Pretenţii. Sentința nr. 72/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 72/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 130/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 130
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014
PREȘEDINTE- G. M.
JUDECĂTORI - M. C.
- M. N.
GREFIER - E. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă P. TOMȘANI – P. P., cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 721/27.08.2013, pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimatul - pârât P. I., domiciliat în comuna Tomșani, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - reclamantă P. Tomșani – prin primar reprezentată de avocat C. V., lipsă fiind intimatul - pârât P. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, întâmpinare formulată de intimatul - pârât, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei - reclamante având cuvântul în dezbateri solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate ca nelegală și netemeinică. A solicitat ca pârâtul ca urmare a activității desfășurate să plătească anumite sume de bani reprezentând penalității, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare silită. Instanța fondului a dezvoltat legea Curții de Conturi și nu s-a aplecat asupra cererii primăriei ci a avut în vedere faptul că nu s-a indicat expres persoana care se face vinovată de această neglijență. E. a interpretat toate înscrisurile de la dosar. Instanța fondului nu poate să critice hotărârea Tribunalului Prahova - secția a II a și nu a ținut cont de actul adițional nr. 1. Suma datorată de P. Tomșani a fost mult mai mare S.C. Termoelecrica a mers la negocieri, stabilindu-se o rată lunară, dar cere nu s-a plătit decât două luni. Nu s-a solicitat prin execuția bugetară suma datorată către S.C. Termoelectrica astfel că s-a ajuns la plata penalităților, cheltuielilor de judecată și cheltuielilor de executare silită. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /21.12.2012 la pe rolul Judecătoria M., reclamanta P. Tomșani – prin P. a chemat în judecată pe pârâtul P. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în valoare de 66.388 lei, înregistrate în urma încheierii contractului nr.85/7.11.2006 încheiat între . și S. C. Termoelectrica S.A., contract semnat de către pârât în calitate de primar al comunei Tomșani, la plata cheltuielilor de judecată de 3.356 lei ocazionate de litigiul în care a figurat în calitate de reclamantă S. C. Termoelectrica S.A., a sumei de 16.131 lei reprezentând cheltuieli de executare silită, ce au fost suportate de către ..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul P. I., în perioada în care a deținut funcția de primar al comunei Tomșani, județul Prahova, a semnat mai multe contracte printre care și contractul nr.85/7.11.2006 încheiat cu Termoelectrica S.A. Ploiești, înregistrat la P. Tomșani cu nr.4553/13.11.2006, iar în urma nedecontării la timp a lucrărilor executate de către S.C. Termoelectrica S.A. conform contractului nr.85/07.11.2006, aceasta din urmă a convocat la conciliere P. Tomșani la data de 12.02.2010, potrivit scrisorii nr. 181/14.01.2010, înregistrată la P. Tomșani cu nr.299/18.10.2010, pentru suma de 148.301,88 lei, din care 81.913,88 lei debit, 66.388 lei penalități de întârziere calculate până la data de 31.10.2009, însă pârâtul nu a întreprins nicio măsură pentru a plăti facturile emise de către S.C. Termoelectrica S.A., cu toate că au fost mai multe ședințe ale Consiliului local, manifestând dezinteres în rezolvarea situației, astfel încât prin Sentința civila nr. 105/09.02.2011 a fost obligată P. la plata penalităților de întârziere de 0,1 % pe zi, până la achitarea efectivă a debitului, a unor cheltuieli de judecată de 3.356 lei, sentință pusă în executare silită, ocazie cu care i s-au calculat cheltuieli de executare de 16.131 lei, aspect confirmat de către Decizia Curții de Conturi nr.71/2012, prin s-a dispus luarea tuturor măsurilor și tragerea la răspundere a celor ce se fac vinovați de aceasta situație.
La data de 21.03.2013 pârâtul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, motivându-se că reclamanta nu a depus nicio dovadă din care să rezulte vinovăția sa, producerea vreunui prejudiciu, invocându-se și excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive, a netimbrării acțiun ii, a lipsei calității de reprezentant al apărătorului reclamantei.
La data de 06.06.2013 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că temeiul de drept al acțiunii constă în disp. art.1349 alin.1 și 2 din N.C.P.C
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, prin sentința civilă nr. 721/27.08.2013 a Judecătoriei M., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului, ca neîntemeiată, fiind obligată reclamanta la 500 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit disp. art.140 din Constituție,art.1 și urm. din Legea nr.94/1992, art.2 lit.b din HG. nr. 130/4.10.2010, Curtea de Conturi întocmește un raport de audit, ca „document de lucru”, în care consemnează obligatoriu: 1) obiectivele de control/audit, 2) probele care au fost colectate, 3) procedurile de audit utilizate pentru obținerea probelor suficiente și adecvate, 4) observațiile, 5) constatările, 6) descrierile, 7) evaluările și 8) concluzii, însă analizându-se Decizia nr.71/2012 a Camerei de Conturi Prahova, privind litigiul desfășurat între reclamantă și S.C. Termoelectrica S.A. s-a menționat că nu s-au respectat prevederile O.M.F.P. nr.1792/2002 pentru aprobarea normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, concluzie extrem de generică care nu stabilește în ce a constat conduita culpabilă a vreunei persoane, cu atribuții în gestionarea resurselor financiare locale, avizarea efectuării plăților impuse de angajamentele legale (inclusiv cele rezultat din contractele de achiziții publice), care sunt aceste persoane, în ce a constat eventual atitudinea culpabilă eventuală a pârâtului P. I. și/sau a altor persoane cu atribuții de propunere, avizare și gestionare în materie, în ce a constat încălcarea vreunei norme legale, care este valoarea prejudiciului și respectiv care este contribuția fiecărei persoane la crearea acestuia.
S-a menționat că în urma încheierii și derulării contractului de executări lucrări nr.85/7.11.2006, executării lucrărilor de instalare și montare a echipamentului de iluminat public, s-a stabilit în sarcina comunei Tomșani, județul Prahova, obligația plății contravalorii acestora, în temeiul Procesului – verbal de predare - primire din data de 22.12.2006, actele adiționale nr.1 și 2, acte care atestă la un moment dat plata reeșalonată a datoriilor restante în valoare totală de 96.500 lei, inclusiv cu TVA, în cursul anului 2009, negociere care a intervenit la 24.12.2008 în urma demersurilor desfășurate de pârât, în calitate de primar al comunei Tomșani, sumă care a fost achitată gradat, începând cu anul 2010 prin Ordinele de plată nr.141/4.03.2010 și nr.192/29.03.2010, acte emise anterior introducerii acțiunii în pretenții pe rolul Tribunalului Prahova de către S.C. Termoelectrica Ploiești S.A., achitându-se în continuare în baza O.P. nr.261/28.04.2010, nr.270/26.04.2011, 320/28.04.2011, 329/29.06.2011 și 512/19.09.2011 diferite sume de bani.
S-a specificat că, analizându-se conduita procesuală a reclamantei, declarația contabilului T. N., s-a constatat întocmirea incorectă a fișelor, registrelor contabile cu privire la situația debitelor, cheltuielilor datorate de către . a reclamantei la plata sumei de 81.913,09 lei, cu titlu de debit principal, parțial achitat în realitate, la plata unor penalități de întârziere de 5.086 lei, a penalităților de 0,1 % pe zi de întârziere – și deci și la plata excesivă a unor cheltuieli de judecată, însă potrivit adresei nr.3936/5.08.2013 suma restantă de 96.500 lei, fusese achitată parțial la data de 19.09.2011, anterior pronunțării Sentinței nr.105/9.02.2011, caz în care declanșarea executării silite în anul 2012, prin poprirea conturilor reclamantei, în luna iunie 2012 a fost inutilă, mai ales că în cazul în care serviciul de contabilitate al reclamantei ținea o evidență contabilă, riguroasă a creditelor, debitelor comunei Tomșani, județul Prahova, putea să aducă la cunoștință executorului judecătoresc la data de 17.07.2012, data întocmirii procesului – verbal de situație, achitarea debitului prin ordinele de plată sus menționate în perioada 2010 – 2011, reclamanta având posibilitatea să formuleze o contestație la executare prin care să invoce existența unor nelămuriri cu privire la întinderea titlului executoriu, o acțiune în pretenții privind restituirea plății nedatorate, efectuarea unui punctaj cu S.C. Termoelectrica Ploiești S.A. în acest sens.
S-a reținut că potrivit declarației martorului T. N., în luna august 2012 s-a constatat că în realitate debitul principal restant în valoare de 81.914,09 lei fusese deja achitat, prin plata unei sume mai mari, în valoare de 96.000 lei (în anii 2010 și 2011), aspect confirmat de adresa emisă de reclamantă, efectuându-se demersuri pentru restituirea sumei de 81.914,09 lei, achitată în plus, demers nefinalizat, astfel încât pârâtul, în calitate de primar al comunei Tomșani, a obținut eșalonarea plății în urma negocierilor efectuate cu S.C. Termoelectrica Ploiești S.A., pe toată perioada anului 2009, deci în primul an al crizei economice, caz în care nu rezultă o culpă clară, exclusivă a acestuia, care să conducă la atragerea răspunderii civile delictuale a acestuia, nu rezultă un prejudiciu stabilit de Curtea de Conturi, prin raportul de audit și ulterior prin decizia emisă, mai ales că prin Decizia nr.71/2012 nu se stabilește decât obligarea Consiliului Local al comunei Tomșani, de a analiza cauzele care au determinat neîndeplinirea sarcinilor contractuale, obligarea entității la plata unor penalități.
P. urmare, instanța, având în vedere că nu există nicio hotărâre a Consiliului Local al comunei Tomșani, județul Prahova, o notă contabilă, o expertiză, un raport de audit clar, care să conțină: 1) cauzele care au determinat neîndeplinirea la timp a sarcinilor contractuale, obligarea comunei Tomșani, la plata unor penalități; 2) dacă acestea sunt imputabile anumitor persoane, inclusiv pârâtului, în ce măsură; 3) valoarea prejudiciului, 4) care sunt măsurile stabilite de Consiliul Local cu privire la atragerea răspunderii persoanei vinovate, în vederea recuperării eventualelor prejudicii a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
În baza disp.art.247 C.proc.civ., a fost obligată reclamanta la 500 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivându-se că nu s-a analizat acțiunea fără să se țină seama de actele existente la dosar care atestă vinovăția pârâtului privind raportul juridic dintre reclamantă și . confirmat de decizia nr.71/2012 a Curții de Conturi Prahova și că în cuprinsul considerentelor sentinței au fost descrise atribuțiile, activitatea Curții de Conturi, dispozițiile legale care reglementează activitatea acesteia, reținându-se eronat ca fiind singurul document privind răspunderea civilă delictuală a pârâtului doar decizia nr. 71/2012, existând la dosar acte care atestă culpa pârâtului constând în contractul nr.85/07.11.2006, sentința civilă nr.105/ 09.02.2011 a Tribunalului Prahova, facturi, deciziile Consiliului Local de rectificare bugetară pe ultimii 4 ani, răspunsurile la interogatoriu, actele adiționale nr.1, 2, mai ales că eronat nu s-a ținut seama de dispozițiile legale în materie - Legea nr.554/2004, OUG nr.34/2006, HG nr. 411/2005, OG nr.9/2000, de interogatoriul existent la dosar, fiind o probă esențială, instanța rezumându-se doar la sentința civilă nr.105/2011, fără să specifice persoana care avea obligația să execute ceea ce s-a stabilit prin această sentință, să plătească sumele respective, dându-se o interpretare eronată declarației martorei T. N. privind eșalonarea de comun acord a datoriei intervenită între reclamantă și .>
În continuare, reclamanta a arătat că eronat au fost interpretate actele existente la dosar atât timp cât pârâtul, cu rea credință, nu a plătit sumele datorate pe care le avea la dispoziție, aspect confirmat de rectificările bugetului local, existând posibilitatea achitării debitului în tranșe lunare, evitându-se plata dublului creanței și că eronat au fost interpretate toate deciziile existente la dosar, nu s-a ținut cont de acestea, invocându-se criza economică din anul 2009, existând la dosar acte privind stingerea creanțelor pe cale amiabilă constând în procese verbale de conciliere, pârâtul fiind cel care a refuzat să achite sumele stabilite în cadrul protocolului, aspect recunoscut la interogatoriu, fapt ce a determinat ca . formuleze acțiune pe cale judecătorească, mai ales că potrivit considerentelor sentinței instanța de fond nu are cunoștință de suma reală pe care a avut-o de achitat reclamanta către societatea respectivă, deși la dosar există șase facturi emise de societate, fiind în imposibilitate să achite debitul în cazul blocării conturilor, considerându-se eronat că valoarea prejudiciului nu a fost stabilită în mod cert, fără să se țină seama de actele de la dosar care atestă valoarea reală a prejudiciului cauzat de către pârât.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 29.10.2013.
La data de 22.01.2014, pârâtul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în condițiile în care niciuna dintre criticile formulate de către reclamantă nu este justificată în raport de probele administrate în cauză.
Tribunalul, examinând cauza, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 cod pr. civila, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente în cauza, constata ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente
P. sentința nr.105/09.02.2011 a Tribunalului Prahova, a fost admisă acțiunea formulată de . împotriva reclamantei și a fost obligată aceasta din urmă să plătească societății respective sumele de 81.914,09 lei c/ valoare lucrări, 5.086 lei penalități de întârziere calculate până la data de 31.12.2007, plus penalități de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi, aferente debitului principal, calculate de la data de 31.12.2007 și până la plata acestui debit, precum și a unor cheltuieli de judecată de 3356 lei, sentință pusă în executare silită la data de 09.08.2011, aspect confirmat de procesul verbal din data de 17.07.2012.
Conform tabelului existent la dosar, facturilor fiscale din perioada 18.12._06, contractului de execuție lucrări nr.85/07.11.2006, actului adițional nr.2/24.12.2008, anexei nr.1/24.12.2008, procesului verbal din data de 22.12.2006, între reclamantă și . a intervenit un contract privind executarea unor lucrări constând în modernizarea iluminatului public în cadrul localității Tomșani la data de 07.11.2006, dată la care reclamanta a fost reprezentată de către pârât, în calitate de primar, contract în urma căruia au fost emise diferite facturi de către societatea respectivă pe numele reclamantei, însă la un moment dat părțile de comun acord au încheiat un act adițional semnat de către pârât privind reeșalonarea obligațiilor restante de plată către societatea respectivă, invocându-se Hotărârea Consiliului Județean Prahova nr.149/08.12.2008.
În cuprinsul deciziei nr.71/27.09.2012 emisă de către Curtea de Conturi Prahova, s-a menționat, printre altele, că în urma efectuării controlului la reclamantă, s-a constatat existența unor litigii determinate de derularea defectuoasă a unor contracte de achiziții publice printre care și contractul nr. 85/07.11.2006 încheiat între reclamantă și ., litigiu determinat de nedecontarea la timp a lucrărilor, fiind pronunțată sentința nr.105/09.02.2011 în temeiul căreia reclamanta a fost obligată și la plata unor penalități până la achitarea efectivă a întregului debit, astfel încât s-a dispus analizarea cauzelor care au determinat neîndeplinirea sarcinilor contractuale, obligarea reclamantei la plata unor penalități, luarea măsurilor privind atragerea răspunderii persoanelor vinovate și recuperarea prejudiciului.
În conformitate cu ordinele de plată existente la dosar nr.247/ 22.06.2012, 284/30.07.2012, 319/17.08.2012, 510/26.11.2012, reclamanta a achitat . sumele datorate în baza sentinței nr.105/09.02.2011 de 1224 lei, 40.000 lei, 3356 lei, 68.685 lei, în total 113.265 lei.
Potrivit adreselor nr.3132/31.05.2013, 3936/05.08.2013, dispozițiilor de poprire depuse la dosar, în perioada 2008-2012 au fost solicitate de către pârât, în calitate de primar al reclamantei, o . rectificări ale bugetului local în ședințele Consiliul Local Tomșani, nesolicitându-se aprobare pentru plata sumelor derivând din contractul nr.85/07.11.2006, contract în temeiul căruia au fost emise o . facturi în perioada 13.12._06 în valoare totală de 218.546,35 lei din care s-au efectuat plăți în perioada 20.12._07 în valoare totală de 136.632,26 lei, existând o diferență de achitat de 81.913,09 lei, sumă care a fost achitată în urma executării silite la care s-au adăugat și penalități de întârziere, debitul total achitat fiind de 113.265 lei.
Martora T. N. a declarat că în urma derulării contractului cu . au fost emise o . facturi privind suma totală de 1.270.000 ROL din care s-au achitat 96.000 lei în anul 2007, neexistând fonduri pentru plata diferenței de sumă, motiv pentru care aceasta a fost transferată pentru bugetul anului 2008, pârâtul fiind cel care în luna aprilie 2008 a decis ca această datorie să nu mai figureze la capitolul cheltuieli în anul 2008, încercând ștergerea datoriei în urma unor negocieri cu societatea respectivă, având loc o reeșalonare a acestei datorii în anul 2008, fiind imposibil, în calitate de contabilă, să achite sumele, astfel încât în urma executării silite s-a achitat debitul datorat.
Disp.art.998-999 c.civ. neodificat stipuleaza ca pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, trebuie sa fie indeplinita cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, adica, efectul negativ suferit de o anumita persoana; existenta unei fapte ilicite constand in acea fapta prin care incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand altei persoane; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu in sensul ca acesta din urma a fost provocat de fapta ilicita; existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciu constand in intentia, neglijenta, imprudenta cu care a actionat.
De asemenea, disp. art. 1357 și urm. cod civil modificat, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă, iar la aprecierea vinovăției se va ține seama de de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum și dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că între reclamantă, reprezentată de pârât, în calitate de primar și . a intervenit un contract de execuție lucrări nr.85/07.11.2006 în baza căruia această societate s-a obligat să execute lucrări de modernizare a rețelei de iluminat public, contract în baza căruia au fost emise în perioada 13.12._06 facturi privind executarea unor lucrări în valoare totală de 218.546,35 lei, sumă din care s-a achitat 136.632,26 lei în perioada 20.12._07, rămânând de achitat suma de 81.913,09 lei, sumă a cărei plată a fost reeșalonată de comun acord de către părțile contractante, la data de 24.12.2008, în baza Hotărârii Consiliului Județean Prahova nr.149/08.12.2008, la care s-au adăugat penalități de 14.157,91 lei, sume neachitate de către reclamantă, motiv pentru care prin sentința nr.105/ 09.02.2011 a fost obligată reclamanta să plătească societății respective 81.914,09 lei, c/valoare lucrări, 5086 lei penalități de întârziere până la data de 31.12.2007 plus penalități de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi aferente debitului calculate de la 31.12.2007 și până la plata efectivă.
Pe de altă parte, potrivit actelor existente la dosar în perioada martie 2010 - iunie 2011 au fost achitate diferite sume de bani din suma restantă de 81.913,09 lei și penalități aferente, procedându-se la executarea silită a reclamantei în temeiul sentinței sus menționate de către ., ocazie cu care în urma executării silite reclamanta a achitat suma totală de 113.265 lei, reprezentând debit, penalități, cheltuieli de executare, stabilindu-se prin decizia nr.71/2012 a Curții de Conturi Prahova că se impune luarea măsurilor necesare pentru atragerea răspunderii persoanelor vinovate de neîndeplinirea unor sarcini contractuale, de obligare a reclamantei la plata unor penalități, decizie în cuprinsul căreia s-a menționat printre altele că au existat litigii ale reclamantei în urma derulării defectuoase a unor contracte de achiziții publice, nominalizându-se și contractul nr.84/ 07.11.2006.
Ca atare, atât timp cât pârâtul în calitate de primar a încheiat cu . un contract de prestări servicii în temeiul căruia au fost executate lucrări în valoare totală de 218.546,35 lei, fiind emise facturi în acest sens în perioada 13.12._06, sumă din care s-au achitat 136.632,26 lei în perioada decembrie 2006 - decembrie 2007, existând la un moment dat o diferență de achitat de 81.913,09 lei, diferență pe care pârâtul, în calitate de reprezentant al reclamantei a negociat plata eșalonată a acesteia, la data de 24.12.2008, invocându-se HCJP nr.149/ 08.12.2008, sumă din care s-au achitat parțial diferite sume de bani în perioada martie 2010-iunie 2011, înseamnă că în realitate pârâtul, în calitate de primar, a efectuat toate demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de către reclamantă în temeiul contractului nr.85/2006, constând în plata c/valorii lucrărilor efectuate, ținându-se seama de sumele de bani pe care le avea la dispoziție, de posibilitățile financiare ale localității, de sumele alocate în acest scop de către Consiliul Județean Prahova.
De fapt, analizându-se toate probele administrate în cauză, modalitatea de efectuare a plăților, reiese cu certitudine că în perioada 2008-2012 au avut loc rectificări ale bugetului local aprobate de către Consiliul local, ceea ce înseamnă că în realitate plata sumelor decurgând din contractul nr.85/ 2006 se efectua numi cu aprobarea consiliului local, respectiv a consilierilor din cadrul acestuia și nicidecum personal de către pârât care îndeplinea funcția de primar, caz în care nu există nicio dovadă la dosar că reclamanta prin intermediul consilierilor săi a aprobat și a efectuat toate demersurile necesare pentru achitarea la termenele scadente a sumelor de bani restante derivând din contractul sus menționat, mai ales că pârâtul nu avea ca atribuții aprobarea bugetului Consiliului local, virarea sumelor respective din fondurile bugetului local.
Mai mult chiar, analizându-se toate actele existente la dosar nu există nicio dovadă certă care să ateste că neachitarea la termenele scadente a sumei de 81.914,09 lei stabilită în sarcina reclamantei prin sentința nr.105/2011 s-ar datora vreunei fapte ilicite din partea pârâtului, în ce ar fi constat aceasta, care ar fi fost măsurile pe care ar fi trebuit să le dispună pârâtul, atribuțiile acestuia, nerespectarea acestor atribuții în raport de suma respectivă, mai ales că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi avut fondurile necesare în perioada 2008- iunie 2012, inclusiv până la data declanșării executării silite 09.08.2011, pentru a achita sumele de bani datorate în baza contractului nr.85/2006, iar în lipsa unor asemenea dovezi nu se poate imputa pârâtului neachitarea sumelor respective doar pentru simplul motiv că a îndeplinit la un moment dat funcția de primar al localității.
Faptul că prin sentința nr.105/09.02.2011 s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 81.914,09 lei plus a penalităților de întârziere aferente, sentință în temeiul căreia reclamanta a achitat în urma executării silite suma de 113.265 lei și că în cuprinsul deciziei nr.71/2012 emisă de Curtea de Conturi s-a specificat că litigiul sus menționat s-ar fi datorat derulării defectuoase a unor contracte de achiziții publice, nu înseamnă, în mod automat, că vinovat de instituirea unei obligații de plată în sarcina reclamantei prin sentința sus menționată, este pârâtul, deoarece la stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia se ține seama dacă într-adevăr pârâtul a săvârșit o faptă ilicită, în ce constă aceasta, dacă a cauzat efectiv un prejudiciu, în ce modalitate, dacă există vreo legătură de cauzalitate între fapta efectivă și pretinsul prejudiciu, elemente inexistente în cauză în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada că a avut sumele de bani necesare îndeplinirii obligațiilor rezultate din contractul nr.85/2006, în bugetul local și că pârâtul ar fi refuzat efectiv, în calitate de primar, să vireze în contul societății creditoare sumele datorate de reclamantă la data scadenței acestora, nefiind suficiente înserarea unor mențiuni într-o decizie a curții de conturi, necomunicată pârâtului pentru a se apăra, existența unei sentințe nr.105/ 2011 care atestă, dimpotrivă, imposibilitatea reclamantei din punct de vedere obiectiv de a-și îndeplini anumite obligații constând în plata unor sume de bani în favoarea societății respective.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, ca neîntemeiată constatând că în speță nu sunt indeplinite cumulativ condițiile prevăzute de disp. art.998-999 cod civil - nemodificat, în prezent disp. art. 1357 și urm. cod civil modificat, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, culpa, legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă și prejudiciu.
Susținerile reclamantei în sensul că eronat nu s-a analizat acțiunea, nu s-a ținut seama de actele privind vinovăția pârâtului, aspect confirmat de decizia nr.71/2012 și că în cuprinsul considerentelor sentinței au fost descrise atribuțiile, activitatea Curții de Conturi, dispozițiile legale care reglementează activitatea acesteia, reținându-se eronat ca fiind singurul document privind răspunderea civilă delictuală a pârâtului doar decizia nr. 71/2012, nu pot fi avute în vedere deoarece la stabilirea situațiilor de fapt, de drept deduse judecății, se ține seama nu numai de conținutul propriu-zis al acțiunii, de decizia nr. 71/2012, ci, dimpotrivă, de toate probele administrate în cauză, de dispozițiile legale incidente în cauză, iar instanța de fond este cea care are dreptul să descrie în cuprinsul considerentelor toate aspectele de fapt, de drept stabilite în raport de probele administrate în cauză, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de emitere a deciziei nr.71/2012 invocată de către reclamantă în susținerea pretențiilor sale.
Afirmațiile reclamantei în sensul că actele de la dosar atestă culpa pârâtului ( contractul nr.85/ 07.11.2006, sentința civilă nr.105/09.02.2011, facturi, deciziile Consiliului Local de rectificare bugetară pe ultimii 4 ani, răspunsurile la interogatoriu, actele adiționale nr.1, 2 etc.) și că eronat nu s-a ținut seama de dispozițiile legale în materie - Legea nr.554/2004, OUG nr.34/2006, HG nr. 411/2005, OG nr.9/2000, de interogatoriul de la dosar, fiind o probă esențială, instanța de fond rezumându-se doar la sentința civilă nr.105/2011, fără să specifice persoana care avea obligația să execute, să plătească sumele respective, nu au relevanță în cauză întrucât, toate actele sus menționate nu atestă culpa pârâtului privind neachitarea unor debite datorate de către reclamantă, ci, dimpotrivă, imposibilitatea din punct de vedere financiar privind executarea unor obligații de plată existente în sarcina reclamantei, la un moment dat, iar dispozițiile sus menționate, răspunsurile la interogatoriu se analizează în raport de probele administrate în cauză, mai ales că reclamanta avea obligația să facă dovada existenței sumelor de bani necesare achitării debitelor în perioada 2006-2012, refuzul nejustificat al pârâtului de a achita sumele datorate societății respective pentru a putea pretinde restituirea penalităților achitate în baza titlului executoriu de 66.388 lei, a cheltuielilor de judecată, de executare, dovezi inexistente în realitate și nicidecum pârâtul.
Apărările reclamantei în sensul că au fost interpretate eronat declarația martorei T. N., actele, deciziile existente la dosar atât timp cât pârâtul, cu rea credință, nu a plătit sumele datorate pe care le avea la dispoziție, aspect confirmat de rectificările bugetului local, existând posibilitatea achitării debitului în tranșe lunare, evitându-se plata dublului creanței nu au niciun temei legal deoarece declarația martorei se analizează în strânsă legătură cu actele existente la dosar și nicidecum singular, acte care nu atestă că în perioada 2008- iunie 2012 pârâtul, în calitate de primar ar fi avut la dispoziție sumele de bani necesare pentru plata debitelor rezultate din contractul nr.85/2006, ar fi refuzat nejustificat virarea acestora sume de bani în contul societății respective, sarcina probei în acest sens aparținând în exclusivitate reclamantei și nicidecum pârâtului, iar la stabilirea unei obligații de plată în sarcina pârâtului cu titlu de prejudiciu se ține seama dacă într-adevăr pârâtul a refuzat nejustificat virarea sumelor respective și nicidecum pur și simplu de existența unor acte, ordine de plată privind achitarea debitelor pe parcursul executării silite de către reclamantă în perioada iunie 2012- noiembrie 2012, deci ulterior încetării mandatului pârâtului.
Motivele invocate de către reclamantă conform cărora ar exista la dosar acte privind stingerea creanțelor pe cale amiabilă ( procese verbale de conciliere), pârâtul fiind cel care ar fi refuzat să achite sumele stabilite, aspect recunoscut la interogatoriu, fapt ce a determinat formularea acțiunii de către societatea creditoare și că eronat nu s-a ținut seama de cele șase facturi emise de societate, sunt neîntemeiate întrucât, existența proceselor verbale sus menționate atestă demersurile efectuate de către pârât, la momentul respectiv, în calitate de primar, în vederea remedierii situației, obținerii eșalonării plății datoriilor fără plata unor penalități, neexistând nicio dovadă că pârâtul, deși ar fi existat la bugetul local sumele de bani necesare achitării debitelor, ar fi refuzat virarea acestora, iar în speță nu se pune în discuție cuantumul sumei pe care ar fi datorat-o reclamanta în favoarea societății respective, aspect clarificat, irevocabil în baza sentinței nr.105/09.02.2011.
Criticile reclamantei în sensul că a fost în imposibilitate să achite debitul în cazul blocării conturilor atât timp cât a fost obligată să respecte o hotărâre judecătorească, stabilindu-se eronat că valoarea prejudiciului nu a fost stabilită în mod cert, fără să se țină seama de actele de la dosar care atestă valoarea reală a prejudiciului cauzat de către pârât, sunt nefondate deoarece punerea în executare silită a sentinței nr.105/2011, ordinele de plată existente la dosar, demonstrează că au fost alocate fondurile necesare pentru plata debitelor numai după ce pârâtul nu a mai îndeplinit calitatea de primar al localității care a intervenit la 15.06.2012, prima sumă achitată de către pârâtă fiind la data de 22.06.2012, aspect care demonstrează prin însăși natura sa că anterior datei de 22.06.2012 nu au existat fondurile necesare în vederea executării silite declanșată împotriva reclamantei încă din data de 09.08.2011, ceea ce reprezintă o dovadă certă a inexistentei vreunei fapte ilicite în ceea ce îl privește pe pârât, a unei culpe a acestuia cu privire la neachitarea la scadență a sumelor de bani datorate de către reclamantă.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, prev. de disp. art.304 pct.1-9 cod pr. civilă și ținând seama de disp. art.3041 cod pr. civilă, în baza disp. art.312 alin.1 cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă P. TOMȘANI – prin P., cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 721/27.08.2013, pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimatul - pârât P. I., domiciliat în comuna Tomșani, ., ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. M. M. CîrcioiuMariana N.
GREFIER,
E. M.
operator date cu caracter personal 5595
red. MC/ tehnored. TS
2 ex./15.05. 2014
d.f._ Judec. M.
j. f. P. A.
| ← Stare civilă. Decizia nr. 114/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 42/2014.... → |
|---|
