Acţiune în constatare. Decizia nr. 312/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 312/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 312
Ședința publică din data de 16.05.2014
PREȘEDINTE – G. D.
JUDECĂTOR – E. C. D.
GREFIER – A. L. E.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelantul-reclamant N. GH C., domiciliat în comuna P. N., . și apelanții-intervenienți (care au calitate și de moștenitori ai intimatei-pârâte defuncta O. I.) O. I. prin mandatar O. V., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, O. V., domiciliat în Ploiești, ..18, ., jud. Prahova, O. M. domiciliată în Ploiești, .. 18, ., ., O. T. prin mandatar O. V., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. DE C. ȘOIMARI, cu sediul în . și . sediul în .. Prahova.
Cereri de apel timbrate cu taxă judiciară de timbru în cuantum de câte 10 lei, conform chitanțelor . nr. 1596/04.03.2014 și . nr._/14.03.2014, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul-reclamant reprezentat de avocat P. T., apelanții-intervenienți O. I. și O. T. prin mandatar O. V. și avocat T. E., apelanta-intervenientă O. T. reprezentată de avocat T. E., apelantul-intervenient O. V. personal și asistat de avocat T. E., lipsă fiind intimatele-pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost depusă la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de intimata-pârâtă . primar.
Apărătorii apelanților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pe fondul apelului.
Tribunalul ia act că nu mai sunt cereri de formulat și, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, soluția instanței de fond fiind dată cu interpretarea greșită a textului de lege aplicabil în cauză. Referitor la situația juridică a terenului, arată că prin acțiune apelantul nu vrea să justifice dreptul de proprietate în favoarea acestuia, ci reclamantul nu deține instrumentul cu care poate dovedi existența dreptului de proprietate. Arată că instanța de fond nu susține că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 111 C.pr.civ., referitor la constatarea existenței unui drept. Menționează că instanța trebuie să stabilească și să pronunțe o hotărâre prin care să se constate vânzarea-cumpărarea între părți, conform art. 1294 C.civ. și art. 24 din Legea nr. 18/1991.
În continuare, apărătorul apelantului arată că apelantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren și construcție, prin licitație publică, cu procedura aferentă, deci nu este vorba de alte bunuri care nu ar face obiectul acelei licitații publice. Apelantul s-a prezentat la licitație, a adjudecat bunul, însă din păcate aplicarea legislației în vigoare era la început, astfel că nu era riguros pusă la punct, așa încât nu s-a întocmit procesul verbal de adjudecare, încheindu-se doar un proces verbal de desfășurare a licitației și, respectiv, faptul că apelantul a câștigat licitația, iar prin factura depusă la dosar reclamantul a făcut dovada achitării prețului. Astfel că, atâta vreme cât nici pârâtul și nici intervenienții nu au contestat procedura de vânzare cumpărare, instanța de fond nu putea să respingă acțiunea.
Menționează în continuare apărătorul apelantului că instanța de apel trebuie să verifice dacă la momentul efectuării procedurii licitației, s-a născut dreptul de proprietate asupra terenului și construcției în patrimoniul reclamantului, și în acest mod va acorda apelantului instrumentul prin care poate să dovedească dreptul său de proprietate.
Față de cele expuse, apărătorul reclamantului solicită admiterea apelului, să se constate că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 111 C.pr.civ. Arată că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul apelanților-intervenienți, având cuvântul în dezbaterea apelului, solicită respingerea apelului declarat de apelantul-reclamant ca nefondat, arătând că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul se afla în posesia terenului în litigiu și a respins excepția inadmisibilității acțiunii în constatare invocată din oficiu. Arată că terenul în cauză este proprietatea intervenienților, având în acest sens emis titlu de proprietate pe numele lor, precum și contracte de vânzare cumpărare, teren ce a fost intabulat, motiv pentru care intervenienții au solicitat ridicarea construcției de pe terenul lor.
Arată în continuare apărătorul apelanților-intervenienți că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul nu a putut proba faptul că terenul pe care a fost amplasat bazarul construcție provizorie ar fi fost în proprietatea Cooperativei de C. P. N. și ca atare vânzătoarea C. de C. a transmis mai mult decât avea în patrimoniul său și ca atare nici reclamantul nu putea dobândi un drept pe care vânzătoarea nu-l avea, astfel încât actele deținute de reclamant cu privire la bufetul tip bazar nu pot fi considerate a fi încheiate în mod valabil, acest lucru fiind atestat și de adresa nr. 262/21.02.1980 a Consiliului Popular al . a încuviințat amplasarea unui bufet tip bazar pe terenul Cooperativei de C. P. N. pe care era amplasat și magazinul universal, dar și de adeverința Primăriei . la fila 78 dosar fond și schița de la fila 6 dosar fond care atestă faptul că C. de C. P. N. a edificat în mod abuziv bufetul pe un teren ce nu-i aparținea, și anume peste drum de magazinul universal, acest teren fiind al defunctului O. G., autorul intervenienților.
Mai arată că în cauză nu pot fi aplicabile disp.a rt. 24 din Legea nr. 18/1991 care face referire strict la terenurile atribuite de cooperativele agricole de producție pentru edificarea de locuințe și anexe gospodărești.
În ceea ce privește apelul declarat de intervenienți, solicită admiterea apelului, arătând că intervenienții sunt moștenitorii defunctei O. I. care a fost proprietar al terenului în cauză și, referitor la motivarea instanței de fond, arată că în speță nu poate fi reținută buna credință în sarcina constructorului, atâta vreme cât C. de C. trebuia să construiască bazarul pe terenul proprietatea sa. Totodată, construcția bazar nu aduce un plus de valoare terenului, fiind degradat și refugiu pentru dăunători, motiv pentru care intervenienții au solicitat reclamantului ridicarea construcției. Arată că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul apelantului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de intervenienți, arătând că este vorba de o mare eroare. Arată că licitația este momentul nașterii dreptului de proprietate și dacă există un titlu de proprietate în baza legii 18/1991, atunci nu era proprietatea sa.
TRIBUNALUL:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul N. GH C., în contradictoriu cu pârâta . solicitat să se constate dreptul de proprietate al reclamantului, pentru suprafața de teren de 23 mp, aferent construcției Bazar Popești.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a participat la licitația organizată de fosta Cooperativă de C. P. N. în anul 1994, privind vânzarea construcției Bazar Popești și terenului aferent, iar prin factura nr._/03.03.1994 a achitat contravaloarea bunurilor. După licitație reclamantul a făcut unele îmbunătățiri și a început să-și desfășoare activitatea comercială. Dreptul de proprietate i-a fost contestat de către . Primar, care a susținut că dreptul de proprietate al terenului a fost reconstituit moștenitorilor defunctului O. G..
La termenul de judecată din data de 17.11.2010, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei O. I., numiții O. I. și O. V..
La data de 11.02.2010, O. I. și O. V. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibila si obligarea reclamantului sa-si ridice construcțiile provizorii tip bazar aflate pe terenul proprietatea acestora.
La termenul de judecată din data de 10.06.2011, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâte a numitelor O. T. și O. M..
La data de 30.09.2011 O. T. și O. M. au formulat întâmpinare-cerere reconvențională, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinica si nelegala si obligarea reclamantului sa-si ridice construcțiile provizorii tip bazar aflate pe terenul proprietatea acestora, bufetul fiind edificat în mod abuziv in alta locație decât cea in care se afla amplasat magazinul universal.
La data de 01.03.2013, O. I., O. V., O. T. și O. M. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, față de împrejurarea că sunt moștenitori ai defunctei O. I., titular al titlului de proprietate_/2007, pe care figurează și terenul în litigiu.
La data de 01.03.2013 reclamantul a formulat precizare la acțiune, prin care a arătat că înțelege să se judece numai cu pârâta C. de C. Șoimari, aceasta fiind continuatoarea în drepturi a fostei Cooperative de C. P. N..
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză în specialitatea topografie.
P. sentința nr._/22.10.2013 Judecătoria Ploiești a respins excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, acțiunea in constatare formulată de reclamantul N. C., cererea de intervenție în interes propriu având ca obiect obligație de a face, și cererea formulata de intervenient privind obligarea la cheltuieli de judecata, ca neîntemeiate.
Referitor la excepția inadmisibilității, potrivit art. 137 C., instanța a respins-o ca neîntemeiata, față de faptul că in urma unei licitații publice organizate in data de 02.03.1994, C. de C. P. N. a vândut reclamantului Bazarul Bufet Popesti si terenul aferent construcției pentru suma de_ lei. Prețul a fost plătit conform facturii nr._/03.03.1994, in factura menționându-se si ca bunul înstrăinat este Bazar Popesti si terenul împrejmuit in suprafața de 230 m2.
P. adresa Primariei P. N., emisa la data de 25.06.2007, s-a solicitat reclamantului eliberarea terenului situat in T5, P106 in suprafața de 350 mp, pe care se afla amplasat bazarul, întrucât cu privire la acel teren, s-a reconstituit dreptul de proprietate al numitului M.D. O. G.( fila 65).
Potrivit art. 111 C., partea care are interes poate sa facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
In dovedirea acțiunii in constarea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafață de 230 mp aferent construcției Bazar Popești, reclamantul a exhibat drept titlu de proprietate, procesul verbal încheiat in urma licitației si factura nr._, ambele datate 03.03.1994 si emise de C. de C. P. N..
Astfel fiind, instanța a constatat că cele condiții ale promovării unei acțiuni în constatare sunt îndeplinite, respectiv,
- constatarea existentei unui drept, în speță se solicită constatarea dreptului de proprietate, și
- caracterul subsidiar fată de acțiunea in realizare, condiție respectată, întrucât, reclamantul deține un titlu cu privire la teren( procesul verbal de vanzare la licitație din 02.03.1994) și se afla in posesia terenului, astfel încat, o eventuala acțiune in constarea uzucapiunii sau in revendicare ar fi lipsite de interes.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit adresei nr. 262/21.02.1980, Consiliul Popular al Comunei P. N. si-a dat acordul pentru amplasarea unui bazar tip bufet pe terenul proprietatea Cooperativei de C. P. N. pe care se afla amplasat si magazinul universal.
În urma unei licitații publice organizate in data de 02.03.1994, C. de C. P. N. a vândut reclamantului Bazarul Bufet Popesti si terenul aferent construcției pentru suma de_ lei. Prețul a fost plătit conform facturii nr._/03.03.1994, in factura menționându-se si ca bunul înstrăinat este Bazar Popesti si terenul împrejmuit in suprafața de 230 m2.
Conform titlul de proprietate nr._/02.08.2007, numitei O. I., moștenitor al defunctului O. N. G., i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire terenul intravilan situat in T5, P106 in suprafața de 2429mp ( fila 102).
Terenul si construcțiile existente au fost înstrăinate de către O. I. celor patru intervenienti, prin contractele de vânzare autentificate sub numerele 1930 si 1931 din data de 26.04.1996( filele 106-111).
Terenul intervenientilor O. I. si O. T. a fost intabulat la data de 07.12.2010, conform încheierii de carte funciară nr._( fila 175), iar potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat de expert I. N., construcția de tip bazar este amplasată pe terenul intervenienților O. I. si O. T.(raport filele 171-172).
In aceste condiții, instanța a reținut că dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu aparține în prezent intervenienților O. I. si O. T., teren care s-a reconstituit in baza legii 18/1991 defunctei vânzătoare O. I. si in posesia căruia a intrat potrivit procesului verbal de punere in posesie din 25.03.1996.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamantul, la data de 18.12.2013, si intervenienții, la data de 20.12.2013.
In motivarea recursului, reclamantul a arătat că solicită admiterea recursului, sentința instanței de fond fiind nelegala, având in vedere dispozițiile art 304 alin 1 pct 9 c. pr. Civ teza, respectiv dispozițiile art 111 c pr civ raportat la art 644, 480 si 1294 c civ si art 24 din legea nr 18/1991.
Astfel, reclamantul a susținut că soluția instanței de fond este nelegala, instanța de judecata reținând ca sunt întrunite condițiile promovării acțiunii in constatare, singurul motiv pe care se bazează soluția de respingere ca neîntemeiata, reprezentându-l împrejurarea ca reclamantul nu a făcut dovada ca vânzătorul era la momentul vânzării si proprietarul terenului înstrăinat, si ca atare acesta ar fi vândut un bun care nu constituia proprietatea sa.
Reclamantul a mai arătat in cererea formulată faptul că o . alte aspecte juridice au fost lăsate neanalizate si nesoluționate de instanța de fond.
Astfel, a afirmat că, potrivit art 644 c civil, obligația ce îi revenea reclamantului, era aceea de a dovedi ca a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin convenție legal încheiata.
Ca atare, acesta a menționat că a dovedit ca a dobândit aceasta proprietate prin convenție legal încheiata, de vânzare cumpărare, prin licitație publica.
Pe cale de consecința, reclamantul a considerat că a dovedit buna sa credință cu privire la modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate, actul juridic prin care s-a născut dreptul său de proprietate fiind unul valabil încheiat si necontestat de nici una din părțile participante la proces.
Reclamantul a mai învederat că, motivarea instanței in sensul că nu a dovedit ca vânzătorul deținea terenul cu titlu de proprietate la momentul vânzării nu îi poate fi imputată, întrucât la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare situația juridica a construcției si a terenului era cu totul alta decât cea din prezent. Astfel, acesta a considerat că nu trebuia sa facă dovada cum a ajuns acest teren in proprietatea vânzătorului cu atât mai mult cu cit nu îi era opozabila dobândirea dreptului de proprietate de către intervenienti prin reconstituirea dreptului de proprietate.
Din acest punct de vedere, a arătat că instanța trebuia sa tina cont de legea care guverna dreptul de proprietate la momentul încheierii actului său juridic. Ca atare intervenientii nu aveau un titlu valabil referitor la reconstituirea dreptului lor de proprietate si oricum acest titlu este obținut ulterior celui deținut de reclamant.
De asemenea, a mai arătat că instanța de fond trebuia sa constate dobândit dreptul reclamantului de proprietate si sa admită acțiunea, urmând ca, in ipoteza in care actul său juridic, in baza căruia a dobândit acest drept ar fi fost contestat, atunci sa opereze verificarea legalității titlurilor de proprietate.
P. cererea de recurs formulată intervenienții au solicitat admiterea acesteia, sentința instanței de fond fiind netemeinica si nelegala.
In motivarea acesteia, au susținut că, in ceea ce privește respingerea acțiunii ca neîntemeiata, instanța de fond a procedat corect având in vedere faptul ca vânzătoarea C. de C. nu putea sa transmită cumpărătorului N. C. mai mult decât avea.
Totodată, au mai arătat că, sunt moștenitorii defunctei O. I. titularul Titlului de proprietate_/2007 al Comisiei Județene Prahova pe care figurează si terenul in litigiu din prezenta cauza si, totodată, proprietari ai unor porțiuni din terenurile din titlul de proprietate_/2007 conform contractelor de vânzare cumpărare anexate.
Intervenienții au mai arătat că instanța de fond a înțeles sa respingă ca neîntemeiata cererea de intervenție in interes propriu având ca obiect obligația de a face, motivând ca, daca plantațiile si construcțiile au fost făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le tine pentru dansul sau de a îndatora pe acea persoana sa le ridice; cu toate acestea, daca plantațiile au fost făcute de o a treia persoana de buna credința proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea, dar va avea dreptul de a înapoia valoarea materialelor si prețul muncii sau de a plăti o suma de bani egala cu aceea a creșterii valorii fondului.
Însă, intervenienții au mai menționat că, in speța de fata, nu poate fi reținuta "buna credința" in sarcina constructorului, care la momentul edificării construcției provizorii tip Bazar din . pentru ridicarea acestei construcții pe terenul proprietatea sa, pe care se afla amplasat si magazinul universal conform adeverinței 262 din 21 februarie 1980 a Consiliului Popular al corn. P. N. (fila 77 dosar fond) si adeverinței 5374/A/IV/12 din 27 mai 1981 a Consiliului Popular al Județului Prahova (fila77) si nu pe terenul proprietatea intervenienților, aflat vizavi(peste . emise nu puteau crea convingerea constructorului C. de C. P. Vechi(preluata de C. de C. Soimari ) ca a devenit proprietarul unui alt teren, al terenului intervenienților. Aceasta convingere nu putea sa o aibă nici dobânditorul la licitație a construcției provizorii tip Bazar, reclamantul N. C., care cunoștea planul de amplasare si care fusese somat in repetate rânduri de către Primăria corn. P. N. sa elibereze terenul din T5, P106, conform adeverințelor de la dosar.
Mai mult decât atât, construcția edificata pe terenul proprietatea intervenienților nu creează plus valoare si nu duce la creșterea valorii fondului, fiind o construcție din PFL(edificata cu titlu provizoriu), deteriorata, refugiu pentru dăunători, fapt ce aduce prejudicii fondului si reduce suprafața de teren folosita de intervenienții proprietari pentru culturi, motiv pentru care au solicitat ridicarea construcției.
La data de 10.03.2014 intervenienții au formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de reclamant, solicitând respingerea acesteia față de faptul că, in mod greșit, instanța de fond a reținut faptul ca reclamantul N. C. se afla in posesia terenului iu litigiu si a respins excepția inadmisibilității acțiunii in constatare invocate din oficiu, acest teren din T5 . in stăpânirea intervenienților, care dețin Titlu de Proprietate nr._/2007, cu privire la acesta si contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 1930 si 1931 din 26.04 J 996, terenul din T5, . la 07.12.2010 conform Încheierii de carte funciara nr._ (fila 175), motiv pentru care intervenienții au solicitat ridicarea construcției de pe terenul lor.
Intervenienții au mai susținut că, în mod corect, instanța de fond a reținut ca reclamantul N. C. nu a putut proba faptul ca terenul pe care a fost amplasat bazarul construcție provizorie ar fi fost in proprietatea Cooperativei de C. Podanii N. si ca atare vânzătoarea C. de C. a transmis mai mult decât avea in patrimoniul sau si ca atare nici reclamantul nu putea dobândi un drept pe care vânzătoarea nu-l avea, astfel încât actele deținute de reclamant cu privire la bufetul tip bazar nu pot fi considerate a fi încheiate in mod valabil; acest lucru fiind atestat si de adresa nr. 262 din 21 feb 1980 a Consiliului Popular al . a încuviințat amplasarea unui bufet tip bazar pe terenul Cooperativei de C. Podanii N. pe care era amplasat si magazinul universal, dar si de adeverința Primăriei . la fila 78 dosar fond si schița de la fila 6 dosar fond care atesta faptul ca C. de C. P. N. a edificat in mod abuziv bufetul pe un teren ce nu-i aparținea peste drum de magazinul universal, acest teren fiind al def. O. N.G. - autorul intervenientilor.
Intervenienții au mai arătat că in speța de față nu pot fi aplicabile disp. art. 24 din L. 18/1991.
P. încheierea de ședință din data de 14.03.2014 Tribunalul Prahova a calificat calea de atac ca fiind apelul si nu recursul, având in vedere faptul că obiectul acțiunii îl constituie obligația de a face.
La data de 16.05.2014, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . primar, precum și respingerea cererii reclamantului, N. GH.C., ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
In motivarea excepției pârâta a susținut că nu s-a făcut dovada ca aceasta este proprietarul imobilului compus din terenul in suprafața de 230 m.p., cu privire la care se solicita validarea unui înscris încheiat cu pârâta, C. DE C. ȘOIMARI, care nu a fost niciodată si nu este proprietarul terenului in litigiu, neputând transmite valabil drepturi pe care nu le avea/nu le are asupra acestui teren.
In consecința, a mai arătat pârâta, calitate procesuala pasiva in cauza, potrivit dispozițiilor legale, au moștenitorii def. O. I. - fostul proprietar, de la care a fost preluat terenul în discuție cărora - la cerere - le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, in temeiul Legii nr.18/1991 a Fondului Funciar.
De asemenea, a mai arătat că din adresele emise de Primăria comunei P. N., rezulta ca în evidentele agricole/fiscale figurează ca titular de rol pentru terenul în litigiu, M.D.O. I., pentru terenul situat in T5, P106, trecut in Titlul de Proprietate nr._/2007- singurii care puteau fi chemați in judecata, in prezenta cauza, în calitate de pârâți.
In subsidiar, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, ca legala si temeinica, nefiind incidente dispozițiile din codul civil invocate de apelantul-reclamant.
Pârâta a mai susținut că nu sunt reale afirmațiile reclamantului, privind construirea unui „bufet sătesc" pe terenul in litigiu de către pârâta, C. DE C. ȘOIMARl, înainte de anul 1990, motiv pentru care s-ar fi transmis sine die acesteia dreptul de proprietate asupra terenului.
Astfel, a menționat că terenul in discuție nu a fost niciodată si nu este proprietatea pârâtei, C. DE C. ȘOIMARI, astfel ca aceasta nu putea exercita asupra terenului in litigiu prerogativele dreptului de proprietate, conferite de art. 480Cod civil, neputând transmite valabil drepturi pe care nu le avea/nu le are asupra acestui teren.
Pârâta a mai afirmat că există construit un „bufet sătesc" pe terenul in litigiu, construcția din PFL fiind edificată prin munca membrilor COOPERATIVEI AGRICOLE DE PRODUCȚIE, precum si a tuturor cetățenilor comunei, pe un teren ce aparținea la acel moment CAP P. N..
Terenul in discuție a intrat in patrimoniul statului, cu ocazia colectivizării din anii 1959-I962, fiind preluat de CAP de la defuncta O. I..
Plata impozitului s-a perceput de la pârâta, C. DE C. ȘOIMARI numai asupra „construcției", pe baza declarației reclamantei, situație ce nu poate dovedi calitatea de proprietar a acesteia, asupra terenului in litigiu.
De asemenea, a mai menționat că reclamanta nu a folosit permanent bufetul sătesc existent pe terenul in litigiu, nestăpânind sub nume de proprietar terenul in litigiu.
Posesia precară a terenului a fost exercitată de pârâta, C. DE C. ȘOIMARI, numai de la data înființării bufetului acesteia, iar posesia cu privire la teren a fost întrerupta indiscutabil prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, formulata in baza Lg.nr.18/1991 a Fondului Funciar, de către moștenitorii defunctei O. I..
Mai mult, posesia asupra construcției - făcuta din contribuția membrilor cooperatori - exercitată de fosta Cooperativă de C., a fost, de asemenea, precară, potrivit legislației in vigoare de la data edificării acesteia, respectiv din anul 1990 la zi.
Totodată, a mai arătat că nu s-a încheiat nicio convenție de Fostul Sfat Popular al comunei P. N. cu fosta Cooperativă de C. cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra Bufetului Sătesc, nici cu privire la terenul în litigiu aferent acestei construcții.
Or, pentru imobilul respectiv, potrivit normelor prevăzute de legile aplicabile în materie, trebuia să fie încheiată o convenție prin care se stabilea faptul că se strămută sau se constituie drepturi reale cu privire la bufetul sătesc, la terenul in litigiu, în favoarea fostei Cooperative de C., ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta speță.
Cu privire la apelurile formulate de intervenienți a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acestora.
Examinând actele si lucrările dosarului in raport de motivele de apel invocate si de dispozițiile legale incidente in cauza, Tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei . Primar, tribunalul reține faptul că prin încheierea din 01.03.2013 pronunțată de către instanța de fond, instanța a luat act de precizarea acțiunii formulată de reclamant potrivit căreia a înțeles să se judece cu C. de C. Șoimari, astfel că instanța a exclus din sistemul ECRIS pârâta . Primar.
Având în vedere aceste aspecte, Tribunalul reține că în mod greșit a fost citată în cauză în calitate de intimată . Primar, motiv pentru care nu va analiza excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia formulată cu ocazia întâmpinării.
Potrivit adresei nr. 5374/A/IV/12 emisă la data de 27 mai 1980 de către Consiliului Popular al Județului Prahova a fost avizată construirea unei construcții provizorii tip bazar, în vederea amenajării unui bufet în localitatea Popești, . în perimetrul construibil, pe un teren proprietatea cooperativei de consum–fila 77 dosar fond.
Potrivit adresei nr. 262/21.02.1980 –fila 77 dosar fond coroborat cu adeverința nr. 5588/14.06.2010, bazarul tip bufet trebuia amplasat pe terenul proprietatea cooperativei de consum, pe care se afla amplasat și magazinul universal.
Așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie, înregistrat la BLE sub nr. 527/30.V.2013-filele 171-173 dosar fond, coroborate cu procesul-verbal de punere în posesie nr. 137 –filele 32,33 dosar fond și Titlul de proprietate nr._/02.08.2007, terenul pe care este amplasată construcția tip bazar a fost reconstituit numitei O. I., în calitate de moștenitor legal al lui O. N G..
Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1931/26.04.1996 filele 109-110 dosar fond, coroborat cu încheierea de carte funciară nr._/07.12.2010, terenul în suprafață de 2132 mp și locuința în suprafață de 56 mp a fost dobândit de apelanții intervenienți O. I. și O. T..
De asemenea, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie mai sus menționat, construcția tip bazar este amplasată pe terenul proprietatea celor doi apelanți intervenienți O. I. și O. T., fiind delimitat prin conturul 3,4,4,6,a,3.
În ceea ce privește recursul recalificat apel, formulat de către apelantul reclamant N. Gh.C. Tribunalul reține următoarele:
Actiunea în constatare reprezinta, potrivit art.111 C.pr.civ., mijlocul procedural prin care se cere constatarea existentei unui drept al reclamantului sau inexistentei unui drept al pârâtului. Actiunea în constatare este inadmisibila când se cere constatarea unei stari de fapt, cum ar fi întinderea suprafetei unui teren, iar nu existenta unui drept asupra acestuia, precum si atunci când reclamantul are la îndemâna, pentru protectia aceluiasi drept, o actiune în realizare.
Calitate procesuala pasivă într-o actiune în constatare poate avea orice persoana care contesta sau ar putea contesta în viitor dreptul pretins de reclamant.
Tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, în condiile în care apelantul reclamant a solicitat constatarea unui drept de proprietate asupra unui teren achiziționat în urma unei licitații publice, reclamantul neavând la îndemână posibilitatea formulșării unei acțiuni în realizare în condițiile în care deține un titlu asupra terenului mai sus menționat și exerxită posesia asupra acestui teren.
În cea ce privește susținerea apelantului reclamant potrivit căreia în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului, Tribunalul reține următoarele:
Acțiunea în constatare reprezintă acel mijloc procedural prin care reclamantul solicită instanței să se confirme un drept al sau pe care l-a dobândit anterior prin vreunul din modurile prevazute de lege. Actiunea în constatare are efect declarativ, iar nu constitutiv de drept, motiv pentru care, pentru admiterea ei, este necesar a se dovedi ca reclamantul a dobândit anterior acel drept.
Tribunalul reține faptul că vânzătorul construcției tip bazar, respectiv C. de C. P. N. a terenului aferent construcției în suprafață de 230 mp, dobândit de către apelantul reclamant prin licitație publică nu a fost niciodată proprietarul acelui teren, construcția afectuându-se de către vânzător pe un alt amplasament decât cel pentru care a fost obținut avizul din partea Consiliului Județean în anul 1980.
P. vânzarea bunului său de către o altă persoană, adevăratul proprietar nu își pierde dreptul, ci, dacă bunul se află în posesia altei persoane, poate recurge la acțiunea în revendicare.
În ceea ce privește convenția reprezentată de transmiterea bunului prin licitație publică, Tribunalul reține că nu poate fi lipsită de efecte juridice în condițiile în care convenția încheiată între C. de C. P. N., actuala C. de C. Șoimari și apelantul reclamant nu este prohibită de lege si nici contrară bunelor moravuri sau ordinii de drept.
Însă nu trebuie să se facă confuzie între valabilitatea convenției în sine și dobândirea dreptului de proprietate. Există situații, precum cea din speța pendite, potrivit cărora deși convenția de transmitere a dreptului de proprietate este valabilă, și produce efecte juridice între părți, generând drepturi și obligații (inclusiv obligația răspunderii vânzătorului pentru evicțiune) dreptul de proprietate asupra bunului imobil ce a făcut obiectul convenției să nu se transmită în patrimoniul cumpărătorului. (vânzătorul nu avea calitatea de proprietar la momentul vânzării bunului imobil).
Principiul bunei-credințe nu este suficient pentru a justifica dobândirea dreptului de proprietate sau a altui drept subiectiv civil cu caracter patrimonial de la proprietarul aparent al unui imobil.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia apelantul reclamantul nu avea obligația de a dovedi faptul că bunul imobil transmis se afla în proprietatea vânzătorului la momentul transmiterii acestuia, tribunalul reține că este nefondată, întrucât conform Codului Civil, în privinta sarcinii probei, acesta dispune ca: „ cel ce face o propunere în fata judecații trebuie să o dovedeasca”.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 24 din Legea 18/1991 sunt aplicabile, tribunalul reține de asemenea că este nefondată având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 24 alin.1 din Legea nr. 18/1991 republicată, terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția d elocuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
Tribunalul reține că dispozițiile art. 24 din actul normativ mai sus menționat nu sunt aplicabile în speța de față, întrucât apelantul reclamant în calitate de adjudecatar al imobilului, pe de o parte nu a primit terenul de la CAP, iar pe de altă parte destinația terenului adjudecat nu era pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia intervenienții nu justifică un titlu de proprietare, Tribunalul reține că este de asemenea nefondată, întrucât din probele administrate în dosar (procesul-verbal de punere în posesie nr. 137 –filele 32,33 dosar fond, Titlul de proprietate nr._/02.08.2007 fila 102, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1931/26.04.1996 filele 109-110) rezultă că apelanții intervenienți O. T. și O. I. au calitatea de proprietari ai terenului ce face obiectul prezentei cauze.
În ceea ce privește apelul intervenienților O. I. și O. T., tribunalul reține următoarele:
În cauza de față, prin cererea de intervenție în interes propriu (intitulată inițial reconvențională) apelanții intervenienți au solicitat desființarea construcțiilor provizorii tip bazar aflate pe terenul proprietatea acestora.
Accesiunea artificială implică obligația proprietarului care beneficiază de ea să plătească despăgubiri celui în detrimentul căruia a operat. Potrivit art. 402 cod civil orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui până ce se dovedește din contra. Prezumția instituită prin lege este o prezumție relativă, astfel ea permite dovedirea contrariului.
Codul civil reglementează două cazuri de accesiune artificială:
- construcția sau plantația făcută de proprietar, pe terenul său, dar cu materiale unei terțe persoane, - construcția sau plantația făcută de o persoană, cu materiale proprietate personală, dar pe terenul unui terț.
Cel de-al doilea caz reglementează situația în care constructorul de bună – credință construiește pe terenul unui terț, dar având greșita convingere că terenul este proprietatea sa.
Buna – credință trebuie să existe la data efectuării lucrărilor. Proprietarul terenului va deveni în mod obligatoriu și proprietarul construcției, fără a putea cere demolarea acesteia sau ridicarea lucrărilor efectuate. Obligația de despăgubire poate îmbrăca următoarele forme: plata materialelor și a prețului muncii, plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren. Proprietarul terenului poate alege să plătească suma cea mai mică dintre cele două posibile.
În toate cazurile în care proprietarul terenului dobândește proprietatea asupra construcției, constructorul devine un creditor având un drept de creanță în despăgubire împotriva proprietarului terenului.
Tribunalul reține în primul rand că, deși apelantul reclamant nu are calitatea de constructor al bufetului tip bazar, acesta, în calitate de ajudecatar al imobilului, a preluat în patrimoniul său toate drepturile și obligațiile constructorului, fiind un succesor în drepturi al constructorului inițial, respectiv C. de C. P. N..
În ceea ce privește buna sau reaua credință, tribunalul reține că apelantul reclamant este de bună credință în condițiile în care a posedat terenul aferent construcției ca un proprietar, în puterea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu i-au fost cunoscute, aspect ce rezultă din probele de la dosarul cauzei, intervenienții nereușind să dovedească reaua credință a acestuia.
Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Tribunalul, în temeiul art. 296 Cod proc.civ. urmează a respinge ca fiind nefondate apelurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelurile declarate de apelantul-reclamant N. GH C., domiciliat în comuna P. N., . și apelanții-intervenienți (care au calitate și de moștenitori ai intimatei-pârâte defuncta O. I.) O. I. prin mandatar O. V., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, O. V., domiciliat în Ploiești, ..18, ., ., O. M. domiciliată în Ploiești, .. 18, ., ., jud. Prahova, O. T. prin mandatar O. V., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE C. ȘOIMARI, cu sediul în . ca fiind nefondate.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică azi 16.05.2014.
Președinte, Judecător,
G. D. fiind în CO, E. C. D.
semnează Președintele Tribunalului
Grefier,
A. L. E.
operator de date cu caracter personal 5595
red. E.C.D./tehnored ECD
8 ex./ 02.07.2014
d.f._
j.f. V. L.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 242/2014.... | Fond funciar. Decizia nr. 775/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
