respectarea întocmai a legii, în afara prejudiciului material existând și un prejudiciu moral.
3 - Cât privește raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul acesteia, apelantul a consider că dl. Gimbir a încălcat obligațiile ce-i reveneau de drept conform legii si statutului asociației fiind direct răspunzător de întreaga activitate a comitetului executiv, de supravegherea și urmărirea hotărârilor adunărilor generale și de comitet, de buna gestionare a bunurilor materiale și bănești, de corectitudinea întocmirii listelor de plată de către administrator pe care le semnează, o bună colaborare cu cenzorul asociației, de menținerea în stare de bună funcționare a întregului imobil și a instalațiilor aferente întrucât dânsul trebuie să dețină și să completeze la zi Cartea tehnică a imobilului etc.
Nerespectarea acestor norme și cerințe legale în totalitatea lor, inevitabil a dus și la diverse prejudicii nu numai cele arătate mai sus ( mai sunt multe altele).
4 - Cât privește existența vinovăției d-lui Gimbir în mod direct, s-a arătat că aceasta constă în luarea unei atitudini de impunere a propriilor păreri sau opinii, nu-și recunoaște greșelile și nu-și asumă responsabilități. Ședințele comitetului executiv au fost formale, gen fulger, cât mai scurte cu putință. Membrii comitetului executiv n-au avut sarcini concrete și în momentul de față, după alegerile din data de 13 iunie 2014 în adunarea generală, comitetul nu mai funcționează practic și asociația nu are cenzor din aprilie 2013. Nu s-au realizat lucrări de reparații aprobate de adunările generale din anii anteriori. De asemenea, nu i-a răspuns apelantului la niciuna din solicitările adresate în scris ignorând în totalitate această obligație legală.
Astfel, cererea reconvențională este întemeiată, îndeplinind condițiile răspunderii civile delictuale, fiind susținută de argumentele și dovezile existente la dosarul cauzei care reflectă adevărul faptelor și evenimentelor petrecute în timp.
În drept, a invocat prevederile Art. 22, Art. 209 al.(l), Art. 406 al(4), Art. 466 și următoarele din C.p.civ, Legea 230/2007, H.G. nr. 1588/2007.
În subsidiar, apelantul a mai arătat că, la luarea cuvântului pe fond, dl. avocat Paponi C., pentru reclamant, a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca fiind nedovedită și din declarațiile martorilor nu rezultă aspecte cu privire la calitatea de președinte a pârâtului Gimbir M.. Pentru apelant și conform documentelor existente, prezentate instanței la dosar, fiind prezent la adunarea în care pretinde că s-au ținut alegeri de președinte și comitet, s-a arătat că nu a fost o ședință pentru noi alegeri, nu s-a menționat în convocarea afișată acest punct al ordinii de zi, iar procesul verbal încheiat nu a fost citit la finele ședinței, hotărârea adunării generale ce a fost afișată nemenționând nimic despre alegerea noului comitet sau președinte. Cu toate acestea, instanța a respins excepția lipsei calității de președinte legitim formulată la primul termen de judecată. Mai mult, penultima adunare generală de alegeri s-a ținut în data de 21 februarie 2011, mandatul fiind de 2 ani urmând alegeri în februarie 2013. apelantul a mai afirmat că a solicitat prezentarea în instanță a Registrului hotărârilor adunărilor generale în original și nu o copie, cu mențiunea că nu-1 consideră pe dl.Gimbir M. ca președinte legitim începând cu data de 21 februarie 2013.
Referitor la faptul că s-a dat foc la ghena de gunoi, apelantul a susținut că a fost chemat la poliție pentru această chestiune, a dat o declarație detaliată, i s-a arătat chiar adresa către administrația asociației în care cerea chemarea și sancționarea persoanei vinovate de înfundarea ghenei ce nu putea fi desfundată prin alte mijloace.
In ceea ce privește afirmația din ultimele paragrafe ale încheierii precum că apelantul a " învederat că pârâtul Gimbir M. este președintele Asociației de P. 834 însă nu s-a implicat...", consideră că este o eroare de dactilografiere sau s-a înțeles greșit, pentru că nu putea face această afirmație.
Referitor la afirmația că instalatorul M. nu a intervenit să remedieze defecțiunea la conducta de apă, a susținut că aceasta este valabilă pentru perioada dinaintea lunii septembrie 2011, când a fost angajat de dl. Gimbir, mai precis până în data de 8 septembrie când au făcut înțelegerea verbală.
Apelantul a mai menționat că lucrarea de reparație a TEULUI a executat-o M. ajutat de dl. D..
S-a mai arătat că posibilitatea furtului de care vorbește dl. Gimbir, de profesie ing. constructor și instalații, este imposibilă în condițiile în care fiecare apartament este contorizat si fizic separat prin pereți de beton, coloanele de distribuție de asemeni sunt separate.
In motivarea cererii de apel apelanta reclamantă Asociația de P. nr. 834 s-a arătat că hotărârea atacată este nelegala și netemeinica, față de faptul că, in mod greșit, instanța de judecata a respins obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Conform listelor de plata aflate la dosar, paratul P. C. a achitat si achita lunar sume modice care nu acopereau întreaga suma lunara, acumulându-se astfel restante pe perioada iulie 2013-octombrie 2013, acesta cunoscând foarte bine situația debitelor personale din listele de plata afișate.
Cererea de chemare in judecata a fost înregistrata la Judecătoria Câmpina la data de 10.12.2013, iar paratul-restanțier, a început sa achite lunar cheltuieli către Asociația de proprietari după introducerea cererii de chemare in judecata, cu mult peste termenul legal de plata de 20 de zile conform art. 25 pct. 1 din HG 1588/2007, fiind pus in întârziere lunar, prin lista de plata afișată in avizierul blocului.
Acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părții din vina căreia s-a pornit procesul, or, în speță, Asociația de P. nr. 834 Câmpina a fost nevoita să formuleze acțiunea pentru realizarea creanței sale datorită inactivității, pasivității debitorului pârât.
Astfel, din vina pârâtului s-a declanșat litigiul, apreciind ca s-a dovedit culpa procesuală a acestuia, astfel încât trebuie să răspundă pentru situația în care Asociația de P. nr. 834 Câmpina a efectuat cheltuieli de judecată.
Așadar, in cauza sunt întrunite dispozițiile art. 453 cod procedura civila, întrucât paratul a achitat cheltuielile de întreținere după depunerea cererii de chemare in judecata si comunicarea acțiunii, este in culpa procesuala, urmând a fi obligat la plata cheltuielilor de judecata.
Cheltuielile de judecata - onorariul de avocat reprezintă cheltuielile de judecata suportate de Asociația de P. in vederea recuperării debitului si prin urmare, pârâtul datorează cheltuielile de judecată, culpa procesuală în intentarea acțiunii aparținând acestuia.
Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea apelului, iar în baza art. 480 cod procedura civila modificarea în parte a sentinței în sensul obligării paratului la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
La data de 12.02.2015 apelantul pârât P. C. a formulat întâmpinare prin care a arătat că in fața instanței de fond a invocat excepția lipsei calității procesuale a administratorului, care a fost respinsă fără menționarea temeiului legal.
Apelantul a mai precizat că nu au fost soluționate cele două aspecte de fond, respectiv cererea principală și cererea reconvențională care sunt parțial interdependente, pe motiv că reclamanta Asociația de P. renunță la pretenții întrucât apelantul a achitat integral debitul datorat și acțiunea principală a rămas fără obiect. Aceasta a atras după sine respingerea cererii reconvenționale fără să se ia în considerare argumentele aduse și aflate la dosarul cauzei. Or, această abordare în soluționarea dosarului, induce la învinuirea tacită a apelantului
Referitor la pretenția reclamantei Asociația de proprietari, de a suporta apelantul cheltuielile de judecată invocându-se culpa procesuală, a arătat că acest punct de vedere nu reflectă realitatea faptelor derulate în timpul anterior, respectiv din luna august 2011 și până în prezent. Litigiul s-a născut si implicit dreptul la reparația a prejudiciului adus, din pricina refuzului de a plati cota-parte din cei 465 mc. apa risipita de la jumătatea lunii iulie până la 8 septembrie 2011 când avaria a fost remediata. Este vorba de 57,20 lei echivalentul a 11,625 mc. apă. Astfel, apelantul a arătat că vina aparține d-lui Gimbir M..
Așadar, acest proces nici nu trebuia să aibă loc dacă conducerea aplica întocmai legea și nu comitea abuzul de a forța plata acestor pierderi de către locatari sub amenințarea opririi apei. Dl. președinte trebuia să prevadă si să prevină eventualele consecințe dar a mizat pe necunoașterea adevărului de către locatari și a recurs la o înșelătorie practic. Mai mult, apelantul a precizat că a înaintat conducerii mai multe demersuri în vederea rezolvării litigiului pe cale amiabilă și și-a achitat lunar obligațiile, mai puțin sumele necuvenite, încă din luna iunie 2011 până în mai 2012 (listele de plată, chitanțele și demersurile făcute sunt la dosar), dar dl. Gimbir a refuzat și a ignorat total această cale de rezolvare a litigiului.
Dacă dl. Gimbir M. ar fi acceptat scutirea de la plata celor 57,20 lei reprezentând costul apei risipite din neglijența și dezinteresul dânsului, apelantul a arătat că ar fi fost la zi cu plata întreținerii, nu s-ar fi acumulat penalități de întârziere si nu se ajungea în instanță. Apelantul a mai susținut că in luna aprilie 2012 a apărut un alt incident; fiica sa I. a plecat cu serviciul la București, a făcut anticipat cerere de scutire de la cheltuielile de întreținere pentru o persoană dar administratorul D. N. nu a operat această scutire nici în luna aprilie, nici în luna mai și după lungi discuții contradictorii, abia în iunie a făcut totuși reparația. Văzând că nu au bunăvoința sau intenția de a rezolva problema apei pe care o contesta acceptând totuși ca pierdere 1 mc. diminuând suma refuzată la 52,03 lei, apelantul a suspendat plata integrală a cheltuielilor lunare ca protest pentru nerespectarea legii. Apelantul a arătat că a luat această decizie întrucât nu avea cum să dea asociația în judecată pentru această infimă sumă după cum nici asociația nu ar fi făcut-o niciodată. Apelantul a mai susținut că prima somație a fost pe 19 decembrie 2012 și la aceasta a contestat pe larg dar nu a primit răspuns. S-a mai afirmat că in iulie 2013 apelantul a refuzat termenul de trei luni de grație si a întocmit dosarul, inclusiv cererea de chemare în judecată pe data de 4 sept. 2013. Apelantul a mai precizat că a fost somat in data de 21 octombrie 2013 și a făcut o notificare pe data de 28 octombrie 2013, la care nu a primit.
In continuare, apelantul a mai enumerat o . cheltuieli administrative care au fost repartizate tuturor locatarilor funcție de cota-parte indiviză a fiecărui apartament, cu mențiunea că și-a refuzat propria cotă-parte, considerând că nu se face vinovat de producerea acestora, și că sunt date două măsuri pentru același lucru la date diferite.
In drept, a invocat H.G. 1588/2007 Art.12 al. (e) referitor la obligațiile proprietarilor, considerând că are dreptul de a refuza sumele necuvenite și abuzive. Mai mult, cu aceste cheltuieli au fost încărcați și cei 6 proprietari care efectiv nu locuiesc în apartamente de ani de zile fiind plecați în străinătate sau în alte localități și vin foarte rar într-un scurt concediu plătind-și întreținerea cu această ocazie, fiind în imposibilitatea de a refuza astfel de cheltuieli despre care nici nu știe ce reprezintă n-au timp și bani pentru procese pentru recuperarea sumelor necuvenite și abuziv repartizate. Față de cele arătate mai sus și de prevederile art.14,15,16,1355,1357,1381 C. civil, de toate piesele de la dosar cu detaliile lămuritoare, apelantul a lăsat la aprecierea instanței stabilirea vinovăției sale sau a conducerii asociației de proprietari, respectiv a d-lui Gimbir M..
Pe de altă parte, chemarea în judecată a unui debitor nu implică obligatoriu asistentă juridică.
Referitor la afirmația că „pârâtul P. C. a achitat și achită lunar sume modice”, s-a menționat faptul că fostul administrator D. N. a menționat pe chitanțele eliberate, depuse la dosar, luna pentru care s-a făcut plata si suma respectivă până în martie 2013. Astfel, lipsesc chitanțele pe perioada iunie - noiembrie 2012 când nu s-a achitat nimic. După data de 1 iulie 2013 când administrația a fost preluată de dl.M. I., acesta, la libera alegere, fără a solicita un anume cuantum pentru restante, penalizări sau întreținerea lunii curente, efectua repartizarea sumei respective așa cum dorea.
Referitor la cuantumul sumelor menționate inițial în cererea reconvențională, acestea, aduse la zi, sunt următoarele: 52,03 lei - apa pierdută în iulie, august și septembrie 2011, 251,85 lei - penalități de întârziere, 50,38 lei - restituire salariul d-lui Gimbir M., 56,51 lei - restituire salariu instalator M. Romei și materiale pentru reparații, 90,30 lei - copii xerox pentru documente la dosar și pentru reclamant, 30,00 lei - Taxe de timbru judiciar. Total = 531,07 lei.
In drept, a invocat prevederile Legii 230/2007, H.G. 1588/2007, Art. 14, 15, 16, 1355, 1357, 1381 C. civil.
La data de 13.02.2015 apelanta reclamantă Asociația de P. nr. 834 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In motivare, s-a arătat că, in mod corect instanța de fond a apreciat ca in cauza nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev de art. 998 - 999 cod civil, întrucât, din întregul material probator administrat in cauza (acte, martori) nu s-a făcut dovada existentei vreunei fapte proprii a președintelui Asociației de P. - Gimbir M. care sa fi determinat prejudiciul indicat de paratul P. C., in cauza neexistând vreo dovada a vreunei fapte ilicite a paratului G. M., fapta săvârșita cu vinovăție cauzatoare de eventuale prejudicii.
La data de 06.03.2015 apelantul pârât P. C. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că din februarie 2011 până în septembrie 2011 inclusiv, a fost cenzorul asociației.
In ședința din data de 22 august 2011 i se aduce la cunoștință faptul că există pierderi de apă la TEUL de pe conducta principală de alimentare. Față de acest aspect, apelantul a arătat că a solicitat oprirea apei, iar dl. Gimbir știa despre defect si pierderea de apă din cel târziu 12 august 2011 după ce M. a făcut intervențiile respective.
A mai arătat, de asemenea, că, de pe data de 8 aprilie 2011 când tot M. a intervenit la instalația de canalizare pe coloana 3, nu s-a mai făcut vizitarea subsolului până pe 12 august. Așa se explică necunoașterea cauzei ce a dus la pierderea celor 92 mc. apă în iulie 2011. Remedierea defectului s-a realizat pe data de 8 sept. 2011 conform documentelor de ta dosar.
În fața primei instanțe, dl. Gimbir a spus că s-a fisurat o țeava, că s-a fisurat TEUL, dovadă că nu a intrat la subsol să vadă nemijlocit avaria și pierderea de apă.
Cum citirea apometrelor s-a făcut între 28 iulie și 28 august înregistrându-se o pierdere de 218 mc.apă, rezultă o pierdere medie zilnică de: 218: 31 = 7,03 mc. /zi. Cum în iulie s-au pierdut 92 mc. de apă, se poate constata aproximativ de când s-a produs avaria: 92: 7,03 = 13 zile, adică din 15 iulie. De la această dată până pe 8 sept. când s-a făcut reparația, sunt 55 de zile! Cu toate acestea dl. Gimbir susține că reparația s-a făcut în două zile, afirmație inexactă. Comanda pentru confecționarea celor două inele conice de etanșare a făcut-o dl.D. în dimineața zilei de 8 sept., a intrat în posesia lor în jurul prânzului, iar între orele 16 și 18, în două ore, dl. D. l-a ajutat pe M. să demonteze și să monteze la loc TEUL. La dosar există detaliat aceste documente care confirmă susținerile apelantului. Dl Gimbir pe durata procesului a făcut tot posibilul, prin afirmații neconforme realității si a influențat în același sens și pe martorul Ș. S., propus de apelant dar adus cu mașina de dl. Gimbir, pentru a se disculpa.
Apelantul a mai susținut că motivul solicitării de restituire a penalităților abuziv aplicate îl constituie încălcarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește motivele pentru care s-a revendicat restituirea salariului președintelui și instalatorului M. Romei, s-a arătat că dl. Gimbir M. nu și-a îndeplinit obligațiile menționate de lege și pentru o muncă neprestată sau în mod defectuos după cum a voit, plata salariului ce l-a primit nu se justifică. Același lucru în cazul lui M..
Apelantul a mai precizat, de asemenea, motivele pentru care a considerat că dl. Gimbir M. nu și-a îndeplinit atribuțiile ce-i reveneau în calitate de președinte al asociației și al comitetului executive.
In drept, a făcut referire la disp. Legii 230/2007.
S-a mai arătat că la toate adresele transmise președintelui, comitetului executiv, administratorului, nu s-a primit răspuns. De asemenea, la solicitarea adresată d-lui G. de a-i pune la dispoziție pentru consultare, Registrul hotărârilor adunărilor generale și ședințelor de comitet s-a menționat că nu s-a primit răspuns.
Analizând apelurile formulate, Tribunalul reține că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul reclamantei Asociația de P. nr. 834, Tribunalul reține următoarele:
In motivarea cererii de apel apelanta reclamantă Asociația de P. nr. 834 a arătat că hotărârea atacată este nelegala și netemeinica, față de faptul că, in mod greșit, instanța de judecata a respins obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul constată că instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, constatând faptul că apelanta reclamantă a depus la dosarul cauzei înscrisuri, arătând că pârâtul a achitat integral debitul.
Tribunalul reține că în mod corect, instanța de fond respins cererea ca fiind rămasă fără obiect, iar față de dispozițiile art. 1522 alin.5, Tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a respins cererea de obligare a intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, potrivit art. 1522 alin.5, cererea de chemare în judecată formulată de către creditor, fără ca anterior debitorul să fie pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil, calculat de la data în care cererea i-a fost comunicată, situație în care cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului.
În cauză, tribunalul constată că pârâtul nu a fost pus în întârziere, astfel că dreptul debitorului de a executa într-un termen rezonabil obligația, s-a născut la data introducerii cererii, debitorul achitând astfel întreg debitul stabilit în sarcina sa, iar în acest fel nu mai poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care tribunalul va respinge apelul reclamantei ca fiind nefondat.
În ceea ce privește apelul pârâtului, tribunalul reține următoarele:
Pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie trebuie îndeplinite condițiile prev de art 998-999 C.civ. aplicabile în cauză în lumina disp art 3 din legea 71/2011.
Astfel, pentru reținerea răspunderii delictuale pentru fapta proprie este necesar să se facă dovada elementelor răspunderii civile delictuale –respectiv:
1. existența unei fapte ilicite
2. existența unui prejudiciu
3. existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu
4. existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În cauza, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev de art. 998 - 999 Cod civil, întrucât, din întregul material probator administrat in cauza (acte, martori) nu s-a făcut dovada existentei vreunei fapte proprii a președintelui Asociației de P. - Gimbir M. care sa fi determinat prejudiciul indicat de paratul P. C., în cauza neexistând vreo dovada a vreunei fapte ilicite a paratului G. M., fapta săvârșita cu vinovăție cauzatoare de eventuale prejudicii.
Potrivit art. 31 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, reprezentarea asociației în derularea contractelor și asumarea obligațiilor în numele acesteia se face de către președintele asociației de proprietari. El reprezintă asociația de proprietari în relațiile cu terții, inclusiv în acțiunile inițiate de asociație împotriva unui proprietar care nu și-a îndeplinit obligațiile față de asociație sau în procesele inițiate de un proprietar care contestă o hotărâre a adunării generale a proprietarilor.
De asemenea, președintele asociației de proprietari supraveghează și urmărește aplicarea hotărârilor adunării generale, respectarea prevederilor statutului și acordului de asociere, precum și aplicarea deciziilor comitetului executiv.
Prin raportare la dispozițiile art.36 din același act normativ atribuțiile privind gestionarea bunurilor materiale și a fondurilor bănești aparțin administratorului, iar nu președintelui asociației, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada unei fapte ilicite a pârâtului Gimbir M., faptă săvârșită cu vinovăție și care să fi produs prejudiciul indicat de către pârâtul P. C..
În ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a respins această excepție, întrucât cererea de chemare în judecată este formulată de reclamantă Asociația de P. nr. 834 prin președintele în funcție.
Pentru argumentele de fapt și de drept expuse mai sus, Tribunalul, față de disp. art. 480 alin.1 Cod proc.civ., urmează să respingă ambele apeluri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de apelanta reclamantă Asociația de P. nr. 834, cu sediul in Câmpina, ., ., ., CUI_, si apelantul pârât P. C., cu domiciliul in Câmpina, ., ., ., CNP_, in contradictoriu cu intimatul pârât G. M., cu domiciliul in Câmpina, ., ., ., împotriva sentinței nr 3446/07.11.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul susmenționat ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 11.05.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. D. E. D. G.
GREFIER
C. M.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. E.C.D./tehnored E.C.D.
5 ex./27.05.2015
Jud. fond A. C. A. T.
Dos fond_
| ← Validare poprire. Decizia nr. 2074/2015. Tribunalul PRAHOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2161/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
