Acţiune în constatare. Decizia nr. 262/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 262/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 262
Ședința publică din data de 16.04.2014
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTOR – N. C.
GREFIER - C. A.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de către apelantul - reclamant Ț. M., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Dr. E. T., în București, sector 3, .. 5, . – pârâtă Ț. F. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat P. A., în ., .. 282, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1040 pronunțată de Judecătoria S. la data de 12.11.2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, tribunalul a amânat pronunțarea la data de 16.04.2014, când a decis:
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată la data de 20.10.2011 pe rolul Judecătoriei S. sub nr. de dosar_ reclamantul Ț. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ț. F. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că următoarele înscrisuri nu sunt conforme realității, fiind false în întregul lor, respectiv:
1)contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din data de
25.07.1995 de către notariatul de Stat Prahova, aflat la fila 96 in dosarul civil nr.1057/2003 al Judecătoriei S.;
2) chitanța sub semnătura privată, aflată la fila 104 din dosarul civil nr.1057/2003 al Judecătoriei S.;
3) chitanța sub semnătura privată, aflată la fila 106 din dosarul civil nr.1057/2003 al Judecătoriei S.;
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta din data de 28.04.1984, iar prin Sentința civilă nr.681 din data de 08.09.2003 a Judecătoriei S., căsătoria a fost desfăcută.
Reclamantul arată că în anul 2003, a introdus pe rolul Judecătoriei S. o cerere de partaj, care a format obiect al dosarului nr. 1057/2003, solicitând partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, iar instanța a decis faptul că el a contribuit la dobândirea bunurilor comune în proporție de 40%, iar fosta soție Ț. F. în proporție de 60%., hotărârea fiind irevocabilă prin decizia Curții de Apel Ploiești.
Reclamantul apreciază că toate aceste hotărâri nefavorabile lui au fost determinate de prezentarea în cadrul dosarului de partaj a celor trei înscrisuri la care a făcut referire și care, fiind false, i-au adus grave prejudicii.
Arată că la fila 96 în dosarul de partaj se află depus contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din data de 25.07.1995 de către Notariatul de Stat Prahova, prin care fosta soție vinde apartamentul dobândit împreună cu fostul sot C. loan (apartament ce trebuia supus procedurilor succesorale, întrucât aveau un copil, iar fostul soț era decedat), însă în mod cu totul neadevărat în acest contract se face afirmația că reclamantul ar fi unul dintre vânzători, deși nu a luat parte la această vânzare, iar semnătura din josul contractului nu îi aparține.
Mai arată că la fila 104 se afla o chitanța sub semnătura privata din care rezultă faptul că pârâta a primit suma de 30 milioane lei, reprezentând contravaloarea unui autoturism marca Dacia 1300, chitanță la încheierea căreia semnează ca și martor numita C. G., care, la acea dată era decedată, iar numele pe care îl purta înainte de deces era acela de V. G., căsătorita fiind, numele de C. fiind numele de familie după tată.
Arată că, inițial autoturismul a fost vândut pe bază de chitanță de mână la care a participat și reclamantul, valoarea autoturismului vândut era de 18 milioane lei, însă la dosarul de partaj nu se regăsește contractul autentic de vânzare-cumpărare, ci este depusă această chitanță de mână, care menționează o valoare cu mult mai mare a autoturismului.
De asemenea, arată că fila 106 se afla o altă chitanța sub semnătură privată în care se afirmă faptul că pârâta ar fi primit suma de 14 milioane lei la data de 30.06.1995, reprezentând contravaloarea imobilului din Ploiești, ..44 și a unui teren în suprafața de 240 mp., făcându-se mențiunea că suma ar fi fost primită de la numitul P. P., însă această chitanță nu este semnată de P. P..
Reclamantul mai arată că a luat la cunoștință de conținutul acestor înscrisuri cu ocazia studierii dosarului la Curtea de Apel Prahova, la data de 03.11.2010. astfel, constatând faptul că aceste înscrisuri nu sunt conforme cu realitatea, prin executarea semnăturii unor persoane reale, ori prin reproducerea de semnături originale sau prin semnături fictive si ca i-au produs prejudicii iremediabile în acțiunea de partaj bunuri comune, a formulat plângeri penale împotriva apărătorului fostei soții și împotriva pârâtei.
Plângerea penală formulată împotriva avocatului P. A. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, a fost soluționată de către P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin Rezoluția nr. 778/P/2010, dispunându-se:" neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P. A., avocat, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.291 Cod Penal, întrucât din actele premergătoare efectuate rezultă că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare."
Plângerea penală formulată împotriva fostei soții Ț. F., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals în înscrisuri oficiale, fapte prevăzute si pedepsite de art.290 Cod Penal, art.291 si 288 Cod Penal, a fost soluționată de către P. de pe lângă Judecătoria S. prin rezoluția nr.l455/P/2010 prin care se constată că: "a intervenit prescripția răspunderii penale, potrivit art.122 al.l lit.d Cod Penal, fiind incidente dispozițiile art.10 al.l lit.g Cod Proc.Penală, situație în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată".
Reclamantul mai arată că în practica judiciara s-a decis că atunci când învederarea infracțiunii nu mai este posibilă printr-o hotărâre penală din cauza unui impediment legal, stabilirea acestei situații în vederea revizuirii trebuie să se facă de instanța civilă deoarece altfel ar însemna că erorile judiciare să rămână în ființă, ceea ce este de neconceput.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosarul cauzei următoarele acte în copie: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3692/05.12.1984, chitanțe sub semnătură privată, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/25.07.1995, plângerea penală formulată împotriva avocatului P. A., adresa emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești apărătorului reclamantului, dovada de comunicare a rezoluției nr.778/P/2010, rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosar nr.778/P/2010 din 15.12.2010, plângerea penală formulată împotriva pârâtei Ț. F., adresa emisă de P. de pe lângă Judecătoria S. apărătorului reclamantului din 16.12.2010, dovada de comunicare a rezoluției nr.1455/P/2010, rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria S. în dosar nr.1455/P/2010 din 21.06.2011 (f. 8-25).
La data de 14.12.2011 pârâta Ț. F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că acțiunea formulată de către reclamant, in baza art. 184 Cod proc. civilă nu este întemeiată, dovedind reaua credința de care dă dovadă, in condițiile in care se îndreaptă împotriva unor înscrisuri pe care le-a depus în apărare în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 1057/2003 al Judecătoriei S. care a avut ca obiect partaj bunuri comune.
Arată pârâta că înscrisurile contestate de reclamant sunt conforme cu originalele, au fost depuse la dosarul cauzei chiar dacă nu aveau legătură cu cauza dedusă judecații pentru a dovedi faptul că în timpul căsătoriei cu reclamantul a înstrăinat toate bunurile imobile proprii.
Mai arată că aceste înscrisuri au fost depuse în cursul anului 2004 și împotriva lor reclamantul nu a invocat nici unul din aspectele învederate acum, după 7 ani, respectiv nu a solicitat verificarea de scripte și nici nu s-a înscris în fals împotriva acestora.
De asemenea, pârâta mai arată că dosarul civil la care se face referire a fost promovat tot de câtre reclamantul Ț. M. și s-a judecat timp de 7 ani, a parcurs 3 cicluri procesuale atât soluția pronunțată, cât și în prealabil încheierea interlocutorie.
La termenul de judecată din 19 ianuarie 2012 instanța a pune în vedere reclamantului să precizeze obiectul acțiunii în sensul de a arăta în mod expres pentru fiecare înscris sub semnătură privată în ce anume constă falsul și la ce se referă acesta, respectiv la întreg scrisul, la semnături sau la compunerea textului, cu arătarea în concret a elementelor falsului (f.48-49).
La data de 25 ianuarie 2012 reclamantul a formulat precizare a acțiunii,prin care arată următoarele:
- referitor la chitanța sub semnătură privată aflată la fila 104 în dosarul nr.1057/2003 al Judecătoriei S. referitoare la contravaloarea autoturismului Dacia 1300, apreciază că aceasta este contrafăcută în totalitate, întrucât chitanța validă se referea la suma de 18 milioane lei, iar în cea chitanță adevărată reclamantul a semnat în calitate de martor.
- referitor la chitanța sub semnătură privată aflată la fila 106 în dosarul 1057/2003 din care rezultă că pârâta Ț. F. în urma unei tranzacții imobiliare a primit de la P. P. suma de 14 milioane lei la data de 30.06.1995 este scrisă de către pârâtă fără să existe semnătura cumpărătorului de achitare a sumei, aspect contrazis de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/25.07.1995 din care rezultă că prețul vânzării a fost de 1.500.000 lei;
- referitor la înscrisul de la fila 96 din dosarul de partaj ce reprezintă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3692/05.12.1984 din care rezultă că pârâta vinde împreună cu reclamantul apartamentul din Bușteni, ..26, arată că semnătura de la poziția vânzători nu îi aparține și nici nu putea să vândă acel apartament întrucât aparținea soției și fostului ei soț, pe care l-au cumpărat împreună prin contractul nr.5279.
S-a depus la dosar în dovedirea precizării copia contractului nr.5279/05.03.1971.
La cererea instanței s-au comunicat relații de la P. S. la data de 26.01.2012 (f.61) în sensul că în dosarul nr.1455/P/2010 nu există declarații ale numiților V. L., A. C., C. G. și P. P., Camera Notarilor Publici a comunicat la data de 31.01.2012 copia conformă cu originalul a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/25.07.1995, iar Primăria Bușteni a comunicat la data de 01.02.2012 faptul că numita V. G., fostă C. a decedat la data de 17.11.2008, fiind depus în acest sens și extrasul din registrul de deces.
La termenul de judecată din 16.02.2012 instanța a dispus emiterea unei adrese către Camera Notarilor Publici Ploiești pentru a înainta o copie legalizată a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3692/05.12.1984 privind apartamentul din Bușteni, ..26, fiind depus la dosar la data de 23.02.2012.
În cauză au fost încuviințate reclamantului la termenul de judecată din 08 martie 2012 probe cu înscrisuri și proba testimonială cu 3 martori – V. L., A. C. și P. P..
La termenul de judecată din 03 mai 2013 reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri, și au fost audiați sub prestare de jurământ martorii reclamantului – A. C. și P. P., declarațiile fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar .
La data de 22 mai 2012 pârâta Ț. F. a depus la dosar precizări.
La termenul de judecată din 31 mai 2012 a fost audiată, sub prestare de jurământ, martora reclamantului – V. L., declarațiile fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar.
Prin Sentința civilă nr.667/ 7 iunie 2012 a Judecătoriei S. a fost respinsă acțiunea astfel cum a fost precizata - ca fiind inadmisibilă.
Împotriva hotărârii reclamantul a declarat apel, iar prin Decizia nr.676/14.12.2012 a Tribunalului Prahova s-a dispus respingerea apelului ca nefondat.
Prin Decizia nr.1070/12.04.2013 a Curții de Apel Ploiești s-a dispus admiterea recursului reclamantului, casarea deciziei civile nr.676/2012 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței civile nr.667/07.06.2012 pronunțată de Judecătoria S. și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
S-a reținut că în mod greșit tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe care a respins in mod nelegal acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, neintrând practic în cercetarea fondului.
În considerentele deciziei de casare s-a arătat că în virtutea rolului activ conferit d art. 129 alin. 4 si 5 Cod pr. civilă instanța era datoare a pune în discuție cererile exprese ale reclamantului, din motivarea în fapt și în drept a acțiunii acestuia, rezultând fără putința de tăgadă că se urmarea de către reclamant și desființarea celor două înscrisuri, iar nu numai constatarea că acestea sunt false (desființarea înscrisurilor presupunând în mod necesar, în prealabil, a se cerceta și constata dacă acestea sunt sau nu false, ceea ce nu semnifică o simplă stare de fapt). S-a arătat și că disp. art. 184 Cod pr. civilă și acțiunea în desființarea înscrisului falsificat vizează atât înscrisurile oficiale cât și înscrisurile sub semnătură privată, astfel cum s-a statuat în mod constant în practica și literatura juridică.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei S., spre rejudecare la data de 20 mai 2013.
La termenul de judecată din 20 iunie 2013 instanța a amânat cauza pentru a-i da posibilitate reclamantului – la cererea apărătorului său - să formuleze precizare a acțiunii cu privire la înscrisul autentic - capătul 3 de cerere, dar și la un alt înscris, respectiv dacă acestea sunt parțial sau total false.
Reclamantul nu a mai formulat insa ulterior nicio astfel de precizare.
La termenul de judecată din 19.09.2013 apărătorul pârâtei a depus la dosar două chitanțe în original privind vânzarea autoturismului, fiind vizate spre neschimbare de către instanță și predate spre păstrare la Camera de valori.
Prin sentința civilă nr. 1040/12.11.2013 Judecătoria S. a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul Ț. M., în contradictoriu cu pârâta Ț. F. și, în consecință, a constatat ca fiind falsă chitanța referitoare la contravaloarea autoturismului marca Dacia, ca fiind în sumă de 30.000.000 lei - înscris original și fotocopia acestuia și a dispus desființarea acestuia; a respins în rest acțiunea pentru celelalte două înscrisuri: chitanță referitoare la tranzacție imobiliară depusă în fotocopie la dosarul cauzei și contract de vânzare-cumpărareautentificat sub nr. 3692/05.12.1984 la Notariatul de Stat al Câmpina depus in copie legalizată și a obligat pârâta la 200 lei cheltuieli de judecată reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul Toc M. a solicitat in contradictoriu cu fosta sa soție, pârâta Toc F., ca - în baza art.184 Cod proc.civilă – să se constate că următoarele înscrisuri nu sunt conforme realității, fiind false în întregul lor:
- Chitanța sub semnătură privată aflată la fila 104 din dosarul civil nr. 1057/2003 al Judecătoriei S., prin care se atestă că fosta soție a primit suma de 30 milioane lei, reprezentând contravaloarea unui autoturism Dacia 1300. Reclamantul pretinde ca aceasta este contrafăcută în totalitate întrucât chitanța validă se referea la suma de 18 milioane lei iar în acea chitanță adevărată el a semnat în calitate de martor, unde a făcut și mențiunea ca în termen de 90 de zile să se perfecteze contractul de vânzare cumpărare iar Cimpulungeanu G., nu a semnat în calitate de martor. In același timp, la acea dată, Cimpulungeanu G., care apare în chitanța în litigiu, se numea Virtopeanu, numele de C. fiind numele de familie după tatăl ei.
Referitor la acest înscris sub semnătură privată instanța de fond a reținut că prin aceasta se consemnează că pârâta-vânzătoare Ț. F. a primit de la martora-cumpărătoare V. L. (care a plătit) suma de 30.000.000 lei contravaloarea autoturismului marca Dacia 1300 îmbunătățită, în prezența martorilor A. C. si C. G. până la perfectarea actului de vânzare-cumpărare.
La dosarul cauzei a fost depus atât înscrisul original (f 9-10 – vol.II) și fotocopia acestuia (f 9 - vol.I).
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea formulată la data de 20.10.2011 pe disp. art.184 Cod procedura civila conform cărora: "când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloc de dovadă.”
Raportând aceste prevederi legale la speța de față se constată incidența acestora întrucât plângerea penală formulată împotriva fostei soții Toc F., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals în înscrisuri oficiale, fapte prevăzute și pedepsite de art.290 Cod Penal, art.291 Cod Penal, a fost soluționată de către P. de pe lângă Judecătoria S. prin rezoluția nr.l455/P/2010 din data de 21.06.2011 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, constându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale, potrivit art.122 al. l lit. d Cod Penal, fiind incidente dispozițiile art.10 al. l lit. g Cod Proc. Penală, situație în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată".
În cauză au fost ascultați martorii A. C. și V. L..
Martorul A. a declarat că în anul 2002 el și mama sa, V. L. au convenit cu pârâta Ț. F. cumpărarea unui autoturism marca Dacia 1310 și s-au înțeles asupra prețului în sumă de 18.000.000 lei (plus 4 cauciucuri pentru care au convenit suma de 3.000.000 lei). La momentul primirii de către pârâta Ț. a prețului de 18.000.000 lei s-a întocmit o chitanță, pârâta scriind în continuare că mai rămân de achitat 3.000.000 lei pentru cauciucuri. Martorul a declarat că înscrisul pentru suma de 18.000.000 lei despre care a vorbit este cel care i s-a prezentat de către instanță si anume numerotat 102, unde a recunoscut semnăturile ca fiind în următoarea ordine: prima a pârâtei Ț. F., a doua Ț. M., a treia mama lui si ultimul el. I s-a prezentat martorului înscrisul existent la dosar la fila 9 ( respectiv înscrisul in litigiu despre care reclamantul susține că este fals), i s-a citit conținutul acestuia - iar martorul a declarat că nu acesta este cel despre care a vorbit, nu o cunoaște pe C. Goergeta, nu a fost vorba niciodată despre vreo sumă de 30.000.000 lei, nu știe cine a scris chitanța de la fila 9.
Martora V. L. a declarat că in anul 2002 a achiziționat de la pârâta Ț. F. un autoturism Dacia 1300 și a convenit ca prețul să fie de 18.000.000 lei ROL. Înscrisul de la fila 170 pe care mai este scris și 102 reprezintă chitanța întocmită cu prilejul vânzării și a fost scrisă de Ț. F.. Martora a recunoscut pe verso acestui înscris semnăturile: a sa, a fiului ei A. C., a reclamantului Ț. M. și a pârâtei Ț. F.. Martorei i s-a prezentat înscrisul existent la dosar la fila 9 (respectiv înscrisul în litigiu despre care reclamantul susține că este fals) despre care a afirmat că nu este nimic adevărat din cele scrise acolo, nu știe nimic despre vreo sumă de 30.000.000 lei Rol, nu își recunoaște semnătura sa și nici a fiului ei; nu o cunoaște pe numita C. G..
Cealaltă persoană menționată în calitate de martoră în cuprinsul înscrisului (f 9 - vol. I si f 9-10 - vol.II), respectiv C. G. nu a putut fi ascultată în cauză, întrucât în evidențele SPCLEP (f 67,69,70) figurează ca fiind V. ( născută C.) G. decedată la data de 15.11.2008.
Este de subliniat că instanța de recurs - Curtea de Apel Ploiești în considerentele Deciziei nr.1070/12.04.2013 a reținut că - din motivarea în fapt și în drept a acțiunii reclamantului, rezultă fără putință de tăgadă că se urmarea și desființarea celor două înscrisuri, iar nu numai constatarea că acestea sunt false (desființarea înscrisurilor presupunând în mod necesar, în prealabil, a se cerceta și constata dacă acestea sunt sau nu false, ceea ce nu semnifică o simplă stare de fapt). S-a arătat și că disp. art. 184 Cod pr. civilă și acțiunea în desființarea înscrisului falsificat vizează atât înscrisurile oficiale cât și înscrisurile sub semnătură privată, astfel cum s-a statuat în mod constant în practica și literatura juridică.
Din examinarea probatoriului administrat în cauză rezultă că înscrisul referitor la contravaloarea autoturismului ca fiind aceea de 30.000.000 lei, anume înscrisul depus original (f 9-10 – vol. II) cât și în fotocopie (f 9 - vol. I) este fals și în baza art. 184 Cod pr. civilă se va dispune desființarea acestuia.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei (formulată prin apărătorul său ales cu prilejul dezbaterii cauzei în fond) în sensul că martorii ascultați au spus că nu-și recunosc semnătura pe acele copii xerox, aceasta putând fi o eroare, în condițiile în care chitanțele sunt pe format foarte mic, au fost copiate pe foaie A4, fiind vorba de 17-18 ani de când s-a întâmplat acest lucru și este posibil ca martorii să fi fost în eroare raportat la înscrisul respectiv. S-a mai susținut că este posibil ca ei văzând acea foaie A4 și ținând minte că a fost o chitanță foarte mică, să nu mai țină minte dacă au semnat sau nu acel înscris.
Martorii au declarat că au cumpărat autoturismul în anul 2002 (deci nicidecum nu poate fi vorba despre o tranzacție încheiată în urmă cu 17-18 ani); pe de altă parte, se reține și că martorilor li s-a prezentat înscrisul original încheiat în acel an, în care se menționează prețul vânzării ca fiind de 18.000.000 lei(f. 170 care poartă si numerotarea 102, f 176) despre care au afirmat că acesta reprezintă chitanța întocmită cu prilejul vânzării, fiind scrisă de Ț. F.. Martorii și-au recunoscut semnătura din acest înscris original.
Mai mult, martorii au declarat în mod categoric că prețul convenit al vânzării a fost acela de 18.000.000 lei și nicidecum de 30.000.000 lei, nu și-au recunoscut semnăturile din înscrisul în care se menționează ultima sumă, neexistând elemente de natură să conducă la concluzia că ei ar fi putut fi în eroare cu privire la înscrisurile înfățișate.
- Chitanța sub semnătură privată aflată la fila 106 din dosarul civil 1057/2003 al Judecătoriei S. din care rezultă că Ț. F., în urma unei tranzacții imobiliare a primit de la P. P. suma de 14 milioane lei la data de 30.06.1995. Reclamantul susține că este redactată de către Ț. F. și scrisă de către aceasta, fără să existe semnătura cumpărătorului P. P. de achitare a acestei sume, aspect contrazis de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/25.07.1995 (fila 101 din dosarul civil), din care rezultă că a achitat către Ț. F. drept preț al vânzării suma de 1.500.000 lei.
Referitor la acest înscris depus in fotocopie de către reclamant la dosarul cauzei (f 10 - vol. I) se reține că nu a fost administrată nicio probă din care să rezulte că acesta ar fi fals. Astfel, se constată că în cuprinsul înscrisului sunt menționate martorele G. T. și C. E., există și semnătura pârâtei Ț. F. precum și mențiunea că suma a fost primită de către pârâtă de la P. P. în calitate de cumpărător.
În cauză a fost ascultat în calitate de martor P. P., care a declarat că a cumpărat, prin act autentic, de la pârâta Ț. F. și sora acesteia C. C. un imobil în Ploiești, cu prețul de 1.500.000 lei ROL. Pe pârâtă a cunoscut-o la notar, cu prilejul întocmirii contractului, în afară de suma sus-menționată, alți bani nu i-a mai dat, nu a semnat niciun fel de chitanță. I s-a prezentat martorului înscrisul existent la fila 10 (respectiv înscrisul in litigiu despre care reclamantul susține că este fals) despre care a afirmat că nu cunoaște nimic, nu știe cine l-a scris, nu cunoaște martorii menționați in cuprinsul actului.
Depoziția martorului P. P. nu reprezintă însă un probatoriu concludent și nici suficient pentru a se constata că înscrisul (f 10) este fals astfel cum reclamantul susține, întrucât în cuprinsul chitanței nici nu este menționată absolut deloc vreo pretinsă semnătură a acestei persoane, ci doar i se consemnează numele.
- Referitor la înscrisul de la fila 96, din dosarul civil 1057/2003 al Judecătoriei S. respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3692/05.12.1984 la Notariatul de Stat al Câmpina, din care rezultă că Ț. F., împreună cu reclamantul Ț. M. vinde un apartament situat în Bușteni, .. 26, s-a precizat că, semnătura de la poziția vânzători, executată în numele reclamantului, nu îi aparține și nici nu putea să vândă acel apartament, întrucât aparținea pârâtei și fostului ei soț, pe care împreună l-au cumpărat conform contractului nr. 5279 încheiat de către cei doi C. I. și C. F. cu Oficiul pentru Construirea de Locuințe Proprietate Personală Ploiești.
Înscrisul a fost depus la dosarul cauzei in copie legalizată.
Prin acest contract de vânzare-cumpărare vânzătorii Ț. (fostă C.) F. si Ț. M. au înstrăinat către cumpărătorul V. V. (căsătorit) apartamentul nr. 26 situat in or. Bușteni, .. 26, ., .; s-a menționat in cuprinsul actului - referitor la proveniența bunului - că apartamentul înstrăinat fusese dobândit prin construcție in baza contractului nr. 5297 . verbal de predare primire și recepție nr. 5279, contract de împrumut nr. 2252-249/12.02.1971 și prin partaj de bunuri comune cu fostul soț C. I. conform Deciziei civile nr. 236/1972, transcrisă sub nr. 1926/1984 la Notariatul de Stat Local Câmpina, C. I. fiind decedat in anul 1982.
Cu privire la acest contract, la primul termen de judecată, în rejudecarea cauzei in fond după casare, reclamantul prin apărătorul sau ales, a solicitat amânarea pentru a formula precizare la acțiune, legată de înscrisul autentic in ceea ce privește capătul 3 de cerere, dar și cu privire la alt înscris, respectiv dacă sunt în materialitatea lor, in totalitate sau parțial false. O astfel de precizare nu mai fost formulată de către reclamant, care de altfel, nu a propus administrarea absolut a niciunui probatoriu relativ la pretenția sa de a se constata că actul autentic de vânzare-cumpărare este fals.
Împotriva sentinței civile nr. 1040/12.11.2013 pronunțată de Judecătoria S., au declarat apel reclamantul Ț. M. și pârâta Ț. F. , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelantul reclamant Ț. M., a solicitat admiterea apelului; modificarea în parte a sent.civ. 1040/2013 întrucât este nelegală și netemeinică și reținerea cauzei spre rejudecare; pe fond, admiterea celorlalte două capete de cerere din acțiunea sa referitoare la înscrisurile:chitanța sub semnătură privată aflată la fila 106 în dosarul nr. 1057/2003/Judec .S., contractul autentificat sub nr. 3692/05.12.1984 (fila 54-56 dosar), ca fiind false în întregul lor; obligarea intimatei-pârâte Ia cheltuieli de judecată.
Apelantul reclamant susține că, așa cum a arătat in acțiunea sa, a solicitat instanței să constate că următoarele înscrisuri nu sunt conforme realității, fiind false în întregul lor: - contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/25.07.1995 de către Notariatul de Stat Prahova (dobândit prin moștenire), aflat la fila 101 în dosarul civil nr. 1057/2003/Judec.S.; - chitanța sub semnătură privată aflata la fila 104 in dosarul 1057/2003/Judec.S.; - chitanța sub semnătură privată aflată la fila 106 în dosarul 1057/2003/Judec.S..
Judecătoria S. i-a admis capătul de cerere în ceea ce privește chitanța sub semnătură privată aflată la fila 104 în dosarul 1057/2003/Judec.S. (f. 9-vol.l dosar fond) ca fiind falsă și a dispus desființarea acesteia.
In ce privește celelalte doua înscrisuri precizează următoarele:
1. S-a căsătorit cu intimata-pârâtă la data de 28.04.1984, iar prin sent.civ. 681/08.09.2003/Judec. S., căsătoria a fost desfăcută. În anul 2003 a introdus pe rolul Judecătoriei S. o cerere de partaj, care a format obiectul dosarului nr. 1057/2003, prin care a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, iar instanța a decis că acesta a contribuit cu 40% iar intimata-pârâtă cu 60% la dobândirea bunurilor comune, hotărârea fiind irevocabilă prin decizia Curții de Apel Ploiești. Toate hotărârile nefavorabile acestuia au fost determinate de prezentarea în cadrul dosarului de partaj a celor trei înscrisuri la care a făcut referire in acțiunea de fond și care, fiind false, i-au adus grave prejudicii.
La fila 101 în dosarul de partaj 1057/2003/Judec.S. se află depus contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/25.07.1995 de către Notariatul de Stat Prahova, prin care fosta soție Ț. F. ( împreună cu sora sa) vinde imobilele dobândite prin moștenire de la bunicii săi - fam. F. -, situate în Ploiești, .. 44. Cu toate acestea, la stabilirea masei de partaj s-a luat în considerare, nu contractul autentic ci chitanța sub semnătură privată aflata la fila 106 în dosarul nr. 1057/2003/Judec.S., prin care pârâta ar fi obținut un alt preț pentru imobilele respective (dobândite prin moștenire), decât cel înscris în actul autentic. Deși cumpărătorul din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/25.07.1995, P. P. a declarat că între el și pârâta din prezenta cauza nu s-a încheiat nicio chitanță de mână, depoziția acestuia a fost înlăturată de instanța de fond fără motivare. Instanța se limitează doar la a menționa ceea ce a susținut martorul și concluzionează, într-o frază de patru rânduri că „depoziția martorului P. P. nu reprezintă însă un probatoriu concludent și nici suficient pentru a constata că înscrisul (fila 10) este fals astfel cum reclamantul susține, întrucât în cuprinsul chitanței nici nu este menționata absolut deloc vreo pretinsă semnătura a acestei persoane, ci doar se consemnează numele". întrebarea retorică ar fi cum un astfel de înscris, nesemnat de cumpărător, ar putea avea forța probantă mai mare decât înscrisul autentic? Mai mult decât atât, în contra unui înscris autentic s-a făcut dovada cu un înscris sub semnătură privată - chitanța de mână -nesemnată de cel care se obliga. Așa cum a arătat, în chitanța sub semnătură privată de la fila 106 în dosarul de partaj (f.10 dosar fond) se afirmă faptul că intimata-pârâtă ar fi primit suma de 14 milioane lei la 30.06.1995, reprezentând c/val.imobilelor din Ploiești, ..44, compuse din teren în suprafață de 240 mp., teren în suprafață de 186,40 mp și locuința situată pe acest teren, facondu-se mențiunea că suma ar fi fost primită de la numitul P. P., însă această chitanță nu este semnată de P. P.. De fapt, aceasta tranzacție imobiliară a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/25.07.1995/Notariatul de Stat Prahova, prin care intimata-pârâtă vinde împreună cu sora sa imobilele menționate, compuse din două terenuri și o construcție cu destinația de locuință, cu suma de 1.500.000 lei, lui P. P.. Din declarația martorului P. P. (f. 171-172 dosar fond) rezultă că acesta declara că a cumpărat imobilele construcție și teren aferent, precum și un alt teren în suprafață de 240 mp, situate în Ploiești, prin actul autentic - contract_/25.07.1995 -cu prețul de 1.500.000 lei și alți bani nu i-a mai dat intimatei-pârâte, el nu a semnat niciun fel de chitanță și nici nu știe cine a scris această chitanță, nu cunoaște martorii menționați în act, însă în mod greșit instanța a reținut că această declarație nu reprezintă un probatoriu concludent și nici suficient pentru a se constata că înscrisul este fals „ întrucât în cuprinsul chitanței nici nu este menționată absolut deloc vreo pretinsă semnătură a acestei persoane, ci doar i se consemnează numele".
Menționează că a luat cunoștință de conținutul acestor înscrisuri cu ocazia studierii dosarului la Curtea de Apel Ploiești, la 03.11.2010, constatând astfel că aceste înscrisuri nu sunt conforme cu realitatea, prin executarea semnăturii unor persoane reale, ori prin reproducerea de semnături originale sau prin semnături fictive și i-au produs prejudicii iremediabile în acțiunea de partaj, drept pentru care a formulat plângeri penale împotriva apărătorului intimatei-parate și împotriva intimatei-pârâte, ambele plângeri soluționate prin neînceperea urmăririi penale deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale. A arătat că în practica judiciară s-a decis că atunci când învederarea infracțiunii nu mai este posibilă printr-o hotărâre penală din cauza unui impediment legal, stabilirea acestei situații în vederea revizuirii trebuie să se facă de instanța civilă deoarece altfel ar însemna că erorile judiciare să rămână în ființă, ceea ce este de neconceput.
2. În ce privește cel de-al treilea capăt de cerere referitor la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3692/05.12.1984/Notariatul de Stat Câmpina, acesta are ca obiect vânzarea de către acesta, arată apelantul reclamant și intimata-pârâtă a unui apartament din Bușteni, ..26. dar așa cum a menționat în precizările sale (f.53 dosar fond) și cum a reținut și instanța de fond, semnătura de la poziția „Vânzători" nu îi aparține și nici nu putea să vândă acel apartament întrucât avea caracter de bun propriu ce aparținea intimatei-parate si fostului ei sot. pe care l-au cumpărat împreună prin contractul nr. 5279/05.03.1971 (f.54-56 dosar fond) cu 13 ani înainte de a se căsători cu pârâta. Acest apartament nu aparținea în totalitate paratei, întrucât era cumpărat împreună cu fostul soț C. loan care decedase si nu se dezbătuse succesiunea.
Apelanta pârâtă Ț. F. a arătat că, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii. Prin soluția pronunțata, instanța de fond a declarat fals un înscris sub semnătura privata fără sa respecte dispozițiile legale. Astfel, în materia înscrisurilor sub semnătura privată sunt aplicabile prevederile art. 175-180 Cod proc. Civ. coroborate cu dispoz. art. 184 .Art. 178 (1). Când una din părți declară ca nu recunoaște fie scrisul, fie semnătura, instanța va păși la verificarea înscrisului. (2) Spre acest sfârșit, președintele instanței va obliga pe cel căruia i se atribuie scrierea sau semnătura sa scrie si sa semneze sub dictarea sa. pârti din înscris. (3) Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoaștere a scrisului. Art. 179 (1) Dacă instanța, după verificarea înscrisului cu scrisul sau semnătura făcută în fața ei sau cu alte înscrisuri, nu este lămurită, va dispune ca verificarea să se facă prin expert, obligând părțile sa depună de îndată înscrisuri pentru verificare. (2) Se primesc ca atare: 1. înscrisurile autentice; 2. înscrisurile private, netăgăduite de parti; 3. partea din înscris netăgăduita; 4. scrisul sau semnătura făcuta înaintea instanței.
(3)înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de președinte, grefier și părți.
(4)Părțile iau cunoștință de înscrisuri în ședința. Art. 180 (1) Daca una din părți declară că scrisul sau semnătura este falsă și cealaltă parte nu este de față, instanța va dispune înfățișarea părților în persoană, la alt termen, când partea care a invocat înscrisul va arăta mijloacele sale de apărare și va depune înscrisul pentru verificare. (2) Părțile pot fi reprezentate și prin mandatari cu procura specială, dacă dovedesc o împiedicare bine întemeiată.
Ori așa cum se poate observa instanța de fond nu a luat în considerare aceste dispoziții și își întemeiază sentința pe declarația martorilor cărora li s-a prezentat o copie xerox a acelei chitanțe, după aproape 20 de ani de la semnarea ei.
Ca urmare apreciază că, pentru a se putea pronunța asupra cererii, instanța de fond avea obligația să pună în vedere reclamantului să indice persoana care a falsificat înscrisul după care trebuia să treacă la verificarea de scripte respectiv se impunea înfățișarea părților în persoană, așa cum dispune art. 180 VCPC.
Tot practica în această materie a consacrat faptul că dispozițiile art. 184 Cod pr.civ. nu pot fi invocate ca temei juridic în susținerea unei cereri de chemare în judecată, aceste dispoziții putând fi invocate doar cu ocazia propunerii și administrării probatoriului în cadrul unei cereri având un obiect determinat. Deci dispozițiile instituite de legiuitor în cadrul secțiunii privind administrarea probelor (inclusiv dispozițiile privind verificarea de scripte si deci si art. 184 Cod pr.civ.) pot fi invocate cu ocazia propunerii probatoriului în cadrul unei cereri de chemare în judecată și nu ca obiect distinct și determinat al unei acțiuni. Așa cum este motivată soluția instanței de fond se putea dispune constatarea nulității sau rezoluțiuna înscrisului și nu constatarea lui ca fals.
Procedura stabilită de art. 184 VCPC stabilește o subrogare a instanței civile în atribuțiile instanței penale care nu mai este competentă să soluționeze o astfel de cerere. Deci, pentru a se constata falsul unui înscris nu este suficient doar verificarea acestuia ci trebuie parcurși pașii stabiliți de art. 180 din VCPC. De asemenea, în situația în care se invocă falsul unei semnături se impunea efectuarea unei expertiza grafoscopice care să verifice dacă acea semnătură este sau nu falsă.
Prezenta cerere are și un puternic caracter imoral deoarece dosarul civil de partaj bunuri comune, la care se face referire, a fost promovat tot de către reclamantul-recurent de astăzi, s-a judecat 7 ani ( 10.10.2003 primul termen de judecata - 12.10.2010 ultimul terme de judecata ) și a parcurs 3 cicluri procesuale atât soluția pronunțată cât și în prealabil încheierea interlocutorie ( pe vechia procedură ) după ce, spre sfârșitul anului 2004 a fost alungată cu forța din imobilul în care a locuit aproape 30 de ani, de către reclamant iar ulterior nu a putut să ia decât hainele și câteva lucruri personale.
În concluzie, solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii ca neîntemeiate, iar în subsidiar, admiterea apelului, completarea și refacerea probatoriului; solicită reaudierea martorilor A. C. și Vasii L. cărora să li se prezinte originalul chitanței în condițiile în care în fața Judecătoriei S. în timpul audierii li s-a prezentat copia xerox; 3) Completarea probatoriilor cu o expertiza grafoscopică care să aibă ca obiectiv verificarea cele două chitanțe originale și să stabilească dacă semnăturile vânzătorilor A. C. și Vasii L. sunt identice sau sunt contrafăcute pe a doua chitanță.
Ambele părți au formulat întâmpinare la apelul celuilalt solicitând respingerea apelului ca nefundat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul declarat de reclamant este nefondat, iar apelul declarat de pârâtă este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Instanța de fond prin sentința atacată a admis acțiunea în parte și a constata ca falsă chitanța referitoare la contravaloarea autoturismului marca Dacia ca fiind în sumă de 30.000.000 lei înscris original și fotocopia acestuia și a dispus desființarea acestuia. A fost respinsă în rest acțiunea pentru celelalte două înscrisuri: chitanță referitoare la tranzacția imobiliară depusă în fotocopie la dosar, fila 10 volumul I și contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3692/05.12.1984 la Notariatul de Stat Câmpina depus în copie legalizată, fila 77-volumul I.
Referitor la cele două chitanțe, tribunalul constată că în mod corect a fost respinsă acțiunea.
Astfel, în ceea ce privește chitanța sub semnătură privată aflată la fila 106 dosar nr. 1057/2003 al Judecătoriei S., reiese că intimata pârâtă Ț. F. a primit de la P. P. suma de 14 milioane lei în data de 30.05.1995.
Susținerea apelantului reclamant în sensul că aceasta este redactată de intimata pârâtă, scrisă de aceasta, fără să existe semnătura numitului P. P., în mod corect nu a fost reținută de instanța de fond, față de conținutul contractului de vânzare cumpărare nr._/25.07.1995, înscris din care rezultă că a achitat intimatei pârâte Ț. F. suma de 1.500.000 lei preț al vânzării.
În contractul de vânzare cumpărare menționat se arată că suma a fost primită de intimata pârâtă de la P. P. în calitate de cumpărător, fiind menționate și martorele G. T. și Ciutin E..
Numitul P. P. a fost audiat în cauză –filelșe171-172-volumul I și a relatata că a cumpărat prin act autentic de la intimata pârâtă și sora acesteia C. C. imobilul din Ploiești, cu prețul de 1.500.000 lei.
Cu privire la depoziția acestuia, tribunalul constată că nu este suficientă pentru a se constata că înscrisul este fals față de conținutul acesteia, întrucât apare numele acestuia dar nu există nici o semnătură a sa.
Referitor la contractul de vânzare cumpărare nr. 3692/05.12.1984, pentru care apelantul reclamant solicită a se constata falsul, tribunalul constată că, susținerea acestuia în sensul că semnătura de pe contract nu îi aparține acestuia ci intimatei pârâte și fostului său soț nu este justificată, întrucât din cuprinsul contractului reiese contrariul.
Astfel în contractul susmenționat aflat la fila 8 dosar fond, apar în calitate de vânzători Ț. F., fostă C. și Ț. C.M., obiectul contractului constând în înstrăinarea numitului V. SP. V. a apartamentului situat în Bușteni, .. 26, .. B, ., județul Prahova cu suma de 44.471 lei, imobilul fiind dobândit prin construire în baza contractului nr. 5297 . verbal de predare primire-recepție nr. 5279 ., contractele de împrumut nr. 2252-249/12 februarie 1971 transcris sub nr. 1442/1443/10 mai 1972 de Notariatul de Stat Local Câmpina, și prin partaj de bunuri cu fostul soț al intimatei pârâte C. I. conform deciziei civile nr. 236/1972deficitivă și transcrisă sub nr. 1926/1984 de Notariatul de Stat Local Câmpina, C. I. a decedat în anul 1982.
Tot cu privire la acest înscris apelantul reclamant a solicitat un alt termen la instanța de fond pentru a formula o precizare,, însă această precizare nu a mai fost formulată și nici nu au fost administrate probatorii pentru a dovedi că înscrisul este fals.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul reclamant ca nefondat, potrivit disp. art. 296 C. pr. civ.
În ceea ce privește solicitarea apelantei pârâte de administrate de noi probatorii, tribunalul constată că este nejustificată, având în vedere, dispozițiile art. 295 alin. 2 C. pr. civ., care stabilesc că instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probatoriilor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Apelul este o cale devolutivă de atac, iar potrivit art. 295 C. pr. civ., instanța de apel poate încuviința refacerea sau completarea probatoriilor în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Apelanta pârâtă solicită numai în subsidiar proba cu martori și expertiză grafoscopică, ori necesitatea acestor probatorii nu rezultă din dezbateri și nu este dovedită utilitatea acestora.
Referitor la apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1040 din 12.11.2013 a Judecătoriei S., tribunalul constată că, în mod greșit instanța de fond a constatat falsă chitanța referitoare la contravaloarea autoturismului marca Dacia ca fiind de 30.000.000 lei și a dispus desființarea acestuia.
Instanța de fond a reținut că martorii au declarat că au cumpărat autoturismul în anul 2002, prețul vânzării fiind de 18.000.000 lei și nicidecum de 30.000.000 lei.
Potrivit disp. art. 175 C. pr. civ., dacă înscrisul se găsește în păstrarea unei autorități sau a altei persoane instanța va dispune aducerea lui, în termenul fixat în acest scop. Cel care deține înscrisul este îndreptățit să refuze aducerea acestuia în cazurile prev. de art. 173 C. pr. civ.
Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura.
Potrivit art. 178 alin. 1 C. pr. civ., când una din părți nu recunoaște fie scrisul, fie semnătura, instanța va păși la verificarea înscrisului.
Dispozițiile art. 180 C, pr. civ., stipulează că, în situația în care una din părți declară că scrisul sau semnătura este falsă și cealaltă nu este de față, instanța va dispune înfățișarea înfățișarea părților în persoană, la alt termen, când partea care a invocat înscrisul va arăta mijloacele sale de apărare și va depune înscrisul pentru verificare.
Președintele va constata, prin proces verbal, starea materială a înscrisului defăimat, dacă există pe el ștersături, adăugiri sau îndreptări, apoi îl va semna, spre neschimbare și-l va încredința grefei după ce va fi semnat de grefier și de părți.
Conform art. 182 alin. 1 C. pr. civ., la ziua fixată,președintele întreabă partea care a înfățișat înscrisul dacă înțelege să se folosească de el.
Dacă partea lipsește, nu voiește să răspundă sau declară că nu se mai folosește de înscris, acesta va fi înlăturat.
Dacă partea care a defăimat înscrisul ca fals lipsește sau nu voiește să răspundă sau nu stăruie în declarație, înscrisul va fi socotit ca recunoscut.
Totodată, intimatul reclamant avea obligația să indice autorul falsului, ori, în prezenta cauză nu a avut loc.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va admite apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1040 pronunțată de Judecătoria S. la data de 12.11.2013, potrivit disp. art. 296 C. pr. civ., va schimba în parte sentința atacată în sensul că va respinge capătul de cerere privind constatarea ca fiind false a chitanței referitoare la contravaloarea autoturismului marca Dacia ca fiind în sumă de 30.000.000 lei înscris original (f 9-10 vol II) și fotocopia acestuia (f 9-10 vol I).
Tribunalul va dispune înlăturarea dispoziției privind desființarea acesteia.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței privind respingerea în rest a acțiunii pentru celelalte două înscrisuri chitanțe referitoare la tranzacție imobiliară, depuse în fotocopie la dosarul cauzei (fila 10 - vol. I) și contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3692/05.12.1984 la Notariatul de Stal Local Câmpina depus în copii legalizate (f. 77 - vol. I).
Tribunalul va act că se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul - reclamant Ț. M., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Dr. E. T., în București, sector 3, .. 5, . civile nr. 1040 pronunțată de Judecătoria S. la data de 12.11.2013, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Ț. F. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat P. A., în ., .. 282, jud. Prahova, ca nefondat.
Respinge cererea de completare probatorii formulată de apelanta -pârâtă, ca neîntemeiată.
Admite apelul declarat de apelanta – pârâtă Ț. F. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat P. A., în ., .. 282, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1040 pronunțată de Judecătoria S. la data de 12.11.2013, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ț. M., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Dr. E. T., în București, sector 3, .. 5, . consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind constatarea ca fiind false a chitanței referitoare la contravaloarea autoturismului marca Dacia ca fiind în sumă de 30.000.000 lei înscris original (f 9-10 vol. II) și fotocopia acestuia (f 9-10 vol I).
Înlătură dispoziția privind desființarea acesteia.
Menține în rest dispozițiile sentinței privind respingerea în rest a acțiunii pentru celelalte două înscrisuri chitanțe referitoare la tranzacție imobiliară, depuse în fotocopie la dosarul cauzei (fila 10 - vol. I) și contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3692/05.12.1984 la Notariatul de Stal Local Câmpina depus în copii legalizate (f. 77 - vol. I).
Ia act că se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
GREFIER
C. A.
Operator de date cu caracter personal 5595
Redactat./Tehnored. NC
4 ex./22.05.2014
Df._ Judecătoria S.
Jf. P. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 276/2014. Tribunalul PRAHOVA | Reziliere contract. Decizia nr. 552/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
