Contestaţie la executare. Decizia nr. 1433/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1433/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 1433/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1433
Ședința publică din data de 01.11.2013
Președinte: R. C.
Judecător: G. D.
Judecător: N. M.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții – contestatori P. S., domiciliată în Comuna Scorțeni, ., județul Prahova și C. I. G., domiciliat în Comuna C., .. 57, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1890/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata F. A. C. S.R.L., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul S.C.A. B. și Asociații din București, .. 34, parter, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au răspuns: recurenții – contestatori P. S. și C. I. G., personal și intimata reprezentată de avocat V. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 108,5 lei și a timbrului judiciar de 0,30 lei, după care:
Recurenta – contestatoare P. S. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 109 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Instanța ia act că se depune la dosar de către recurenta – contestatoare P. S. dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 109 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Reprezentantul intimatei depune la dosar întâmpinare și comunică un exemplar și recurenților – contestatori.
Având cuvântul recurenții – contestatori solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate recurenților – contestatori să ia la cunoștință de conținutul întâmpinării comunicată în ședință publică.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns: recurenții – contestatori P. S. și C. I. G., personal și intimata reprezentată de avocat V. A..
Recurenții – contestatori, având cuvântul, arată că au luat la cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de intimată și nu mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta – contestatoare P. S., având cuvântul, arată că a avut avocat care nu s-a interesat de dosar. Solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că la Câmpina avocatul nu s-a ocupat de dosar, nu s-a prezentat, iar judecătorul a respins acțiunea. Nu solicită cheltuieli de judecată. Solicită să se judece din nou, casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a dovedi acțiunea.
Având cuvântul recurentul – contestator C. I. G. arată că întrucât nu a decedat și nu a știut de vânzare. Arată că de vină este primarul întrucât titlul de proprietate nu corespunde cu harta. Mama lui avea 88 de ani și a lăsat avocatul să se ocupe de dosar și așa a ajuns aici, a mai pierdut un proces din cauza avocatului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului ca fiind în principal nul și în subsidiar ca netemeinic. Arată că se face confuzie între solicitările pe fondul cauzei în baza căreia s-a început executarea și contestația în sine. În cerere e o copie a contractului la executare în vederea admiterii cererii cu privire la nulitatea recursului. Pe lângă copia contractului la executare a menționat motive fără a le dezvolta, recursul fiind nul. Pe fondul executării silite se va pune în discuție aplicabilitatea legii în timp, legea aplicabilă fiind Cod de Procedură Civilă vechi având în vedere Legea nr. 76/2012 și art. 24 din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora contestația la executare începută pe vechiul Cod de Procedură Civilă se va continua pe aceleași reguli. Solicită instanței respingerea cererii de recalificare. Pe fond, arată că după începerea executării silite s-a procedat la notificarea executării, procedura a fost legală, și pentru că numita C. A. a decedat, în baza disp. art. 388 Cod de Procedură Civilă s-au notificat moștenitorii. S-a susținut că notificarea nu a fost făcută nominal, arată că și în situația în care s-ar fi cunoscut moștenitorii nu ar fi putut să-i notifice nominal, întrucât aceștia sunt succeptibili la moștenire nu moștenitori. Arată că a trecut 1 an de zile și nu au procedat la dezbaterea succesiunii. Cu privire la celelalte motive de recurs arată că recurenții au avut avocat, iar obligația de substituire era în sarcina acestuia. S-a mai susținut că probele solicitate de recurenții nu ar fi fost luate în serios, însă arată că nu s-a indicat teza probatorie. Arată că va solicita cheltuieli pe cale separată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 22.03.2013 sub nr._ contestatorii P. S. și C. I. G. în contradictoriu cu intimata S.C. F. A. C. S.R.L. au formulat contestație împotriva executării silite a sentinței civile nr. 1881 din 27 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina și a formelor de executare din dosarul nr. 304/2012 emise de B. F. M. și a tuturor actelor emise în acest dosar, suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații precum și suspendarea provizorie până la soluționarea cererii de suspendare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatorii au arătat că s-a comunicat somația de executare cu mari vicii de procedură în sensul că s-au încălcat disp. art.686 cod civil, care interzice executarea împotriva moștenitorilor dacă debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc nici o executare silită nu poate fi pornită, ceea ce atrage anularea actului de executare.
Au mai învederat contestatorii că Notificarea – Somația nu cuprinde toate mențiunile cerute de lege, somația apărând ca un act fraudulos de natură a-i vătăma grav. Deși se cunoștea moartea mamei lor care a avut loc la data de 25.09.2012, s-a trecut la întocmirea formelor de executare, iar creditorii au ascuns cu bună-știință acest lucru. Din somație lipsește numele și adresele acestora fiind indicat numai „moștenirea defunctei C. A.” la care s-a făcut comunicarea somației. S-a mai arătat că aceasta poartă o dată falsă, respectiv 11.02.2013, în realitate executorul le-a lăsat această somație la data de 15.03.2013.
Somația are ca obiect executarea unei sentințe civile care le este străină și inopozabilă atât acestora, copiii lui C. A., cât și intimatului creditor din acest dosar întrucât aceștia nu s-au judecat în dosarul civil respectiv și s-a încălcat o cale de atac la care C. A. avea dreptul.
De asemenea s-a arătat că sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea, înțelesul și aplicarea titlului executoriu întrucât aceștia consideră că admiterea acțiunii creditorului nu echivalează cu executarea acestora deoarece nu au acceptat succesiunea motivat de faptul că sunt mai mulți moștenitori în indiviziune și nu stăpânesc încă nimic în urma autoarei lor.
In drept cererea a fost întemeiată pe disp. art.711-719 C. pr. civ.
In dovedire au fost depuse la dosar, în copie, certificat de deces (f. 5).
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 194 lei (f. 84), 10 lei (f. 85) și 10 lei (f. 86) și timbru judiciar de 0,6 lei.
Intimata S.C. F. A. C. S.R.L. a formulat note de ședință (f. 91-92) prin care a solicitat anularea contestației la executare ca urmare a admiterii excepției netimbrării.
Intimata a formulat întâmpinare (f. 93-98) în cauză prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
S-a apreciat că în mod greșit contestatorii și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile noului cod de procedura civila, atâta timp cat cererea de încuviințare a executării silite, cat și încuviințarea executării silite, s-au realizat sub imperiul vechiului cod de procedură civilă. În acest sens a invocat dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 și art. 24, 25 alin. (1) din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Intimata a invocat nulitatea cererii de chemare în judecată arătând că contestația la executare formulata de către contestatarii P. S. și C. G. nu respecta cerințele prevăzute de către art. 112 Cod proc. civ. În acest sens a învederat că motivarea cererii lipsește, în sensul neprecizării motivelor pentru care s-ar putea dispune anularea actelor de executare silită sau sub ce aspecte ar trebui clarificat conținutul titlului.
Prin urmare, în temeiul art. 133 alin. 1 Cod proc. civ. solicită anularea contestației la executare.
Cu privire la calitatea procesuală activă a contestatorilor s-a arătat că potrivit art. 399 C.proc. civ. poate formula contestație la executare oricine are interes sau este vătămat prin executare. Pentru a justifica un interes și deci un drept de imixtiune într-o executare a unui titlu, contestatorii trebuie să dovedească că executarea se face greșit din averea lor și că pe aceasta cale aceștia suferă un prejudiciu.
De asemenea, conform art. 1110 din noul Cod civ. s-a arătat că formularea prezentei contestații la executare confirmă tocmai calitatea de moștenitori acceptanți ai succesiunii ramase în urma defunctei C. A..
Având în vedere calitatea declarată a contestatorilor, anume aceea de descendenți ai debitoarei și, totodată, moștenitori ai acesteia, contestatorii justifică calitatea procesuala activă, cu atât mai mult cu cât scopul formulării cererii este acela de a apăra integritatea patrimoniului ce a aparținut defunctei C. A..
A mai învederat intimata că, raportat la modalitatea în care B. F. M. a adresat Notificarea nr. 304/11.02.2013, fără a nominaliza, conform legii, vreun succesibil, formularea prezentei acțiuni de către contestatori reprezintă un gest neechivoc de acceptare tacită a succesiunii.
Totodată, a precizat că, în ipoteza în care contestatorii, își neagă în acest moment calitatea de moștenitori înțeleg să invoce excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor.
Intimata a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare sub aspectul anulării încheierii de admitere a încuviințării executării silite având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 3731 alin 5 Cod proc. civ. încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac.
Cu privire la prima critica a contestatorilor intimata a arătat că executarea silita a fost pornită anterior intrării în vigoare a noului cod de procedura civilă, astfel incidente în cauza sunt dispozițiile art. 398 Cod proc. civ.
In ceea ce privește a doua critică invocată de către contestatori, respectiv existenta unor vicii de forma ale notificării comunicate de către executorul judecătoresc la data de 14.03.2013 a arătat că executarea silită se circumscrie normelor procesuale în vigoare la data cererii de încuviințare a executării silite, respectiv normelor prevăzute în codul de procedură civilă de la 1865.
Astfel, executorul judecătoresc, chiar dacă ar fi cunoscut atât numele cat și adresele exacte ale moștenitorilor, pentru a respecta cerințele legale impuse de art. 397, respectiv art. 398 C.p.c, acesta nu ar fi putut notifica, în mod legal, nominal fiecare moștenitor al debitoarei. Prin urmare aceasta critica a contestatorilor este lipsita de orice fundament legal.
A mai precizat că intimata nu a cunoscut și nu avea de unde sa cunoască faptul că debitoarea ar fi încetat din viață la data o data anterioară formulării cererii de executare silită, iar nici unul dintre descendenții debitoarei nu a notificat intimatei decesul autoarei lor.
Referitor la cel de-al treilea argument al contestatorilor, conform căruia aceștia ar fi străini de procedura de executare silită, se apreciază cu atât mai mult că se impune respingerea contestației la executare, aceștia recunoscând practic lipsa lor de interes în promovarea acțiunii.
Totodată arată că pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fond care să pună în discuție o hotărâre judecătoreasca definitivă, intrată în putere de lucru judecat, asemenea motive putându-se invoca numai pe calea mijloacelor de atac recunoscute și înăuntrul termenelor legale.
Raportat la critica privind întinderea, înțelesul și aplicarea titlului executoriu, se apreciază că o asemenea justificare nu poate conduce la o lămurire de către instanță a dispozitivului titlului. Deși se invocă temeiul unei contestații la titlu, în realitate se urmărește o corectare a dispozitivului titlului executoriu, ceea ce nu este posibil decât analizând anumite aspecte care vizează fondul cauzei. Hotărârea în cauza ce face obiectul contestației la titlu are putere de lucru judecat, atât dispozitivul, cât și considerentele acesteia intrând în puterea lucrului judecat.
Modificarea dispozitivului în sensul arătat de contestatari presupune modificarea argumentelor expuse de cate instanță în considerentele hotărârii, iar acest lucru implică o reanalizare a motivelor de fapt si de drept, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației la executare, instanța neputând face o analiză asupra legalității și temeiniciei titlului.
În drept a invocat art. 115, art. 133 și art. 397-398 C. proc. civ.
În susținere a depus, în copie, sentința civilă nr. 1881/27.06.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, întâmpinare, motivele de apel, decizia civilă nr. 389/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, antecontract de vânzare-cumpărare, adresa nr. 590/02.04.2013, proces-verbal din 11.02.2013, cerere emitere notificare, notificare-somație nr. 304/11.02.2013 (f. 99-137).
La termenul de judecată din data de 12.04.2013 contestatorul C. I. G. s-a prezentat în fața instanței, arătând că își însușește acțiunea, drept pentru care procedează la semnarea acesteia.
Contestatorii au depus la termenul de judecată din 10.05.2013 răspuns la întâmpinare (f. 141-144) prin care au arătat că nu sunt singurii pretinși succesibili ai defunctei debitoare C. A..
A mai arătat faptul ca și pe noul cod de procedura civila cat si pe vechiul cod de procedura civila executarea silita nu poate fi pornita decat împotriva moștenitorilor acceptați pur si simplu ai succesiunii defunctului.
Nu consideră legală începerea executării împotriva acestora si a bunurilor personale atâta timp cat nu s-au stabilit moștenitorii si masa succesorala de pe urma defunctei.
Cat privește susținerea că formulând aceasta contestație au făcut un gest neechivoc de acceptare tacita succesiunii, susțin că acțiunea nu este decât un mod de a-și apăra proprietatea personala si nicidecum o acceptare tacita a succesiunii.
A mai arătat că datorită stării de sănătate precară a defunctei, atât psihică cat si fizica, debitoarea nu i-a înștiințat cu privire la eventualele debite care ar fi putut rămâne de pe urma acesteia.
Au solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite deoarece aceasta a fost investita înainte de plecarea dosarului in apel, deși hotărârea nu era definitivă si irevocabila.
Prin încheierea de ședință din data de 24.05.2013 instanța a luat act de renunțarea contestatorilor la cererea de suspendare provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare.
La termenul de judecată din data de 21.06.2013 contestatorii au depus precizări și au solicitat citarea în cauză, în calitate de succesibil, posibil moștenitor și a numitului V. V., fiul lui C. G., sora acestora (f. 154, 163).
Instanța a invocat din oficiu, la termenul de judecată din data de 03.07.2013 excepția nulității cererii de introducere în cauză a numitului V. V..
Sub aspectul probatoriului instanța a administrat proba cu înscrisuri și a fost depus, în copie, dosarul de executare nr. 304/2012 al B. F. M. (f. 14-79).
Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012 raportat la art.24 și 25 din noul Cod de proc. civ. în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod de proc. civ. de la 1865 având în vedere că executarea silită a început sub această lege, deci anterior intrării în vigoare a noului Cod de proc. civ.
Prin sentința civilă nr.1890/10.07.2013 Judecătoria Câmpina a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de către contestatori, ca inadmisibilă.
Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor, invocată de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
A fost admisa excepția nulității cererii de introducere în cauză a numitului V. V. formulată de către contestatori, invocată de instanță din oficiu.
A fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatorii P. S., în contradictoriu cu intimata S.C. F. A. C. S.R.L. și asociații, ca neîntemeiată.
A fost anulată cererea de introducere în cauză a numitului V. V. formulată de către contestatori, ca informă.
S-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 500 lei achitată cu chitanța nr._/1/10.05.2013 conform recipisei de consemnare nr._/1/10.05.2013 eliberată de CEC Bank Sucursala Câmpina, în condițiile art.7231 alin.3 C.pr.civ.
A fost respinsă cererea intimatei de obligarea a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1881/27.06.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ (f. 20-22) devenită definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 389/05.06.2012 a Tribunalului Prahova, Secția I Civilă, s-a constatat rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1955/18.04.2008 de BNP M. M. și Asociații, cu repunerea părților în situația anterioară, a fost obligată pârâta C. A. să restituie reclamantei S.C. F. A. C. S.R.L. suma de 15.000 euro în echivalentul în lei și suma de 15.000 euro daune-interese, în echivalentul în lei la data achitării (curs BNR) și la plata sumei de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
La cererea creditoarei S.C. F. A. C. S.R.L. formulată la data de 12.12.2012 de a recupera suma de 15.000 euro în echivalentul în lei, suma de 15.000 euro daune-interese, în echivalentul în lei cursul BNR din ziua plății și suma de_ lei reprezentând cheltuieli de cheltuieli de judecată, s-a constituit dosarul execuțional nr. 304/2012 la B. F. M..
Prin încheierea civilă din data de 17.12.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silită privind pe debitoarea C. A. în temeiul titlului executoriu – sentința civilă nr. 1881/27.06.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ (f. 29).
La data de 14.01.2013 s-a emis atât procesul-verbal de stabilire cheltuieli executare (f. 30), prin care s-au stabilit cheltuielile ocazionate cu executarea silită, cât și somația nr. 304/14.01.2013 (f. 31) prin care a fost somată debitoarea să achite suma de 15.000 euro reprezentând avans achitat în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1955/18.04.2008 de BNP M. M. și Asociații, suma de 15.000 euro reprezentând daune-interese, suma de 20.378,05 lei reprezentând cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare și suma de 5900 lei reprezentând rest onorariu executor.
În demersul execuțional au fost emise dispozițiile de poprire nr. 304/14.01.2013 aflate la filele 35-59 și 75 din dosar.
Prin procesul-verbal încheiat la data de 11.02.2013 de B. F. M. s-a constatat că debitoarea nu mai locuiește în satul Urleta, reținându-se că din informațiile primite de la Primăria . decedat la data de 25.09.2012. Totodată, în cuprinsul procesului-verbal se menționează că s-a luat legătura telefonic cu fiica debitoarei decedate, numita P. S., care a comunicat că este moștenitoare în calitate de fiică, împreună cu C. G., în calitate de fiu, și V. V. în calitate de nepot (f. 68).
Prin cererea înregistrată la data de 11.02.2013 creditoarea a solicitat emiterea unei notificări pe numele moștenirii defunctei C. A. în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 11.02.2013 a fost emisă în baza art. 397 alin. (1) și 398 C. proc. civ. “Notificarea-Somație” nr. 304/11.02.2013 către moștenirea defunctei C. A., cu ultimul domiciliu în com. Bănești, ., comunicată și în com. Bănești, ., jud. Prahova (f. 70-74).
În ceea ce privește excepția netimbrării instanța de fond a respins ca neîntemeiată având în vedere că cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 214 lei (f. 84, 85 și f. 86) în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (2) și art. 3 lit. „e” din Legea nr. 146/1997 și timbru judiciar de 0,6 lei în conformitate cu art. 3 din OG nr. 32/1995.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimată prin întâmpinare, instanța o va respinge ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală activă constă în identitatea dintre persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului subiectiv dedus judecății. Având în vedere că reclamanții contestatori sunt succesorii în drepturi ai defunctei debitoare C. A., având vocație succesorală concretă la moștenirea acesteia, fiind moștenitori de gradul I, instanța reține că aceștia justifică legitimitate în promovarea prezentei acțiuni.
În ceea ce privește excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de intimată prin întâmpinare, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată având în vedere că cererea întrunește condițiile prevăzute de art. 112 C. proc. civ. referitoare la elementele cererii de chemare în judecată.
Cu privire la excepția nulității cererii de introducere în cauză a numitului V. V. formulată de către contestatori, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Deși prin încheierea de ședință de la termenul din data de 03.07.2013 instanța de fond a pus în vedere contestatorilor să precizeze motivele de fapt și de drept ale cererii de citare în cauză a numitului V. V. sub sancțiunea anulării cererii, fiind citați cu această mențiune conform dovezilor aflate la filele 164-165 din dosar, aceștia nu au înțeles să își precizeze cererea sub acest aspect. Având în vedere că în lipsa motivelor de fapt și de drept activitatea judiciară nu se poate realiza, în temeiul art.82 alin.1, art.112 raportat la art.133 alin.1 C.pr.civ. instanța a admis excepția și va anula cererea de introducere în cauză a numitului V. V., ca informă.
Referitor la excepția inadmisibilității contestației la executare în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea încheierii de admitere a încuviințării executării silite instanța o califică ca fiind o apărare de fond ce urmează a fi analizată odată cu fondul cauzei.
Potrivit art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă, „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”. A.. 2 al aceluiași articol stabilește motivele care atrag sancțiunea anulării actului nelegal și anume, „nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare”. Astfel, contestația la executare are drept scop verificarea legalității executării silite.
În situația în care se constată, de instanța de executare, că executarea silită nu a respectat normele prevăzute de lege, potrivit art. 404 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța poate anula actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, ori poate dispune anularea sau încetarea executării silite înseși – toate aceste soluții fiind posibile în cadrul contestației la executare propriu-zise.
Instanța reține că reclamanții contestatori au invocat în mod greșit prevederile art. 686 din noul Cod de proc. civ., în cauză fiind aplicabile dispozițiile Codului de proc. civ. de la 1865 astfel cum s-a arătat anterior.
Astfel, potrivit art. 398 C. proc. civ. „Dacă executarea nu începuse încă la moartea debitorului, hotărârile și titlurile executorii nu se vor putea executa în contra moștenitorilor, sub pedeapsă de nulitate, decât 8 zile după ce li s-a făcut o încunoștințare colectivă a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul deschiderii succesiunii pe numele moștenirii, fără a se arăta numele și calitatea fiecărui moștenitor”.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiate apărările contestatorilor în sensul că notificarea – somație nu cuprinde toate mențiunile cerute de lege, precum și faptul că intimata creditoare ar fi avut cunoștință despre decesul autoarei lor, nefăcând nicio probă în acest sens.
Referitor la susținerea contestatorilor în sensul că procedura de comunicare a hotărârilor în dosarul nr._ a fost viciată instanța reține că aceste aspecte nu pot fi analizate pe calea contestației la executare.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că nu sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, iar susținerea acestora că admiterea acțiunii creditoarei nu echivalează cu executarea lor și solicitarea de a lămuri sub acest aspect hotărârea nu pot fi analizate în temeiul dispozițiilor art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., nefiind de natură a imprima nelămuriri titlului care se execută și nici nu pot conduce la modificarea dispozitivului hotărârii, nefiind posibilă analiza legalității și temeiniciei titlului.
Cu privire la capătul de cerere prin care contestatorii au solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite instanța constată că acesta este neîntemeiat întrucât în cazul încuviințării executării silite, fiind vorba de o procedură necontencioasă, se analizează numai condițiile de formă ale titlului executoriu, condiții care în cauză sunt îndeplinite. Totodată instanța reține că potrivit art. 3731 alin. (5) C. proc. civ. încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac.
Pe cale de consecință, analizând legalitatea executării silite în dosarul de față, instanța de fond a constatat că aceasta se desfășoară în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile ce constituie titlu executoriu, iar actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale.
Față de aceste considerente și având în vedere toate actele de executare întocmite în dosarul execuțional au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând motive pentru a constata nulitatea vreunui act execuțional sau a executării silite propriu-zise, în temeiul art. 399 și urm. Cod proc. civ., instanța a constatat contestație la executare că este nefondată, fiind respinsă.
Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada consemnării de către contestatori a cauțiunii în cuantum de 10% din suma contestată față de prevederile art.403 alin.1 din codul de procedură civilă, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare.
De asemenea, s-a restituit către contestatori cauțiunea în cuantum de 500 lei achitată cu chitanța nr._/1/10.05.2013 conform recipisei de consemnare nr._/1/ 10.05.2013 eliberată de CEC Bank Sucursala Câmpina, în condițiile art.7231 alin.3 C.pr.civ.
Totodată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea intimatei de obligarea a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că factura depusă în probațiune la fila 166 din dosar a fost emisă la data de 30.11.2012, deci anterior introducerii cererii de chemare în judecată, nedovedind că suma menționată în extrasul de cont din 28.11.2012 a fost achitată în considerarea prezentului dosar înregistrat la data de 22.03.2013.
Împotriva sentinței civilel890 din 10 iulie 2013, pronunțata în dosarul au declarat recurs recurenții – contestatori P. S. și C. I. G. criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegala, solicitând admiterea recursului casarea sentinței menționate mai sus si trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele motivele:
Au arătat recurenții – contestatori motivele contestației formulate, respectiv:
1. Comunicarea somației de executare s-a făcut cu mari vicii de procedura, in sensul ca s-au încălcat dispozițiile art. 686 cod civila care interzice executarea împotriva moștenitorilor dacă debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc, nici o executare silită nu poate fi pornită, ceea ce atrage anularea actului de executare
2. Notificarea-Somație nu cuprinde toate mențiunile cerute de lege, somația apărând ca un act fraudulos, încheiat in disprețul nostru legitim, de natura a - i vătăma grav deși, potrivit legii, întrucât se cunoștea moartea mamei care a avut Ioc Ia 25.09.2012, s-a trecut la întocmirea formelor de executare iar creditorii au ascuns cu buna știința acest lucru. De asemenea, din somație lipsește numele si adresele recurenților, fiind indicat numai MOȘTENIREA DEFUNCTEI C. A., la care s-a făcut comunicarea somației.
Ba mai mult aceasta somație poarta o data falsa, respectiv 11.02.2013, când in realitate executorul le-a lăsat aceste somație la data de 15.03.2013.
3. Totodată, somația de executare privește o sentință civilă, care este străina recurenților si inopozabila, deoarece, nu s-au judecat in dosarul civil de care se face vorbire și s-a încălcat o cale de atac la care mama lor avea dreptul.
Au precizat recurenții că, în calitate de copii ai defunctei, urmează sa solicite repunerea in termenul de recurs si sa formuleze recurs precum si sesizări penale împotriva abuzurilor formulate împotriva mamei de către creditori care au ascuns cu buna știința decesul acesteia.
4. In plus, sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea, înțelesul si aplicarea titlului executoriu, întrucât recurenții considera ca admiterea acțiunii creditorului nu echivalează cu executarea noastră așa cum contestatorul încearcă sa acrediteze ideea, acesta neavând un titlu executoriu care sa dispună acest lucru, iar noi încă nu am acceptat succesiunea, ( fiind in ca in termenul egal de acceptare) motivat de faptul ca sunt mai mult moștenitori, sunt încă in indiviziune.
Pentru toate aceste considerente au solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulata si anularea formelor de executare efectuate, respectiv a notificării - somației de executare nr.304 din 11.02.2013, comunicata la data de 15.03.2013.
Au susținut recurenții că nu sunt singurii pretinși succesibili ai defunctei debitoare C. A., in senul ca de pe urma acesteia mai exista si fiul surorii lor decedate, C. G. care in ultimi ani de viata a fost internata intru-un spital de boli nervoase, fiul acesteia numindu-se V. V..
In ceea ce privește susținerile intimatului in contestație, cu privire la temeiul de drept invocat in contestația la executare, au susținut recurenții ca si pe noul cod de procedura civila cat si pe vechiul cod de procedura civila executarea silita nu poate fi pornită decât împotriva moștenitorilor acceptați pur si simplu ai succesiunii defunctului, astfel că indiferent de numărul articolului de lege din codul de procedura civila, exista temei de drept in promovarea acestei contestații
Recurenții au susținut că nu este legala începerea executării împotriva lor si a bunurilor personale, atâta timp cat nu s-au stabilit moștenitorii si masa succesorala de pe urma defunctei, nu se cunoaște nici activul si nici pasivul succesiunii astfel că această începere a executării silite numai împotriva unora dintre potențialii moștenitori este de natura a încălca dreptul de proprietate consfințit de Constituție.
Ba mai mult, executorul judecătoresc in cadrul procedurii de executare silita, s-a deplasat la domiciliul copiilor numitei P. S., nepoții defunctei debitoare C. A., amenințându-i că ii da afara din casa proprietatea lor, si ca urmează sa o scoată la licitație, in condițiile in care aceștia sunt străini de succesiune.
Au precizat recurenții ca nu am primit nici o înștiințare din partea executorului, ei fiind anunțați de fiii numitei P. iar domnul executor judecătoresc luând numărul de telefon de la aceștia, i-a amenințat telefonic si le-a spus ca îi executa.
In ceea ce privește susținerea intimatului in contestație privind lipsa calității procesuale active a recurenților, aceștia au învederat faptul ca daca nu ar avea calitate procesuala activa, nu ar putea fi executați silit pentru o datorie pentru care nu le aparține. In acest fel justifică si interesul in promovarea prezentei contestații.
Cat privește susținerea ca formulând aceasta contestație au făcut un gest neechivoc de acceptare tacita succesiunii, recurenții susțin ca acțiunea nu este decât un mod de a - și apară proprietatea personala si nicidecum o acceptare tacita a succesiunii. De altfel, legea prevede in mod expres si limitativ care sunt actele de acceptare a succesiunii (nicidecum contestația la executare).
In ceea ce privește anularea încheierii de încuviințare a executării silite au solicitat recurenții că sentința din dosarul de fond a fost investita înainte de plecarea dosarului in apel, deși hotărârea nu era definitiva si irevocabila, așa cum și decizia tribunalului nu este definitiva si irevocabila, nefiind comunicata autoarei lor care intre timp decedase, iar comunicarea nu poarta aceasta mențiune, ca ei sa beneficieze de calea de atac a recursului.
Recurenții au arătat că înțeleg să critice sentința menționata mai sus pentru următoarele considerente ;
1.Instanța a rămas in pronunțare si a judecat cauza fără a avea in vedere ca recurenții - contestatori erau lipsiți de apărare, apărătorul lor fiind in concediu de odihna (și plecat din tara), pana la data de 01.08.2013, având acte in acest sens la dosar.
2.Nu s-au administrat probele solicitate de contestatori, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestora.
3.Nu a avut in vedere cererea introductiva si nici întâmpinarea si precizarea la acțiune, nepronunțându-se asupra tuturor aspectelor, așa cum au arătat mai sus.
4.Solicita recalificarea caii de atac in sensul ca in temeiul art. 717 al. 2 N.C.p.c., hotărârea prin care s-a soluționat contestația la executare poate fi atacata numai cu apel, iar termenul de declarare a apelului este de 30 zile, nu de 15 zile, cum eronat s-a trecut in hotărâre.
5.In cazul in care tribunalul considera criticile lor pertinente si se va recalifica calea de atac ca fiind apelul, au solicitat recurenții a se proceda conform art. 476 alin. l N.C.P.C.
La data de 01.11.2013, intimata . S.R.L., a formulat întâmpinareprin care a solicitat respingerea recursului împotriva Sentinței civile nr. 1890/10.07.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina formulat de către recurenții-contestatori P. S. și C. G. ca fiind, în principal, nul și, în subsidiar, nefondat.
Din perspectiva aplicării în timp a normelor de procedură civilă în prezenta cauză și cu privire la cererea de recalificare a căi de atac a apelului formulată de recurenți, în temeiul art. 717 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (5) Noul Cod de Procedură Civilă, intimata a precizat că momentul de început al declanșării executării silite în Dosarul nr. 304/2012 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc F. M. îl constituie cererea de începere a executării silite depusă formulată de Intimata data de 12.12.2012. procedură ce a fost continuată prin încuviințarea executării silite a Sentinței civilă nr. 1881 din 27.06.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ (fila nr. 29 din dosarul de fond).
In deplin consens cu principiul neretroactivității legii - tempus regit actum, dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, Titlul II, Capitolul I, determină domeniul de aplicare al noii reglementări de procedură civilă, potrivit cu care „dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. "
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 25 Noul Cod de Procedură Civilă, litigiile în curs de judecată și executările silite începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă la data de 15 februarie 2013 sunt supuse vechii legislații procedural civile.
În concluzie, intimata a solicitat instanței să respingă Cererea de recalificare a căii extraordinare de atac a recursului în raport de dispozițiile art. 717 alin. (2) Noul Cod procedură civilă.
După prezentarea situației de fapt, intimata a arătat că la termenul de judecată din 03.07.2013, reprezentantul convențional al recurenților-contestatori a formulat cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, fără a atașa însă înscrisuri doveditoare în acest sens.
Instanța de fond a dispus respingerea cererii de amânare formulată de Reprezentantul convențional al Recurenților-contestatori pentru următoarele rațiuni:
-art. 156 alin. (1) Cod procedură civilă ce permite acordarea unui singur termen pentru lipsa de apărare, temeinic motivată, nu-și găseau aplicabilitatea în cauză la acel moment procedural, câtă vreme cererea de amânare nu era însoțită de nici un înscris doveditor al imposibilității invocate;
-Reprezentantul convențional al Recurenților-contestatori nu și-a asigurat substituirea, în condițiile în care art. 40 Legea nr. 51/1995 și art. 139 alin. (6) Statutul profesiei de avocat adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011 obligă avocații să-și asigure substituirea dacă nu pot fi prezenți la termenele de judecată. De altfel, în condițiile prevederilor art. 139 alin. (6) Statutul profesiei de avocat, neglijarea cauzelor și absența nemotivată și repetată, fără asigurarea substituirii adecvate, constituie abatere disciplinară;
Intimata prin reprezentant convențional și-a manifestat expres dezacordul față de dispunerea amânării cauzei și acordarea unui nou termen în cauză. Pentru a nu îngrădi dreptul de apărare al Recurenților-contestatori și pentru a putea depune concluzii scrise, în temeiul art. 156 alin. (2) Cod procedură civilă, Instanța de fond a amânat pronunțarea la data de 10.07.2013.
1. Cu privire la primul motiv de recurs, intimata a susținut că instanța de fond a procedat în mod corect la respingerea cererii de amânare pentru imposibilitate de prezentare formulată Ia termenul de judecată din 03.07.2013 de către apărătorul convențional al recurenților-contestatori, în condițiile art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă. Instanța poate acorda un singur termen pentru lipsă de amânare, numai în situația motivării temeinice a cererii, iar aliniatul următor completează în sensul că:„ dacă Instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise"
Potrivit art. 40 Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, avocatul este obligat să se prezinte la fiecare termen de judecată la instanțele judecătorești, la organele de urmărire penală ori la alte instituții, în virtutea mandatului acordat, în caz contrar este angajată răspunderea disciplinară pentru încălcarea îndatoririlor profesionale.
Art. 221 alin. (1) din Statut dispune că, în situația în care avocatul este împiedicat obiectiv să-și îndeplinească serviciul profesional, își va asigura substituirea, inclusiv printr-un avocat care își desfășoară activitatea într-o altă formă de exercitare a profesiei, dacă în prealabil obține acordul clientului în acest scop.
Faptul că apărătorul recurenților a plecat în concediu de odihnă deși cunoștea faptul că în cauză a fost stabilit termen de judecată, fără a~și asigura substituirea, nu este și nu poate fi un motiv obiectiv pentru amânarea unei cauze care presupune judecarea cu urgență.
Mai mult, conform Art. 139 alin. (6) din Statutul profesiei de avocat adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011, „neglijarea cauzelor clientului, absența nejustificată în mod repetată, fără asigurarea substituirii legale si competente cu acordul prealabil al clientului constituie abatere disciplinară,"
Totodată, pentru a respecta dreptul de apărare al recurenților instanța a avut în vedere faptul că reprezentantul convențional al acestora nu și-a asigurat substituirea, amânând pronunțarea pentru a le da posibilitatea să depună concluzii scrise.
Prin urmare, această critică a recurenților-contestatori fiind lipsită de orice fundament legal a solicitat intimata respingerea acesteia ca nefondată.
2. In ceea ce privește al doilea motiv de recurs invocat de recurenții-contestatori, anume probatoriul deficitar încuviințat și administrat de către instanța de fond a subliniat intimata că în condițiile Art. 112 pct. 5, recurenții-contestatori au solicitat încuviințarea administrării "probei cu înscrisuri pe care le depun instanței certificate conform cu originalul "
Pe de altă parte, raportat la obiectul cauzei, contestație la executare și necesitatea soluționării cererii cu celeritate, este binecunoscut că numai în cazuri excepționale instanțele de judecată încuviințează alte mijloace de probe decât înscrisurile, astfel, în mod corect, raportat la utilitatea, concludenta și pertinența probei cu înscrisuri, dar și la criticile recurenților-contestatori, puterea probantă a actelor dosarului au format convingerea judecătorului asupra legalității actelor de executare întreprinse în dosarul execuțional nr. 304/2012, motiv pentru care a dispus respingerea contestației la executare ca netemeinică.
Mai mult, determinat de prevederile art. 129 alin. (51) Cod procedură civilă, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea de a ordona din oficiu probe pe care nici ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
3. Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs invocat de recurenții-contestatori, a învederat intimata că acesta este invocat fără a se preciza care aspecte nu au fost avute în vedere de către instanța de judecată.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, conținând o motivare pertinentă, logică și completă, în cadrul motivării hotărârii pronunțate regăsindu-se analiza tuturor susținerilor părților.
Desigur că, pe calea contestației la executare nu se pot soluționa eventuale obiecțiuni ale părții referitoare la dispozitivul titlului și nici încheierea de încuviințare a executării silite, având în vedere caracterul irevocabil al acesteia.
Instanța de fond a analizat în întregime cererile, excepțiile procesuale și apărările de fond invocate de ambele părțile litigante în condiții legale și a dispus în consecință asupra lor, iar în contextul în care recurenții s-au mărginit de a copia aproape integral conținutul contestației la executare, a solicitat intimata a se constatat că nu există vreun temei pentru casarea sentinței pronunțate de către instanța de fond.
În concluzie, față de toate motivele expuse mai sus, a solicitat intimata respingerea recursului formulat de către recurenții-contestatori P. S. și C. G. împotriva sentinței civile nr. 1890/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina ca fiind nul, în principal, și ca nefondat, în subsidiar, și, pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1890/10.07.2013, precum și obligarea recurenților-contestatori la plata cheltuielilor de judecată.
In drept, intimata a invocat dispozițiile art. 115, art. 129, art. 156, art. 281, art. 302, art. 306, art. 308, art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, Legea nr. 76/2012, art. 24 și 25 Noul Cod procedură civilă și a solicitat în susținerea celor expuse mai sus, proba cu înscrisuri, precum și de orice probă care ar reieși din dezbateri.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 304 si 3041 c. p. c. ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis excepția nulității cererii de introducere în cauză a numitului V. V. formulată de către contestatori, invocată de instanță din oficiu, anulând cererea de introducere în cauză a numitului V. V. formulată de către contestatori, ca informă,
Totodată, a fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatorii P. S., în contradictoriu cu intimata S.C. F. A. C. S.R.L. și asociații, ca neîntemeiată, și s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 500 lei achitată cu chitanța nr._/1/10.05.2013 conform recipisei de consemnare nr._/1/10.05.2013 eliberată de CEC Bank Sucursala Câmpina, în condițiile art.7231 alin.3 C.pr.civ. și a respins cererea intimatei de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 112, rap. la art. 132, art. 399, al. 1, art. 404, al. 1, art. 398 C.p.c..
În primul rând, cu privire la recalificare a căii extraordinare de atac a recursului în raport de dispozițiile art. 717 alin. (2) Noul Cod procedură civilă, solicitată de către recurenții – contestatori, tribunalul reține următoarele:
Momentul de început al executării silite în dosarul nr. 304/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc F. M. îl constituie cererea de executare silită a sentinței civile nr. 1881/27.06.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, formulată de intimata data de 12.12.2012.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, Titlul II, Capitolul I, „dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. " iar potrivit art. 25 Noul Cod de Procedură Civilă, litigiile în curs de judecată și executările silite începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă la data de 15 februarie 2013 sunt supuse vechii legislații procedural civile.
În concordanță cu aceste dispoziții legale, tribunalul constată că instanța de fond a aplicat în mod legal la prezenta speță dispozițiile vechiului C.p.c. .
Pentru aceste considerente, calea de atac împotriva sentinței pronunțate în speță este recursul în termen de 15 zile de la comunicare, urmând a respinge ca nefondată cererea recurenților privind recalificarea prezentei caii de atac.
Au mai susținut recurenții – contestatori ca motiv de recurs că instanța a rămas in pronunțare si a judecat cauza fără a avea in vedere ca recurenții - contestatori erau lipsiți de apărare, apărătorul lor fiind in concediu de odihna (și plecat din tara), pana la data de 01.08.2013, având acte in acest sens la dosar.
Tribunalul reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare în speță a disp. art. 156 C.p.c., respingând cererea de amânare formulată de către apărătorul recurenților – contestatori, întru-cât nu este prima cerere de acest gen formulată de aceștia în cauză ( a se vedea cererea de amânare de la termenul din data de 12.04.2013, fila 82 dosar fond încuviințată prin încheierea de ședință de la data de 12.04.2013, fila 138 dosar fond) și avocatul nu și-a asigurat substituirea, în condițiile în care art. 40 Legea nr. 51/1995 și art. 139 alin. (6) Statutul profesiei de avocat adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011 obligă avocații să-și asigure substituirea dacă nu pot fi prezenți la termenele de judecată, urmând a se avea în vedere și dispozițiile art. 402, al. 1 C.p.c. care dispun că „judecarea contestației se face de urgență și cu precădere”.
Totodată, tribunalul reține că instanța de fond, în temeiul art. 156 alin. (2) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 10.07.2013, pentru a nu îngrădi dreptul de apărare al recurenților-contestatori, dându-le acestora posibilitatea de a depune concluzii scrise, personal sau prin apărătorul ales.
Pentru aceste motive, tribunalul apreciază această critică a recurenților-contestatori ca fiind lipsită de fundament legal.
Într-un alt motiv de recurs, recurenții – contestatori au susținut că nu s-au administrat probele solicitate de contestatori, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestora.
Tribunalul reține că recurenții sunt în eroare sub acest aspect, deoarece recurenții-contestatori au solicitat prin cererea cu care au sesizat instanța, încuviințarea administrării probei cu înscrisuri pe care le depun instanței certificate conform cu originalul, probă asupra căreia la data de 03.07.2013 instanța s-a pronunțat în sensul că s-a încuviințat proba cu înscrisuri pentru părți.
Mai mult, tribunalul are în vedere prevederile art. 129 alin. (51) Cod procedură civilă, potrivit cărora părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea de a ordona din oficiu probe pe care nici ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, astfel că și sub acest aspect, va înlătura ca nefondate criticile aduse sentinței pronunțate de către instanța de fond.
Un al treilea motiv de recurs susținut de către recurenții – contestatori privește nepronunțarea asupra tuturor aspectelor, din cererea introductiva, întâmpinare si precizarea la acțiune.
Tribunalul constată că motivele de recurs depuse de către recurenții – contestatori copiază în cea mai mare parte conținutul contestației la executare, fără a se preciza care aspecte nu au fost avute în vedere și nu au fost analizate de către instanța de judecată.
Instanța de fond a analizat în întregime cererile, excepțiile procesuale și apărările de fond invocate de ambele părți, pronunțându-se asupra lor, așa cum s-a arătat mai sus, în sensul că a admis excepția nulității cererii de introducere în cauză a numitului V. V. formulată de către contestatori, invocată de instanță din oficiu, anulând cererea de introducere în cauză a numitului V. V. formulată de către contestatori, ca informă.
Totodată, prin sentința criticată, a fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatorii P. S., în contradictoriu cu intimata S.C. F. A. C. S.R.L. și asociații, ca neîntemeiată, și s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 500 lei achitată cu chitanța nr._/1/10.05.2013 conform recipisei de consemnare nr._/1/10.05.2013 eliberată de CEC Bank Sucursala Câmpina, în condițiile art.7231 alin.3 C.pr.civ. și a respins cererea intimatei de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 112, rap. la art. 132, art. 399, al. 1, art. 404, al. 1, art. 398 C.p.c..
Pentru toate aceste considerente, constatând ca neîntemeiate motivele de recurs invocate și susținute de către recurenții - reclamanți, tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 312 C.p.c., va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenții – contestatori P. S. și C. I. G., împotriva sentinței civile nr. 1890/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata F. A. C. S.R.L.
În temeiul art. 274 C.p.c. și principiului disponibilității care guvernează procesul civil, tribunalul va lua act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de către recurenții – contestatori P. S., domiciliată în Comuna Scorțeni, ., județul Prahova și C. I. G., domiciliat în Comuna C., .. 57, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1890/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata F. A. C. S.R.L., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul S.C.A. B. și Asociații din București, .. 34, parter, ., ca nefondat.
Ia act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publica azi, 01.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
R. C. G. D. N. M.
GREFIER,
B. A.
operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./ tehnored.: N.M./ B.A.
3 ex./ 28.01.2014
D.F._ 7/2013, Judecătoria Câmpina
j.f. L. A.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1282/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1384/2013. Tribunalul... → |
|---|
