Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 478/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 478/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 478
Ședința publică din data de 05.02.2015
PREȘEDINTE - M. N.
JUDECĂTOR - C. R.
GREFIER - L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă T. (fostă R.) F. G., cu domiciliul în mun. București, ., sector 2, și f.f.l. în București, .. 4, ., împotriva sentinței civile nr. 87/27.01.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți R. V.-V., cu domiciliul în comuna M., ., județul Prahova și B. SPERANȚA, domiciliată în comuna M., ., județul Prahova și Autoritățile Tutelare P. S. 3 București, cu sediul în București, .-4, sector 3, P. . în . și P. S. 2 București, cu sediul în București, .-13, sector 2.
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanta-reclamantă reprezentată de avocat T. L. G., intimatul R. V. V. reprezentat de avocat M. M., intimata B. Speranța personal și asistată de avocat M. M., lipsă fiind autoritatea tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul pune în discuție excepția tardivității formulării apelului, invocată de intimați prin întâmpinare.
Apărătorul intimaților, având cuvântul, solicită admiterea excepției. Arată că la fila 243 dosar fond există comunicarea hotărârii instanței de fond din data de 23.07.2014, la adresa indicată de apelantă. Apelul a fost comunicat prin poștă la 11.08.2014, așa cum rezultă din data de pe plicul de la fila 19 dosar apel, cu depășirea termenului legal de 15 zile, ultima zi fiind 7 august.
Apărătorul apelantei, având cuvântul, solicită respingerea excepției, arătând că termenul de depunere a căii de atac se calculează pe zile libere, dar și având în vedere că ultima zi de depunere, 7 august, a fost într-o zi de vineri, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare, care a fost luni, 11 august, această zi figurând pe ștampila poștei de pe plicul cu care s-a comunicat apelul, astfel încât apelul a fost declarat în termenul prevăzut de lege.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul și în dezbateri.
Apărătorul apelantei, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate, întrucât nu au fost avute în vedere toate probele administrate în cauză, nici măcar nu sunt menționate în hotărâre, și, mai mult decât atât, în sentință se face vorbire numai de apărarea intimatului. Or, prezenta cauză are ca obiect reîncredințarea minorului, în urma analizării schimbării sau nu a condițiilor avute în vedere la pronunțarea primei hotărâri.
Arată că tatăl minorului face parte din Legiunea Franceză, copilul se află la M. în îngrijirea bunicilor. Apelanta s-a mutat în România, a reușit să aibă locuință și slujbă și are dorința de a i se reîncredința copilul.
Dacă s-ar menține soluția instanței de fond, copilul s-ar afla în îngrijirea bunicii paterne, întrucât tatăl vine doar în concedii acasă, având în vedere că are baza în Guiana Franceză. Mai mult decât atât, legiunea Franceză are reguli stricte, intimatul nici măcar nu are voie să fie căsătorit și să aibă copii. Deci copilul este lipsit și de tată și de mamă, și e crescut de bunică.
Instanța de fond a prezentat o motivare nesatisfăcătoare, menționând că „rolul tatălui este suplinit de bunica paternă”. Arată că rolul părintelui nu poate fi suplinit de nimeni.
În prezenta cauză, apelanta a dovedit că are loc de muncă în București, are un venit stabil, se preocupă de copil permanent. Solicită respingerea susținerilor din întâmpinare în care se arată că mama este indiferentă față de copil, că lasă copilul în grija altora când merge la serviciu. Însă motivarea sentinței prin care s-a dispus încredințarea către tată a fost tocmai lipsa veniturilor apelantei, precum și a locuinței. Or, în prezent, mama are loc de muncă, are locuință. Iar referitor la persoanele la care lasă copilul când merge la serviciu, sunt acte doveditoare la dosar.
Arată că la bunica paternă mai stă și copilul actualei concubine a tatălui copilului. Arată că toate susținerile apelantei sunt probate la dosar, singura problemă este ancheta socială efectuată în cauză, care este total formală. Or, pentru a se verifica dacă într-adevăr mama poate avea grijă de copil, se impune completarea probatoriului cu efectuarea în mod corespunzător a unei alte anchete sociale, precum și audierea minorului în prezența unui psihiatru. La dosarul de fond există planșe foto cu urme de lovituri pe corpul copilului, însă nu s-a lămurit de unde provin loviturile, în condițiile în care la mamă copilul stă o singură zi.
Instanța de fond consideră că tatăl are venituri mari, însă nu acesta ar trebui să fie un motiv de încredințare a copilului. Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, încredințarea copilului către mamă și obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului. Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar. Arată că toate motivele de recurs și ulterior de apel după recalificare au fost analizate în decizia 100/2011 a Tribunalului București, au fost analizate de două instanțe de control, fiind vorba de aceleași susțineri, în temeiul art. 403 C.civ., solicită soluționarea prezentei cauze în raport strict de condițiile ce s-au schimbat de la ultima încredințare și până în prezent, și nu toate motivele care au intrat în puterea autorității de lucru judecat.
Referitor la locuința apelantei, aceasta și-a schimbat locuința de patru ori, acesta fiind unul din motivele pentru care este imperios necesar ca minorul să stea acolo unde s-a născut și a crescut. Din acest punct de vedere, nu s-a schimbat nimic în situația apelantei. La fila 90 există contract de închiriere care în 22.01.2015 a expirat. Nu este depusă la dosar prelungirea contractului de închiriere. Așadar, se pune întrebarea în prezent unde stă apelanta și în baza cărui contract. Pe de altă parte, imobilul pe care tatăl l-a construit/îmbunătățit, și unde stau bunica și cu minorul, are două nivele, copilul are camera lui și toate condițiile unui trai confortabil.
În ceea ce privește veniturile apelantei, aceasta a depus la dosar o adeverință din care rezultă că realizează un venit lunar de 600 lei, însă susține că în realitate câștigă mai mult, însă angajatorul nu declară toate veniturile. Așadar, până în prezent nu s-a schimbat nimic în situația apelantei, mai mult decât atât, apelanta nu se poate întreține atât pe sine cât și pe copil din numai 600 lei lunar. Referitor la faptul că tatăl e angajat în Legiunea Franceză, este un aspect care a fost cunoscut de toate instanțele, însă vine periodic în țară și, mai mult decât atât, asigură toate condițiile pentru îngrijirea copilului. De asemenea, mama poate confirma că poate lua copilul oricând dorește. Copilul este cel care a povestit singur că mama are condiții improprii de trai. În plus, mama a trimis de mai multe ori copilul la bunică prin șoferul microbuzului. Solicită respingerea apelului, respingerea probelor solicitate, reaudierea minorului este inutilă, copilul fiind audiat de instanță. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Apărătorul apelantei, în replică, arată că contractul de închiriere al apelantei este același și a fost prelungit. Depune chitanță onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 2 martie 2012 pe rolul Judecătoriei S. 3 București – secția civilă reclamanta R. (T.) Greihwot G. a formulat cerere reconvențională în cadrul dosarului nr._/301/2011 înregistrat la Judecătoria S. 2 București, ca urmare a declinării competenței teritoriale de către Judecătoria Vălenii de M., dosar ce avea ca obiect încuviințarea legăturilor personale dintre pârâtul din prezenta cauză R. V. V. și B. Speranța și minora R. I. și care a fost declinat și înregistrat la data de 17 aprilie 2012 sub nr._/301/2012.
La data de 4 iulie 2012, instanța a luat act de renunțarea reclamanților R. V. V. si B. Speranța la judecarea cererii ce a făcut obiectul dosarului_/301/2012, a calificat cererea reconvențională ca fiind acțiune principală (cerere de chemare în judecată), atât față de dispozițiile art. 119 alin. 1 cod procedură civilă, cât și față de faptul că prin această cerere formulată se urmărește stabilirea unei alte situații juridice a minorului față de cea care a fost stabilită prin decizia nr. 100 din 2 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Prahova, irevocabilă prin respingerea recursului, prin care s-a pronunțat divorțul, dispunând totodată disjungerea cererii si formarea prezentului dosar.
La termenul de judecată din 7 septembrie 2012, pârâtul R. V. V. a invocat excepția necompetentei teritoriale a acestei instanțe, excepție ce a fost pusă în discuție la acest termen.
Prin sentința civilă nr._ din 5 octombrie 2012, Judecătoria S. 3 București, a admis excepția necompetentei teritoriale si a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de M..
Primindu-se dosarul la această instanță, cauza a fost înregistrată sub nr._ si s-a acordat termen la data de 25 martie 2013.
La data de 22 aprilie 2013 pârâtul R. V. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precum și cerere reconvențională prin care a solicitat ca exercitarea autorității părintești asupra minorei R. I., născută la 10 octombrie 2007 să se facă numai de către el; stabilirea locuinței minorei la domiciliul lui din comuna M. Ungureni, ., jud. Prahova și stabilirea unui program de vizitare, în sensul ca reclamanta să aibă legături personale cu minora la domiciliul lui.
După administrarea probelor cu acte, martori și interogatorii, prin sentința civilă nr. 87/27.01.2014 Judecătoria Vălenii de M. a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând că, potrivit înscrisurilor existente la dosar și declarațiilor martorilor Tolici A. Sylvian, T. I. D. și C. E., minora I., în vârstă de 6 ani este un copil normal, sănătos, cu un comportament specific vârstei sale, frecventând cursurile Grădiniței din localitatea de domiciliu, iar la locuința sa beneficiază de toate condițiile materiale necesare unei bune dezvoltări fizice și psihice, copilul fiind atașat atât de mama, cât și de tatăl său și bunica paternă, bucurându-se de afecțiunea acestora, copilul declarând în fața instanței că se simte bine la domiciliul mamei din București când se duce în vizită la aceasta, dar nu dorește să locuiască acolo, întrucât mama a lovit-o și a certat-o.
A mai arătat instanța de fond că aspectele referitoare la situația de fapt din prezenta cauză, au fost avute în vedere și la pronunțarea deciziei nr. 100/02.03.2011 a Tribunalului Prahova, ocazie cu care instanța de apel a reținut că la stabilirea interesului copilului trebuie examinate toate criteriile de apreciere referitoare la posibilitățile materiale, vârsta, comportamentul părinților, gradul de atașament și interes pe care l-au manifestat față de copil, legăturile afective ce s-au stabilit cu părinții și cu membrii familiei, criteriul vârstei copilului care trebuie apreciat în contextul celorlalte criterii, printre care posibilitatea fiecărui părinte de a asigura supravegherea și grija față de copil, conduita morală și preocuparea manifestată pentru creșterea copilului, criterii în raport de care s-a apreciat că între tată și minoră, precum și între acesta din urmă și bunică paternă există o strânsă relație de afectivitate, aceștia asigurând copilului o îngrijire mai bună și o supraveghere atentă, interesul minorei fiind analizat și prin raportare la posibilitățile materiale ale celor doi părinți, vârsta copilului, gradul de atașament, legăturile deja existente, ținându-se seama inclusiv de prevederile art. 14 alin. 1, art. 5 alin. 1 și art. 32 din Legea nr. 272/2004.
A motivat instanța de fond că față de considerentele sus-menționate, precum și față de existența unei surse sigure de venit a pârâtului, programul de lucru care îi permite să se ocupe de creșterea și îngrijirea fetiței, de faptul că bunica paternă îi poate asigura, la rândul ei, această îngrijire în lipsa tatălui, că minora s-a născut și a crescut la domiciliul pârâtului, că locuința deținută deține toate condițiile unei bune locuiri, în timp ce mama copilului nu oferă condiții sigure de locuit și nici nu dispune de resurse financiare, instanța de apel a dispus încredințarea minorei pârâtului.
A concluzionat instanța de fond că, în prezent, situația de fapt expusă mai sus nu s-a schimbat în așa fel încât să determine reevaluarea aspectelor ce țin de stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei, fiind evident faptul că minora se bucură de toată buna creștere și îngrijire la domiciliul tatălui său, iar o schimbare a condițiilor de viață ale acesteia nu ar fi în interesul copilului, situație în care pretențiile reclamantei, vizând reîncredințarea minorei sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul de a se dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei să se facă numai de către mamă, să se stabilească domiciliul minorei la mamă, precum și să se stabilească în sarcina pârâtului o contribuție lunară legală la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională pentru minoră în cuantum de 35% din veniturile nete lunare realizate de pârât.
În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, întemeindu-și soluția pe declarația unui copil de 7 ani, în sensul că ar fi lovit-o și certat-o pe minoră, fără a face nicio referire la planșele foto existente la dosar, din care rezultă că minora prezenta de multe ori când se ducea să o viziteze urme de căzături, julituri și lovituri la nivelul feței.
A mai arătat recurenta că, în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a reținut că programul de lucru îi permite intimatului să se ocupe de creșterea și îngrijirea minorei fără a ține seama că aceasta se află în imposibilitate să aibă o prezență efectivă și constantă în viața copilului, cât timp este angajat al Legiunii străine, având cel mai apropiat sediu la Paris, adică la o distanță de cca. 2500 km de .>
S-a susținut de către recurentă că este încălcat interesul superior al copilului, în condițiile în care acesta nu se poate dezvolta optim, decât în situația în care, cel puțin unul dintre părinți ar fi prezent efectiv, zilnic în viața copilului, caz în care situația financiară mult mai proeminentă a intimatului este irelevantă, cât timp părinții trebuie să vegheze împreună cu mijloacele pe care le au la îndemână la împlinirea interesului superior al copilului, minora fiind crescută în realitate de bunica paternă, fiind lipsită astfel în majoritatea covârșitoare a timpului de prezența fizică a ambilor părinți.
A precizat recurenta că în intervalul scurs de la data rămânerii definitive a deciziei nr. 100/02.03.2011 a Tribunalului Prahova a reușit să-și modifice substanțial, în sens pozitiv, starea materială și domiciliară, aflându-se în posesia unei garsoniere de cca. 40 mp, care dispune de bucătărie și grup sanitar proprii, de spațiu locativ suficient pentru a putea locui cu fiica sa, realizează venituri bănești care depășesc valoarea salariului minim pe economie, precum și câștiguri suplimentare consistente, având în vedere specificitatea meseriei pe care o practică (manichiuristă-pedichiuristă și coafeză), achitând din surse proprii cheltuielile aferente întreținerii imobilului pe care îl ocupă.
Totodată, recurenta a arătat că în toată această perioadă de timp și-a manifestat interesul și atenția față de fiica sa, a fost întotdeauna prezentă pentru a petrece timp cu minora în intervalul de timp ce i-a fost alocat de instanță prin programul de vizită, spre deosebire de intimat care, având în vedere distanța care îl desparte de copil, este imposibil să aibă o prezență efectivă în viața minorei, situație pe care intimatul și-a asumat-o, în condițiile în care și-a prelungit contractul de muncă până în anul 2018, iar bunica paternă nu poate compensa absența acestuia din viața copilului, ceea ce ar putea crea copilului grave traume psihice și afective, mai ales că în prezent minora este încredințată spre îngrijire părintelui care nu îi poate efectiv aloca decât foarte puțin din timpul său, în timp ce, celălalt părinte, deși i-ar putea aloca efectiv timp și afecțiune, este împiedicat de o stare de fapt reținută de instanță, care nu corespunde realității.
De asemenea, recurenta a susținut că cererea sa este întemeiată, ținând seama și de faptul că bunica paternă manifestă o atitudine ostilă față de ea și încearcă premeditat să o inoculeze și minorei, educația minorei a avut de suferit, întrucât a înregistrat numeroase absențe de la grădiniță din cauza bunicii care invoca fie vremea prea friguroasă, fie distanța până la grădiniță, etc. și, împreună cu tatăl copilului, a hotărât că nu este necesar să înscrie copilul la așa-numita clasă „0”, aducând grave prejudicii dezvoltării educaționale a copilului și, mai mult clar, minora nu a mai beneficiat de controalele periodice la medicul pediatru și, deși i s-a garantat prin hotărâre judecătorească dreptul de a o vizita pe minoră o dată la două săptămâni, de nenumărate ori nu a putut exercita acest drept, întrucât i se spunea că minora nu se simte bine, că a răcit sau nu vrea să o vadă, și a constatat cu ocazia vizitării minorei în perioada în care pârâtul a venit în țară în timpul concediului de odihnă, că aceasta lipsea de la domiciliu, spunându-i-se că a plecat cu tatăl său la prietena acestuia din M..
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 28.08.2014.
La data de 29.09.2014 intimații-pârâți R. V. V. și B. Speranța au depus întâmpinare, prin care, în principal au invocat excepția tardivității formulării recursului și au solicitat respingerea acestuia, ca tardiv formulat, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență că, în prezent recurenta nu face altceva decât să reitereze aspectele analizate deja de către două instanțe de control judiciar, fără a arăta în concret care sunt cauzele sau împrejurările care s-au schimbat de la pronunțarea deciziei Curții de Apel Ploiești, făcând doar mențiuni generale, în sensul că ar avea condiții materiale și morale corespunzătoare, stabilitate materială, socio-profesională și disponibilitate de a se ocupa de fetița sa, aspecte nedovedite în cauză.
Prin încheierea de ședință din data de 30.10.2014 instanța, ținând seama de obiectul cauzei, a calificat calea de atac ca fiind apel și nu recurs, dând posibilitatea apelantei să reformuleze motivele căii de atac, sens în care, pentru termenul din data de 27.11.2014, apelanta a depus la dosar motive de apel, arătând că își menține motivele invocate în scris în cererea de recurs, iar ca urmare a recalificării căii de atac, a solicitat, în temeiul art. 295 C.pr.civ., refacerea și completarea probelor administrate la prima instanță, în sensul refacerii anchetelor sociale efectuate la domiciliile părților, reaudierea martorilor și administrarea probei cu interogatoriul intimatului.
A susținut apelanta că, mai mult chiar, motivarea sentinței instanței de fond nu se întemeiază pe probele administrate în cauză și doar pe anumite prezumții și fapte reținute în hotărârea prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și stabilirea minorei la tată.
S-a precizat de către apelantă că instanța de fond a motivat că minora este bine îngrijită de bunica paternă și că tatăl se ocupă de aceasta în limita timpului liber, fără să analizeze că, de fapt, acest timp liber este inexistent, iar instanța a apreciat eronat că situația de fapt nu s-a schimbat de la data încredințării minorei către tată, deși la dosar există înscrisuri că în prezent apelanta are o locuință permanentă, un venit cert și că este preocupată de situația copilului, pe care nu-l poate vizita din cauza opoziției bunicii paterne, deși aceasta mai crește un alt copil al intimatului dintr-o altă relație, iar minora este lovită de bunica paternă, astfel cum o demonstrează planșele fotografice, iar de la data pronunțării ultimei hotărâri, copilul nu a mai beneficiat de controalele medicului pediatru, având și multe absențe la grădiniță, situație care atrage necesitatea administrării nemijlocite a probatoriilor solicitate pentru a stabili modul în care este respectat interesul superior al copilului de către fiecare dintre părinți.
Tribunalul examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și, ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză constată că apelul este tardiv, având în vedere următoarele considerente:
Conform dovezilor de comunicare existente la dosar, sentința civilă nr. 87/27.01.2014 a fost comunicată apelantei la domiciliul indicat de aceasta, în București, .. 4, ., la data de 23.07.2014, cererea de recurs împotriva acestei sentințe fiind depusă la poștă, conform ștampilei existentă pe plic, la data de 11.08.2014, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 14.08.2014.
Potrivit art. 284 C.pr.civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, termenul de apel.
Așadar, din analiza probelor analizate în cauză, rezultă că sentința civilă nr. 87/27.01.2014 a fost comunicată reclamantei la domiciliul acesteia indicat în primă instanță, respectiv București, .. 4, ., la data de 23.07.2014, iar recursul recalificat de instanță ca fiind apel, a fost declarat și depus la poștă, conform ștampilei plicului, la data de 11.08.2014.
Ca atare, atât timp cât sentința civilă nr. 87/27.01.2014 a fost comunicată reclamantei la adresa de domiciliu a acesteia la data de 23.07.2014, înseamnă că termenul de apel de 15 zile, prevăzut de dispozițiile legale în materie, înăuntrul căruia reclamanta avea dreptul să formuleze apel a început să curgă de la data comunicării sentinței la domiciliul acesteia, respectiv 23.07.2014, și s-a împlinit la data de 07.08.2014, termen care se calculează pe zile libere, situație în care, nu se ia în calcul nici ziua în care a început să curgă și nici cea când termenul s-a împlinit, respectiv 23.07.2014 și 07.08.2014, caz în care ultima zi de depunere a apelului era data de 08.08.2014, reclamanta depunând cererea de recurs la poștă la data de 11.08.2014, potrivit ștampilei aplicată pe plic, adică peste termenul imperativ de 15 zile prevăzut de lege, recursul recalificat de instanță ca fiind apel, fiind astfel tardiv formulat, situație în care motivele de apel nu mai pot fi supuse analizei instanței de control judiciar.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, ținând seama de disp. art. 284 C.pr.civ., în baza art. 296 C.pr.civ. va admite excepția tardivității declarării apelului și va respinge apelul ca tardiv formulat, iar în baza art. 274 C.pr.civ. va obliga apelanta la 1500 lei, cheltuieli de judecată către intimatul R. V. V..
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării apelului invocată de intimați prin întâmpinare și, în consecință:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă T. (fostă R.) F. G., cu domiciliul în mun. București, ., sector 2, f.f.l. București, .. 4, ., împotriva sentinței civile nr. 87/27.01.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți R. V.-V., cu domiciliul în comuna M., ., județul Prahova și B. SPERANȚA, domiciliată în comuna M., ., județul Prahova și autoritatea tutelară P. S. 3 București, cu sediul în Bucuresti, .-4, sector 3, P. . în ., P. S. 2 București, cu sediul în București, .-13, sector 2, ca tardiv formulat.
Obligă apelanta la 1500 lei, cheltuieli de judecată către intimatul R. V. V..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. N. C. R.
GREFIER,
L. E. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. C.R./Tehnored. BMD
8 ex./17.02.2015
D.f. –_ – Judec. Vălenii de M.
J.f. – J. A. A.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Reintegrare în familie. Sentința nr. 2903/2015. Tribunalul... → |
|---|
