Anulare act. Decizia nr. 141/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 141/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 141
Ședința publică din data de 23.01.2014
Președinte: G. D.
Judecător: R. C.
Judecător: N. M.
Grefier: M. M. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenți-reclamanți M. L. cu domiciliul în București, ..79, ., ., M. C. prin mandatar M. L. cu domiciliul în București, ..79, ., sect.1, împotriva sentinței civile nr.242/29.01.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimații-pârâți A. NAȚIONALĂ DE C. ȘI P. I. cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 202A, sect.1, O. DE C. ȘI P. I. P., cu sediul în Ploiești, .-16, ., . SRL, cu sediul în B., ., nr.1, ., G. A. M., cu domiciliul în Câmpina, ., ., ., jud. P., B. V., cu domiciliul în Filipeștii de P., ., ., D. A. E. - decedată
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data 10.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, când tribunalul pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii a amânat pronunțarea pentru data de 16.01.2014 și apoi pentru astăzi 23.01.2014, când în aceeași compunere instanța a constatat următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 05.11.2009 sub nr._/299/2009 reclamanții M. L. si M. C. în contradictoriu cu parații A. NAȚIONALA DE C. SI P. IMOBILIARA si TH. BOMBICA V. au solicitat anularea fisei de imobil nr. 138 dar si a celorlalte acte nelegale care decurg din dosarul de cadastru întocmit de expertul autorizat de OCPI P. si subordonat teritorial ANCPI București si repunerea acestora in drepturile legale.
La data de 25.03.2010, reclamanții au depus la dosar o cerere precizatoare si completatoare prin care au solicitat radierea dosarului de cadastru nr. 3321/30.03.2000 a bunului imobil cu nr. cadastral provizoriu 138 de la O. de C. Geodezie si Cartografie Județul P., constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 755/22.03.2000 prin care D. E. si G. A M. au vândut către . ,reprezentata de G. C. M. supafata de 1001 m.p. situata in Corn. C., . .. 962, jud. P., radierea mențiunilor din Cartea Funciara nr. 91 referitoare la terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare de mai sus, repunerea pârtilor in situația anterioara întocmirii actelor menționate, cu cheltuieli de judecata.
De asemenea reclamanții au solicitat introducerea in cauza a numiților D. A. E., G. A M., .,.O. de C. si P. Imobiliara P..
In motivare, au arătat ca in anul 1993, prin certificatul de moștenitor nr. 17/08.01.1993 emis de notariatul de Stat, notar fiind I. M., D. E. si G. M. au moștenit suprafața de teren de 4000 m.p. de la autorul lor D. A.. O prima neregula apare la acel moment, in sensul ca vecinătatea "sosea comunala" este transformata nejustificat in "drum național" de către notarul I. M.. S-a mai menționat ca in mod nejustificat si ilegal s-a intocmit dosarul cadastral, din care rezulta o suprafața totala de 7114 pentru terenul situat in Corn. C., ., .. 962, jud. P., având drept reper certificatul de moștenitor nr. 17/08.01.1993 emis de Notariatul de Stat, una dintre vecinătăți fiind schimbata cu rea intenție, si anume DN1 care apare in memoriul tehnic nr. 3321/16.03.2000 intocmit de expertul cadastrist Bombica V., atâta timp cat in actele anterioare figura ca drum comunal. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 755/22.03.2000, D. E. si G. M. au vândut către . suprafața de 1001 m.p. situata in C. ., .. 962, jud. P.
In drept, s-au invocat prevederile art. 20, 33 si urm. Legea nr. 7/1996, art. 948, art. 966 art. 968, art. 969, art. 970, art. 1073 C civ., art. 57-59, art. 111, art. (32 C.p.c)
Parata Agenția Naționala de C. si P. Imobiliara a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a instanței si excepția lipsei calității procesuale pasive.
Paratul B. C. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Parații D. V. E., G. A. M. si . au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat excepția necompetentei teritoriale a instanței, excepția prescripției achizitive, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata. De asemenea au solicitat chemarea in garanție a următoarelor persoane: expert cadastral Bombica C V. Agenția Naționala de C. si P. Imobiliara, O. de C. si P. Imobiliara Pahova, I. M.
Chemata in garanție I. M. a invocat excepția necompetentei teritoriale a instanței.
Chemata in garanție Agenția Naționala de C. si P. Imobiliara a formulat întâmpinare la cererea de chemare in garanție prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare in garanție si excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de C. si P. Imobiliara.
Prin sentința civilă nr._ din data de 2.09.2010, Judecătoria sector 1 București a fost declinată în favoarea Judecătoriei Câmpina competența de soluționare a litigiului.
La data de 14.01.2011, în cadrul dosarului înregistrat la judecătoria Câmpina sub număr 6391/2010 a fost formulată întâmpinare cerere reconvențională de Biroul notarial S. V.-I. M..21-24 prin care în esență s-a solicitat respingerea acțiunii sub toate capetele de cerere, iar în ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Biroului notarial S. V.-I. M. a solicitat de asemenea respingerea acesteia.
În motivare s-a arătat în esență că nu se poate retine vreo culpa a notarului public sub nici unul din aspectele invocate de parate, referitoare la încălcarea anumitor dispoziții la care se refera Legea nr. 36/1995, respectiv Legea notarilor publici și a activității notariale. S-a susținut ca actul de vânzare-cumpărare nr. 755/22.03.2000, a fost întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale in ceea ce privesc obligațiile ce revin notarului, documentele justificative ce i s-au prezentat acestuia in vederea încheierii actului, fiind emise de organele competente. Pe cale de cerere reconvenționala, a solicitat ca in cazul in care se va admite totuși cererea de chemare in garanție a Biroului. Notarial S. V.-I. M., chemarea in garanție a Casei de asigurări a Notarilor Publici, pentru a dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor solicitate de parate, cheltuieli ocazionate de prezentul litigiu, in conformitate cu disp. art. 18 din Statutul acesteia.
Prin încheierea de ședință din data de 15.03.2011 a fost dispusă introducerea în cauză în calitate de chemată în garanție a CASEI DE ASIGURĂRI A NOTARILOR PUBLICI, iar pârâții D. A E., G. A M., . au precizat că înțeleg să solicite să se constate dreptul de proprietate asupra terenului de 3114 mp prin uzucapiune. Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 9 mai 2011 pârâții D. A E., G. A M., . au solicitat a se lua act de renunțarea la chemarea în garanție a Biroului. Notarial S. V.-I. M..
La data de 9.05.2011 G. M. a formulat o cerere precizatoare f.52-53 prin care a solicitat instanței să constate că a intervenit uzucapiunea de 30 de ani în favoarea sa privind terenul de 3114 mp situat în ..962, jud. P.. A învederat pârâta că de la data de 14.09.1962 când M. S C. a vândut părinților săi terenul prin contractul de vânzare cumpărare autentic, împreună cu pârâții s-a bucurat mai mult de 30 de ani de liniștită și netulburată stăpânire a întregii suprafețe de 7114 mp pe care au îngrijit-o, au plantat copaci, au curățat-o. a mai evaluat pârâta provizoriu terenul la suma de 2000 lei.
Au fost solicitate de la OCPI P. documentele conținute în dosarul 3321/2000.
La data de 14.06.2011 s-au formulat de către pârâții G. A M. și . note de ședință prin care s-a arătat în esență că în prezenta cauză este incident principiul de drept error comunis facit jus, în cauză fiind îndeplinite toate condițiile de aplicare a teoriei aparenței - atât latura obiectivă cât și cea subiectivă, fiind atașate înscrisurile aflate la f._.la f.113 a fost depusă de către Biroul notarial S. V.- I. M. cerere de renunțare la judecata cererii reconvenționale formulate în cauză
Au fost atașate la dosarul cauzei înscrisurile comunicate de OCPI P. aflate la f.114-162.La data de 28.02.2012 s-a formulat de către pârâta . în scris cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în garanție a BIROULUI NOTARIAL S. V. - I. M..
Prin încheierea de ședință din data de 28 februarie 2012, în temeiul Hotărârii nr. 3 din 23.02.2012 a colegiului de Conducere al Judecătoriei Câmpina, precum și a disp. art. 99 alin 11 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești cauza a fost repartizată completului C10 CIVIL.
Prin cererea formulată la data de 21.03.2012 reclamanții au solicitat introducerea în cauză în temeiul art. 57-59 c.pr.civ a . I., motivând cererea în sensul că prin încheierea nr.2327/23.06.2004, în baza contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 648/26.02.2004 la BNP T. E., s-a intabulat dreptul de ipotecă asupra imobilului teren în suprafața de 1001 mp, situat în ., .. 962, . și ca atare se impune introducerea în prezenta cauză a societății menționate în calitate de intervenient forțat, pentru ca hotărârea ce urmează a fi pronunțată să fie opozabilă.
Prin încheierea din 21 martie 2012 instanța a luat act de renunțarea pârâtelor D. E. și G. M. și a pârâtei . la judecata cererii de chemare în garanție a Biroului notarial S. V.- I. M.. De asemenea a luat act de renunțarea la judecarea cererii reconvenționale formulată de BNP S. V.- I. M.
La solicitarea instanței pârâții D. E., G. M. și . au precizat cererea de chemare în garanție a lui B. V., AGENȚIA NAȚIONALA DE C. SI P. IMOBILIARA, O. DE C. SI P. IMOBILIARA P., în sensul că obiectul acestei cereri îl constituie obligarea chemaților în garanție la plata către pârâte a tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, cererea fiind întemeiată în drept pe dis part 998-999 c.civil de la 1864, iar în ceea ce privește apărarea de fond privind uzucapiunea s-a învederat că subiectele acestei apărări sunt D. E., G. M. și . care au exercitate posesia de bună credință prin joncțiunea posesiilor din anul 1962.
Referitor la solicitarea de introducere în cauză a . I. pârâte au solicitat respingerea acestei cereri care tinde în fapt la modificarea cadrului procesual peste termenul instituit de disp art 132 c.pr,.civ, iar în subsidiar s-a invocat excepția inadmisibilității acestei cereri motivată de faptul că societatea în discuție nu ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanții întrucât beneficiază doar de un drept de ipotecă asupra imobilului, astfel încât nu este implicată în raportul juridic dedus analizei instanței de judecată.
La data de 16.05.2012,f.236 pârâtele au invocat excepția lipsei calității de reprezentant a lui M. L., excepția fiind întemeiată pe dis part 161 alin 2 din codul de proc. civ și art 1357 cod civil.
Prin încheierea de ședință din data de 16 mai 2012, s-a precizat de către pârâte faptul că uzucapiunea a fost invocată nu pe cale principală ci doar pe cale de excepție, reprezentând o apărare de fond, iar instanța a admis în baza art.133 alin 1 c.pr.civ excepția nulității cererii de chemare în garanție a a lui B. V., AGENȚIA NAȚIONALA DE C. SI P. IMOBILIARA, O. DE C. SI P. IMOBILIARA P. formulată de pârâte.
Prin aceeași încheiere în temeiul art 167 c.pr.civ au fost admise pentru reclamanți proba cu înscrisuri, 2 martori, interogatoriul pârâtelor și expertiză tehnică de specialitate topografică, iar pârâților proba cu înscrisuri, 2 martori, interogatoriul reclamanților și un obiectiv la expertiza tehnică de specialitate topografică.
La termenul din 20.06.2012 au fost administrate probele cu interogatorii în ceea ce îi privește pe reclamantul M. L. f.273 și pe pârâta G. M. f. 261 și proba cu declarațiile martorilor M. C. f.246 pentru reclamanți și C. V. f.247, renunțându-se la proba cu un martor și la proba cu interogatoriul pârâtei D. E. de către reclamanți, la data de 12 septembrie 2013 a fost înaintat instanței raportul de expertiză tehnică topograf O. B. f.283-294, la data de 19.09.2012 interogatoriul luat reclamantului M. C. f.298 și pârâtei . f.307, fiind depuse de către reclamant înscrisurile de la f.300-306, la 19 septembrie 2012 a fost administrată proba cu declarația martorului C. V. f. 310 și interogatoriul OCPI P. f.311.
La data de 17.10.2012 au fost depuse înscrisuri de către pârâte f.323 – 327, iar de către reclamanți la filele 328- 332, pârâtele susținând raportat la Decizia 1279/1990 a Tribunalului P. că s-a stablit cu putere de lucru judecat faptul că terenul proprietatea pârâtei G. M. are ca vecinătate albia râului P. conform contractului din 1962.
La data de 14 noiembrie 2012 a fost depus raportul de expertiză completare O. B. F.337, iar la data de 10.01.2013 copia planului parcelar al ..
Prin sentința nr. 242/29.01.2013, Judecătoria Câmpina a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ANCPI, a respins acțiunea formulată de reclamanții M. L. și M. C. în contradictoriu cu pârâta ANCPI ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă, a respins acțiunea formulată de reclamanții M. L. și M. C. - prin procurator M. L., în contradictoriu cu pârâții O.C.P.I. P., G. A M., D. A E. (decedată, prin moștenitoarea G. A M.), . SRL și B. V., ca neîntemeiată în ceea ce privește toate capetele de cerere și a luat act că pârâții vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
P. a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă reprezintă identitatea între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, precum și obligația acestuia de a răspunde față de pretențiile ridicate împotriva sa.
Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl constituie radierea dosarului de cadastru nr. 3321/30.03.2000 a bunului imobil cu număr cadastral provizoriu 138, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 755/22.03.2000 prin care D. E. si G. A M. au vândut către ., reprezentata de G. C. M., suprafața de 1001 m.p. situata in Corn. C., ., .. 962, jud. P., radierea mențiunilor din Cartea Funciara nr. 91 referitoare la terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare de mai sus, și repunerea părților in situația anterioara întocmirii actelor menționate.
Documentația cadastrală mai sus amintită a fost avizată de OCPI P., neexistând nici un fel de raporturi juridice între reclamanții din prezenta cauză și ANCPI.
Ca urmare, în considerarea faptului că potrivit disp. art. 12 din HG 1210/2004 deși oficiile de cadastru și publicitate imobiliară funcționează în subordinea ANCPI, acestea sunt instituții publice cu personalitate juridică, iar operațiunile de înscriere a imobilelor în evidențele de cadastru, a drepturilor reale și a altor raporturi juridice sau drepturi personale în legătură cu litigiul se efectuează de către Birourile de cadastru și publicitate imobiliară subordonate oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară, instanța va admite excepția invocată și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu ANCPI ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța reține:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentic 731/27.04.1939 f.13 (dosar_/299/2009), M. St C. a dobândit de la I. St M. terenul în suprafață de 12.500 mp situat în punctul Malul Vadului, cu următoarele vecinătăți: E cu șoseaua comunală, V cu râul P., N cu I. I P. și S cu E. I C., precum și terenul în suprafață de 2500 mp învecinat la E cu șoseaua comunală, la V cu râul P., la N cu N. R. și la S cu E. B. și încă un teren de 2500 mp.
Prin contractul autentic 1577/28 august 1939, f.12(dosar_/299/2009) M. St C. a dobândit de la E. GH. B. terenul în suprafață de 10.000 mp cu următoarele vecinătăți: E pe o lungime de 40 ml cu cumpărătorul, și 20 mp cu N. P., V pe o lungime de 60 ml cu Apa P., S pe o lungime de 50 ml cu F. Dr D-Tru Bogdasar și pe o lungime de 110 ml cu G. M. P., iar la N pe o lungime de 160 ml cu vânzătoarea.
Conform contractului de vânzare cumpărare autentic încheiat la data de 14 septembrie 1962, f.44 (dosar_/299/2009) autorul reclamanților M. S C. a vândut suprafața de 4000 mp învecinată la E cu șoseaua comunală, la V cu albia râului P., pe o lungime de 20 ml, la N cu restul proprietății vânzătorilor pe o lungime de 200 ml, iar la S cu I. I P. tot pe o lungime de 200 ml și casa de locuit compusă din 3 camere situat în . către soții D. I A. și D. A E.. În anii 1963 și 1964, autorul reclamanților a mai vândut conform contractelor 3010/28.12.1963 f. 331-332 și 728/2.04.1964 terenurile în suprafață de 3500 mp lui P. G. ȘI A. ,teren ce se învecinează cu cel dobândit de soții D. și cel de 5000 mp lui P. GH G.. Toate cele 3 terenuri înstrăinate au făcut parte din terenul de_ mp dobândit de autorul reclamanților prin contractul de vânzare cumpărare autentic 731/27.04.1939.
Conform certificatului de moștenitor 45/1999 f.140 masa succesorală rămasă de pe urma defunctului M. C. se compune din terenul în suprafață de_ mp situat în . „La șosea” fost punctul „Malu Vadului”,unicii moștenitori acceptanți fiind reclamanții din prezenta cauză.
Potrivit certificatului de moștenitor 17/8.01.1993, f.218-219 masa succesorală rămasă de pe urma defunctului D. A. se compune dintr-un drept indiviz de 1/2 din terenul în suprafață de 4000 mp cu vecinii P. G., drum național moștenitori fiind D. E. și G. M..
Prin contractul 755/22.03.2000, f.15 (dosar_/299/2009) D. E. și G. M. au vândut pârâtei . SRL teren neproductiv în suprafață de 1001 mp situat în intravilanul com.C., ., ..962 județul P. cu număr cadastral provizoriu 138. Conform schiței cadastrale f.58, 61 întreaga suprafață de teren identificată de B. V. ca aparținând pârâtelor D. E. și G. M. în baza certificatului de moștenitor 17/8.01.1993 a fost de 7114 mp.
Conform schiței de plan anterior menționate, suprafața de teren înstrăinată prin contractul 755/2000 este situată în partea vestică a terenului identificat de B. V. în schița cadastrală, învecinându-se cu: N- M. S., V DN1, E rest proprietate D. E. și G. M., S P. I..
În speță, s-a solicitat de către reclamanți constatarea nulității absolute contractului de vânzare cumpărare 755/2000 pentru cauză ilicită, motivat de faptul că s-a vândut de către pârâtele D. și G. terenul ce le aparținea, cel de 1001 mp. În ceea ce privește vânzarea lucrului altuia, se face distincție între situația în care părțile, sau cel puțin cumpărătorul, au fost în eroare, crezând că lucrul vândut aparține vânzătorului și situația în care părțile au încheiat contractul în cunoștință de cauză. În primul caz intervine sancțiunea nulității relative, pentru eroare asupra calității de proprietar a vânzătorului, care poate fi invocată numai de cumpărător și succesorii lui, iar în a doua variantă actul este nul absolut pentru cauză ilicită.
Primul aspect care trebuie lămurit în prezenta cauză este acela de a se stabili daca terenul care a făcut obiectul contractului 755/2000 a fost sau nu bunul reclamanților.
O primă observație a instanței vizează evoluția în timp a limitei vestice a terenului înstrăinat familiei D. de către M. C. prin prisma actelor autentice mai sus enumerate: astfel, pe de o parte conform contractului 731/1939, limita vestică a întregului terenul cumpărat de M. C. în suprafață de_ mp a fost râul P..
Aceeași vecinătate este menționată și în contractul de vânzare cumpărare din anul 1962, în timp ce în certificatul de moștenitor 17/8.01.1993 deși nu se precizează expres punctul cardinal în care se învecinează cu drumul național, instanța, în considerarea schiței de plan mai sus menționate precum și a raportului de expertiză efectuat în cauză de exp. O. B., instanța apreciază ca aceasta vecinătate menționată este cea vestică, iar nu cea estică (unde se află . care nu este drum național) așa cum au susținut reclamanții.
Așadar, terenul de 1001 mp conform schiței cadastrale f.58, 61 se află în partea vestică a terenului de 7114 mp identificat de B. V.. Comparând vecinătățile din actul autentic din anul 1962 cu cele din schița menționată și din certificatul de moștenitor 17/1993, instanța constată că diferența o constituie limita vestică(fiind de altfel cea contestată de reclamanți). Dacă inițial aceasta a fost râul P., ulterior a fost indicată ca fiind drumul național DN1. Din explicațiile expertului O. B. cuprinse în raportul de expertiză completare f. 337, drumul național DN1A a fost construit ulterior anului 1962 și acesta este motivul pentru care limita vestică apare modificată. Potrivit adresei Administrației naționale a drumurilor f. 255, rezultă că DN1 a fost construit ulterior anului 1967 când au fost expropriate în acest sens suprafețe de teren în sectorul respectiv.
Instanța reține și că acest teren este situat în suprafața de 3114 mp ce excede suprafeței de 4000 mp și cu privire la care reclamanții susțin că le aparține.
Conform susținerilor reclamanților concretizate în schița de plan depusă de către aceștia la f.258, care are valoarea probatorie a unui înscris, terenul înstrăinat familiei D. avea ca limită o râpă figurată pe schița menționată, conform aceleiași schițe limita vestică constituind-o aliniamentul BC- în prezent inexistent datorită alunecărilor de teren, iar terenul cuprins între DN1 și acest aliniament le aparține. Potrivit expertului O. B., f.284-287 terenul aparținând lui D. M. și G. E. în baza CVC din 1962 și a certificatului de moștenitor 17/8.01.1993 este același cu cel identificat de B. V. în lucrarea cadastrală și are suprafața de 7014 mp.
În situația în care, așa cum susțin reclamanții, terenul înstrăinat familiei D. figurat pe schița de plan de la f. 328 s-ar fi învecinat în partea de vest cu rest proprietate M. C., acest lucru ar fi trebuit precizat în contractul din 1962 care însă nu face vorbire cu privire la vecinătatea cu restul proprietății vânzătorului decât în partea de nord. În contractul 3010/28.12.1963 f. 331-332, contract încheiat cu P. G. și A. se menționează expres faptul că în partea vestică terenul se învecinează cu restul proprietății vânzătorului, deși conform aceleiași schițe de la f.238 și a susținerilor reclamanților, limita de vest și a acestui teren de 3500 mp constituie de asemenea râpa care se continuă de pe proprietate D.. Or, prin actul din 1962 se prevede că terenul se învecinează la nord cu restul proprietății vânzătorului, limita vestică fiind Râul P..
Conform declarației martorului C. V. tatăl f.247, vecin cu familia D., la data cumpărării de către această familie a terenului în anul 1962, râul P. curgea la marginea râpei ce constituia marginea vestică a proprietății, iar după construirea DN1 aceștia au umplut cu pământ suprafața de teren situată între DN1 și marginea râpei.
Așadar, vecinătatea vestică a terenului înstrăinat în 1962- râul P. este identică cu cea menționată în CVC 731 din 1939 ca fiind limita vestică a întregii suprafețe de_ mp din care a fost vândut terenul în discuție, iar instanța reține că în fapt, prin contractul din 1962 s-a vândut o suprafață de teren, a cărei limită în partea de vest a constituit-o râul P., respectiv râpa afectată de denivelările de teren. Nu va fi reținută concluzia raportului de expertiză că prin contractul din 1962 a fost înstrăinat un teren care după construirea DN1, a dobândit limita vestică DN1.
Actul de proprietate prezentat de reclamanți în susținerea faptului că suprafața de teren de 1001 mp înstrăinată prin contractul 755/2000 le aparține sunt reprezentate de certificatul de moștenitor 45/1999 f.140 raportat la contractul de vânzare cumpărare 1577 din 1939. Se remarcă faptul că deși terenul aferent contractului 1577 este de doar 10.000 mp, suprafața totală de teren cuprinsă în certificatul mai sus menționat include și suprafața de 2500 mp separată de terenul de_ mp cuprinsă în contractul 731/1939, nefăcându-se dovada în cauză că această suprafață de 2500 mp are aceleași vecinătăți cu suprafața de teren de 3114 mp situată între proprietatea D., DN11, M. S. și P. I..
P. considerentele mai sus expuse, instanța, apreciază că nu s-a făcut de către reclamanți dovada faptului că suprafața de teren din care a fost înstrăinat terenul de 1001 mp prin contractul 755/2000 le aparține, aceasta nefăcând parte din suprafețele indicate în cuprinsul certificatului de moștenitor 45/1999 și ca atare nu ne aflăm în situația „vânzării lucrului altuia„ în ceea ce privește contractul 755/2000, capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a acestuia pentru frauda la lege fiind neîntemeiat.
Analizând apărarea de fond a pârâtelor D. E. și G. M. ce constă în invocarea pe cale de excepție a uzucapiunii instanța reține următoarele: Conform declarațiilor martorilor C. V. tatăl și fiul, f.247 și 310, familia D., iar după decesul lui D. A. pârâta D. E. și G. M., fiica acestora au stăpânit, au îndreptat terenul din partea vestică a proprietății lor, cuprins între râpă și mărginit cu DN1 după data construirea acestuia, umplându-l cu pământ și nivelându-l pe o lungime de circa 50 ml, iar după acest moment au efectuat lucrări de plantare pe terenul afectat de alunecări și curățare a acestui teren, lucrări la care a luat parte martorul C. V. tatăl, care de altfel a fost vecin dintotdeauna cu familia D.. Conform lui C. V. tatăl f.247 terenul este îngrădit pe limita dinspre familia P. și pe latura cu DN1, în timp ce martorul C. V. fiul a afirmat că terenul situat între râpă și DN1 se învecinează cu M. S. și nu este îngrădit pe latura dinspre acesta .
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, dar în același timp și o sancțiune civilă împotriva proprietarului inițial al imobilului, care manifestă dezinteres față de bunul său, lăsându-l în mâinile altor persoane, care se comportă ca un adevărat proprietar față de acesta. Or, cele două componente care țin de natura uzucapiunii nu pot fi disociate, caracterul de sancțiune a prescripției achizitive producând efecte doar in situația in care uzucapiunea este opusă adevăratului proprietar sau succesorilor acestuia în drepturi.
Ca atare, întrucât nu s-a făcut în cauza dovada faptului că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de teren de 3114 mp, instanța va respinge apărarea de fond susținută de pârâții G. M., D. E. și ., apreciind inutilă examinarea celorlalte condiții impuse de lege pentru a se constata uzucapiunea.
Așadar, instanța stabilind că în speță nu este incidentă situația vânzării bunului aparținând reclamanților, întrucât terenul înstrăinat către pârâta . prin contractul 755/2000 nu le aparține, nu se mai pune problema analizării apărării de fond a pârâtei . referitoare la incidența principiului error comunis facit jus. Acest lucru se datorează faptului că apărarea pârâtei . referitoare la proprietatea aparentă este în strânsă legătură cu problema vânzării bunului altuia (în speță a reclamanților) ,a păstrării bunului de către terțul dobânditor printr-un act cu titlu oneros de la un non-dominus prin aplicarea ideii de bună credință, raportat la acțiunea promovată de reclamanți.
A mai fost invocată de către pârâte și puterea de lucru judecat, pe care instanța o va trata ca pe o apărare de fond și nu ca pe o veritabilă excepție. S-a susținut de către pârâte faptul că, raportat la Decizia 1279/1990 a Tribunalului P. că s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că terenul proprietatea pârâtei G. M. are ca vecinătate albia râului P. conform contractului din 1962 . Puterea de lucru judecat are ca scop evitarea contradicțiilor între considerentele dispozitivele hotărârilor judecătorești. Ea operează în situația în care într-un al doilea litigiu se pune o chestiune soluționată printr-o hotărâre anterioară. Această situația nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase. Puterea de lucru judecat ușurează sarcina probațiunii deoarece impune instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare.
Analizând conținutul deciziei 1279/1990 a Tribunalului P. f.323-326 instanța reține că decizia a fost pronunțată cu privire la recursul formulat de D. A. împotriva sentinței civile 898/1990 a Judecătoriei Câmpina. Conform acesteia, în cadrul acestui dosar D. A. a chemat în judecată pe P. G. și C. V. solicitând instanței să oblige în solidar pârâții la plata sumei de 2000 lei reprezentând despăgubiri pentru faptul că pârâții au tăiat 20 de pomi de pe terenul ce-i aparține. A reținut Tribunalul P. că atât terenul lui D. A. cât și ale pârâților se învecinează și ambele au fost afectate de alunecări de teren, precum și faptul că acei copaci tăiați au crescut pe suprafața de teren degradată aflată în continuarea terenului de 4000 de mp și ca atare i se cuvin acestuia.
Decizia menționată nu stabilește cu putere de lucru judecat faptul că terenul cuprins între marginea de jos a râpei și DN1 aparține familiei A., ci doar faptul că suprafața de teren afectată de alunecări aflată în continuarea suprafeței de 4000 de mp aparține familiei D., Tribunalul P. având în vedere în mod evident nu suprafața de teren despre care martorii C. au relatat că a fost nivelată de familia D. care este plană și aflată de la marginea râpei la DN1 ci suprafața degradă aflată pe diferența de nivel a râpei. (conform declarației martorului C. V. tatăl, au avut loc alunecări de teren pe o lățime de 2,3 m f.247)
Referitor la capetele de cerere privind radierea dosarului de cadastru nr. 3321/30.03.2000 a bunului imobil cu nr. cadastral provizoriu 138 de la O. de C. Geodezie si Cartografie Județul P. radierea mențiunilor din Cartea Funciara nr. 91 referitoare la terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare 755/2000 și repunerea pârtilor in situația anterioara întocmirii actelor menționate, întrucât acestea sunt capete de cerere accesorii, a căror rezolvare depinde de soluționarea capătului de cerere principal - cel referitor la constatarea nulității absolute a contractului 755/2000, instanța le va respinge de asemenea.
Împotriva sentinței civile nr.242/29 ianuarie 2012, la data de 19.03.2013 au declarat recurs reclamanții, în motivarea căruia au arătat:
La data de 14 septembrie 1962 autorul M. S. C. a vândut suprafața de teren de 4000 m.p. cu casa de locuit compusa din 3 camere, imobil situat in Com. C., ., Raionul Câmpina, Regiunea Ploiești către soții D. I. A. si D. A. E., precizându-se următoarele vecinătăți si dimensiuni: la răsărit cu șoseaua comunala pe o lungime de 20 ml, la nord cu restul proprietății vânzătorilor pe o lungime de 200 ml, la sud cu I. I. P. pe o lungime de 200 ml.
In anul 1993, prin certificatul de moștenitor nr.17 din 08.01.1993, emis pe urma def. D. A., D. E. si G. A. M. au moștenit suprafața de teren de 4000 mp. menționându-se ca vecinătate « sosea comunala» in loc de « drum național».
In anul 2000 expertul cadastrist Bombica T. V. întocmește un dosar de cadastru pentru terenul sus menționat, memoriu tehnic înregistrat la O. de C., Geodezie si Cartografie P., sub nr.3321/16.03.2000 în care apare o suprafața totala de 7114 pentru terenul situat in Com. C. .. ..962, jud. P., proprietari fiind: D. E. si Groan A. M., conform certificatul de moștenitor nr.17 din 08.01.1993 emis de Notariatul de Stat.
Una din vecinătățile terenului a fost schimbata cu rea intenție, respectiv, DN1, care apare in memoriul tehnic nr.3321/16.03.2000, întocmit de expertul cadastrist Bombica V., atât timp cat in actele anterioare figura ca drumul comunal, scopul fiind acela de a extinde suprafața deținuta de numitele D. E. si G. A. M. pana la DN1, din care apoi sa vândă o suprafața de 1001 mp către G. C. M., nimeni alta decât cumnata acesteia si administratora ..
In răspunsul oferit de OCPI P. se menționează ca « nu se poate stabili de unde provin cei 7114 mp reprezentând suprafața totala a terenului din care se vând cei 1001 mp ».
În contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.755/22.03.2000, care D. E. si G. A. M., au vândut către ., reprezentata de G. C. M., suprafața de 1001 mp, situat in .. ..962, jud. P., cu mențiunea că la istoricul proprietății se prevede tot actul autentic 1889/1962 si certificatul de moștenitor nr.17/1993 dar fără suprafața din care s-au vândut cei 1001 mp.
Din probele administrate in prezentul dosar rezulta forte clar ca parații D. au avut de la început in proprietate si posesie 4000 mp., suprafață menționata in contractul de vânzare - cumpărare din 1962, cu laturi precise 20 ml, respectiv 200 ml, si nu aproximativ așa cum au încercat paratele sa inducă in eroare instanța.
După ce au intabulat si vândut cei 1001 mp din suprafața ce nu le aparținea de 3114 mp, considerându-se "proprietari" cu acte false, in cursul judecații pârâții au invocat dobândirea proprietarii prin efectul uzucapiunii, fie pe cale de apărare de fond, fie pe calea excepției, pe care au preferat-o nefiind nevoiți sa si timbreze.
Evident ca aceasta excepție trebuie respinsa întrucât nu întrunește condițiile impuse de lege. Au făcut dovada ca reclamanții au rol fiscal deschis la Primăria C., încă din 1990, iar începând din 1962 si pana la data când se presupune ca s-ar fi împlinit termenul de uzucapiune au avut diverse acțiuni prin care s-au comportat ca adevărații proprietari ai terenului respectiv.
In expertiza dispusa si efectuata in cauza, expertul, fără a se documenta, a trasat un teren la indicația paraților, fără a justifica de ce in acte apare suprafața de 4000 mp, cu o lățime de 20 ml, iar in teren apare o suprafața de 7113 mp, care se întinde de la drumul comunal si pana la DN1. De remarcat, ca se confirma cele menționate de reclamanți, in sensul ca parații au urmărit sa ocupe suprafața de teren cea mai plata si cu ieșire Ia DN1, dovada fiind modul cum au interes sa-si prelungească terenul in partea de jos, in zig-zag.
Expertul a depus la dosar, după insistențe, acel plan parcelar pus la dispoziție de către Primăria C., fara a indica clar care sunt proprietățile, deși avea obligația, s-a deslușit . 28, ca fiind proprietatea paratei D., din care rezulta ca aceasta nu depășește la extremitatea vestica rapa.
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecații a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia
In motivarea hotărârii se găsește o chestiune noua in raport cu dezbaterile avute in judecata fondului, si anume, calitatea procesual activa a reclamanților.
Aceasta problema analizata succint in motivarea hotărârii, nu a fost invocata pe cale de excepție nici de instanța din oficiu, in virtutea rolului activ, nici de vreuna din părțile din prezenta cauza.
Calitatea procesual activa a fost dovedita prin documentele depuse la dosarul cauzei, care atesta dreptul de proprietate al acestora asupra suprafeței de teren de 1001 mp care a fost vânduta de către paratele D. E. si G. M. către ..
Într-un mod lipsit de imparțialitate, instanța de fond conduce discuția către analiza unei eventuale nulități relative a contractului de vânzare – cumpărare indicat, nulitate ce poate fi invocată numai de către cumpărător și succesorii acestuia și numai a doua variantă a nulității absolute, actul este nul absolut pentru cauză ilicită.
Evident că de la început s-a pus problema nulității absolute și că nu a fost vorba de vreo eroare in care s-ar fi aflat cumpărătoare, fie ca si persoana juridică, întrucât reprezentanta acestei societăți comerciale face parte din familia vânzătoarelor și cunoștea foarte bine situația juridică a terenului respectiv.
Instanța de fond insista pe identificarea laturii de vest a proprietății paratelor in suprafața de 7114 mp, identificata de Bombica V..
Este foarte clar ca paratele au avut documente justificative de proprietate pe suprafața de 4000 mp, iar acel memoriu tehnic, însoțit de un cadastru efectuat de către paratul Bombica V. nu are acoperire juridica.
Mai mult instanța nu s-a pronunțat cu privire la lipsa nejustificata a paratului Bombica V. de la administrarea probei cu interogatoriu, deși reclamanții au solicitat aplicarea dispozițiilor art.225 C..
Instanța compara vecinătățile menționate in actul din 1962, cu cele regăsite la acest moment ignorând diferența de suprafața si implicit de amplasament, întrucât paratele având un teren de 4000 mp, cu o lățime de 20 ml. nu aveau cum sa ajungă până la DN1.
Cu toate acestea instanța se limitează la a extrage pasaje doar din declarațiile martorilor propuși de parate, pe care le interpretează, inducând ideea ca la acest teren s-a produs o alunecare de teren. După cum apare chiar și in schița de cadastru aparținând paratelor, se pare ca terenul a alunecat in diagonală si s-a prelungit pana la DN1, ajungând la o suprafața record de 7114 mp.
In paragraful ultim pagina 6 din hotărârea atacată instanța de fond constată involuntar, dar real faptul că suprafața de teren de 3114 mp din care au fost vânduți cei 1001 mp, se învecinează cu proprietatea familiei D., deci nu aparțineau acestora, și ca atare nu puteau avea calitate de vânzători.
In drept, s-a invocat art. 304 pct 8 și 9 cpc.
La termenul din data de 12.09.2013 pârâtele G. M. și . au formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamanții M. L. si M. C. și au solicitat a fi respins ca nefondat acest recurs, pentru motivele ce urmează:
Deși nu au conturat cu claritate criticile aduse sentinței pronunțate de instanța fondului, motivele recursului conțin o relatare, din perspectiva reclamanților, a situației de fapt, precum si următoarele nemulțumiri:
1. Prima critica vizează analiza instanței privind latura vestica a terenului litigios;
Din argumentele aduse de reclamanții-recurenți in calea de atac, se desprinde ideea ca aceștia ar fi nemulțumiți de modul în care instanța a analizat latura vestica a terenului litigios.
Critica adusa sentinței atacate pare complet lipsita de sens, dar si nejustificata, deoarece: pe de o parte, limita vestica a proprietății intimatelor, dobândita prin contractul autentic de vânzare nr. 1889/1962 - a fost singura dintre limitele descrise in actul translativ de proprietate care a suferit modificări in timp (astfel încât era firesc sa facă obiectul unei analize atente din partea instanței), iar, pe de alta parte, rezultatul judiciar al acestei analize este unul pertinent, urmare a unui raționament perfect logic, bazat pe comparația titlurilor de proprietate opuse de părți, pe schițe, pe depoziții de martori si pe lucrarea de specialitate a unui expert topograf.
Deși recurenții-reclamanți încearcă a acredita ideea ca intimatele si autoritățile implicate in perfectarea actelor autentice am substituit „drumul comunal cu „Drumul Național 1", o simpla lectura a Contractul autentic de vânzare nr. 1889/1962 dovedește caracterul tendențios al acestor afirmații, întrucât „drumul comunal" a fost si la momentul vânzării si este si in prezent latura estica a proprietății familiei D., pe când DN1 mărginește terenul la vest, așa încât ceea ce s-a modificat fata de actul inițial de proprietate este „albia Râului P." si nicidecum „drumul comunal".
Împrejurările care au condus la modificarea graniței vestice a terenului dobândit de autorul intimaților sunt împrejurări obiective, care au afectat toate terenurile riverane, inclusiv cele doua terenuri de care se prevalează reclamanții (deținute de autorul acestora in temeiul Contractului de vânzare nr. 731/1939 si al Contractului de vânzare 1577/1939): albia Râului P. a fost deviata cu ocazia construirii DN1, iar terenul subsemnatelor este afectat de o diferența de nivel (rapa), care in timp a suferit alunecări.
Intimații susțin că justifica dreptul de proprietate asupra terenului litigios prin proveniența acestuia tocmai de la autorul reclamanților, care a determinat întinderea proprietății înstrăinate in însuși Contractul de vânzare nr. 1889/1962.
Observând conținutul contractului a cărui anulare s-a solicitat, se desprinde concluzia ca terenul litigios provine din suprafața dobândita de autorii paratelor, D. A. si D. E. prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1889/14.09.1962, iar acesta era deținut de vânzători, M. S. C. si M. M., in baza Actului de vânzare nr. 731/1939.
Din fotografiile depuse la dosarul cauzei rezulta cu evidenta faptul ca terenul dobândit de autorii paratelor prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1889/14.09.1962 era dispus pe doua planuri aflate la altitudini diferite, separate de o fanta cu panta foarte abrupta. Aceasta situație de fapt a fost confirmata si de martorii ale căror depoziții au fost administrate in cauza, dar si de reclamanți si de martorul acestora, împrejurare care doar prin sine însăși demonstrează imposibilitatea măsurării exacte a terenului la nivelul anului 1962 sau anterior acestui an.
Modificarea pe cale naturala a laturii vestice nu poate profita decât paratelor. In acest sens sunt si dispozițiile art. 482, 495 si 496 din Codul Civil de Ia 1864:
In acest sens a hotărât si Tribunalul Județean P. prin Decizia nr. 1279, pronunțata de la data de 09.08.1990, arătând ca terenul deținut in proprietate de autorii subsemnatelor se afla in imediata vecinătate a râului P. (DNÎ), de a cărui eroziune a fost afectat.
In alta ordine de idei, chiar si in evidenta autorităților terenul adiacent Drumului Național 1 apare ca fiind in proprietatea autorilor paratelor, din adresa nr. 1899/24.04.2000 emisa de Agenția de Protecție a Mediului Ploiești - Direcția Inspecție si Control Ecologic, rezulta ca „suprafața de teren pe care s-au efectuat lucrările de curățire aparține doamnei D. E. si moștenitorilor", precizându-se totodată ca tăierea plopilor (constând in lucrările de curățire mai sus menționate) s-a efectuat in zona de șes, nu in porțiunea înclinata, respectiv in imediata vecinătate a DN1.
Astfel, admițând chiar ca excedentul de suprafața aflat in proprietatea paratelor nu este consecința greșitei măsurări de la nivelul anului 1962, ci consecința schimbării configurației terenului, oricum extinderea spre vest ca urmare a devierii cursului râului P. profita in totalitate proprietarilor riverani, adică paratelor.
In orice caz, ambele terenuri deținute in baza titlurilor de proprietate emanate de la reclamanți au aceeași extremitate vestica, respectiv albia Râului P., ca si terenul dobândit de autorii paratelor, motiv pentru care aceștia nu pot clama ca extinderea terenului nostru spre apus le poate cauza vreun prejudiciu.
In concluzie, in mod corect a apreciat instanța fondului ca analiza întinderii spre vest a terenului litigios reprezintă cheia dezlegării prezentei pricini, motiv pentru care a si dispus administrarea unui probatoriu atât de complex pentru clarificarea acestui aspect.
2.A doua nemulțumire vizează o presupusa analiza a instanței privind prescripția achizitiva invocata de parate:
Acest motiv de recurs este cu totul nefondat de vreme ce instanța fondului, dimpotrivă, nu a intrat in analiza prescripției achizitive, invocate de intimate pe cale de excepție, apreciind ca o astfel de cercetare ar fi total inutila fata de faptul ca reclamanții nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului litigios, iar uzucapiunea este conceputa ca o sancțiune împotriva proprietarului nediligent.
Prin urmare, prescripția achizitiva a rămas nesoluționata, ea găsindu-si rațiunea doar in ipoteza (neincidenta in cauza) in care reclamanții ar fi reușit sa probeze dreptul de proprietate asupra terenului din care provine suprafața de 1001 mp înstrăinata prin contractul a cărui anulare s-a solicitat, la fel cum, din același motiv, a rămas nesoluționata si apărarea privind aparenta dreptului.
3.A treia critica se refera la o presupusa analiza a instanței privind calitatea procesuala activa a reclamanților.
Reclamanții își justifica interesul in promovarea prezentei acțiuni (chiar si nulitatea absoluta putând fi invocata doar de persoanele interesate) prin înfățișarea următoarelor înscrisuri:
-Actul de vânzare nr. 1577/1939, prin care autorul reclamanților, M. S. C. a dobândit o suprafața de circa l0.000 mp;
-Actul de vânzare nr. 731/1939, prin care autorul reclamanților, M. S. C. a dobândit o suprafața de circa l2.500 mp si o suprafața de circa 2.500 mp;
-Certificat de moștenitor autentificat sub nr. 45/1999.
Din cuprinsul certificatului de moștenitor indicat mai sus, rezulta cu evidenta faptul ca reclamanții nu pot avea pretenții in prezenta cauza decât in legătura cu bunurile din masa succesorala pe care au dobândit-o, respectiv in legătura cu terenul dobândit de autorul acestora prin Actul de vânzare nr. 1577/1939.
Astfel cum pretind intimații că au dovedit in cauza, terenul proprietatea paratelor provine din suprafața de teren aferenta Actului de vânzare nr. 731/1939, neputându-se deci suprapune cu terenul asupra cărora reclamanții mai pot alega vreun drept de proprietate.
Așa stand lucrurile, reclamanții nu au dovedit ca dețin vreun drept subiectiv si nici interesul in promovarea prezentei acțiuni, întrucât chiar si in ipoteza imaginata prin absurd a anularii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 755/2000, proprietatea terenului ce face obiectul acestuia nu ar reveni in proprietate reclamanților, necuvenindu-se acestora potrivit mențiunilor din certificatul de moștenitor.
Pe de alta parte, observând Contractele de vânzare-cumpărare nr. 3010/28.12.1963 si nr. 728/07.04.1964 depuse de reclamanți, constatam ca suprafețele înstrăinate din terenul deținut de autorul acestora in baza Actului de vânzare nr. 731/1939 însumate (3500+5000 înstrăinate prin cele doua contracte amintite + 4000 înstrăinat prin actul încheiat cu autorii paratelor) totalizează 12.500 mp, astfel încât singura suprafața de ar putea fi pretinsa de reclamanți ar fi cea de 2500 de mp, dobândita tot prin Actul de vânzare nr. 731/1939, insa aceasta are cu totul alt amplasament decât cel al terenului ce face obiectul contractului a cărui anulare s-a solicitat.
Reclamanții pretind ca excedentul de suprafața rezultat din întinderea determinata pe baza vecinătăților si suprafața indicata in Contractul de vânzare nr. 1889/1962 ar fi rezultatul unei extinderi abuzive a paratelor peste limita vestica a proprietății acestora. Or, atât din actul opus de parate, cat si din actul opus de parați, rezulta ca limita vestica a ambelor proprietăți este reprezentata de albia râului P..
In concluzie, de vreme ce autorii reclamanților au înstrăinat partea lor de proprietate aflata in imediata vecinătate a râului P., aceștia nu pot pretinde sa se dea preferința titlului acestora, deoarece - chiar admițând existenta unui excedent de teren - acesta cu siguranța nu s-a produs prin extinderea terenului pe laturile vestica si estica (acestea fiind reprezentate de limite precise - apa curgătoare si sosea comunala, in timp ce laturile nordica si sudica ar fi putut suferi variații prin transmiteri ale drepturilor de proprietate pe cale convenționala sau prin modificări ale limitelor de proprietate).
Tot in acest context se impune a fi precizat ca, astfel cum a precizat chiar martorul reclamanților - exp. M. C. la termenul de judecata din data de 20.06.2012 (încheierea aflata la fila 277 din dosar si depoziția aflata la fila 246 din dosar) - limita vestica a suferit modificări in timp, modificări ce au avut cauze naturale (surpări), dar si modificări create urmare a intervenției umane (construirea Drumului Național 1).
Ceea ce nu se arata insa este de ce ar trebui sa profite aceste modificări reclamanților, in contextul in care aceștia nu mai dețineau proprietatea terenului din vecinătatea râului P. încă din anul 1962.
S-a arătat, de asemenea, de către același specialist ca DN1 era deja construit in 1971, astfel încât putem afirma ca pentru o durata de timp de cel puțin 38 de ani (1971-2009) aceștia nu au pretins nici un fel de drept asupra terenului, chiar in configurația sa actuala. De altfel, modificarea limitei vestice a proprietății nu a operat doar asupra terenului paratelor, ci si asupra terenurilor cu care acestea se învecinează la nord si la sud, insa reclamanții nu pretind si nu dovedesc nici un drept asupra terenurilor aparținând celorlalți vecini.
In concluzie, reclamanții nu au reușit sa dovedească, in cadrul prezentului litigiu, de ce ar fi îndreptățiți sa redobândească proprietatea asupra terenului litigios, neputând justifica deci folosul practic pe care l-ar obține din anularea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 755/2000. Din aceasta perspectiva, acțiunea reclamanților este neîntemeiata și se impune respingerea ca nefondat a recursului promovat de recurenții-reclamanți M. L. si M. C. cu obligarea acestora la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu.
Tribunalul, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ. constată următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANCPI și respingerea acțiunii față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Astfel, tribunalul constată nefondate susținerile recurenților privind concluzia instanței de fond cu privire la această excepție, apreciind că această dezlegare dată excepției este temeinică și legală.
În ce privește celelalte critici formulate de către recurenții reclamanți arătate în detaliu mai sus, tribunalul constată
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.755/22.03.2000, D. E. si G. A. M., au vândut către ., suprafața de 1001 mp, situat in Com. C., .. .. 962, jud. P., cu mențiunea că la istoricul proprietății se prevede actul autentic 1889/1962 si certificatul de moștenitor nr.17/1993 dar fără a se menționa suprafața din care s-au vândut cei 1001 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 1889/14.09.1962 M. C., autorul reclamanților, a vândut soților D. A. și D. E. suprafața de 4000 mp., situat în ., jud. P., precum și casa aflată pe acesta, cu mențiunea la proveniența bunului că imobilul ce se vinde a intrat în proprietatea vânzătorilor prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 731/1939.
Potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 731/1939, numitul M. C. a cumpărat de la sora sa, I. M. două locuri de casă situate în ., în punctul „Malul Vadului”, în suprafață, unul de 12.500 mp și altul în suprafață de 2500 mp.
Din aceste terenuri, numiții M. C. și M. M. au mai vândut 5000 mp. loc de casă numitului P. G. prin actul autentificat sub nr. 728/07.04.1964 și 3.500 mp., soților P. G. și P. A., prin actul autentificat sub nr. 3010/28.12.1963
Reclamanții au mai prezentat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1577/28.08.1939 prin care același autor, M. C., a cumpărat de la numita E. Gh. B., un teren, loc de izlaz, în . „Malul Vadului”, în suprafață de 10.000 mp.
Tribunalul mai constată că prin adresa nr. 5086/ 17.08.2009 a OCPI și fișa imobilului cu nr. cadastral 138, întocmită la data de 16.03.2000 se fac mențiuni privind proveniența terenului de 1001 mp. ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.755/22.03.2000, în sensul că provine din totalul suprafeței de 7114 mp. proprietatea numitelor D. E. și G. M. și se indică actul de proprietate - certificatul de moștenitor nr. 17/ 1993.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților, tribunalul apreciază că este necesară administrarea de noi probatorii, inclusiv cu expertiză tehnică de specialitatea topografie, cadastru, geodezie, care să clarifice dacă suprafața de teren de 1001 mp. provine din Actul de vânzare nr. 1577/1939 sau din Actul de vânzare nr. 731/1939, după scăderea vânzărilor anterioare actului în litigiu, având în vedere susținerile părților, actele de proprietate depuse la dosar precum și celelalte probatorii administrate în cauză, cu ocazia rejudecării instanța de fond urmând a avea în vedere și celelalte critici formulate de către recurenți prin motivele de recurs.
Totodată instanța de fond urmează a analiza excepția prescripției achizitive sau excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților numai după punerea acestora în discuția contradictorie a părților, pentru a se respecta principiul contradictorialității procesului civil dar și dreptul la apărare al părților.
P. aceste considerente, tribunalul va admite recursul și în baza disp.art. 312 (1), (2) și (3) rap. la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va casa în parte sentința recurată și menținând restul dispozițiilor sentinței cu privire la excepții, va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Câmpina, potrivit considerentelor prezentei decizii.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenți-reclamanți M. L. cu domiciliul în București, ..79, ., ., M. C. prin mandatar M. L. cu domiciliul în București, ..79, ., ., împotriva sentinței civile nr.242/29.01.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimații-pârâți A. NAȚIONALĂ DE C. ȘI P. I. cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 202A, sect.1, O. DE C. ȘI P. I. P., cu sediul în Ploiești, .-16, ., . SRL, cu sediul în B., ., nr.1, ., G. A. M., cu domiciliul în Câmpina, ., ., ., jud. P., B. V., cu domiciliul în Filipeștii de P., ., ., D. A. E. – decedată.
Casează în parte sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Câmpina, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate vizând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANCPI și respingerea acțiunii față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi 23.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. D. R. C. N. M.
GREFIER,
M. M. M.
Red./ tehnored.: MN/MMC
2 ex./ 23.04.2014
Operator date cu caracter personal 5595
d.f._ Judecătoria Câmpina
jud.fond: C. T. C. A.
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 127/2014. Tribunalul... → |
|---|
