Fond funciar. Decizia nr. 276/2014. Tribunalul PRAHOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 276/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 276/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL P.

SECTIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 276

Ședința publică din data de 24 Aprilie 2014

PREȘEDINTE - C.-A. M.

JUDECĂTOR - G. M.

GREFIER - M. - D. B.

Pe rol fiind soluționarea apelului civil, având ca obiect „fond funciar”, declarat de apelantul - intervenient M. G., domiciliat în com. Florești, ., județ P., împotriva sentinței civile nr. 3308/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. G., domiciliat în com. Florești, ., județ P. și D. M., domiciliată în com. Florești, ., județ P. și intimatele – pârâte C. L. DE F. F. D. C. PRIMĂRIEI COMUNEI FLOREȘTI, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ P. P. F. F., cu sediul în Ploiești, .-4, județ P. și M. E., domiciliată în ., . D, ., ..

Cerere de apel scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, a răspuns intimata-reclamantă D. M. personal, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, intimații-reclamanți D. G. și D. M. au formulat și depus la dosar precizări și înscrisuri, după care,

Tribunalul pentru a da posibilitatea tuturor părților să se prezinte în instanță, constată necesar lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au răspuns intimații-reclamanți D. G. și D. M. personal și asistați de avocat Ț. P., lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, intimații-reclamanți D. G. și D. M. au formulat și depus la dosar precizări și înscrisuri, după care,

Apărătorul intimaților-reclamanți D. G. și D. M., având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul intimaților-reclamanți D. G. și D. M., având cuvântul, solicită respingerea apelului, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, fiind administrate în cauză suficiente probe. Precizează că s-a pretins faptul că s-a încheiat un act de vânzare-cumpărare, însă expertiza întocmită în cauză a demonstrat că nu s-a semnat niciun act de vânzare-cumpărare. În ceea ce privește constatarea dreptului de proprietate al intimaților-reclamanți, arată că aceștia nu au pretins alte terenuri, însă, în trecut, mijloacele de măsurare erau mai relative, iar în prezent s-au efectuat noi măsurători și au demonstrat că nu s-au modificat cu nimic aceste împrejurări. Susține că în cauză s-a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:â

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr._ reclamanta D. G. și D. M. au chemat în judecată pe pârâtele C. L. de F. F. Florești și C. Județeană pentru F. F. P. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că suprafața reală ce trebuia reconstituită la adresa lor are suprafața de 504 mp și nu 423 mp, astfel cum s-a consemnat în Titlul de proprietate nr._ și să se dispună totodată modificarea de către C. Județeană în sensul prevederii suprafeței reale de 504 mp., urmând ca cererea să se judece în contradictoriu și cu sora sa, D. E..

In motivarea cererii, reclamanții au arătat că în baza Titlu de proprietate nr._ s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului și surorii sale, pârâta D. E., pentru suprafața de 423 mp., iar prin Hotărârea nr.2338/2010 s-a luat act de tranzacția lor, terenul revenindu-i lui.

Au mai arătat reclamanții, că după eliberarea titlului de proprietate au constatat că în realitate suprafața pe care o dețin este de 504 mp conform expertizei B. N. și cu toate că au făcut toate diligențele necesare pentru a soluționa cererea pe cale amiabilă nu s-a putut rezolva situația.

In drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.111 C.P.C.

In dovedirea cererii, reclamanții au depus în copie la dosar Titlul de proprietate nr._/2010, Proces verbal de punere în posesie, Sentința civilă nr.2338/2010, Raport de expertiză tehnică topometrică efectuat de expert B. N. în dosarul nr. 2026/2009, un raport de expertiză tehnică extrajudiciară.

In cadrul procedurii prealabile reclamanții și-au completat la 14.03.2013 lipsurile cererii de chemare în judecată .

Pârâta M. E. (fostă D.) a formulat întâmpinare prin care a arăta că este de acord cu cele menționate de reclamanți, fiind de acord cu admiterea acțiunii.

Reclamanții au formulat de asemenea o precizare, prin care au arătat că nu au formulat contestație la C. L. de fond funciar întrucât terenul a fost reconstituit pe numele surorii reclamantului și numai în urma expertizării terenului s-a constatat că suprafața este de 504 mp.

Reclamanții au solicitat și au fost admise probe cu înscrisuri, interogatoriu și martori.

La data de 17 iulie 2013 M. G. a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtelor C. L. de fond funciar Floreșt și C. Județeană pentru fond funciar P., prin care a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3164/1998 a cumpărat o locuință și suprafața de 463 mp în . sunt precise conform schiței de plan, fiind intabulată suprafața de 501 mp fără a se afecta proprietatea vecină.

A mai arătat intervenientul că acțiunea reclamanților este lipsită de fundament legal și are drept consecință afectarea gravă a dreptului său de proprietate, cererea de chemare în judecată este nulă și inadmisibilă întrucât temeiul de drept invocat nu-și găsește aplicabilitatea în cauză, nici reclamanții nici pârâta M. E., nu au formulat contestație conform art.53 și urm. din Legea 18/1991, au fost puși în posesie conform procesului verbal nr.344/2009, iar actul a fost semnat personal de reclamant, aliniamentul fiind cel deținut și în prezent mai mic de 423 mp.

De asemenea intervenientul a mai arătat că între ei s-au purtat mai multe litigii, iar la interogatoriile luate, reclamantului a recunoscut că deține suprafața de 423 mp.

A solicitat intervenientul să se constate dreptul lui de proprietate în suprafață de 97 mp efect al uzucapiunii, având în vedere că l-a stăpânit mai mult de 10 ani.

In drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.60,61,63 NCPC, 1888,930-931 ,555 CC.

Au fost depuse în copie la dosar contractul de vânzare cumpărare nr.3614/1998, extras de carte funciară, contract de vânzare cumpărare nr.214/1967, Proces verbal de punere în posesie, sentința civilă nr.2239/2009, cerere de chemare în judecată, interogatoriu, sentința civilă nr.3141/2011.

La solicitarea instanței intervenientul M. G. a depus Precizare, prin care a arătat că acțiunea reclamantului este lipsită de fundament juridic, titlul de proprietate al reclamantului și pârâtei a fost emis pentru suprafața de 423 mp, suprafață deținută și de autorii lor, neexistând nici o dovadă că au stăpânit o suprafață mai mare.

La termenul din 14.09.2013, a fost admisă în principiu cererea formulată de intervenitul M. G. și au fost încuviințate acestuia probe cu înscrisuri și interogatoriu.

Reclamanții au mai depus la dosar în copie expertiza topometrică, contractul de vânzare cumpărare nr.-2114/1967, act de înstrăinare nr.166/1967, schițe de plan, planuri parcelare, contract de vânzare cumpărare nr.2114/1967.

Pârâta C. L. de fond funciar Florești, a depus în copie la dosar Cererea nr.2011/1991, Fila registrului agricol, Hotărârea Comisiei Județene P. nr.36/1994 ,anexa 3 poziția 150, plan parcelar, Registrul cadastral, HCJ 7716/2009, memoriu justificativ .

Reclamanta a mai depus în copie la dosar note scrise, expertiză topometrică B. N., N. N., declarația numitei P. O., Planșe foto.

La termenul din 09.12.2013 reclamanții și-a precizat cererea, solicitând să se aibă în vedere expertiza I. G..

Tot la termenul din 09.12.2013, intervenientul în interes propriu și al pârâtelor cele 2 Comisii și-a completat cererea în sensul solicitării de a se constata nulitatea absolută a Titlului de proprietate al reclamantului, întrucât conform documentației, rezultă că autorul acestuia, D. I., a deținut în realitate 0,020 ha și nicidecum suprafața de 423 mp., depunând spre exemplificare copia din registrul agricol.

În urma probelor administrate în cauză prin sentința civilă nr. 3308/16.12.2013, Judecătoria Câmpina a admis acțiunea precizata formulată de reclamanți și, pe cale de consecință, a constatat că terenul reconstituit reclamantului și pârâtei M. E. prin Titlul de proprietate nr._/2010, situat în Tarlaua 23, . suprafață de 490 mp conform expertizei I. G. (și nu 423 mp), dispunând modificarea Titlului de proprietate nr._/2010 în sensul că terenul situat în Tarlaua 23, . de 490 mp, obligarea cele două pârâte C. L. de fond funciar Florești și C. Județeană pentru fond funciar P. să emită documentația necesară și să dispună modificarea Titlului de proprietate nr._/2010 în sensul celor arătate mai sus.

De asemenea, Judecătoria Câmpina a respins cererea de intervenție în interes propriu și al pârâtelor C. L. de fond funciar Florești și C. Județeană pentru fond funciar P. astfel: primul capăt de cerere ca neîntemeiat, iar al doilea capăt de cerere ca lipsit de interes și a luat act de susținerile reclamanților, în sensul că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Titlul de proprietate nr._/2010 s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma defunctului D. C. I., pe numele moștenitorilor M. I. E. și D. I. G., suprafața reconstituită de 8900 mp. fiind alcătuită din terenul de 8477 mp situat în extravilan și suprafața de 423 mp în intravilan T.23, Parcela 1169, în ..

S-a mai reținut că ulterior, prin Sentința civilă nr.2338/2010 s-a luat act de tranzacția celor 2 beneficiari, iar terenul în suprafață de 423 mp situat în T.23, . reclamantului D. G. – pe latura de Est, reclamantul învecinându-se cu intervenientul în interes propriu și al pârâtelor cele două Comisii, M. G., care la rândul lui a dobândit suprafața de 463 mp situată în T.23, Parcela 1170 și_ prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr.3614/1998.

Prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat să se constate că suprafața ce a fost reconstituită în baza legii fondului funciar și ulterior dobândită de el prin tranzacție, are o suprafață mai mare decât cea reconstituită de 423 mp., respectiv 504 mp conform expertizei B. N. efectuată în dosarul civil nr.2026/2009 și prin precizarea la acțiune 490 mp conform expertizei I. .

Pe de altă parte, prin cererea de intervenție în interes propriu precizată, formulată de intervenient M. G., aceasta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului întrucât orice majorare, extindere a suprafeței de teren sau modificare a titlului de proprietate sunt de natură a afecta dreptul lui de proprietate dobândit prin actul juridic menționat .

Prima instanță a mai reținut că de-a lungul timpului, între reclamant și intervenient s-au purtat nenumărate litigii, cauza fiind diferită, dar toate referindu-se la același obiect - respectiv întinderea dreptului de proprietate al fiecărei părți.

In ceea ce privește solicitarea reclamanților, instanța de fond a reținut că terenul în suprafață de 423 mp pentru care s-a făcut punerea în posesie nu a fost măsurat cu această ocazie, ci numai ulterior în cadrul nenumăratelor litigii purtate cu intervenientul, rezultând că există un surplus de teren față de cel deținut de părți prin actele lor de proprietate.

D. toate expertizele efectuate, a reținut prima instanță că rezultă, cu mici deferențe, că terenul reconstituit prin Titlul de proprietate reclamantului, are o suprafață mai mare decât cea menționată, lucru explicabil prin prisma modernizării în timp a mijloacelor de măsurare a terenului, apreciind astfel că este firesc ca terenul cu care a intrat autorul părții în CAP în anul 1960, fiind măsurat cu mult timp înainte, cu mijloacele rudimentare de la acea vreme, să nu aibă aceeași suprafața la momentul actual, când mijloacele de măsurare sunt mult mai performante.

Reclamantul a invocat expertiza extrajudiciară în cauza de față, expertiză întocmită de expert B. N. în dosarul civil nr.2026/2011 (f.38), care a stabilit că în realitate terenul reclamantului reconstituit în Titlul de proprietate are suprafața de 504 mp și nu 423, iar ulterior și-a precizat acțiunea conform expertizei I. Gh. care a stabilit că terenul acestuia are suprafața de 490 mp. Și din expertiza S. F. agreată și de expert parte A. F. efectuată în dosarul civil nr.5010/2011, rezultă că terenul reclamantului respectând și planul parcelar al Primăriei Florești ar trebui să aibă suprafața de 490 mp (deci apropiat exp. B. N.).

Chiar dacă expertiza tehnică de care se prevalează reclamantul în precizarea la acțiune în cauza de față nu a fost omologată de instanța în cauza respectivă, lucru susținut în apărare de intervenient, instanța de fond a avut în vedere aspectul că terenul în litigiu în suprafață de 423 mp se află situat în T.23, P.1169 –ocupând toată suprafața și, conform configurației parcelei menționate în planul parcelar, terenul are suprafața de 490 mp și nu de 423 mp., astfel cum a reținut și expertul I..

Prima instanță a apreciat că acest aspect rezultă fără echivoc și din Planul parcelar al . dosar (fila 275) și chiar din adresa nr.164/2013 (f.26) a OCPO P. din care rezultă că terenul reconstituit reclamantului ocupă Parcea cc 1169, fiind posibilă diferența de teren datorită influenței anumitor factori.

In ceea ce privește solicitarea intervenientului prin cererea de intervenție în interes propriu formulată și precizată, instanța de fond a apreciat că prin constatarea faptului că terenul reconstituit reclamantului are în realitate o suprafață mai mare, nu i se afectează în niciun fel dreptul de proprietate al acestuia în ceea ce privește terenul dobândit de el prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr.3614/1998 în suprafață de 463 mp., dar nu cel stăpânit în fapt fără nici un titlu.

Împrejurarea că intervenientul stăpânește o suprafață mai mare sau că și-a intabulat o suprafață mai mare decât cea din actul juridic dobândit, nu are relevanță în cauza de față, atâta timp cât se impune a se analiza situația fiecărei părți conform titlurilor de proprietate și ținând cont de faptul că terenul intervenientului se află strict în P.1170, 1171 și nu în P.1169.

Pe de altă parte, la analizarea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenient, instanța de fond arată că nu a putut ignora hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile dintre părți, în care s-a stabilit cu prezumție de lucru judecat o anumită stare de fapt și anume aceea că vânzătorul nu avea în proprietate o suprafață mai mare decât cea înstrăinată prin actul autentic intervenientului, (a se vedea sentința civilă nr.3141/2011 fila 221) sau faptul că intervenientul este proprietar numai pe suprafața de 463 mp., dar stăpânește mai mult (a se vedea sentința civilă nr.2239/2009 fila 110).

De altfel, chiar și în cererea de intervenție în interes propriu inițială (până a fi precizată) intervenientul solicită a se constata dreptul său de proprietate asupra terenului de cca. 97 mp, ca efect al uzucapiunii, recunoscând implicit că nu are titlu de proprietatea asupra acestui teren.

Împrejurarea că intervenientul și-a intabulat o suprafață mai mare decât cea dobândită prin actul de vânzare cumpărare, fără să respecte configurația terenului - lucru menționat de către experți în rapoartele de expertiză analizate anterior și chiar în expertiza I. dosar civil nr.5310/2011 - nu constituie, în opinia instanței de fond, un argument juridic care să-i confere anumite drepturi în detrimentul dreptului reclamantului.

Referitor la completarea cererii de intervenție în sensul constatării nulității absolute a Titlului de proprietate al reclamantului, întrucât autorul lui a deținut în realitate numai suprafața de 0,020 ha și nicidecum 423 mp, instanța de fond a respins-o ca lipsită de interes, astfel cum a solicitat și reclamantul, față de următoarele considerente:

În mod practic, exercițiul cererii în constatarea nulității unui titlu de proprietate emis în baza Legii 18/1991 este supus acelorași condiții generale ce trebuie îndeplinite la formularea oricărei acțiuni civile, respectiv afirmarea unui drept, calitate procesuală, capacitate procesuală și nu în ultimul rând, un interes – în ceea ce privește interesul ce trebuie să existe la promovarea unei acțiuni civile, acesta constând în folosul practic urmărit de acela care se adresează justiției, pentru ocrotirea drepturilor sale subiective civile, sau a intereselor recunoscute de lege.

Or, in cauza de față, intervenientul este proprietar, după cum s-a arătat pe larg în paragrafele anterioare, pe suprafața de 463 mp, dobândită prin actul juridic autentic, astfel încât în ipoteza în care s-ar constata nulitatea parțială a titlului de proprietate al reclamantului, pentru terenul ce excede suprafeței de 0,020 ha, terenul nu i-ar reveni în nici un caz lui, întrucât nu l-a dobândit nici el nici vânzătorul lui prin vreun titlu de proprietate, intrând eventual în patrimoniul comunei Florești, unitate administrativ teritorială în raza căreia este situat respectivul bun imobil.

Rezultă așadar, conform aprecierii primei instanțe, că nu se poate identifica vreun folos practic de care ar putea beneficia intervenientul prin promovarea celui de-al doilea capăt de cerere.

Împotriva sentinței civile nr. 3308/16.12.2013 a declarat apel intervenientul M. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că pe data de 4.03.2013, reclamanții D. G. si D. M. au chemat in judecata pe paratele C. Locala de F. F. Floresti si C. Județeană P. de F. F., cerând, in temeiul dispozițiilor art 111 NCPC, sa se constate ca suprafața reala ce trebuia sa le fie reconstituita in temeiul legilor fondului funciar de la adresa acestora (., jud P.), este de 504 mp si nu 423 mp, desi a fost pus in posesie pe aceasta suprafața conform procesului verbal de punere in posesie nr.343/25.11.2009 in baza căruia s-a emis titlul de proprietate_/23.02.2010.

A arătat apelantul - intervenient M. G. că ulterior, reclamanții si-au precizat acțiunea in sensul ca înțeleg sa invoce si prevederile art. III din Legea 169/1997, iar in dezbaterile din ședința publica au afirmat ca nu se cere nulitatea titlului de proprietate, ci se cere corectarea titlului de proprietate, o instituție juridica inexistenta.

A susținut apelantul - intervenient M. G. că prin sentința civila nr.3308 din 16.12.2013, comunicata pe 20.12.2013, Judecătoria Campina, a admis acțiunea precizata, constata ca terenul situat in tarlaua 23, . de 490mp (??) conform expertizei I. G., neefectuata in dosar, si s-a respins cererea de intervenție formulata de M. G. ca neîntemeiata si ca lipsita de interes.

Cu privire la examinarea actelor dosarului si raportat la obiectul acțiunii si susținerile pârtilor, a considerat apelantul - intervenient M. G. că instanța de judecata a pronunțat o soluție total nelegala si netemeinica, hotărârea judecătoreasca fiind nula întrucât a fost pronunțata cu încălcarea nomelor imperative de drept procesual aplicabile in materie.

A precizat apelantul - intervenient M. G. că cererea de chemare in judecata este nula si inadmisibila, întrucât potrivit art. 194 lit. c), d) si e) c.p.c, legiuitorul a stabilit condițiile de fond si forma ale cererii de chemare in judecata, respectiv necesitatea ca aceasta sa cuprindă obiectul, motivele de fapt si de drept, învederând totodată că examinarea cererii deduse judecații duce la concluzia ca in cuprinsul acesteia reclamanții nu au indicat care este obiectul cauzei in concret, si nici temeiul de drept pe care își sprijină pretenția, acțiunea fiind confuza si nelegala.

A mai precizat apelantul - intervenient M. G. că art. 111 noul c.p.c. indicat in cererea introductiva (înregistrata la instanța pe data de 4.03.2013) si menținut prin precizarea formulata, nu poate fi considerat temei de drept al promovării prezentei acțiuni, deoarece prin aceasta norma se stabilește competenta de soluționarea a unei cauze care privește "Cererile îndreptate împotriva persoanelor de drept public" si nicidecum temeiul de drept al promovării unei acțiuni de tipul celei formulate de reclamanți

Așadar, a arătat apelantul - intervenient M. G. că norma de drept indicata nu reprezintă temei de drept pentru o acțiune de tipul celei deduse judecații prin care se cere sa se adapteze înscrisul (titlul de proprietate) la situația reala din teren care nu este dovedita nici legal si nici probator.

A mai susținut apelantul - intervenient M. G. că examinarea încheierii de ședința din 9.12.2013, când au avut loc dezbaterile, demonstrează că însăși instanța de fond a reținut ca a fost investita cu o acțiune in fond funciar (a se vedea primul rând) iar apărătorul reclamanților a cerut "admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulata si precizata in sensul corectării suprafeței de teren, respectiv in loc de 423 mp cat s-a trecut in titlul de proprietate sa se menționeze terenul in suprafața de 490 mp.

A menționat apelantul - intervenient M. G. că nu s-a cerut constatarea existentei sau inexistentei unui drept, si pe cale de consecința cererea reclamanților nu poate fi cuantificata in prevederile art. 35 NCPC și, deși a invocat nelegalitatea temeiului de drept prin cererea de intervenție, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții.

În ceea ce privește art. III din Legea 169/1997 invocat ulterior printr-o precizare la acțiune, consideră apelantul că acesta nu-si găsește aplicabilitatea raportat la situația de fapt învederată de reclamanți, deoarece aceasta norma are in vedere situații limitativ prevăzute de legiuitor .

A învederat apelantul - intervenient M. G. că reclamanții D. cer instanței corectarea titlului de proprietate (instituție juridica inexistenta), suspus anterior unei cercetări judecătorești (acțiunea in constatare soluționata de același magistrat prin sentința civila nr. 2338/24.06.2010 a Judecătoriei Campina), insa din punct de vedere legal este inadmisibila deoarece art. III din legea 169/1997 vizează nulități ale titlurilor de proprietate emise de C. Județeană de fond funciar unor persoane neindreptatite, pe alte amplasamente, deși vechiul amplasament era liber, s.a.m.d.

De altfel, a arătat apelantul - intervenient M. G. că in concluziile orale, reclamanții prin apărător au susținut ca nu formulează o acțiunea in constatarea nulității absolute a titlului lor de proprietate, situație care duce la concluzia ca art. III din Legea 169/1997 invocat in precizarea la acțiune, nu-si găsește aplicabilitatea in raport cu situația de fapt si cu insăși cererea de chemare in judecata in cuprinsul căreia nu s-a indicat in concret nicio cauza de nulitate si nici juridic nu s-a arătat care este temeiul legal al nulității absolute.

Apelantul - intervenient M. G. a mai invocat faptul că acțiunea este prescrisa, potrivit noului cod civil care prevede în mod expres, în art. 2502 alin. (2) pct. 2 imprescriptibilitatea acțiunii în constatarea existentei sau inexistentei unui drept pct.2) si a acțiunii in constatarea nulității absolute a unui act juridic pct. 3), astfel ca, toate celelalte acțiuni sunt supuse prescripției extinctive (art. 2501 alin 2 Cod Civil), depășind termenul legal de 3 ani prevăzut de art. 2517 din Noul Cod Civil.

A menționat apelantul - intervenient M. G. că prevederile legale mai sus indicate sunt aplicabile si prezentei situații de fapt, deoarece Noul Cod Civil si implicit prevederile art. 2501, 2502, 2517 NCC au intrat in vigoare in anul 2011, iar acțiunea a fost introdusa pe data de 4.03.2013 si după . noul cod de procedura civila, iar în cazul concret, in anul 1994, a fost emis titlul de proprietate nr._/3.05.1994, pe numele lui M. E., iar dupa circa 6 ani, reclamantul D. formulează o cerere către Primăria Floresti în care solicita rectificarea titlului de proprietate in sensul menționării si a numelui sau in cuprinsul actului de proprietate.

A susținut apelantul - intervenient M. G. că nici in anul 1994 când a fost emis primul titlu de proprietate, nici in anul 2009 când au fost puși in posesie prin p.v.p.p. nr. 344/25.11.2009 si nici in anul 2010 când a fost emis titlul de proprietate nr._/20.02.2010, moștenitorului D. I. (reclamantul D. G. si parata M. E.), nu au înțeles sa se prevaleze de dispozițiile legii 18/1991. Examinarea actelor dosarului demonstrează ca nu s-a formulat nici un fel de plângere sau contestație împotriva acestor acte.

A arătat apelantul - intervenient M. G. că împotriva titlului de proprietate_/20.02.2010, nici reclamanții D. si nici parata M. E. nu au formulat contestație ori plângere conform art. 53 si urm. din Legea 18/1991 republicata, pentru a semnala eventuale nemulțumiri, ci au acceptat întrutotul actul astfel cum a fost emis de parata C. Județeană P. in baza verificărilor superficiale a scriptelor si din teren si a propunerii de validare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate doar pentru 423 mp. Niciodată reclamanții D. nu au cerut alta suprafața si nu au formulat plângere împotriva propunerii de validare a cererii realizata de C. L. de F. F. Floresti.

A susținut apelantul - intervenient M. G. că indiferent de modalitatea in care a fost denumita acțiunea, instanța avea obligația legala, imperativ prevăzuta de lege, sa analizeze situația de fapt si sa aibă in vedere ca titlul de proprietate nr._ a fost emis la data de 20.02.2010, iar prezenta acțiune a fost înregistrata la Judecătoria Câmpina pe data de 4.03.2013, după mai bine de 3 ani, conform art. 2517 Cod Civil, si ca nu s-a cerut constatarea existentei sau inexistentei unui drept (astfel cum este definită de lege) si nu s-a invocat nicio cauza de nulitate absoluta de către reclamanți, acțiunea formulata de aceștia fiind prescrisa si inadmisibila, deoarece petitul acțiunii este corectarea titlului de proprietate - cerere nemotivata in fapt si in drept), si necunoscuta de doctrina si legile in vigoare.

A mai învederat apelantul - intervenient M. G. că reclamanții au fost puși in posesie conform procesului verbal nr. 344/25.11.2009 întocmit de C. Locala Florești de aplicare a legii fondului funciar, iar acest act a fost semnat personal de D. G., nu a fost contestat in termen legal, si au acceptat punerea in posesie pe aliniamentul pe care il dețin si in prezent, deși probele administrate in cauza dovedesc ca autorul sau niciodată nu a deținut suprafața de 423 mp, rolul agricol al acestuia fiind de 0.020 Ha (= 200 mp) pe care se afla amplasata casa de locuit in suprafața de 55 mp.

A menționat apelantul - intervenient M. G. că în aceste împrejurări, consideră ca adaptarea sau rectificarea unui titlul de proprietate in temeiul art. III din Legea 169/1997 este inadmisibila, deoarece nu s-a cerut nulitatea absoluta totala sau parțial a titlului de proprietate si nici nu a cerut vreodată paratei Comisiei Locale Florești reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate pentru o alta suprafața, deoarece nu exista nicio dovada privind întinderea dreptului de proprietate al autorului reclamantului D., iar examinarea registrului agricol al localității Floresti, vol III, poziția 86 demonstrează ca rolul agricol al lui D. I. avea o întindere de 0,020 ha categorie de folosința curți si construcții si nicidecum 423 mp, cat s-a menționat in mod nelegal in titlul de proprietate_/2010. Înșiși reclamanții au susținut ca nu cer nulitatea absoluta a titlului lor si au recunoscut ca nu au formulat contestație/plângere prevăzuta de art. 53 si urm. din legea 18/1991, in termenele speciale stabilite imperative de legiuitor printr-o norma speciala de drept.

A mai susținut apelantul-intervenient M. G. că hotărârea judecătoreasca este nelegala si netemeinica fiind pronunțata cu încălcarea flagranta a normelor legale aplicabile in materie, in cauza subzistând suspiciuni certe de favorizare a reclamanților, arătând că examinarea actelor dosarului demonstrează ca la data de 4 martie 2013, instanța a fost investita cu soluționarea unei cauze având ca obiect "acțiunea in fond funciar” formulata de reclamanții D. G. si D. M.... ", aceasta formulare fiind reluata in fiecare încheiere de ședința, inclusiv in partea introductiva a sentinței civile nr. 3308/16.12.2013 a Judecătoriei Câmpina, însă în concluziile orale, reclamanții au cerut "admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulata si precizata în sensul corectării suprafeței de teren, respectiv in loc de 423 mp cat s-a trecut in titlul de proprietate sa se menționeze terenul in suprafața de 490mp.

A precizat apelantul - intervenient M. G. că în dispozitivul hotărârii instanța recalifica acțiunea, fără a o supune dezbaterii conform principiului contradictorialității si dispune "constata ca terenul reconstituit reclamantului și paratei M. E. prin titlul de proprietate nr._/2010 situat in tarlaua 23, . 490 mp, conform expertizei I. G. (si nu 423 mp)", iar soluția pronunțata este lipsită de fundamentare juridica si probatorie.

A arătat apelantul - intervenient M. G. că din punct de vedere legal, "corectarea" actului juridic emis de alta entitate (in speța de parata C. Județeană P. de aplicare a legii 18/1991) pe cale judecătoreasca nu este admisibila, raportat la prevederile art. III din legea 169/1997, care reglementează in mod limitativ cazurile de nulitate absoluta a unui titlu de proprietate - de altfel tot in mod limitativ fiind reglementate cazurile de nulitate absoluta si in cuprinsul prevederilor art. 2502 din Noul Cod Civil, si, raportat la aceasta norma de drept imperativa si stricta interpretare, corectarea unui act juridic (titlu de proprietate) nu este reglementata.

A învederat apelantul - intervenient M. G. că reclamanții nu au posedat niciodată terenul de 490 mp și, chiar daca s-ar trece peste aspectele juridice de încadrare a acțiunii . drept, instanța de fond trebuia sa analizeze cauza sub toate aspectele raportat exclusiv la petitul acțiunii si fără sa depășească aceste limite si sa retina faptul ca in realitate reclamanții nu au posedat niciodată suprafața de teren de 490 mp respectiv cu 67 mp peste suprafața trecuta in titlul de proprietate.

Apelantul - intervenient M. G. a mai precizat că în fapt reclamanții poseda de peste 40 de ani doar 386 mp. și au încheiat o tranzacție cu parata M. E., consemnata in sentința civila nr. 2338/24.06.2010 pronunțata de Judecătoria Câmpina in dosarul_ . Daca ar fi existat mai mult teren, așa cum susțin reclamanții, atunci, la momentul soluționării cauzei_ prin sentința civila nr. 2338/2010 pronunțata de același magistrat, ar fi trebuit sa facă dovada in acest sens sau cel puțin sa o descopere, însa aceștia nu au dovedit ca dețin in fapt mai mult teren, ci au precizat, definitiv si irevocabil, ca au doar 423 mp, deși autorul lor nu a deținut in proprietate niciodată aceasta suprafața de teren, iar acest lucru rezulta fără urma de tăgada din documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/20.02.2010

A menționat apelantul - intervenient M. G. că, urmând procedura legala, la data de 25._, parata C. Locala Floresti a procedat la punerea in posesie a reclamantului D. G. si surorii acestuia, parata M. E., si s-a întocmit procesul verbal de punere in posesie nr. 343/25.11.2009 - ocazie cu care s-a măsurat terenul, respectiv . de 423 mp, reclamantul D. Gh. semnând in acest sens, iar afirmația instanței de la paragraful 10 fila 3 din sentința, ca nu a fost măsurata . contextul in care există procesul verbal de punere in posesie nr. 343/25.11.2009 care nu a fost declarat fals si nici nu a fost contestat de părțile semnatare, iar din punct de vedere legal, Comisiile Locale au obligația sa efectueze aceste măsurători si de a întocmi procese verbale de punere in posesie conform art. 27 din Legea 18/1991 si art. 34 HG 890/2005. Așadar argumentul instanței este nejustificat din punct de vedere legal si probator, procesul verbal de punere in posesie nr. 343/25.11.2009, fiind condiția sine qua non de emitere a titlului de proprietate nr._/20.02.2010.

De altfel, a susținut apelantul - intervenient M. G. că instanța își argumentează soluția exclusiv pe expertize denumite "extrajudiciare” efectuate in alte cauze, vizând alte obiecte si alte pretenții, fara a avea in vedere nicio norma legala sau vreun act depus in prezenta cauza si in contextul niciuna dintre expertizele invocate nu a fost validate de vreo instanța – precizând că în speța nu s-a efectuat nicio expertiza de specialitate topometrie.

A mai arătat apelantul - intervenient M. G. că în cauza_ a Judecătoriei Câmpina, soluționata definitiv prin sentința civila nr. 2239/4.06.2009 si necontestata de reclamanții D., la interogatoriul luat, D. G. a precizat in fata instanței ca terenul, pe care îl deține este de 423 mp. In ceea ce privește raportul de expertiza efectuat in dosarul_ al Judecătoriei Câmpina si la care fac referire reclamanții, urmează a se retine ca acesta nu a fost validat de către instanța, acțiunea fiind respinsa deoarece reclamanții D. nu au făcut dovada întinderii dreptului de proprietate, iar în dosarul_ al Judecătoriei Câmpina, nesoluționat pana la aceasta data deoarece a fost suspendata la cererea reclamantului D. G., 1a interogatoriul luat lui D. G., la întrebarea nr. 9, acesta afirma ca terenul sau, potrivit titlului de proprietate_, este de 423 mp, desi nu exista niciun alt document din care sa rezulte ca autorul sau ar fi deținut acest teren.

Referitor la expertiza S. F. efectuata in dosarul_ si invocata in prezenta cauza, a precizat apelantul - intervenient M. G. că aceasta a fost invalidata de către instanța deoarece a fost întocmită cu vădita rea credința iar expertul nu a respectat prevederile legale la momentul întocmirii si nu corespunde realității. In ceea ce îl privește pe expertul A. F., acesta este expert consilier parte al reclamanților D., iar susținerile sunt evident subiective si pro parte si nu produc efecte juridice. Referitor la expertiza I. G. efectuata in dosarul_ al Judecătoriei Câmpina invocata de reclamanți, urmează a se retine ca nici aceasta nu corespunde realității, nu a fost validata de către instanța, iar obiectivele sale nu au nicio legătura cu obiectul prezentei acțiuni – precizând totodată că este dubios faptul ca reclamanții D. au sesizat abia pe 4.03.2013 ca au mai mult teren, dar daragiu G. nu au partajat cu sora sa decât 423 mp.

A mai învederat apelantul - intervenient M. G. că analiza actelor aflate la dispoziția paratei C. Locala de F. F. Floresti, la nivelul căreia se arhivează toate cererile si documentația aferenta fiecărui titlu de proprietate, duce la concluzia ca in 25.11.2009 si ulterior in februarie 2010, C. Locala, prin validarea cererii paratei M. E., a apreciat ca nu poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața mai mare de teren deoarece prin aceasta s-ar aduce atingere drepturilor altor persoane, la acest moment reclamanții invocând o reconstituire nelegală a dreptului de proprietate în favoarea lor pentru un teren la care nu sunt îndreptățiți.

A menționat apelantul - intervenient M. G. că având in vedere hotărârile judecătorești mai sus indicate, faptul ca procesul verbal de punere in posesie nr. 344/25.11.2009 a fost semnat si acceptat ca atare de D. G., precum si prevederile art. 348-349 NCPC {mărturisirea face dovada împotriva aceluia care a făcut-o), consideră ca sunt elemente suficiente care conduceau la soluția respingerii acțiunii in ansamblul său.

Referitor la planul de parcelare, a arătat apelantul - intervenient M. G. că instanța a ignorat conținutul acesta si încălcând in mod flagrant dreptul de proprietate al intervenientului a procedat la împroprietărirea reclamanților cu o suprafața de 490 mp pe care nici autorul D. I. si nici reclamanții însuși nu au stăpânit-o in fapt si in drept.

A precizat apelantul - intervenient M. G. că potrivit documentației depuse de parata C. Locala de fond funciar Floresti rezulta ca D. I. figura cu rol agricol, in vol. III, la poziția 86 in anii 1959-1963. unde este menționat faptul ca a deținut in intravilanul localității Floresti, pe . 0.020 ha din categoria curți si construcții, teren pe care se afla amplasata casa de locuit cu o suprafața de 55 mp și în lipsa unor astfel de documente, iar întinderea dreptului de proprietate se stabilește pe baza înregistrărilor din registrul agricol din perioada 6 martie 1959 - 22 decembrie 1989, condiția fiind sa existe un rol agricol pe numele persoanei îndreptățite (solicitantul) sau a autorului său.

A arătat apelantul - intervenient M. G. că potrivit adresei nr 413/30.01.2013 a Consiliului Județean P. depusa la dosar de către parata C. Locala Floresti, rezulta cert faptul ca planul de parcelare la care face referire instanța de fond nu poate fi avut in vedere la întocmirea titlurilor de proprietate conform Legii 18/1991, deoarece nu corespunde situației reale si pe cale de consecința afirmația primei instanțe ca . mp este lipsita de suport probator, in contextul in care OCPI are deja date si informații care contrazic susținerile instanței in sensul ca . alta configurație decât cea reținuta de instanța și aceasta situate este dovedita de faptul ca anteproprietarul de la nr. 453, C. G., a avut in proprietate mai mult teren decât cel vândut in 1998 intervenientului M. G., pe care l-a dovedit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2114/16.06.1967 si in cuprinsul căruia sunt menționare dimensiunile reale ale terenului si care însumează 615 mp, astfel cum rezulta din schița de plan întocmita de expertul Baiuta N. in dosarul_ al Judecătoriei Câmpina.

A mai menționat apelantul - intervenient M. G. că ceea ce a cerut intervenientul a fost ca instanța sa ia act de faptul ca suprafața de teren pentru care se putea emite titlu de proprietate pentru moștenitorii lui D. I. se limita la mențiunile din registrul agricol, respectiv 0,020 ha (200 mp), astfel ca titlul de proprietate nr._/23.02.2010 a fost emis cu încălcarea prevederilor legale, fapt pentru care s-a cerut constatarea nulității absolute parțiale a actului, deoarece nu exista nicio dovada ca D. I. ar fi avut un drept de proprietate de 423 mp in .> A considerat apelantul - intervenient M. G. că prin hotărârea pronunțata instanța de fond a săvârșit un plus petita, deoarece nu a fost investita cu soluționarea unei acțiuni in revendicare și, pe de alta parte cauza_ a Judecătoriei Câmpina, care are ca obiect grănițuire si revendicare, in prezent suspendata, este repartizata spre soluționare altui complet.

În ceea ce privește respingerea cererii de intervenție ca neîntemeiata si lipsita de interes, a considerat apelantul - intervenient M. G. că hotărârea judecătoreasca este nula si in subsidiar nefondata, întrucât modalitatea de "corectare" a titlului de proprietatea in varianta instanței de fond reprezintă o grava încălcare a dreptului de proprietate al apelantului intervenient in contextul in care singura proba pe care o invoca este o lucrare de expertiza întocmita cu încălcarea flagranta a normelor de drept.

De asemenea, apelantul - intervenient M. G. a arătat că potrivit art.33 NCPC, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

A susținut astfel apelantul - intervenient M. G. că interesul său in promovarea cererii de intervenție este unul legitim, actual si personal, menit sa-si apere dreptul de proprietate, in contextul în care reclamanții urmăresc sa-si extindă proprietatea nelegal si pe cale de consecința, orice majorare sau extindere a suprafeței prin corectarea titlului de proprietate al reclamanților emis de parata C. Județeană P. in condițiile cerute de reclamanții D. are drept urmare afectarea iremediabila a dreptului de proprietate al lui M. G. care se învecinează pe o latura (nr. 453) cu proprietatea in litigiu a reclamanților ( nr. 452), iar din punct de vedere juridic si probator nu exista niciun fundament care sa justifice admiterea unei astfel de cereri.

A mai arătat apelantul că are intabulata suprafața de teren de 501 mp conform încheierii de carte funciara 1295/28.02.2005, dar suprafața pe care o stăpânește efectiv este de 560 mp, având in vedere ca anteproprietarul (vânzătorul C. G.) a avut in proprietate suprafața de 615 mp, iar prin hotărârea nelegala a Judecătoriei Câmpina este deposedat nelegal si pus in imposibilitate a a-si exercita atributele dreptului său de proprietate.

Totodată, apelantul a menționat că intimații-reclamanți, in calitate de titulari ai dreptului de proprietate in baza titlului_/20.02.2010, nu au justificat nici un interes legitim, serios sau util, ci prezenta acțiune este rezultatul unei șicane si o intenție vădita de a-1 prejudicia pe intervenient in contextul in care începând cu anul 2005 reclamanții D. au formulat numeroase plângeri si acțiuni in justiție împotriva lui M. G., si desi toate demersurile au fost respinse, prezenta soluție este de natura a-l pune pe apelant in imposibilitate de a a-si exercita atribuitele dreptului sau de proprietate, garantat prin Constituție.

A mai arătat apelantul - intervenient M. G. că având in vedere ca pe rolul Judecătoriei Campina este înregistrată, sub nr._, o acțiune in grănițuire si revendicare, iar in prezenta cauza reclamantul se folosește de probe neomologate printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, consideră ca scopul acțiunii este unul ilicit, ceea ce atrage nulitatea absoluta a hotărârii judecătorești.

În consecință, apelantul - intervenient M. G. a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a sentinței 3308/16.12.2013 a Judecătoriei Câmpina si pe fond admiterea cererii de intervenție astfel cum a fost completata si pe cale de consecința respingerea acțiunii reclamanților D..

Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului P., cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 22.01.2014.

Intimații-reclamanți D. G. și D. M. au formulat întâmpinare, arătând că apelantul M. G. depășește calitatea pe care i-o conferă poziția sa de intervenient, întrucât prin cererea de intervenție formulată ca si prin motivele de apel depuse, aduce critici îndeosebi in drept si specifice calității de parat sau reclamant – deși așa cum in mod corect a stabilit prima instanță si specific unei cereri de intervenție in interes propriu, atât cererea de intervenție cat si actualele motive de apel trebuiau cu necesitate sa evidențieze vătămarea sau prejudicierea unui drept propriu - intimații-reclamanți D. G. și D. M. menționând că îi respecta apelantului drepturile cu privire la suprafața dobândita prin actul de vânzare - cumpărare autentic precum si amplasamentul statuat in schița de plan anexa la contractul de vânzare-cumpărare nr.3614/02.09.1998 - act autentic prin care acesta a dobândit suprafața de 463 mp pe care o deține in integralitate.

Au învederat intimații-reclamanți D. G. și D. M. că s-a stabilit totodată pe calea expertizelor topografice ca apelantul deține suprafața de 560 mp cu un plus de 97 mp fata de prevederile actului propriu și, față de aceasta situație este cert ca apelantul nu poate solicita atribuirea unor suprafețe mai mari decât cele prevăzute in c.v.c.nr.3614/02.09.1998.

Au mai precizat intimații-reclamanți D. G. și D. M. că acțiunea acestora a avut ca obiect constatarea suprafeței reale in interiorul acelorași împrejmuiri pe baza cărora s-a reconstituit dreptul lor de proprietate si au fost puși in posesie, iar temeiul juridic este cel specific unei acțiuni in constatare a unui drept așa cum este prevăzut in art. lll C. potrivit si principiului tempus - regit - actum, iar prin precizările anterioare s-au invocat si prevederile art.III, din Legea 169/1997 data in completarea Legii 18/1991 care da posibilitatea persoanelor interesate sa solicite nulitatea parțiala sau totala a titlului de proprietate.

Au susținut intimații-reclamanți D. G. și D. M. că acțiunea in constatare, ca si acțiunea in constatare a nulități a titlului de proprietate este inprescriptibila, si nicidecum supusa prescripție de 3 ani prevăzuta la acea data in art.3 al decretului 167/1958 privind prescripția extinctiva, arătând încă o data faptul ca prin mijloacele mai precare si relative folosite in anul 1980 când s-au efectuat măsurători premergătoare titlului de proprietate era posibilă stabilirea unei suprafețe relative si neadecvate realității – precizând totodată că abia in momentul când, datorita litigiilor purtate cu apelantul, s-au efectuat măsurători de precizie de către experții Baiuta N., S. F., A. F. si I. G., a fost posibil a se constata ca suprafața reala este de 490 mp așa cum rezulta din toate expertizele.

Cat privește temeiul juridic raportat la situația de fapt, intimații-reclamanți D. G. și D. M. au arătat că acesta este un atribut al instanței care si-a însușit normele incidente propuse de intimații și au învederat că în același timp, pe baza relațiilor oficiale de la Primăria comunei Floresti, a răspunsului Ia interogatoriu, a planșelor fotografice, a depoziției martorilor audiați, a expertizelor topografice si a celorlalte acte, a rezultat ca aliniamentul împrejmuirilor nu s-a modificat niciodată si ca suprafața reala este cea de 490 mp., respectându-se T 23, P 1169 din titlu de proprietate – menționând ca apelantul a dovedit o totala lipsa de sinceritate si buna credința, făcând uz de diverse demersuri abuzive pentru a-i deposeda pe intimați și pentru a-și însuși o suprafață mai mare de teren.

Au solicitat intimații-reclamanți D. G. și D. M. a se contata ca instanța de fond a instrumentat in mod corespunzător cauza, a administrat un probatoriu complet si diversificat, pronunțând o hotărâre pe deplin legala si temeinica, precum și respingerea apelului si obligarea la cheltuieli de judecata ce vor fi solicitate pe cale separate.

Apelantul - intervenient M. G. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a detaliat apărările formulate, în raport și de susținerile intimaților din întâmpinare.

Ulterior, intimații au mai depus, la rândul lor, „precizări în vederea explicitării adevăratelor raporturi juridice și a normelor de drept incidente în cauză”.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Tribunalul examinând cauza în raport de sentința apelată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și, ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Apelantul intervenient M. G. critică sentința instanței de fond susținând că aceasta este nulă întrucât a fost pronunțată cu încălcarea normelor imperative de drept procesual întrucât cererea de chemare în judecată ar fi nulă și inadmisibilă sub aspectul temeiului de drept invocat, susținând de asemenea că acțiunea este prescrisă.

Sub aceste aspecte tribunalul constată pe de o parte că invocarea unor temeiuri de drept ale cererii de chemare în judecată, precum și formularea acesteia într-un mod inadecvat după cum a susținut apelantul nu constituie în sine motive de nulitate ori inadmisibilitate a acțiunii, având în vedere că cererea de chemare în judecată a intimaților - reclamanți a fost formulată și întemeiată în drept potrivit principiului disponibilității, astfel cum aceștia au apreciat că se impune, iar soluțiile pronunțate de prima instanță urmare a analizării cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată vizează în mod corect fondul cererii în raport și de temeiurile de drept invocate.

De asemenea, privitor la pretinsa nulitate a acțiunii formulate, invocată în primul motiv de apel, se constată și că, deși formularea cererii privind „corectarea titlului de proprietate” este în mod evident deficitară sub aspectul modului de exprimare juridică, în mod corect instanța, mai ales în situația în care părțile nu sunt asistate ori reprezentate de un apărător ales și nu au cunoștințe juridice, cum este cazul intimaților - reclamanți, trebuie să analizeze cererea de chemare în judecată sub aspectul înțelesului juridic care rezultă din cererea formulată - în cauză fiind în mod evident vorba despre o cerere de modificare, respectiv de anulare parțială a titlului de proprietate în litigiu, aspect ce rezultă cu certitudine atât din formularea și motivarea cererii, cât și din precizarea temeiului de drept în sensul invocării a dispozițiilor art. III din Legea 169/1997.

Astfel, în condițiile în care cererea de chemare în judecată nu prezintă nulitățile exprese de formă prevăzute de disp. art.196 N.c.pr.civ., aceasta a fost în mod corect analizată de prima instanță în fond, sub aspectul temeiniciei - tribunalul constatând în consecință că acțiunea nu este susceptibilă de anulare ori respingere ca inadmisibilă în raport de temeiurile de drept invocate.

În ce privește susținerea apelantului-intervenient că acțiunea ar fi prescrisă, aceasta nu poate fi reținută în cauză, constatându-se în primul rând că apelantul pleacă de la o premisă greșită în ce privește reglementările legale aplicabile, invocând prevederile noului cod civil.

În cauză însă, chiar dacă cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanța de fond la data de 04.03.2013, deci, ulterior intrării în vigoare a noului cod civil, se constată că acesta are ca obiect cererea de modificare a unui titlu de proprietate emis la 23.02.2010, sub aspectul suprafeței reale ce trebuia reconstituită - ulterior prin precizarea depusă la 24.04.2013, reclamanții - intimați menționând că în afară de temeiul de drept invocat în acțiunea inițială -art.111 c.pr.civ.- înțeleg să se prevaleze și de dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997.

Or, față de invocarea nulității unui titlu de proprietate emis în anul 2010, deci anterior intrării în vigoare a noului cod civil, se constată că potrivit art. 6 alin. (3) din respectivul cod, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi.

De asemenea, având în vedere că prin cererea de intervenție formulată de apelantul - intervenient astfel cum a fost de asemenea, precizată la instanța de fond, acesta a solicitat, pe de o parte, constatarea dreptului său de proprietate asupra suprafeței de teren de circa de 97 mp ca efect al uzucapiunii (fila 131 dosar fond), iar pe de altă parte, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis pe numele intimaților reclamanți, tribunalul constată că aceste solicitări sunt supuse tot prevederilor vechiului cod civil, având în vedere că potrivit art. 6 alin. (4) din noul cod civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.

Astfel, în cauză nu poate fi reținută depășirea termenului legal de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 2517 din noul cod civil invocat de apelantul intervenient, iar pe de altă parte, invocându-se o nulitate absolută parțială, precum și uzucapiunea - se constată că aceste capete de cerere sunt imprescriptibile.

Dacă sub aspectul formei cererii de chemare în judecată nu pot fi reținute deci criticile apelantului - intervenient, nu același lucru se poate spune cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii precizate a intimaților - reclamanți, în legătură cu care se apreciază că instanța de fond a făcut o eronată interpretare a situației de fapt și de drept deduse judecății, în raport de probatoriului administrat și de prevederile legale aplicabile în cauză.

Astfel, prima instanță a admis acțiunea precizată constatând că terenul reconstituit reclamantului D. G. și pârâtei M. E. prin titlul de proprietate nr._/2010 are o suprafață mai mare decât cea înscrisă în titlu, respectiv 490 mp, dispunând modificarea corespunzătoare a titlului menționat.

În motivarea soluției astfel pronunțată, instanța de fond a reținut practic numai aspectul că terenul în suprafață de 423 mp pentru care s-a făcut punerea în posesie și respectiv eliberarea titlului de proprietate, nu ar fi fost “măsurat cu acea ocazie, ci numai ulterior în cadrul nenumăratelor litigii purtate cu intervenientul, rezultând că există un surplus de teren față de cel deținut de părți prin actele lor de proprietate” – împrejurare reținută de prima instanță numai prin raportare la o . expertize tehnice topometrice, întocmite în alte dosare având ca obiect litigii între părțile de față, în condițiile în care aceste expertize nu au fost practic valorificate în acele dosare, fie datorită respingerii cererilor formulate, fie datorită suspendării cauzelor - cum e cazul dosarului nr._, în care s-a efectuat expertiza I. G., pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția în speță.

Pe de altă parte, în prezenta cauză nu s-a solicitat și nu s-a administrat nicio probă cu expertiză tehnică topografică, astfel că instanța de fond s-a limitat la a aprecia că “este firesc ca terenul cu care a intrat autorul părților în CAP în 1960, fiind măsurat cu mult timp înainte cu mijloacele rudimentare de la acea vreme, să nu aibă aceeași suprafață la momentul actual, când mijloacele de măsurare sunt mult mai performante”.

Întemeindu-și soluția de admitere a acțiunii pe aceste considerente, instanța de fond a ignorat procedura specifică de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută de legile fondului funciar, în special faptul că punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate are la bază tocmai măsurători efectuate de o comisie special constituită în acest sens, inclusiv cu participarea unui reprezentant din partea OCOT, astfel încât apare improprie reținerea diferențelor de suprafețe rezultate din utilizarea inițială a unor mijloace rudimentare de măsurare, precum și reținerea faptului că, cu ocazia întocmirii procesului verbal de punere în posesie nr. 34/25.11.2009, terenul nu ar fi fost în realitate măsurat, în condițiile în care acest proces verbal a fost semnat de președintele comisiei comunale Florești de aplicarea legilor fondului funciar, de ceilalți membri ai comisiei, respectiv secretar, agent agricol, inginer agronom, inclusiv delegatul OCOT, precum și de locuitorii puși în posesie, respectiv de reclamantul D. I. G. și pârâta M. I. E., care nu au contestat nici măsurătorile efectuate și nici suprafețele cu care au fost puși în posesie, nici la eliberarea procesului verbal din 2009 și nici la eliberarea titlului de proprietate nr._/23.02.2010.

De asemenea, după cum a precizat intimata-pârâtă C. locală Florești de fond funciar la interogatoriul formulat de apelantul-intervenient, suprafața reconstituită în intravilan intimatului-reclamant și surorii sale era cea cu care autorul lor figura conform registrului cadastral ediția 1980, iar reclamantul a cerut să fie respectată configurația planului cadastral (filele 206, 207 dosar fond).

Mai mult, din înscrisurile dosarului rezultă că de fapt suprafața înscrisă în titlul de proprietate ca teren intravilan contestată în prezenta cauză a fost în realitate reconstituită de pe urma autorului reclamantului D. C. I. încă din anul 1994, prin HCJ nr. 36/18.07.1991 și prin titlul de proprietate nr._/1994 - titlu care a fost contestat la acel moment de D. I. G. numai sub aspectul omisiunii înscrierii sale ca titular al dreptului de proprietate reconstituit, nu însă și sub aspectul suprafeței pe care acesta o cunoștea încă de atunci, titlul inițial astfel emis fiind corectat sub aspectul omisiunii arătate prin eliberarea unui nou titlu de proprietate, nr._/2010, contestat în prezenta cauză abia la 04.03.2013.

Mai mult, pe baza acestui titlu, însușit ca atare de titularii acestuia, sus-numiții au și efectuat ieșirea din indiviziune, încheind tranzacția consfințită prin sentința civilă nr. 2338/24.06.2010 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă irevocabilă prin nerecurare și intrată în puterea lucrului judecat.

De altfel, afirmațiile intimaților-reclamanți din precizările depuse la 24.04.2013 în dosarul de fond (fila 96) - în sensul că la data reconstituirii, D. G. a fost “ferm convins că suprafața reconstituită pentru terenul intravilan din punctul acasă este cea reală” și “în mod firesc nu a formulat contestație la C. L. și la cea județeană”, abia ulterior, ca urmare a efectuării expertizelor topografice constatând că suprafața este în realitate de 504, precum și că „până în momentul de față nu s-a făcut cadastrul terenului din punctul acasa si nici intabularea datorită lipsei mijloacelor bănești” – nu sunt de natură a justifica pasivitatea intimaților-reclamanți până în prezent și nici temeinicia solicitărilor acestora, în raport de procedurile speciale de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzute de Legea nr. 18/1991 rep. și de regulamentele aferente.

Totodată, prin adresa OCPI nr. 164/11/4.02.2013 s-a confirmat faptul că suprafața parcelei Cc 1169 din planul de parcelare este în concordanță cu cea consemnată în titlul de proprietate nr._/2010, precizându-se că diferența actuală din teren e posibil să fi fost influențată de modificarea în timp a gardurilor ori de erori de interpretare a măsurătorilor la întocmirea planului de parcelare, comunicându-se totodată intimatului-reclamant că “prin regulamentele tehnice în vigoare s-a luat poziție privind aceste situații, astfel încât, la înscrierea în cartea funciară, cazurile nelitigioase pot fi încadrate și rezolvate”- ceea ce nu s-a putut însă realiza în speță în primul rând datorită neefectuării de către intimații-reclamanți a demersurilor legale pentru intabularea dreptului lor de proprietate.

Revenind totodată la temeiurile de drept pe care intimații-reclamanți și-au întemeiat cererea de chemare în judecată precizată, se constată că în cauză nu poate fi reținut în niciun caz ca temei de drept art.111 c.pr.civ. - cauza fiind supusă de altfel prevederilor noului cod de procedură civilă, aflându-se în situația cererii de constatare a nulității absolute parțiale a unui titlu de proprietate emis în baza unei legi speciale – Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar în ce privește invocarea ca temei de drept a prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997, se observă că textul de lege menționat stipulează expres situațiile în care se poate constata nulitatea absolută a unor acte de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate – împrejurarea din cauza dedusă judecății neîncadrându-se în niciunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de textul de lege invocat în cauză.

Având în vedere considerentele arătate, se apreciază astfel că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală sub aspectul admiterii acțiunii formulate de reclamanții-intimați D. G. și D. M..

În ce privește cererea de intervenție în interes propriu și in interesul pârâtelor formulată de intervenientul-apelant, se constată însă că prima instanță a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat în raport de reglementările legale incidente în speță, reținând în mod just că prin solicitarea constatării faptului că terenul reconstituit reclamantului are în realitate o suprafață mai mare, nu se afectează în niciun fel dreptul de proprietate al intervenientului în ceea ce privește terenul în suprafață de 463 mp. dobândit de acesta prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr.3614/1998.

De asemenea, prima instanță a apreciat în mod corect lipsa de relevanță în cauză a împrejurării că apelantul-intervenient stăpânește o suprafață mai mare sau că și-a intabulat o suprafață mai mare decât cea din actul juridic dobândit, în condițiile în care în cauză acesta invoca o eventuală încălcare a unui teren pe care îl stăpânește în fapt fără nici un titlu, ținând cont de faptul că terenul intervenientului se află în P.1170, 1171 și nu în P.1169 un de se găsește terenul intimaților reclamanți.

De asemenea, se constată că, deși apelantul-intervenient solicită constatarea dreptului său de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 97 m.p., în cauză nu a făcut nicio probă în acest sens; de altfel, în condițiile în care, in precizarea depusă la 23.09.2013 nu se mai regăsește expres această solicitare, totuși intervenientul și-a evaluat și a timbrat provizoriu cererea de intervenție - timbraj datorat numai sub aspectul uzucapiunii - fără a mai administra însă probe pe aspectul caracterului și întinderii posesiei invocate ca temei al prescripției achizitive, ori evaluării reale a suprafeței solicitate în acest temei.

Pe de altă parte, deși a solicitat a se constata dreptul său de proprietate asupra terenului de cca. 97 mp, ca efect al uzucapiunii, recunoscând implicit că nu are titlu de proprietatea asupra acestui teren din extrasul de carte funciară depus la fila 134 dosar fond rezultă că apelantul-intervenient figrează înscris cu suprafața „măsurată 501 m.p. (din acte 463 m.p.)”- deci cu o diferență de numai 38 m.p. și nu de 97 m.p., cât pretinde acesta că ar stăpâni în realitate.

De altfel, pe lângă aspectul arătat, împrejurarea că intervenientul și-a intabulat o suprafață mai mare decât cea dobândită prin actul de vânzare cumpărare, fără să respecte configurația terenului - lucru menționat de către experți în rapoartele de expertiză depuse la dosar și chiar în expertiza I. dosar civil nr.5310/2011 - nu constituie, în opinia instanței de fond, un argument juridic care să-i confere anumite drepturi în detrimentul dreptului reclamantului – sub acest aspect, cererea de intervenție apărând ca neîntemeiată, după cum corect a apreciat prima instanță.

Referitor la completarea cererii de intervenție în sensul constatării nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate al intimatului-reclamant (având în vedere că pe titlul de proprietate în litigiu nu figurează și soția acestuia, intimata-reclamantă D. M.), cu motivarea că autorul reclamantului a deținut în realitate numai suprafața de 0,020 ha și nu suprafața de 423 mp., instanța de fond a respins-o în mod corect ca fiind lipsită de interes, având în vedere că, în ipoteza în care s-ar constata nulitatea parțială a titlului de proprietate al reclamantului, pentru terenul ce excede suprafeței de 0,020 ha, terenul nu i-ar reveni în nici un caz apelantului-intervenient, întrucât nu l-a dobândit nici acesta și nici vânzătorul din contractul de vânzare-cumpărare aut. nr.3614/2.09.1998 prin vreun titlu de proprietate - intrând eventual în patrimoniul comunei Florești, unitate administrativ teritorială în raza căreia este situat respectivul bun imobil – rezultând deci că nu se poate identifica vreun folos practic de care ar putea beneficia intervenientul prin promovarea acestui capăt de cerere.

Având în vedere toate considerentele prezentate, tribunalul apreciază că motivele de apel sunt fondate, urmând în consecință, în temeiul art. 480 N.c.pr.civ., a admite apelul declarat de apelantul - intervenient M. G. împotriva sentinței civile nr. 3308/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina și a schimba în parte sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea precizată, ca neîntemeiată, menținând restul dispozițiilor sentinței cu privire la cererea de intervenție.

P. ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul - intervenient M. G., domiciliat în com. Florești, ., județ P., împotriva sentinței civile nr. 3308/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. G., domiciliat în com. Florești, ., județ P. și D. M., domiciliată în com. Florești, ., județ P. și intimatele – pârâte C. L. DE F. F. D. C. PRIMĂRIEI COMUNEI FLOREȘTI, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ P. P. F. F., cu sediul în Ploiești, .-4, județ P. și M. E., domiciliată în ., . D, ., ..

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea precizată, ca neîntemeiată și menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la cererea de intervenție.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C.-A. M. G. M.

GREFIER

M. - D. B.

Operator de date cu caracter personal 5595

Red. C.A.M./ Tehnored. M.D.B.

3 ex/30.10.2014

Df._ Jud. Câmpina

Jf. D. E.

← Fond funciar. Decizia nr. 550/2014. Tribunalul PRAHOVA		Acţiune în constatare. Decizia nr. 262/2014. Tribunalul PRAHOVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 275/2014. Tribunalul PRAHOVA Fond funciar. Decizia nr. 550/2014. Tribunalul PRAHOVA Acţiune în constatare. Decizia nr. 262/2014. Tribunalul PRAHOVA Reziliere contract. Decizia nr. 552/2014. Tribunalul PRAHOVA Contestaţie la executare. Decizia nr. 583/2014. Tribunalul PRAHOVA Contestaţie la executare. Decizia nr. 586/2014. Tribunalul PRAHOVA