Fond funciar. Hotărâre din 17-04-2013, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 687/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 687
Ședința publică din data de 17.04.2013
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTORI: D. L. C.
: C. R. I.
GREFIER: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul – reclamant Ș. F. C., domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., împotriva sentinței civile nr._/ 18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – pârâți F. A., domiciliată în orașul Urlați, .. 130, jud. P., C. L. URLAȚI DE A. A L. F. FUNCIAR, cu sediul în orașul Urlați, .. 9, județul P. și C. JUDEȚEANĂ P. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în municipiul Ploiești, ., jud. P..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 10 aprilie 2013 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17 aprilie 2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ pe rolul Judecătoriei Ploiești la 23.12.2011, reclamantul Ș. F. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. L. Urlați de Fond Funciar, C. Județeană P. de Fond Funciar și F. A. să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 16.10.2004 emis de C. Județeană P. de Fond Funciar în favoarea numitului G. N., actualmente decedat, de pe urma defunctei G. Ivonca pentru suprafața de 1,25 ha pe raza orașului Urlați pe fostul amplasament ce a aparținut autorilor săi.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca terenul in litigiu a aparținut autorului său, E. F. Ștefanescu, fiind testată reclamantului prin testament autentic la 01.03.1930, și că terenul in litigiu de 1,25 ha face parte din suprafața de 2,5 ha cu care alcătuiește trup comun.
Reclamantul a arătat că identificarea fostului amplasament al terenului ce a aparținut autorului său, s-a realizat prin raportul de expertiza extrajudiciară Baiuta N. care atestă că terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr._ din 16.10.2004 se suprapune pe fostul său amplasament.
Reclamantul a mai precizat că autorul pârâtei, numitul G. N. nu a avut niciodată teren pe acel amplasament, situație care apreciază că titlul de proprietate în litigiu este afectat de nelegalitate.
În drept: acțiunea a fost întemeiată de Legea 18/1991 și pe disp. art. III lit. a, i și ii din Legea 169/1997.
În anexă, reclamantul a depus raport de expertiza topo extrajudiciară Baiuta N., testament, TP nr._ din 16.10.2004. La termenul de judecată din 06.03.2012, pârâta F. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că titlul de proprietate a fost emis în condiții de legalitate, cu respectarea dispozițiilor Legii 18/1991.
La dosarul cauzei a fost depusă documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate (filele 29 - 34 dosar fond).
La termenul de judecată din 08.05.2012, s-au încuviințat atât reclamantului, cât si pârâtei F. A., probele cu acte și interogatorii (administrate la f. 38 - 39 dosar fond).
Prin sentința civilă nr._/18 septembrie 2012, prima instanță a respins acțiunea civilă având ca obiect „fond funciar” formulată de reclamantul S. F. C. în contradictoriu cu pârâții F. A., C. L. Urlați de A. a L. F. Funciar și C. Județeană P. P. S. D. de Proprietate Asupra Terenurilor, ca neîntemeiată.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat și a reținut, în fapt, următoarele:
Reclamantul Ș. F. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. L. Urlați de Fond Funciar, C. Județeană P. de Fond Funciar și F. A. să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 16.10.2004 emis de C. Județeană P. de Fond Funciar în favoarea numitului G. N., actualmente decedat, de pe urma defunctei G. Ivonca pentru suprafața de 1,25 ha pe raza orașului Urlați pe fostul amplasament ce a aparținut autorilor săi.
Din cuprinsul actelor existente la dosar, prima instanța a reținut că reclamantul este moștenitorul al defunctului S. E. F., situație necontestată de părțile din prezenta cauză și care rezulta implicit și din cuprinsul testamentului autentic lăsat de autorul sau (f. 8 - 9 dosar fond).
Din analiza actelor depuse la dosar, precum și din conținutul sentinței civile_/29.10.2010 (f. 48 - 50 dosar fond), prima instanță a reținut că reclamantul a formulat în temeiul Legii nr. 247/2005 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren totală de 2,50 ha, iar prin H.C.J. nr. 4649/24.08.2006 Anexa 27 Poziția 57 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață, moștenitorilor defunctului Ștefanescu E. F..
Din conținutul aceleiași sentințe, instanța de fond a reținut că pentru o parte din terenurile ce formează suprafața totală de 2,50 ha, respectiv pentru suprafața de 7268 m.p. categoria curți - construcții, pârâta C. Locala Urlați a fost obligată la punerea în posesie pe vechile amplasamente, iar pentru restul de terenuri până la complinirea suprafeței de 2,50 ha, s-a dispus reconstituirea pe alte amplasamente aflate la dispoziția Comisiei Locale Urlați pe baza de ofertă, constatându-se cu prilejul aceleiași judecați, că acele terenuri nu erau libere în sensul dispozițiilor L. fondului funciar.
Din cuprinsul raportului de expertiză topo extrajudiciară Baiuta N. depus de reclamant la dosarul cauzei (f. 4 - 5 dosar fond), prima instanță a constatat că parte din amplasamentul deținut de autorul reclamantului se suprapune cu terenul în suprafața de 1,25 ha ce formează obiectul titlului de proprietate nr._ din 16.10.2004 emis de C. Județeană P. de Fond Funciar în favoarea numitului G. N., situație care însă nu este suficientă în sine pentru a se dispune constatarea nulității titlului de proprietate în litigiu.
Solicitarea reclamantului de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din 16.10.2004 emis de C. Județeană P. de Fond Funciar în favoarea numitului G. N., actualmente decedat, de pe urma defunctei G. Ivonca pentru suprafața de 1,25 ha pe raza orașului Urlați este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Din documentația aferentă emiterii titlului de proprietate nr._ din 16.10.2004 emis de C. Județeană P. de Fond Funciar în favoarea numitului G. N., actualmente decedat (filele 27 - 34 dosar fond), instanța de fond a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,25 ha a respectat dispozițiile legale atunci în vigoare, fiind în strictă conformitate cu cererea de reconstituire formulată de G. N. în baza Legii 18/1991 și înregistrată sub nr. 2480/17.03.1991 raportată la evidențele din Registrul Agricol al orașului Urlați (filele 29 - 32 dosar fond), înscrisuri din care a rezultat că autoarea pârâtei, G. Ivonca a deținut pe raza orașului Urlați, o suprafață de aproximativ 1,50 ha.
De asemenea, din cuprinsul aceleiași documentații, instanța de fond a constatat că terenul ce formează obiectul în litigiu a fost reconstituit conform Legii 18/1991 în baza adeverinței nr. 54/17.09.1991 (fila 24 dosar fond), iar prin H.C.J. nr. 89/15.08.1991 s-a reconstituit suprafața totală de 1,5 ha a autorului paratei după cum urmează: 0,5 ha vie, 0,8 ha acțiuni și 0,2 ha pășuni.
Instanța fondului a constatat din cuprinsul actelor de la filele 21 - 23 dosar fond, că autorul reclamantei, G. N. in calitate de moștenitor al defunctei G. Ivonca a deținut o suprafața de teren de 2,2 ha echivalent arabil în administrarea ., iar prin titlul de proprietate în litigiu s-a atribuit acestuia suprafața totală de 12.500 m.p., în baza actelor de reconstituire mai sus - menționate.
Instanța de fond a constatat, de asemenea, în privința emiterii titlului de proprietate în litigiu a cărui nulitate se solicită că reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile precizate în titlu s-a făcut în strictă conformitate cu dispozițiilor art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 pe sole stabilite de C. L. potrivit legii atunci în vigoare și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, pe amplasamente aflate la dispoziția Comisiei Locale Urlați.
În consecință, în raport de considerentele mai sus detaliate, precum și de dispozițiile art. III alin. 2 indice 2 din Legea nr. 169/1997, modificată prin Legea nr. 247/2005 care dispune în sensul că nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe vechile amplasamente dacă la . Legii nr. 247/2005, vechile amplasamente de care aceștia au fost deposedați, au fost atribuite legal altor persoane, conform Legii nr. 18/1991, instanța fondului a respins acțiunea reclamantului constatând ca neîntemeiată, constatând ca ipoteza legala mai - sus detaliată este incidentă în mod evident și prezentei cauze.
Mai mult decât atât, prima instanță a reținut din conținutul sentinței civile nr._/29.10.2010 a Judecătoriei Ploiești definitivă și irevocabilă (filele 48 - 50 dosar fond), că încă de la data acelei judecăți, instanța a constatat faptul că pentru restul de teren pana la 2,50 ha, cu excepția suprafeței de 7.268 m.p. deținute anterior în proprietatea autorului reclamantului, vechile amplasamente nu sunt libere.
P. toate acest motive, prima instanță a înlăturat apărările reclamantului prin care susține nelegalitatea titlului de proprietate mai sus menționat motivat de faptul că în cauză s-a făcut dovada că autorii paratei F. A. au deținut terenuri pe raza orașului Urlați, terenuri ce au format obiectul unei reconstituiri legale a dreptului de proprietate, astfel cum s-a dispus prin emiterea Titlului de proprietate_/16.06.2004.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, față de faptul că reclamantul a căzut în pretenții, instanța fondului a respins și capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul Ș. F. C. a declarat a recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că la baza reconstituirii proprietății trebuie să stea un titlu vechi de proprietate care să arate locul, vecinătățile, dimensiunile terenurilor, pârâta neproducând nici un act de proprietate, iar la interogare a recunoscut că nu a avut teren în locul în care s-a reconstituit dreptul de proprietate și nu are nici un act de proprietate.
Recurentul–reclamant arată că la data la care s-a emis titlul de proprietate exista cererea autorului recurentului, dar și a recurentului de reconstituire pe vechiul amplasament, care formează un trup compact de teren, precizând că a prezentat instanței de fond expertiza extrajudiciară care identifică terenul conform actelor de proprietate, nu a primit întregul teren în același loc, primind însă o suprafață de 1,8 ha. teren, întrucât s-a acordat pârâtei teren unde nu a avut niciodată.
Recurentul reproșează că în timp ce pârâtei i s-a dat teren, el nu și-a primit terenul la care avea dreptul nici până în prezent, invocă dispoz. art.III alin.1 lit.a pct.ii din Legea nr.169/1997 potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută, actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia în termen legal, libere la data solicitării, Legea nr.169/1997 se aplica la dat reconstituirii dreptului de proprietate al pârâtei în anul 2004, în opinia recurentului, instanța fondului a greșit atunci când a concluzionat că s-au respectat dispozițiile în vigoare la data reconstituirii.
Întrucât recurentul reclamant arată că a dovedit că a deținut teren pe acel amplasament, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pârâta nedovedind că a avut teren pe amplasamentul urmărit, recunoscând totodată că nu are niciun act de proprietate, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 10.04.2013 pârâta F. A. a solicitat respingerea recursului reclamantului, arătând în apărare că sentința atacată este temeinică și legală, fiind pronunțată în urma analizei probelor administrare ce au fost apreciate în mod corect de instanța fondului care a apreciat probatoriul administrat de partea adversă ca fiind irelevant, neîntemeiate pe probe concludente, ci pe susțineri pur formale care nu pot fundamenta o hotărâre judecătorească.
Arată că cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească, recurentul neproducând noi probe în această fază procesuală.
Pârâta arată că prin sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei Ploiești, C. L. Urlați a fost obligată să pună în posesie pe reclamantul-recurent pentru suprafața de 7268 mp. curți construcții în T.113, P.7001, iar până la diferența de 2,5 ha. teren în care ar fi inclusă și suprafața de1,25 ha. teren aflat în proprietatea intimatei din titlul de proprietate nr._/2004 pe un alt amplasament aflat la dispoziția Comisiei Locale.
Instanța fondului a constatat în privința titlului de proprietate pentru care se solicită nulitatea că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în strictă conformitate cu disp. art.14 alin.2 din Legea nr.18/1991 pe sole stabilite de C. L. potrivit legii aflate la acel moment în vigoare și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății.
În raport de considerentele arătate și de dispozițiile art. III alin.22 din Legea nr.169/1997 modificată prin Legea nr.247/2005 care arată că nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor de proprietate obținute de foștii proprietari pe vechile amplasamente dacă la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, vechile amplasamente de care aceștia au fost deposedați au fost atribuite în mod legal altor persoane conform Legii nr.18/1991, intimata-pârâtă arătând că aceasta este și situația sa, fiind posesoare și proprietară de bună credință asupra terenului litigios începând cu data de 16.06.2004 conform titlului de proprietate nr._/2004.
Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Titlul de proprietate nr._/2004 a fost emis la data de 16.06.2004 pe numele moștenitorului G. N., în prezent decedat, de pe urma defunctei G. Ivonca, reconstituindu-se dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de teren extravilan de 1,2500 ha pe raza Orașului Urlați, jud. P., teren situat în T 113 extravilan compusă din P 6988/1 în suprafață de 1,1000 ha și P. 6988/2 în suprafață de 0,15 ha cu care au fost puși în posesie moștenitorii defunctei G. Ivonca, terenul fiind pus la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar prin Protocol de ADS București, cel care îl avea în proprietate fiind administrat de . astfel cum rezultă din adeverința nr.1900/13.02.2012 emisă de Primăria Urlați (fila 22 dosar fond).
Examinând documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, tribunalul reține că prin cererea nr. 2450/17.03.1991, G. N. a solicitat în baza Legii nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha, moștenire de la părinții săi, fiind dovedită deținerea de către autoarea G. Ivonca a unui teren în suprafață de 1,50 ha. ce a fost predat conform Decretului nr. 115/1959, predare confirmată de evidențele existente la OCPI P. și mențiunea de pe Registrul Agricol – vol. 2 fila 44 din anul 1959 (constatări reținute de instanța de recurs din adresa nr. 4073/29.03.2012 emisă de Primăria Urlați, copia registrului agricol, adeverința nr. 3871/1990 eliberată de aceeași primărie - înscrisuri (f. 27 - 32 dosar fond).
Nulitatea operațiunilor sau actelor juridice, îndeplinite în cadrul procedurii de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, se constată în condițiile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, regimul juridic al nulității absolute a actelor de reconstituire fiind conturat în mod riguros.
Prin Titlul V al Legii nr. 247/2005 a fost modificat conținutul art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 fiind introdusă temeiul legal dat de art. III alin. 2 ind. 2, potrivit căreia sancțiunea nulității absolute nu operează asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente, dacă la data intrării în vigoare a legii aceste amplasamente erau atribuite legal altor persoane conform Legii 18/1991. Totodată, prin Titlul VI al Legii nr. 247/2005 au fost modificate dispozițiile art. 2 din Legea nr. 1/2000 în sensul că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, consacrând astfel valabilitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate care au fost emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991 pentru care a fost eliberat titlul de proprietate, aceasta fiind și situația titlului de proprietate nr._/2004 pentru care recurentul solicită constatarea nulității absolute.
De asemenea, potrivit alin. 23 al art. III, „foștii proprietari pot reveni la vechiul amplasament și atunci când persoanele puse în posesie pe aceste terenuri renunță în favoarea lor la titlurile de proprietate deja eliberate”, dar nu a fost exprimată o voință în acest sens din partea pârâtei.
Față de aceste dispoziții legale evocate, instanța fondului a constatat în mod corect că autorilor pârâtei F. A. li s-a reconstituit dreptul de proprietate în mod legal asupra suprafeței de 1,25 ha teren pe raza Orașului Urlați și au fost puși în posesie în mod legal conform Legii nr. 18/1991, cu această suprafață de teren pe vechiul amplasament al autorului reclamantului E. F. Ștefanescu, teren identificat prin raportul de expertiză topo extrajudiciară Baiuta N., iar în speță, nu s-a făcut dovada ca persoanele puse în posesie pe vechiul amplasament al autorului reclamantului, respectiv pârâta F. A. ar fi renunțat la aceste terenuri, nefiind incidente dispozițiile prevăzute art. III din Legea nr. 169/1997, republicată, privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate.
Pronunțându-se asupra unor situații similare supuse analizei sale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în Hotărârea dată în cauza Toșcută și alții c. României făcută publică în data de 25 noiembrie 2008, că anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, se analizează ca o privare de proprietate în sensul celei de-a doua fraze a primului aliniat al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, prin urmare, este permisă numai dacă este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un just echilibru între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului.
În cazul în care anularea titlurilor de proprietate este justificată exclusiv de fapte imputabile autorităților și fără ca beneficiarii titlurilor anulate să primească o despăgubire echitabilă sau un teren echivalent, Curtea arată că, această situație constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, impunând beneficiarilor titlurilor o sarcină specială și exorbitantă care rupe echilibrul între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului.
În cauza Jones c. României, din data de 3 februarie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, consecventă practicii sale jurisprudențiale, a arătat că atât timp cât în sarcina beneficiarului unui act administrativ prin care i se recunoaște dreptul de proprietate, nu se poate reține nicio culpă, anularea acestui act, fără a se oferi o despăgubire echitabilă beneficiarului, pe motiv că autoritățile administrative au descoperit ulterior emiterii actului că nu erau îndeplinite cerințele legale pentru emiterea actului, constituie o privare de proprietate nejustificată. În accepțiunea Curții, atunci când autoritățile încalcă obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor anterior emiterii actului, motivația în sensul că ulterior s-ar fi constatat că nu erau îndeplinite cerințele legale, nu constituie o motivație pertinentă și suficientă, pentru anularea actului administrativ, ceea ce însă în cauză nu se poate constata.
Dimpotrivă, comisiile de fond funciar au verificat îndeplinirea cerințelor prevăzute de Legea fondului funciar în vigoare la acea dată pentru emiterea titlului de proprietate nr._/2004, constatând îndeplinite cerințele legale, constatare făcute ulterior și de instanța fondului în procesul de față, dar și de instanța de recurs în controlul judiciar efectuat asupra hotărârii recurate.
Criticile invocate de recurent în motivele dezvoltate ale căii de atac privind dovedirea deținerii de autorul său a terenului pe amplasamentul solicitat, cererea de reconstituire făcută în acest sens, recunoașterea pârâtei intimate interogate că nu a deținut niciodată teren pe amplasamentul reconstituit, trebuie raportate la dispozițiile evocate anterior și cerințele legale prevăzute de legiuitor pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament, în sensul că s-au respectat dispozițiile legale, atunci, în vigoare și, faptul că parte din amplasamentul deținut de autorul reclamantului se suprapune cu terenul înscris în titlul de proprietate atacat, nu este în sine suficientă pentru a dispune constatarea nulității titlului, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului.
Recurentul invocă dispozițiile art. III alin. 1 lit. a pct. ii din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută actele de constituire și reconstituire în favoarea altor persoane pe vechile amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de aceștia, libere la data solicitării, dar nu aceasta este situația terenului solicitat de recurent, legal reconstituit în favoarea unei alte persoane, terenul nefiind liber, cum de altfel a constatat și Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr._/29.10.2010 (f. 78 - 80 dosar fond).
În ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ din 16.10.2004 emis de C. Județeană P. de Fond Funciar în favoarea numitului G. N., actualmente decedat, Tribunalul reține că, prima instanță a dat o justă interpretare dispozițiilor art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 reținându-se corect valabilitatea acestui titlu de proprietate, motivele invocate în recurs nu sunt întemeiate, față de care recursul se privește a fi nefondat și va fi respins ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Va obliga recurentul la plata către intimata F. A. sumei de 1.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, recurentul căzând în pretenții și fiind în culpă procesuală, conform dovezii de plată din dosarul cauzei (f. 25 dosar recurs), având în vedere și afectarea sumei plătite cu titlu de onorariu asistență juridică în fața instanțelor de fond și recurs, sume identificate în dovezile de plată, acordând în această fază procesuală doar suma plătită cu titlu de cheltuieli de judecată făcute în calea de atac a recursului.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – reclamant Ș. F. C., domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., împotriva sentinței civile nr._/18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – pârâți F. A., domiciliată în orașul Urlați, .. 130, județul P., C. L. URLAȚI DE A. A L. F. FUNCIAR, cu sediul în orașul Urlați, .. 9, județul P. și C. JUDEȚEANĂ P. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în municipiul Ploiești, ., județul P., ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimata F. A. a sumei de 1.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. I. D. L. C. C. R. I.
Fiind transferată la o altă instanță,
semnează președintele instanței
GREFIER,
B. A.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. D.L.C./ Tehnored. T.S.
2 exp./ 24 iunie 2013
Dosar fond nr._ - Judecătoria Ploiești
Jud. fond L. C. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 752/2013. Tribunalul PRAHOVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 694/2013.... → |
|---|
