Contestaţie la executare. Decizia nr. 1454/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1454/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 1454/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1454
Ședința publică din data de 06.11.2013
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTORI - H. A. G.
M. C. A.
GREFIER - Ș. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-contestatoare P. V. domiciliată în F., ., nr.315, ., . și f.f.l. in ., județul Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 13.05.2013 și a sentinței civile nr.523/20.05.2013 pronunțate de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimata B. COOPERATISTĂ „M.” C. cu sediul în C., ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta contestatoare personal și asistată de avocat P. T. și intimata reprezentată de avocat A. M..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 97,00 lei conform chitanței nr.5433/7.10.2013șitimbrul judiciar în valoare de 2,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatei depune la dosar, comunicând și părții adverse, întâmpinare.
Tribunalul invocă din oficiu excepția nulității recursului pentru nemotivare, acordând cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul recurentei contestatoare, având cuvântul, solicită a se lua act că, într-adevăr cererea de recurs a fost formulată fără a fi atașate și motivele de recurs, însă a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de fond în soluționarea acestui petit de cerere privind nulitatea contractului de credit nr.60/30.12.2003.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul, solicită, in baza art.307 C.pr.civila, nulitatea recursului pentru nemotivare; arată că motivul invocat de recurentă nu se încadrează în art.306 alin.2 C.pr.civila în sensul că nu este o nulitate de ordine publică.
Apărătorul recurentei contestatoare, având cuvântul, solicită ca instanța să se pronunțe dacă excepția este sau nu de ordine publică.
Tribunalul urmează a se pronunța asupra excepției invocată, acordând cuvântul și asupra fondului cauzei.
Apărătorul recurentei contestatoare, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond care trebuia să soluționeze capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de credit nr.60/2003.
De asemenea, arată că, în ceea ce privește acest titlu executoriu reprezentat de contractul de credit bancar, competenta materială de soluționare a unei astfel de cereri, revenea judecătoriei ca instanță de drept comun nu ca instanță de executare; calea de atac nu este contestația la executare ci este acțiunea în nulitate.
Consideră că instanța are obligația de a-și verifica competența materială atunci când este investită cu o cerere.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului, urmând a se avea în vedere și motivele prezentate pe larg in întâmpinare. Arată că instanța nu putea să încalce principiul disponibilității, iar excepția invocată nu este o excepție de ordine publică; cu
cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei M. cu numărul_, contestatoarea P. V., în contradictoriu cu B. Cooperatistă “M.” C., a formulat contestație la executare prin care a solicitat: 1. nulitatea absolută a contractului de credit nr.60/30.12.2003; 2) anularea tuturor formelor de executare întocmite de formelor de executare întocmite de Societatea Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G. în dosarul de executare nr.139M/2010, respectiv a somației, procesului – verbal de cheltuieli și a dispoziției de poprire din 19.12.2012; 3) suspendarea executării silite până la soluționarea pe fond a contestației la executare; 4) obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin somația nr.139/19.12.2012 emisă de Societatea Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G. i s-a pus în vedere contestatoarei ca în termen de 15 zile de la primirea acesteia să achite suma totală de 12.872,99 lei, emițându-se la acea dată și dispoziție de poprire către Școala cu clasele I – VIII F. al cărei salariat este contestatoarea.
De asemenea contestatoarea a arătat faptul că procesul–verbal de cheltuieli întocmit de executorul judecătoresc la 19.12.2012 vizează suma de 2351,02 lei, rezultă că debitul către intimata B. Cooperatistă „M.” C. este 10.521,97 lei, debit ce ar avea la bază contractul de credit nr.60/30.12.2003.
A învederat instanței că, așa zisul contract de împrumut care vizează suma de 40.000.000 lei vechi și în care contestatoarea are calitatea de împrumutat a fost încheiat în condiții de fraudă, în sensul că atât semnătura contestatoarei, cât și a celor trei giranți menționați în cuprinsul lui au fost contrafăcute, respectiv falsificate, nici contestatoarea, nici numiții Ș. I., Ș. M. și D. M. nu au semnat niciodată un asemenea contract de împrumut în calitate de debitor împrumutat respectiv giranți și, drept urmare, nu își poate produce efecte juridice față de aceștia.
Contestatoarea mai susține că sunt înscrisuri din care rezultă în mod indubitabil adevărata ei semnătură (documente semnate în calitate de secretar la Școala Generală F. atât în perioada încheierii presupusului titlu executoriu cât și ulterior ).
De asemenea, contestatoarea mai arată că, în situația admiterii prin absurd, că ar fi semnat contractual de credit invocat de intimată drept titlu executoriu, încheierea acestuia nu presupune, ab initio, că ar fi primit din partea acesteia suma reținută în cuprinsul actului, nici intimata și cu atât mai puțin executorul judecătoresc neputând prezenta vreun înscris (chitanță, bon fiscal, ordin de plată) care să ateste în mod irefragabil faptul ca a primit efectiv suma de 40.000.000 lei menționată în cuprinsul actului de credit nr.60/30.12.2003.
A solicitat contestatoarea ca până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare să fie admisă cererea de suspendare a executării, urmând ca instanța să fixeze cuantumul cauțiunii ce urmează a fi achitată pentru punerea în discuție a cererii de suspendare potrivit dispozițiilor art.403 alin.1 C.pr.civ., întrucât prin paragraful al ll-lea al somației nr. 139/19.12.2012 este avertizată de executorul judecătoresc că i se va scoate la vânzare imobilul apartament situat în ..
Susține contestatoarea că, dată fiind lipsa consimțământului său valabil la momentul încheierii contractului de împrumut nr.60/30.12.2003, contractul a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 948 pct.2 si 4 C.civ. și, drept consecință, este nul absolut, situație ce urmează a fi constatată de instanța de judecată.
În drept. Contestatoarea a invocat prevederile art.112 C.pr.civ. rap. la art.399 alin.1 și 3,403 alin.l, 404 alin 1 C.pr.civ, art.948 si 966 C.civ, art.274 C.pr.Civ.
În dovedirea contestației a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul intimatei și a depus la dosarul cauzei copia somației, procesul verbal de cheltuieli și dispoziția de poprire emisă de executorul judecătoresc la 19.12.2012 precum și contractul de credit nr. 60/30.12.2003.
Intimata B. Cooperatistă « M. » C. a depus la data de 14.02.2013 o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la cheltuieli de judecată.
Arată intimata că, în ceea ce privește primul capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de credit nr. 60/30.12.2003 înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat, față de împrejurarea că petenta din prezenta cauză a mai promovat pe rolul Judecătoriei M. cereri ce au avut ca obiect tot „contestație la executare",care au vizat același contract de credit (60/30.12.2003), cereri soluționate prin sentința civilă nr. 855/ 29.09.2011, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 749/16.05.2012 a Tribunalului Prahova și sentința civilă nr. 529/ 15.04.2010, pronunțată în dosarul nr._ .
Susține intimata că, prin sentința civilă nr. 855/29.09.2011 pronunțată în dosar nr._ s-a admis excepția autorității de lucru judecat față de capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de credit nr. 60/30.12.2003, având în vedere sentința civilă nr. 529/15.04.2010 pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a respins contestația la executare formulată de aceeași debitoare împotriva aceluiași contract de credit. De asemenea, se arată că susținerile contestatoarei, în sensul că aceasta nu ar fi semnat contractul de împrumut, nu sunt reale, având în vedere că a fost cercetată alături de Bose I., Bose Toricel, D. M. și Z. M. pentru infracțiunea prev. de disp. art. 215 pct. 2 ,2151 al.1, art.246, art.290 și art.291 C.pen., pentru ca ulterior să aibă calitatea de martor în dosarul nr._ al Judecătoriei A. în care s-a pronunțat sentința penală nr. 209/03.07.2009 rămasă definitivă și irevocabilă.
Mai arată intimata că în dosarul nr._ s-au anulat un număr de 23 de contracte de credit consemnate în raportul de expertiză contabilă B. I., încheiate de alte persoane și în care nu se regăsește ca fiind anulat și contractul de credit nr. 60/30.12.2003 încheiat de contestatoare, toate contractele încheiate fiind deja cenzurate de instanța penală astfel încât și din acest punct de vedere există autoritate de lucru judecat.
A solicitat intimata și respingerea capătului de cerere privind anularea tuturor actelor de executare întocmite de Societatea Civilă și Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G. în dosar nr.139/M/2004, față de împrejurarea că, în mod corect executorul judecătoresc, la cererea creditoarei-intimate a reluat urmărirea împotriva debitoarei contestatoare întrucât instanța de fond a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare formulată de contestatoare în dosar nr._ al Judecătoriei M..
Precizează intimata că singurele forme de executare efectuate de executorul judecătoresc după suspendare au fost emiterea somației nr.139/2012, a procesului verbal de cheltuieli și a unei dispoziții de poprire pe veniturile creditoarei, acte depuse deja la dosarul cauzei, contestatoarea debitoare, nefăcând altceva decât să formuleze apărări de fond vis– a-vis de contractul de credit 60/2003, fără a arăta pentru ce motiv solicită anularea formelor de executare, respectiv ce prevederi legale nu au fost respectate la întocmirea acestor forme de executare.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată având în vedere că P. V. a fost cercetată într-un dosar penal alături de Bose I., Bose Toricel, D. M. și Z. M. pentru infracțiunea prev. de disp. art. 215 pct. 2, 215 1 / 1, 246, 290 și 291 cod penal, pentru ca ulterior, în urma cercetărilor să fie scoasă de sub urmărirea penală, păstrându-și doar calitatea de martor în dosar nr._ al Judecătoriei A. în care s-a pronunțat sentința penală nr.209/03.07.2009 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr.287/R/16 aprilie 2010 a Curții de Apel G..
Arată intimată că, instanța penală investită cu cercetarea unui număr de 79 de contracte de credit derulate în sistem „suveică", a anulat numai 23 din acestea, constatând că celelalte contracte verificate au fost încheiate cu acordul titularilor acestora.
Intimata solicită respingerea ca neîntemeiat și a capătului de cerere privind suspendarea provizorie a tuturor formelor de executare silită, urmând a se avea în vedere reaua credință a debitoarei care a formulat trei contestații la executare solicitând în mod repetat constatarea nulității absolute a contractului de credit nr. 60/30.12.2003, împiedicând astfel intimata creditoare să-și recupereze sumele de bani pe care aceasta le datorează din anul 2003.
A solicitat intimata admiterea excepției autorității de lucru judecat și pe cale de consecință respingerea contestației la executare, iar în subsidiar respingerea contestației ca neîntemeiată.
În cauză s-au administrat probatorii cu acte, instanța de fond dispunând ca SCPEJ Trifina, T. și G. să comunice, în copie conformă cu originalul, dosarul de executare nr.139/M/2010.
La termenul de judecată din 13.05.2013 contestatoarea și-a precizat acțiunea (fila 177), solicitând anularea executării silite pornite împotriva sa, invocând excepția perimării de drept a executării silite – în condițiile în care, susține contestatoarea, intimata nu a mai efectuat nici un demers pe linia executării silite timp de șase luni de zile după pronunțarea deciziei civile nr.749 a Tribunalului Prahova.
La același termen de judecată contestatoarea și-a retras excepția perimării de drept a executării silite, iar instanța a luat act de poziția procesuală a contestatoarei și a admis excepția de lucru judecat cu privire la capătul de cerere referitor la anularea contractului de credit nr.60/30.12.2003, a respins cererea de suspendare a executării silite și a dispus restituirea, către contestatoare, a cauțiunii achitate de aceasta la dispoziția instanței.
Prin sentința civilă nr. nr.523/20.05.2013, Judecătoria M. a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea P. V..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de către contestatoare, anularea tuturor formelor de executare întocmite de formelor de executare întocmite de Societatea Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G. în dosarul de executare nr.139M/2010, respectiv a somației, procesului – verbal de cheltuieli și a dispoziției de poprire din 19.12.2012, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Excepția perimării de drept a executării silite a fost retrasă de contestatoare în ședință publică (aspect de care instanța a luat act la 13.05.2013), iar în ceea ce privește admiterea excepției de lucru judecat cu privire la capătul de cerere referitor la anularea contractului de credit nr.60/30.12.2003 și respingerea cererii de suspendare a executării silite, cu consecința restituirii, către contestatoare, a cauțiunii achitate de aceasta, instanța s-a pronunțat la termenul de judecată din 13.05.2013.
În ceea ce privește cererea de anulare a tuturor formelor de executare întocmite de S.P.E.J. Trifina, T. și G. în dosarul de executare nr.139M/2010, instanța de fond a apreciat că trebuie analizate somația, procesul – verbal de cheltuieli și dispoziția de poprire din 19.12.2012.
Instanța de fond a apreciat că, prin probele administrate în cauză, P. V. nu a dovedit existența niciunei cauze de natură să atragă anularea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc.
Astfel, instanța a considerat că actele de executare mai sus menționate (somația, procesul – verbal de cheltuieli și dispoziția de poprire din 19.12.2012) au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale, o eventuală anulare a lor ar fi fost doar consecința desființării contractului de credit nr.60/30.12.2003. Ori, contractul de credit nr.60/30.12.2003 nu a fost desființat (și este autoritate de lucru judecat în acest sens) și reprezintă un titlu executoriu perfect valabil, în baza căruia s-a demarat procedura executării silite.
Împotriva acestei sentințe precum și a încheierii de ședință din data de 13.05.2012 a declarat recurs în termen legal contestatoarea criticându-le ca nelegale și netemeinice.
A criticat recurenta contestatoare încheierea de ședință și sentința pronunțată, arătând că, instanța de fond pronunță încheierea de ședință din data de 13.05.2013, și pe cale de consecință și sentința civilă nr. 523/2013, cu încălcarea normelor de procedură ce țin de competența materială a judecătoriei ca instanță de executare. Ca atare susține că, în cauza de față Judecătoria M., că instanța de executare nu avea competența materială de a soluționa pe calea contestației la executare capătul de cerere privind nulitatea contractului de credit.
Competența de soluționare materială a unei astfel de cereri, revenea judecătoriei ca instanța de drept comun și nu ca instanță de executare, acest lucru rezultă din interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 399 alin. 3 Cod de Procedură Civilă.
Potrivit acestui text de lege se arată foarte clar că atunci când contestația de executare se face împotriva unui titlu executori, altul decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca apărări de fond, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Ori, este mai mult decât evident că împotriva unui contract de credit bancar, ca cel din prezenta contestație, pentru verificarea legalității sau nelegalității sale se poate exercita acțiunea în nulitate, ca acțiune de drept comun și nu ca o apărare excepțională în contestație la executare.
De aceea susține că instanța de judecată, ca instanță de executare trebuia să constate că nu poate face obiectul unei contestații o astfel de cerere și ca atare trebuia să disjungă acest capăt de cerere și să îl treacă în competența de judecată a instanței de drept comun.
Neprocedând astfel apreciază că Judecătoria M., a pronunțat o hotărâre nelegală.
Critică recurenta contestatoare sentința arătând că, în mod greșit s-a reținut și judecat în cadrul contestației la executare excepția autorității de lucru judecat. Soluția instanței nu este legală întrucât aceasta nu a verificat dacă în cauză sunt sau nu întrunite cerințele acestei excepții. Din analiza succintă a actelor din doar, se poate concluziona că nu reiese identitatea de părți și cauză, între situația dedusă judecății și cea invocată de partea adversă.
În primul rând nu există identitate de părți, întrucât în procedurile anterioare intimata a fost Cooperativa de Credit Belșugul M., iar acum intimată apare B. Cooperatistă M. C..
De asemenea nu s-a făcut o analiză clară a identității de cauză. În condițiile în care cauzele de nulitate pot fi multiple, instanța avea obligația să verifice dacă este vorba de una și aceeași cauză de nulitate invocată în ambele cazuri.
Dar așa cum am precizat, o astfel de verificare nu putea să fie făcută decât de instanța competentă material să judece o astfel de cerere și nu instanța de executare.
Pentru aceste considerente solicită, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la judecătoria M., în vederea soluționării petitului privind nulitatea contractului de credit ca instanță de drept comun și nu ca instanță de executare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând încheierea și sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată următoarele:
Recursul este fondat, dar pentru motivul de ordine publica, ce va fi invocat si examinat din oficiu, potrivit art. 306 alineatul 2 din Codul de procedură civilă.
Prin contestația la executare formulată recurenta contestatoare a solicitat nulitatea absolută a contractului de credit nr. 60/30.12.2003, anularea tuturor formelor de executare întocmite de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești Trifina, T. și G. în dosarul de executare nr. 139/M/2010, respectiv a somației, Procesului Verbal de cheltuieli și dispoziției de poprire din 19.12.2012, suspendarea executării silite până la soluționarea pe fond a contestației la executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 13 mai 2013, instanța de fond a luat act de retragerea de către recurenta contestatoare a excepției perimării, a admis excepția autorității de lucru judecat privind primul capăt de cerere de anulare a contractului de credit nr. 60/31.12.2003, a respins cererea de suspendare a executării silite formulate de contestatoare și a dispus restituirea către aceasta a cauțiunii în sumă de 1000 lei.
Prin sentința recurată a dispus respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Tribunalul constată că în mod greșit și cu încălcarea normelor de competență materială a instanței ca instanță de executare a soluționat capătul de cerere privind constarea nulității absolute a contractului de credit nr. 60/30.12.2003.
Potrivit art. 399 alin. 1 C. pr. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Potrivit art. 399 alin. 3 C. pr. civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța de judecată, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Contestația la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să ofere lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu ce urmează sa fie valorificat.
În cazul titlurilor care nu provin de la organe de jurisdicție, debitorul are dreptul sa invoce, pe calea contestației, toate apărările de fond referitoare la existenta, întinderea și valabilitatea creanței.
Această posibilitate există numai în măsura în care legea nu deschide celui interesat o cale specială, cum ar fi, de exemplu, acțiunea în anulare împotriva.
Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 3 C. pr. civ, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executori, dacă legea nu prevede în acest scop, o altă cale de atac.
În acest context instanța de fond trebuia să disjungă cererea privind constarea nulității absolute a contractului de credit nr. 60/31.12.2003, urmând a fi soluționată de instanța de fond ca instanță de drept comun iar nu ca instanță de executare.
Așa fiind, tribunalul va admite recursul potrivit art. 312 alin. 3 C. pr. civ. cu aplicare disp. art. 304 alin. 5 C. pr. civ. va admite recursul, va casa în parte încheierea de ședință din data de 13.05.2012 și sentința civilă nr. 523/20.05.2013, ambele pronunțate de Judecătoria M. și va trimite cauza, sub aspectul petitului vizând constatarea nulității absolute a contractului de credit nr. 60/30.12.2013, spre competentă soluționare Judecătoriei M., ca instanță de drept comun.
Cu privire la celelalte critici din motivele de recurs, tribunalul va admite excepția nulității recursului potrivit disp. art. 306 alin. 1 C. pr. civ. și va constata nulitatea celorlalte motive de recurs depuse la termenul de judecată din data de 09.10.2013 pentru nemotivare în termenul legal imperativ.
Astfel, disp. art. 306 C. pr. civ statuează că, nedepunerea motivelor de recurs în termenul legal, atrage neluarea lor în seamă și, pe cale de consecință, determină nulitatea recursului, deoarece neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul reglementat de lege, atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei.
Depunerea motivelor de recurs la data de 09.10. 2013, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 306 alin. 1 C. pr. civ., care statuează că, recursul este nul dacă nu este motivat în termenul prescris de lege, adică 15 zile de la comunicarea hotărârii, conform art.303 alin. 1 C.pr. civ.
Recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Potrivit art. 303 alin. 1 C. pr. civ., termenul pentru depunerea motivelor de recurs curge de la comunicarea hotărârii chiar dacă cererea de recurs s-a făcut mai înainte.
În cauza de față, comunicarea hotărârii s-a făcut către recurenta contestatoare, conform dovezii de comunicare de la fila 191 dosar fond, la data de 01.07.2013, dată de la care, în termen de 15 zile. Aceasta trebuia să depună alături de cererea de recurs și motivele căii de atac exercitate, adică, la data de 17 iulie 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenta-contestatoare P. V. domiciliată în F., ., nr.315, ., . și f.f.l. in ., județul Prahova împotriva încheierii de ședință din data de 13.05.2013 și a sentinței civile nr. 523/20.05.2013, ambele pronunțate de Judecătoria M. în contradictoriu cu intimata B. COOPERATISTĂ „M.” C. cu sediul în C., ., județul Prahova.
Casează în parte încheierea de ședință din data de 13.05.2012 și sentința civilă nr. 523/20.05.2013, ambele pronunțate de Judecătoria M. și trimite cauza, sub aspectul petitului vizând constatarea nulității absolute a contractului de credit nr. 60/30.12.2013, spre competentă soluționare Judecătoriei M., ca instanță de drept comun.
Admite excepția nulității recursului vizând celelalte critici inserate în motivele de recurs depuse la termenul de judecată din data de 09.10.2013, invocată din oficiu.
Constată nulitatea celorlalte motive de recurs depuse la termenul de judecată din data de 09.10.2013 pentru nemotivare în termenul legal imperativ.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. N. H. A. G. M. C. A.
GREFIER
Ș. M.
Operator de date cu caracter personal 5595
Redactat/tehnored. CN
3 ex./ 11.12.2013
Df._ Judecătoria M.
Jf M. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 147/2015. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 648/2013.... → |
|---|
