Contestaţie la executare. Decizia nr. 1384/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1384/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 1384/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1384
Ședința publică din data de 24 Octombrie 2013
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTORI - G. M.
- C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „contestație la executare - transpus de la secția II civilă”, declarat de recurenta - intimată . (R.) SA, cu sediul în București, .. 90-92, . 1, împotriva sentinței civile nr._/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – contestatori SULȚ G.-A., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova și SULȚ M., domiciliată în Ploiești, ., județ Prahova.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta – intimată reprezentată de avocat S. D. și intimații – contestatori reprezentați de avocat T. O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul comunică reprezentantului recurentei-intimate un exemplar al întâmpinării formulată de intimații – contestatori.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei-intimate, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, iar cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive apreciază că situația este clară, fiind vorba despre un contract încheiat între 3 părți, iar clauza a fost anulată numai cu privire la fidejusori lui, producând efecte față de ceilalți. Arată că pentru a produce eficacitatea pe care contestatorii ar fi dorit să o aibă trebuia să se judece cu debitorul, întrucât acesta răspunde de tot ceea ce s-a obligat debitorul că va plăti în cazul în care va fi reziliat contractul. Cu privire la contractul de leasing susține că acestea sunt supuse acceptării părților, iar debitorul împreună cu fidejusorul sunt obligați să plătească, astfel că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că doar anumite clauze din contractul de leasing au putere executorie. Arată că hotărârea instanței de fond conține motive vădit contradictorii, instanța de fond apreciind clauzele din contractul de leasing a fi abuzive, precum și că motivele instanței de fond nu se bazează pe nicio dispoziție legală. Precizează că nu au fost îndeplinite toate clauzele din contractul de leasing, iar Legea nr. 193/2000 a fost considerată inaplicabilă de către instanța de fond. De asemenea, arată că în realitate, sentința civilă pronunțată de instanța de fond este inaplicabilă, iar cu privire la fondul cauzei, apreciază că toate criticile aduse sunt întemeiate. Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților – contestatori, având cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, solicită respingerea acesteia, ca neîntemeiată și, arată că debitorul se află în stare de insolvență. Solicită suspendarea contestației la executare, susținând că instanța de fond a disjuns cauzele. Precizează că recurenta – intimată a susținut faptul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, contestatorii trebuind să se îndrepte împotriva societății. Arată că, contractele de leasing sunt contracte de adeziune, iar societatea de leasing este cea care a impus condițiile și sumele contractului și nu se poate admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei. De asemenea, arată că în momentul când s-a discutat luarea măsurii de suspendare a cauzei conform disp. art. 36 din Legea 85/2006 recurenta – intimată a considerat că este utilă disjungerea contestației. Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei, ca neîntemeiată. Cu privire la recursul declarat de recurenta-intimată, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât instanța de fond a analizat în mod corect toate probele administrate în cauză, clauza fiind abuzivă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea disjunsă și înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_, contestatorii . și S. G. A. au formulat în contradictoriu cu intimata . ROMÂNIA SA contestație la executare împotriva executării silite începute de SCPEJ Trifina, T. și G., în dosarul de executare nr. 340/2011, a titlurilor executorii reprezentate de contractele de leasing menționate expres în cerere a dispozițiilor de poprire nr._/3306 și nr._/3307 ambele din data de 19.04.2011 precum și a tuturor actelor de ulterioare, solicitând instanței admiterea contestației și pe cale de consecință anularea formelor de executare începute în dosarul nr. 340/2011, a titlurilor executorii reprezentate de un număr de 20 contractele de leasing expres menționate în contestație, a dispozițiilor de poprire nr._/3306 și_/3307 ambele din data de 19.04.2011 și a tuturor actelor ulteriore, ca nelegale.
A solicitat totodată suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că la data de 19.04.2011 prin dispozițiile de poprire nr._/3306 și_/3307 SCPEJ Trifina, T. și G. a dispus poprirea pe conturile societății . și a contestatorului Sulț A., în baza cererii de executare silită formulată de creditoarea . România SA, apreciind că măsurile luate sunt nelegale și netemeinice întrucât nu datorează nicio sumă creditoarei și înțelege să conteste aceste sume, motivat de faptul că la începutul anului 2011 a predat către societatea de leasing toate utilajele ce fac obiectele contractelor de leasing.
În drept, contestatoarea a invocat disp. art. 399 și urm C.pr.c, depunând în dovedirea cererii, înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 22.06.2011, contestatorii au depus precizare și completare la contestația formulată inițial, prin care au arătat că împreună și cu Sulț M. formulează contestație la executare împotriva executării silite începute de SCPEJ Trifina, T. și G. în dosarul de executare nr. 340/2011, contestatoarea Sulță M. arătând că înțelege să își însușească în totalitate contestația formulată.
In temeiul dispozițiilor art. 962 și urm, art. 966 și urm. c. civil, legea 193/2000, contestatorii au invocat excepția nulității tuturor contractelor de leasing în baza cărora s-a început executarea silită, precum și nulitatea clauzelor contractuale prevăzute, înțelegând să invoce, de asemenea, în calitate de fidejusori, excepția nulității clauzei ce prevede renunțarea contestărilor la beneficiul de discuțiune și de diviziune, ca fiind clauze abuzive.
S-a mai susținut că toate formele de executare sunt nule întrucât nu s-au respectat dispozițiile art. 374 c.pr.civ, titlu executoriu nefiind investit cu formulă executorie, înțelegând totodată să conteste toate adresele - comunicările efectuate în data de 14.06.2011 de B. Trifina T. și G., prin care au fost invitați în data de 21.06.2011, la sediul executorului judecătoresc pentru a se proceda la stabilirea prețului în vederea vânzării la licitație a bunurilor imobile proprietatea contestatorilor.
În drept a invocat dispozițiile art 132 c. pr. civilă art. 399 și urm c.pr.civ, art 962 și urm, art 966 și urm c.civ, legea 193/2000.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind nefondată, pe cale de excepția solicitând conexarea cu dosarele_/281/2011 și_/281/2011, ce au ca obiect contestație la executare și suspendare a executării silite.
Pe fondul cauzei, cu privire la solicitarea contestatorilor de anulare a clauzelor abuzive din Contractele de leasing, arată că în realitate, astfel cum au fost încheiate, fiecare contract cuprinde alte două contracte, respectiv unul de leasing și altul de fidejusiune, în situația dedusă judecății, contestatoarea . având calitatea de comerciant - societate comercială, fără a avea și calitatea de consumator, neintrând astfel în sfera de aplicare a legii 193/2000, iar cu privire la invocarea acestor aspecte de către contestatorii persoane fizice, a arătat că aceștia în calitate de fidejusori nu pot invoca față de contractul de leasing decât acele apărări și critici comune, pe care le poate formula debitorul contractului.
S-a mai arătat, față de solicitarea de anulare a contractelor de leasing prin care s-au stabilit dobânzi, penalități și indemnizații de reziliere, că dispozițiile art 1 alin 3 din Legea 193/2000 interzic comercianților stipularea unor astfel de clauze abuzive în comercianții cu consumatorii, în situația dedusă judecății, contestatoarea . având calitatea de comerciant, dar nu și de consumator, neintrând în categoria protejată de legiuitor, motiv pentru care acest temei de drept nu poate fi reținut.
Cu privire la solicitarea de anulare a clauzelor care prevăd renunțarea la beneficiul de discuțiune și de diviziune al fidejusorilor, menționate în Condiții specifice, arată că aceste clauze au fost stabilite în acord cu legislația in vigoare la acest moment, însuși legiuitorul prevăzând posibilitatea fidejusorului de renunțare la beneficiul de discuțiune, astfel încât clauza nu este una nelegală.
De asemenea s-a arătat că susținerile privind caracterul abuziv al clauzelor în discuție, determinate de inexistența negocierii acestora, sunt neîntemeiate.
Cu privire la lipsa încuviințării cererii de executare silită, de către instanță, s-a arătat că parcurgerea procedurii de executare silită este întemeiată pe contractele de leasing, titluri executorii în baza cărora a fost încuviințată executarea și demarată procedura. Creanța în totalitatea sa se regăsește în titlul executoriu încuviințat de instanță spre executare, constituindu-se în urma calculării de către intimată a ratelor de leasing scadente, neachitate până la momentul rezilierii contractului, penalitățile aferente și indemnizația de reziliere, care a devenit exigibilă imediat prin efectul rezilierii, aceasta fiind compusă la rândul său din toate celelalte rate de leasing rămase de achitate și valoarea reziduală, precizându-se totodată că o parte din bunurile imobile nu se mai află în proprietatea contestatorilor fiind înstrăinate.
S-a mai arătat că, întrucât proprietari ai imobilelor în litigiu, înscriși în cartea funciară erau Sulț A. și Sulț M., fidejusori în contractele de leasing, toate formele de executare au fost pornite în mod legal, somația de plată a fost înscrisă în cartea funciară, potrivit art 497 c.pr.civ, ulterior contestatorii înstrăinând imobilele către fiica lor Sulț G. și către . – ING SA, precizându-se și că indiferent de drepturile constituite în favoarea terților adjudecatari, acesta nefiind înscrise în cartea funciară înaintea notării somației de plată, nu sunt opozabile intimatei și nu pot constitui temei pentru blocarea procedurii de executare silită.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatori, apreciază că este neîntemeiată, solicitând respingerea acesteia, dispozițiile legale prevăzând obligativitatea depunerii cauțiunii în cuantumul fixat de instanță pentru a se putea pune în discuție cererea de suspendare, însă simplul fapt al achitării cauțiunii nu constituie o condiție unică și suficientă de admisibilitate, aceasta fiind doar o condiție prealabilă - iar cererea de suspendare trebuie justificată prin motive temeinice și convingătoare, deoarece prin dispunerea unei astfel de măsuri se încalcă forța legală a titlului.
S-a arătat că în speță nu este vorba de niciun pejudiciu care s-au fi creat prin continuarea executării silite, ci doar de impunere de a se respecta obligațiile contractuale asumate, în schimb suspendarea executării silite ar produce prejudicii în patrimoniul intimatei, împiedicând recuperarea debitelor și chiar generând riscul imposibilității ulterioare de a satisface creanțele.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 și urm c.pr.civ, art 399 și urm, art. 479 și urm c.pr.civ, art.969 c.civ și ale OG 51/1997.
Contestatorii au formulat un răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției de conexitate, ca neîntemeiată, întrucât părțile sunt diferite, contestatorii sunt persoane fizice și juridice diferite. Mai mult cele trei dosare privesc executări diferite, pentru bunuri diferite și situații diferite, solicitând totodată admiterea cererii de suspendare a executării silite imobiliare îndreptate împotriva imobilului proprietatea acestora, din Ploiești, .. 134A, județ Prahova, formulată la 08.02.2012, apreciind că sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru admisibilitate, respectiv urgența, neprejudecarea fondului și prevenirea unei pagube - arătând totodată că pentru imobilul împotriva căruia s-a pornit executarea există instituită o ipotecă în favoarea OTP BANK R. SA, cu ipotecă de rang I și II, precum și în favoarea BANCII COMERCIALE ROMANE SA, conform contractului de ipotecă nr. 232/_/18.09.2008, cu ipotecă de rang III.
La termenul de judecată din data de 08.02.2012 contestatorii au depus o precizare prin care au arătat că înțeleg în temeiul dispozițiilor art 404 al 4 c.pr.civ să achite o cauțiune în cuantum de_,07 lei, respectiv 10% din prețul de vânzare a imobilului.
În cauză au fost administrate la solicitarea părților proba cu înscrisuri și interogatoriul intimatei și efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate, pentru contestatori și proba cu înscrisuri și pentru intimată.
Prin sentința civilă nr._/09.11.2012 Judecătoria Ploiești a respins cererea de suspendare a executării silite, ca inadmisibilă, a admis în parte acțiunea, a constatat nulitatea absolută a art.8 pct.2 din condițiile generale ale contractului de leasing financiar nr._C/23 din 02.04.2008.
De asemenea au fost anulate în parte actele de executare din dosarul nr.340/2011 al Societății Civile Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G., în sensul că suma datorată de către contestatori este de 2.395.032,89 lei și în parte procesul verbal de cheltuieli de executare încheiat în data de 31.03.2011 în sensul că onorariul executorului judecătoresc va fi calculat la debitul de 2.395.032,89 lei, fiind obligată totodată intimata la plata către contestatori a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 lei reprezentând onorariu expert contabil.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, cu privire la cererea de suspendare a executării silite că, contestatoarea nu a făcut dovada achitării cauțiunii în cuantum de_ lei conform disp. art.403 alin.1 cod pr. civilă, motiv pentru care a respins cererea de suspendare a executării silite ca inadmisibilă.
Cu privire la fondul litigiului instanța de fond a reținut că între . R. SA în calitate de finanțator și . în calitate de utilizator, S. G. A. și S. M., în calitate de fidejusori s-au încheiat în perioada 14.05._08, 26 de contracte de leasing financiar.
În data de 30.04.2010 părțile au semnat 5 acte adiționale prin care s-au scurtat duratele de leasing pentru următoarele contracte:_ET/07,_ET/08,_ET/10,_ET/11,_ET/15.
La data de 30.06.2010 a semnat Actul Adițional la contractele de leasing nr.05070002C/01,_C/02, din 14.05.2007, 05070302ET/06 din 22.05.2007,_ET/12,_ET/13 din 28.05.2007,_T/14 din 29.05.2007,_ET/16,_ET/17,_ET/18,_ET/19,_ET/20 din 08.06.2007,_E/22 din 05.07.2007,_ C/23,_C/24,_/26 din 02.04.2008, prin care se acordă o perioadă de grație de 12 luni, de eșalonare a debitului de_,59 lei, de prelungire a perioadei de leasing cu 12 luni pentru 8 contracte de leasing și de stornare de penalități în cuantum de_,94 lei. Pe parcursul perioadei iulie 2010-iunie 2011 utilizatorul va achita doar dobânda aferentă ratelor de leasing.
În ce privește contractele_T/03,_T/04,_ET/09,_ET/21,_ET/25, acestea nu au beneficiat de eșalonare.
Instanța de fond a mai reținut că . nu a respectat prevederile contractuale, nu a achitat debitele restante fapt ce a dus la rezilierea contractelor de leasing în data de 27.01.2011, reținându-se în acest sens că potrivit art. 8 alin. 1 și alin 2 din contractele de leasing în toate cazurile de reziliere intervenită între părți, utilizatorul va fi obligat cumulativ să restituie finanțatorului bunul în termen de 3 zile de la notificarea rezilierii contractului, precum și să plătească finanțatorului ratele de leasing scadente și neachitate până în acel moment, inclusiv penalitățile aferente și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitt și valoarea reziduală. Utilizatorul datorează de asemenea TVA, taxe vamale și orice alte costuri aferente încetării contractului.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea actelor de executare întocmite în dosarul nr.340/2011 al Societății Civile Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G., prima instanța a reținut că sunt neîntemeiate susținerile contestatorilor, că actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 340/2011 sunt lovite de nulitate întrucât titlurile executorii în baza cărora s-a început executarea silită nu au fost învestite cu formulă executorie, întrucât potrivit disp. art. 376 alin. 1 C.pr. civ. „se învestesc cu formula executorie prevăzută de disp. art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege”.
Totodată, conform art. 3741 C.pr. civilă „înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă executori”.
De asemenea, potrivit art.8 din OG nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing,, contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractele de leasing sunt titluri executorii” - prin urmare, din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultând că, în speță, nu era necesar ca, contractele de leasing să fie învestite cu formulă executorie.
Referitor la motivul de nulitate invocat de către contestatori în sensul că cererea de executare silită nu a fost încuviințată de instanță fiind încălcate disp. art. 373 1 C.pr. civilă, instanța de fond a reținut că și acest motiv de nulitate este neîntemeiat, având în vedere faptul că astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 15.03.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ 1Fila 1 dosar de executare) a fost încuviințată cererea de executare a titlurilor executorii ce fac obiectul prezentei contestații la executare, iar susținerea contestatorilor în sensul că bunurile imobile asupra cărora s-a început executarea silită sunt ipotecate sau înstrăinate, nu au fost dovedite de aceștia prin nici un mijloc de probă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității clauzei privind renunțarea la beneficiul de discuțiune și diviziune întrucât garanții nu au avut posibilitatea negocierii acestora, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată având în vedere că nici pentru aceste contracte nu sunt incidente disp. Legii nr. 193/2000 întrucât virează garantarea executării unui credit contractat de o societate comercială în vederea desfășurării activității comerciale. De asemenea, potrivit disp. art. 42 C.comercial fidejusorul, chiar necomerciant, este ținut solidar cu debitorul principal atunci când garantează o obligație comercială, afară de stipulație contrarie, ceea ce nu este cazul în speță.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității contractelor de leasing în baza cărora s-a început executarea silită și a nulității clauzelor prevăzute în contractele de leasing –Condiții generale-art.1.3, 1.4, 1.6, 2.2 și 8.2, prima instanța a reținut că, contestatorii au invocat faptul că aceste contracte sunt contracte de adeziune, neputând fi negociate direct cu finanțatorul, clauzele prevăzute în Condițiile generale-art.1.3, 1.4, 1.6, 2.2 și 8.2 fiind clauze abuzive în sensul disp. art.4 din Legea nr.193/2000.
Cu privire la aceste susțineri ale contestatorilor instanța de fond a reținut că în conformitate cu disp. art. 1 al. 3 din această Lege se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, prin consumator înțelegându-se „orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale” ( art. 2 alin. 1). Așadar, legea este destinată a ocroti individul sau grupul care nu acționează în scopul obținerii unui profit (cum ar fi asociațiile, fundațiile). Cu alte cuvinte, nu cad sub incidența sa societățile comerciale, persoanele fizice autorizate, și nici structurile înființate de asociații și fundații, întrucât acestea desfășoară activități cu caracter comercial. Scopul legii interne este de a ocroti cetățenii împotriva abuzului de putere de către vânzător sau furnizor, mai ales împotriva contractelor de adeziune și împotriva excluderii abuzive a unor drepturi esențiale din contracte, pe considerentul că aceștia sunt mai vulnerabili fie din cauza necunoașterii propriilor drepturi, fie datorită comportamentului „de forță” a companiilor, iar nu societățile comerciale care beneficiază de asistență juridică la încheierea unui contract din partea consilierilor juridici.
S-a reținut astfel că având în vedere faptul că, contestatorii din prezenta cauză au garantat, în calitate de fidejusori-administratori ai societății comerciale contractele încheiate de societatea comercială, acționând în scopul activității comerciale, aceștia nu au calitatea de consumator în înțelesul legii, nefiindu-le aplicabile dispozițiile Legii 193/2000.
Cu toate acestea instanța de fond a constatat că problema care se pune în cauza de față este cea a clauzei penale inserate într-un contract de leasing, clauză penală prin care se pre-evaluează prejudiciul produs de utilizator finanțatorului în ipoteza rezilierii contractului de leasing pentru neplata ratelor, reținând în primul rând că sumele pretinse în baza unei clauze penale inserate într-un contract de leasing nu sunt vizate de caracterul de titlu executoriu al contractului de leasing conferit de art. 8 din OG nr. 51/1997 - doar obligația de predare a bunului și cea de plată a ratelor de leasing scadente fiind vizate de această normă (adică obligațiile tipice operațiunii de leasing). iar în al doilea rând a reținut că unele din sumele pretinse de creditoare sunt de fapt daune interese ce își au izvorul în prevederile din contractul de leasing încheiat cu debitoarea, contract reziliat.
Analizând aceste prevederi contractuale (art.8 pct.2 din condițiile generale ale contractului de credit) privind plata acestor daune interese, instanța de fond a constatat că ele au natura unei clauze penale, fiind determinate întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor care vor fi acoperite prin rezilierea contractului de leasing, ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către utilizator a obligațiilor sale, stabilire anticipată a echivalentului prejudiciului creditoarei. Deci, aceste sume nu reprezintă în mod direct obiectul contractului de leasing și nu beneficiază de forța executorie a contractului de leasing privit ca titlu executoriu.
Pe de altă parte, potrivit disp. art. 1066 Cod civil, clauza penală fiind un contract, trebuie să îndeplinească condițiile de validitate ale oricărei convenții, în principiu instanța de judecată neputând să reducă sau să-i mărească cuantumul, având însă posibilitatea de a micșora proporțional cu ce s-a executat, în caz de executare parțială a obligațiilor de către debitor, conform disp.art.1070 cod civil - instanța fiind totuși obligată să verifice respectarea principiului reglementat de art. 5 Cod civil, neputându-se deroga de la dispozițiile de ordine publică.
În speță s-a constatat că, deși au semnat contractele de leasing financiar, contestatorii-debitori au avut posibilitatea de a negocia cu finanțatorul numai în privința obiectului leasingului, a duratei contractului, a plăților ce urmau a fi efectuate, iar nu și condițiile generale de leasing la care au aderat fără a le negocia în mod direct cu creditoarea, prima instanță reținând totodată că, potrivit dispozițiilor OG nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing – art.15 – în cazul în care utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului - neexistând așadar o obligație a utilizatorului decurgând din lege de a plăti pe lângă sumele mai sus precizate și toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, precum și valoarea reziduală; plata ratelor de leasing ce ar fi datorate în continuare, după reziliere, precum și a valorii reziduale reprezintă în fapt o sarcină evident excesivă impusă utilizatorului, ajungându-se la situația în care este mai profitabil pentru finanțator să nu fie executat contractul, decât să fie executat, deoarece ar obține pe lângă bunurile contractate și plata ratelor de leasing și valoarea reziduală.
S-a mai reținut că, pe de altă parte, prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării corespunzătoare a obligațiilor de către debitoare nu ar rămâne nereparat în cazul înlăturării daunelor interese menționate, creditorului rămânându-i dreptul la restituirea bunului dat în leasing și asupra sumelor datorate până la data restituirii bunurilor, inclusiv penalitățile aferente.
Față de aceste aspecte, și reținând că instanța nu poate da valoare unei clauze care, interpretată în maniera indicată de creditoare, nu ar putea fi decât o clauză abuzivă, a cărei sancțiune este nulitatea, rezultă că o astfel de obligație contractuală nu poate să primească protecția juridică, motiv pentru care instanța urmează să constate nulitatea absolută a art.8 pct.2 din condițiile generale ale contractelor de leasing ce constituie titluri executori în dosarul de executare nr.340/2011 al Societății Civile Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G..
S-a mai reținut de prima instanță că prin cererea de executare silită intimata-creditoare a solicitat executarea debitorilor pentru suma de_,89 lei reprezentând obligații de plată restante până la data de 27.01.2011, data rezilierii contractelor de leasing și a sumei de_,57 lei reprezentând daune interese conform art.8 pct.2 din contractele de leasing., astfel că având în vedere cele mai sus arătate, instanța de fond a admis în parte cererea formulată, a anulat în parte actele de executare din dosarul nr.340/2011 în sensul că suma datorată de către contestatori este de 2.395.032,89 lei și a anulat în parte procesul verbal de cheltuieli de executare încheiat în data de 31.03.2011 în sensul că onorariul executorului judecătoresc va fi calculat la debitul de 2.395.032,89 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata .) SA criticând-o ca fiind netemeinică și nelegala, solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii atacate si, pe fondul cauzei, respingerea contestației la executare ca neîntemeiata.
În motivarea recursului, recurenta intimată a arătat că acesta este întemeiat pe disp. art.304 pct.7 cod pr. civilă, în sensul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, precum si pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr. civilă, in sensul ca sentința recurată a fost data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii.
Astfel, recurenta intimată a arătat că prin contestația formulată, contestatorii Ș. G. A. și Ș. M., fidejusori în contractele de leasing încheiate intre recurentă, in calitate de finanțator si S.C. Condorii S. S.R.L., in calitate de utilizator), au solicitat instanței, pe calea unei contestații la executare, sa constate si nulitatea absoluta a art. 8 alin. 2 din Condițiile generale ale celor 26 de contracte de leasing.
Potrivit acestei clauze, utilizatorul era obligat ca, in caz de reziliere a contractelor de leasing generata de neplata ratelor contractuale, sa plătească subscrisei ratele de leasing scadente si neachitate pana la momentul rezilierii, inclusiv penalitățile aferente, precum si o indemnizație de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii, indemnizație compusa din toate celelalte rate de leasing ramase de achitat precum si valoarea reziduala, T.V.A., taxe vamale si orice alte costuri aferente încetării contractului.
Recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive doar in persoana acesteia, respectiv verificarea întrunirii acestei calități, arătând prezenta cauza a fost disjunsa din dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești, dosar având ca obiect contestația la executare formulata de S.C. Condorii S. S.R.L. si Suit G. împotriva executării silite începute in dosarul nr. 340/2011 al S.C.P.E.J. Trifina, T. si G., ulterior aceasta contestație la executare fiind însușită si de Suit M. care a dobândit, astfel, calitatea de contestatoare.
S-a mai arătat că, având in vedere deschiderea procedurii insolentei față de contestatoare, prin încheierea de ședința din data de 14.12.2011 instanța a constatat suspendata de drept cererea de chemare in judecata având ca obiect contestație la executare si la titlu formulata de S.C. Condorii S. S.R.L., ratificata de administratorul judiciar O. R. G. in contradictoriu cu subscrisa, dispunând disjungerea contestației la executare formulate de fidejusori si înregistrarea acesteia .. Acestea sunt circumstanțele in care dosarul nr._ a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești.
In aceste condiții, in prezenta cauza, calitatea de reclamanți - contestatori au avut-o fidejusorii din contactele de leasing ( Suit G. si Suit M.), iar recurenta a avut calitatea de parata-intimata, S.C. Condorii S. S.R.L neavând calitatea de parte in dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești, desi aceasta societate a avut calitatea de utilizator in contractele de leasing a cărei nulitate a fost solicitata de fidejusori - de altfel, in hotărârea atacata nereținându-se că S.C. Condorii S. S.R.L. ca având calitatea de parte in litigiu.
Reclamanții au stabilit cadrul procesual pasiv in sensul ca nu au înțeles sa formuleze cererea de constatare a nulității contractelor de leasing, a unor clauze din contractele de leasing, si in contradictoriu cu debitorul principal, sentința pronunțata de Judecătoria Ploiești in prezenta cauza neputând sa-i fie opozabila.
In situația în care se solicita anularea unui contract/unei clauze contaractuale, cadrul procesual trebuie sa fie compus din tote părțile contractante, pentru ca numai in aceste condiții hotărârea pronunțata isi poate produce efectele. Iar, daca luam ca exemplu situația creata, veti observa ca instanța a anulat clauza prevăzuta la art. 8 pct. 2 numai fata de fidejusori, ceea ce înseamnă ca, in continuare, clauza isi produce efectele fata de debitorul principal. Ori, atat timp cat fidejusorii s-au obligat a garanta îndeplinirea obligațiilor asumate de debitorul principal, inclusiv, deci, obligația de plata a tuturor ratelor de leasing ramase de achitat, (valabila fata de debitor), inclusiv a valorii reziduale, raporturile dintre debitor si fidejusori au rămas neschimbate.
De aceea, apreciază recurenta, este obligatoriu ca hotărârea sa fie pronunțata in contradictoriu cu toate părțile contractante, si, având in vedere cadrul procesual pasiv astfel cum a fost stabilit de către reclamanți, incomplet, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei si sa respingeți contestația la executare.
În ce privește hotărârea pronunțata, s-a arătat că motivul pentru care s-a solicitat anularea clauzei cuprinse la art. 8 pct. 2 din contractele de leasing este caracterul abuziv al acestei clauze, întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Instanța de fond analizând contractele de leasing prin prisma dispozițiilor Legii nr. 193/2000, a constatat ca acest act normativ nu este aplicabil contractelor in cauza, deoarece acestea au fost încheiate intre doi comercianți. In ceea ce ii privește pe contestatori, aceștia au garantat îndeplinirea unor obligații comerciale, (care au luat naștere, deci, intre doua societăți comerciale), astfel încât lor nu le sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ. Cu alte cuvinte, instanța a constatat ca nu poate stabili caracterul abuziv al unor clauze contractuale, nefiind aplicabila reglementarea legala privind clauzele abuzive.
Câteva paragrafe mai jos, insa, instanța apreciază ca, dimpotrivă, clauza prevăzuta de art. 8.2 din contracte "nu poate fi decât abuziva", sancțiunea ei fiind nulitatea, contradicția fiind, in aceste condiții evidenta. Instanța ar fi trebuit sa urmeze același raționament in analiza condițiilor de valabilitate ale acestei clauze, mai ales in condițiile in care, in prezentarea raționamentului care a dus-o la concluzia de mai sus, instanța arata ca aceasta clauza contractuala reprezintă o sarcina excesiva impusa de noi utilizatorului, comerciant.
Precizează recurenta ca instanța de fond a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 8 pct. 2 din contracte nu analizând dispozițiile Legii nr. 193/2000, ci, astfel cum se arata in hotărâre, analizând condițiile generale de valabilitate ale convențiilor civile - ori, prin prisma teoriei generale a actului juridic civil, caracterul abuziv, împovărător, excesiv, al unei clauze contractuale nu are ca efect nulitatea clauzei respective decât daca se traduce prin nerespectarea unei cerințe privind condițiile actului juridic. Aceasta înseamnă ca instanța trebuia sa identifice nerespectarea unei cerințe privind capacitatea pârtilor, consimțământul, obiectul, cauza sau forma actului. Nu este insa reținuta nicio cauza de nulitate, nefiind stabilita de către insatnta neîndeplinirea vreuneia dintre condițiile de valabilitate a actului juridic.
In plus, se apreciază ca fiind absurda susținerea instanței privind imposibilitatea de negociere a unora dintre clauzele contractuale, practic instanța reținând ca au făcut obiect al negocierii toate clauzele contractuale, mai puțin cea prevăzuta la art. 8 pct. 2 din contract.
Totodată, din moment ce instanța a procedat la analiza condițiilor generale de valabilitate ale acestei clauze, dar fara a arata, totuși, care este condiția a cărei nelegalitate a constatat-o, (consimțământ, obiect, cauza), aceasta hotărâre apare ca fiind nemotivata.
A mai susținut recurenta că și susținerea instanței de fond, în constatarea nelegalității parțiale a executării silite în sensul că dispozițiile contractuale menționate la art. 8 pct. 2 nu beneficiază de forța executorie a contractului de leasing, este greșită, distincția făcuta de instanța, (intre obiectul direct si cel indirect al contractului de leasing), fiind nepermîsa. Astfel, in conformitate cu prevederile art. 8 din O.G. nr. 51/1997, contractele de leasing si garanțiile reale si personale constituite in scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing constituie titluri executorii.
Legiuitorul a recunoscut, astfel, putere de titlu executoriu contractelor (in sens de negotium), si nu doar unor anumite prevederi din contractul de leasing. Prin urmare, odată ca in lege nu se face vreo distincție cu privire la diferitele obligații care beneficiază de forta executorie a contractului de leasing, nici instanța nu avea căderea de a o face.
Mai departe, in analiza dispozițiilor O.G. nr. 51/1997, (in aprecierea legalității art. 8 pct. 2), instanța a constatat ca utilizatorul are, potrivit legii, doar obligațiile de a restitui bunul si de a plați toate sumele datorate pana la data restituirii in temeiul contractului, fiind citat, in acest sens, art. 15 din O.G. nr. 51/1997 - cu privire la aceasta apreciere impunându-se precizarea ca raporturile juridice născute intre recurentă pe de o parte, si utilizator si fidejusori, pe de alta parte, nu au luat naștere in temeiul O.G. nr. 51/1997, ci in temeiul contractelor de leasing încheiate. Prin urmare, nu legea stabilește drepturile si obligațiile pârtilor, ci părțile, prin contractele pe care le-au încheiat, mai ales in condițiile naturii comerciale a acestor contracte de leasing, însuși legiuitorul stabilind ca utilizatorul are doar obligațiile reținute de instanța daca in convenția pârtilor nu se prevede altfel. Ori, in cazul de față, in convenția pârtilor s-a prevăzut altfel, iar daca legiuitorul recunoaște pârtilor libertatea de a stabili condițiile în care se obliga si dobândesc drepturi, instanța nu putea refuza acest lucru - norma menționata de către instanța de fond (art. 15) fiind una supletiva (din categoria normelor dispozitive - cele de la care părțile pot deroga), si are rolul de a suplini voința neexprimata a pârtilor, găsindu-si aplicare doar atunci când aspectul vizat de norma nu a fost reglementat de parii prin contract. In cazul nostru, insa, părțile au prevăzut expres in contract obligațiile existente in ipoteza rezilierii.
S-a concluzionat astfel că contrar celor reținute de instanța, clauza respectiva isi găsea aplicare tocmai in ipoteza rezilierii, fiind o clauză contractuala care, potrivit voinței pârtilor, produce efecte după rezilierea contractului.
Pe de alta parte, s-a arătat că obligația prevăzuta la art. 8 pct. 2 din contract nu este una excesiva, obiectul de activitate al societății recurente fiind de a asigura finanțarea achiziționării de bunuri, in regim de leasing, nu vânzarea-cumpărarea de bunuri, si nici închirierea acestora, rezultând oricum din actele dosarului că sumele obținute de recurentă din vânzarea bunurilor sunt scăzute din debitul înregistrat față de aceasta de utilizator (fidejusori).
S-a mai arătat că temeinicia si legalitatea hotărârii atacate trebuie interpretata si prin prisma faptului ca instanța de fond, constatând nulitatea art. 8 pct. 2 doar dintr-un singur contract, deși in cauza era vorba de un număr de 26 de contracte, a anulat actele de executare, a stabilit suma datorata de contestatori in raport de toate contractele.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ la data de 04.04.2012.
Contestatorii intimați Ș. G. A. și Ș. M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar susținerile recurentei nu corespund realității, solicitând pe de o parte respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei intimate, precum și susținerile acesteia pe fondul cauzei sub toate aspectele invocate.
Prin Încheierea din data de 01 aprilie 2013 Tribunalul Prahova –Secția I Civila, în baza art. 99 alin.2 din Regulamentul de Ordine Interioară, cauză a fost transpusă de pe rolul secției a II a Civila și de contencios Administrativ si Fiscal din cadrul Tribunalului Prahova pe rolul Secției I Civila a aceleiași instanțe, fiind reînregistrat pe rolul Secției I Civilă la data de 20.06.2013 sub nr._ .
La termenul din data de 26.09.2013 părțile au solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vedere stingerii litigiilor pe cale amiabilă ceea ce însă nu s-a realizat în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate a textelor legale incidente în cauză, tribunalul retine următoarele:
Recurenta intimata .) SA a criticat sentința instanței de fond sub un prim aspect care viza verificarea calității sale procesual pasive, tribunalul luând act că, din formularea motivelor de recurs nu rezultă afirmarea fermă a lipsei acestei calități și invocarea expresă a acesteia, solicitându-se de către recurenta intimată „verificarea întrunirii acestei calități”.
Sub acest aspect se constată că în ce privește debitorul principal ., a fost deschisă procedura generală a insolvenței, motiv pentru care în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar a înțeles să solicite suspendarea judecării contestației la executare în ceea ce privește respectiva societate - suspendare ce operează de drept până la data finalizării soluționării dosarului de faliment - recurenta intimată având formulată la acea dată declarația de creanță pentru suma pe care o solicită la plată fiind înscrisă în tabelul preliminar al creditorilor.
Sub acest aspect se apreciază că, în mod corect instanța de judecată a rămas investită, pe cale de consecință, capetele de cerere ale contestației la executare formulate de către fidejusorii persoane fizice - intimata recurentă păstrându-și în mod evident calitate procesuală pasivă față de împrejurările arătate anterior, instanța constatând de altfel că aceasta nici nu a invocat la acel moment pierderea calității sale procesuale în cauză.
Astfel, având în vedere faptul că a fost solicitată constatarea nulității absolute a contractelor de leasing în baza cărora s-a început executarea silită, respectiv a condițiilor generale - art.1.3, 1.4, 1.6, 2.2 și 8.2 prin care s-au stabilit dobânzi, penalități și indemnizație de reziliere, în temeiul art.962 și urm. 966 și urm. cod civil și prevederile legii nr. 193/2000, instanța de fond a procedat în mod legal la analizarea motivelor și temeiurilor de drept invocate de către contestatorii-intimați.
În ce privește soluția pronunțată de instanța de fond, recurenta intimată a criticat totodată și modalitatea prin care s-a constatat nulitatea absolută a art. 8.2 din condițiile generale ale Contractului de leasing financiar nr._C/23/02.04.2008.
Pentru a pronunța soluția menționată se constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt dedusă judecății în raport de probatoriul administrat și de prevederile legale incidente în cauză, reținând că, în fapt, . a achiziționat în sistem leasing mai multe bunuri pe care, nemaiputând să le achite, le-a restituit creditoarei - în contractele de leasing prevăzându-se și o garanție personală calitate de fidejusori a intimaților Ș. G. A. și Ș. M..
În baza contractelor de leasing sus menționate, având caracterul de titluri executorii s-a pornit executarea silită, calitate de debitori în dosarul de executare având ., respectiv persoana juridică ce a încheiat contractele de leasing cu recurenta creditoare - atât debitoarea cât și asociații persoane fizice și garanți fidejusori Ș. G. A. și Ș. M. au contestat formele de executare, însă ulterior după ce împotriva societății debitoare s-a dispus începerea procedurii generale a insolvenței, în conformitate cu art.36 din Legea nr.85/2006, instanța a constatat ca fiind suspendată de drept cererea de chemare în judecată formulată de către aceasta - cauza fiind disjunsă în ceea ce privește contestația la executare formulată de către contestatorii fidejusori persoane fizice.
În ce privește recurenta .) SA, aceasta a înțeles să se înscrie și în dosarul de faliment, în tabelul creditorilor . cu o creanță parțială în cuantum de 2.344.498,35 lei.
Având în vedere contestația la executare formulată în cauză, instanța de fond a apreciat-o ca fiind în parte întemeiată, respectiv sub aspectul constatării nulității absolute a art.8.2 din Contractul de leasing financiar nr._C/ 23/02.04.2008.
Referitor la aspectul menționat, instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit dispozițiilor art.15 din OG nr.51/1997, în cazul în care utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive calculată de la scadența prevăzută în contractul de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului - reținându-se că nu rezultă o obligație legală a utilizatorului de a plăti pe lângă sumele expres precizate anterior și toate celelalte rate de leasing rămase de achitat precum și valoarea reziduală, ceea ce ar reprezenta în mod evident o sarcină excesivă impusă utilizatorului, astfel că aprecierea primei instanțe privind situația mai profitabilă pentru finanțator a neexecutării contractului decât a executării acestuia, apare pe deplin justificată.
Față de aceste împrejurări astfel reținute, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu poate da valoarea unei clauze care, interpretată în manierea indicată de recurenta creditoare, nu ar putea fi decât o clauză abuzivă, cu atât mai mult cu cât contractele de leasing sunt contracte de adeziune în care contestatorii debitori au avut posibilitatea de a negocia cu finanțatorul numai în privința obiectului leasingului a duratei contractului, a plăților ce urmau a fi efectuate iar nu și în privința condițiilor generale de leasing la care au aderat fără a avea posibilitatea negocierii acestora în mod direct cu creditoarea.
De altfel, referitor la acest aspect, se constată că și potrivit răspunsurilor la interogatoriu, recurenta intimată a recunoscut condiționarea eșalonării debitului, de semnarea actului adițional în integralitatea sa, iar în ceea ce privește susținerea recurentei că raporturile juridice născute între aceasta și utilizator și fidejusor, nu au luat naștere în temeiul OG nr.51/1997 ci în temeiul contractelor de leasing încheiate, se constată că dispozițiile ordonanței menționate, privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, reprezintă cadrul legal general ce trebuie să reglementeze inclusiv încheierea contractelor de leasing.
Având în vedere considerentele arătate, tribunalul constată motivele d erecurs formulate în cauză ca nefiind fondate, motiv pentru care în temeiul art.312 rap. la art.3041 cod pr. civilă, va respinge recursul formulat de recurenta - intimată . (R.) SA, împotriva sentinței civile nr._/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
În baza art.274 cod pr. civilă, instanța va lua act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta - intimată . (R.) SA, cu sediul în București, .. 90-92, . 1, împotriva sentinței civile nr._/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – contestatori SULȚ G.-A., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova și SULȚ M., domiciliată în Ploiești, ., județ Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 24.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
N. C. G. M. C.-A. M.
fiind in CO semnează
Președintele instanței
GREFIER
M. - D. B.
operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.C.A.M/ tehnored. TS
2 ex. 26.06.2014.
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f.I. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1433/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 01-11-2013, Tribunalul... → |
|---|
