Recuzare executor. Decizia nr. 407/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 407/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 407/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 407
Ședința publică din data de 11.03.2013
Instanța constituită din:
Președinte: D. L. C.
Judecător: C. R. I.
Judecător: C. I.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – petent S. P., domiciliat în comuna Dumbrăvești, ., județul Prahova, împotriva încheierilor de ședință din datele de 01.10.2012 și 08.10.2012 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul B. M. S., cu sediul în municipiul Ploiești, Piața V. nr. 9, .. B, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul reprezentat de S. M., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la identificarea reprezentantului recurentului S. M..
Reprezentantul recurentului depune la dosar note de ședință și solicită instanței acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța acordă cuvântul părții prezente în dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul recurentului solicită instanței admiterea recursului. Arată că a intrat în posesia anumitor documente care reflectă ce a susținut pe fond. executorul a încălcat dispozițiile art. 27 pct. 1 din Cod de Procedură Civilă, a susținut că face ce vrea cu legea, intenția lui fiind numai aceea de a încasa onorariul. Mai arată că tatăl său a fost supus unui abuz, fiind executat silit. În referatul întocmit de parchet se arată că unul din martori a recunoscut că a fost luat de acasă de executor, l-a dus la teren și l-a pus în posesie. De asemenea, arată că la dosar nu este nici o înștiințare. Totodată, arată că se încalcă dispozițiile art. 388 Cod de Procedură civilă.
În baza dispozițiilor art. 68 alin. 4 Cod de procedură civilă, instanța reține concluziile formulate de mandatarul recurentului și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 10.08.2012, sub nr._, petentul S. P. a formulat cerere de recuzare a executorului judecătoresc M. S..
În motivare, a arătat că intimatul a înființat abuziv, tendențios și cu rea – credință, doua dispoziții de poprire folosindu-se în mod abuziv de sentința civilă nr. 9819/2005 pronunțată de Judecătoria Ploiești și decizia civilă nr. 3394/2005 pronunțată de Tribunalul Prahova. Astfel, în prima dispoziție de poprire, suma poprită a fost de 600,42 lei, deși în sentința civilă nr. 9819/2005 era consemnată suma de 143,42 lei, aceasta fiind reținută integral, iar în a doua dispoziție de poprire suma poprită a fost de 2.666 lei, din care în luna iulie 2010 s-a poprit suma de 309 lei și în luna august 2010 a fost poprită suma de 309 lei.
A mai învederat petentul că intimatul a arătat că aplică legea cum dorește și după bunul său plac și a încălcat dispozițiile art. 27 alin. 7 și 9 C. p.c când a emis somația nr. 74/31.07.2012, aceasta fiind în contradicție totală cu realitatea.
S-a mai susținut, totodată, că prin două expertize topo întocmite de expert Ș. Madena și B. L. s-a dovedit împrejurarea că petentul nu a stăpânit și nu stăpânește nici în prezent terenul atribuit lui S. G. prin sentința civilă nr. 9819/2005 a Judecătoriei Ploiești. Prin comportamentul său, intimatul l-a favorizat pe S. G., contrar prevederilor art. 373 alin. 6 C. p.c.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 27 pct. 7, art. 27 pct. 8, art. 27 pct. 9 C. p.c.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Legal citat, intimatul nu a formulat apărări raportat la cererea formulată de petent.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și a fost audiat martorul M. M., a cărui declarația a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Prin încheierea de ședință din data de 08.10.2012, Judecătoria Ploiești a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect recuzare executor judecătoresc, formulată de petentul S. P., prin reprezentant S. M., în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc M. S..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin somația nr. 74/31.07.2012 emisă de B. M. S., petentului S. P. i s-a adus la cunoștință ca în termen de 5 zile de la primirea, lăsarea, afișarea somației să lase în deplină posesie și pașnică folosință terenul în suprafață de 1.440 m.p. atribuit numitului S. G., în caz de neconformare, urmând a se proceda la executarea silită în conformitate cu dispozițiile art. 3717 C. p.c.
În cuprinsul somației se menționa împrejurarea că executarea se face la stăruința creditorului S. G..
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a reieșit împrejurarea că în cursul anului 2010, numitul S. G. a mai solicitat B. M. S. punerea în posesie în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9810/2005 pronunțată de Judecătoria Ploiești, acesta fiind pus în posesie conform procesului - verbal din data de 08.04.2010 din cadrul dosarului de executare nr. 74/2008 întocmit de același executor judecătoresc.
Ulterior, numitul S. G. s-a adresat din nou executorului judecătoresc pentru a-l pune în posesie, conform titlului executoriu menționat mai sus.
Petentul a susținut că nu s-a opus niciodată punerii în executare a titlului executoriu, pe de o parte, iar pe de altă parte, a învederat instanței că executorul se află în una din situațiile menționate în cuprinsul art. 27 alin. 7, 8 și 9 C.p.c.
Conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 „Executorii judecătorești pot fi recuzați în cazul în care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 și 9 din Codul de procedură civilă” Acest articol trimite la cazurile în care judecătorii pot fi recuzați, aplicându-se în mod corespunzător și experților.
Potrivit art. 27 pct. 7 “Judecătorii pot fi recuzați dacă și-au spus părerea cu privire la pricina ce se judecă”
Art. 27 pct. 8 dispune că “Judecătorii (executorii) pot fi recuzați dacă au primit de la una din părți daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri, iar conform art. 27 pct. 9 “Judecătorii (executorii) pot fi recuzați dacă este vrăjmășie între el, soțul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv și una dintre părți, soții sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.”
Potrivit acestor prevederi legale, reiese că dispozițiile art. 27 pct. 7 C.p.c. nu se aplică executorilor judecătorești, prin urmare instanța nu va analiza îndeplinirea condițiilor instituite de aceste dispoziții legale în prezenta cauză.
Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor art. 27 pct. 8 C.p.c., instanța constată că petentul nu a făcut dovada că executorul judecătoresc ar fi primit daruri sau făgăduieli de daruri de la numitul S. G.. Împrejurarea că creditorul S. G. este cel ce avansează cheltuielile cu executarea nu este de natură a atrage aplicarea dispozițiilor art. 27 pct. 8 C.p.c., fiind în concordanță cu dispozițiile art. 3717 C.p.c., conform căruia „Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a unei alte activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop”.
Nici dispozițiile art. 27 pct. 9 C.p.c. nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât petentul nu a făcut dovada relațiilor de vrăjmășie care ar exista între executorul judecătoresc sau rudele acestuia și petent sau rudele acestuia, deși în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C.p.c. îi incumba sarcina probei pe acest aspect.
Faptul că executorul judecătoresc i s-a adresat petentului în anul 2008 amenințându-l că „o să-i ia casa și o să-l bage în închisoare”, astfel cum a arătat martorul audiat în cauză, nu este de natură a demonstra relațiile de dușmănie existente între părți, cu atât mai mult cu cât executorul judecătoresc nu are atribuții în ceea ce privește cercetarea penală a persoanelor, iar executarea silită cu care acesta este învestit se desfășoară cu respectarea condițiilor prevăzute de Codul de procedură civilă, executarea silită fiind supusă controlului judecătoresc în ipoteza în care petentul ar considera că aceasta s-a desfășurat în mod nelegal.
Împrejurarea învederată de petent că și-a executat de bunăvoie obligația stabilită prin titlul executoriu nu este un motiv de natură a determina admiterea cererii de recuzare, ci poate fi invocată în cadrul unei contestații la executare în care instanța va analiza legalitatea și temeinicia actelor de executare, aceasta cu atât mai mult cu cât executorul judecătoresc este un terț în cadrul procedurii execuționale fără drepturi și interese proprii, acesta acționând la solicitarea uneia dintre părți, în cazul dat numitul S. G..
Pentru motivele arătate, instanța de fond a apreciat că in cauza nu sunt îndeplinite condițiile instituite de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 188/2000, astfel ca a respins cererea petentului, ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii de ședință din data de 08.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a declarat recurs petentul S. P., solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărâri instanței de fond, in sensul recuzării executorului judecătoresc M. S..
Recurentul – petent considera ca sunt îndeplinite condițiile instituite de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 188/2000, republicata, in special, prevederile art. 27 pct. 7 Cod procedura civila, dovedite cu înscrisuri si cu declarația martorului M. M., pe care instanța de fond nu le-a luat in considerate, precum si prevederile art. 27 pct. 9 din cod privind relația de vrăjmășie dovedita cu înscrisuri si cu declarația aceluiași martor.
Se precizează că executorul judecătoresc M. S. a înființat abuziv, tendențios si cu rea – intenție, doua dispoziții de poprire, folosindu-se in mod abuziv de sentința civila nr. 9819/2005 pronunțata de Judecătoria Ploiești si de decizia civila nr. 3394/2005 pronunțata de Tribunalul Prahova. In prima dispoziție de poprire, suma poprita a fost de 600,42 lei (dosar de executare nr. 84/2006), deși in sentința civila nr. 9819/2005 era consemnata suma de 143,42 lei, fiind reținuta integral, iar in dosarul de executare nr. 74/2008 întocmit in baza sentinței civile nr. 9819/2005 a dispus abuziv a doua dispoziție de poprire, suma poprita fiind de 2.666 lei, din care au fost poprite sumele, astfel: in luna iulie 2010, suma de 309 lei, in luna august 2010, suma de 309 lei, in luna septembrie 2012, suma de 309 lei si in luna octombrie 2012, suma de 309 lei.
In conformitate cu prevederile art. 281, art. 371 din Codul de Procedura Civila, recurentul – petent arată că a solicitat anularea dispoziție de poprire emisa de B. M. S. in dosarul de executare nr. 74/2008, deoarece, in acest dosar, S. P. nu poate sa fie debitor, întrucât nu are nici o culpa in formularea diverselor acțiuni sau cereri de executare silita privitoare la terenurile atribuite lui S. G., însă intimatul M. S. a refuzat, motivând ca aplica legea astfel cum dorește si după bunul plac.
Recurentul – petent consideră că a dovedit prin doua expertize topo, din care una întocmita de expertul B. L. in dosarul nr._ (in care s-a hotărât definitiv si irevocabil prin sentința civila nr._ ca procesul - verbal încheiat la data de 08.04.2010 efectuat in dosarul execuțional nr. 74/2008 al B. M. S. sa fie anulat, iar intimatul S. G. a fost obligat la plata sumei de 2.055 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata) si cea de a doua expertiza întocmita de expertul S. Madena in dosarul nr. 5745/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești (unde intimatul S. G. a fost sancționat pentru ocuparea abuziva a altui teren care aparține contestatorului S. P.), ca nu a stăpânit si nu stăpânește nici in prezent terenul atribuit lui S. G. prin sentința civila nr. 9819/2005 a Judecătoriei Ploiești.
Totodată, menționează că de punerea in posesie a profitat numai intimatul S. G., iar contestatorul S. P. nu a avut niciun beneficiu, astfel cum s-a precizat in expertizele topografice efectuate in dosarele mai - sus menționate si in hotărârile nr. 9819/2005 si nr._/2011.
Pentru a dovedi aceasta contradicție, recurentul – petent arată că a depus la dosar procesele - verbale încheiate la datele de 26.05.2008, 06.08.2008, 13.10.2009 si 08.04.2010, care dovedesc intenția nelegala a B. M. S. de a favoriza pe intimatul S. G., fiind in contradicție cu prevederile art. 373 alin. 6 Cod de procedura civila.
Aceasta contradicție rezulta si din expertizele topografice efectuate in dosarele mai sus - menționate, unde s-a stabilit cu exactitate ca lotul atribuit intimatului nu a fost stăpânit si nu este stăpânit nici in prezent de către S. P..
Totodată, in opinia recurentului, acesta considera că intimatul B. M. S. a dorit sa fie in conformitate cu art. 399 alin. 2 si alin. 2 ind. 1 din Codul de procedura civila, atunci când a emis somația nr. 74/31.07.2012 (anexata la cerere), fiind in contradicție totala cu realitatea (întrucât S. G. are terenul in suprafața de 1.440 m.p. dat in arenda la Asociația Agricola si este cultivat cu porumb in anul 2012, conform contractului de arendare din 05.05.2012) si cu procesele - verbale emise, sentințele civile, notificarea emisa de B. M. D., cu notificarea depusa prin posta in termen legal, cu expertizele topografice, etc.
In conformitate cu prevederile art. 2516 alin. 2, art. 2517, art. 2520 alin. 7 din Codul civil si cu prevederile art. 405 din Codul de procedura civila pentru dreptul de a obține executarea silita a unei hotărâri judecătorești, precum si pentru plata sumelor datorate executorului judecătoresc, recurentul – petent arată că se aplica prescripția extinctiva si prescripția dreptului de a cere executarea silita. Astfel, demersurile făcute de S. G. au fost făcute tardiv, rămânând in pasivitate.
Se precizează, de asemenea, de recurent că, în conformitate cu art. 391 din Codul de procedura civila, încălcarea dispozițiilor art. 387 alin. l, art. 389 din cod atrag anularea executării silite.
Pe cale de consecința, recurentul – petent solicită admiterea cererii de recuzare a executorului judecătoresc M. S., in conformitate cu art. 27 alin. 7 si alin. 9 din Codul de procedura civila.
La termenul procesului în recurs din data de 07 ianuarie 2013, recurentul a depus o dezvoltare a motivelor căii de atac, reluând, în esență, aceleiași argumente și considerente din cererea inițială, atașând, totodată, referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești la data de 05.12.2012 și sentința civilă nr._/23.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, iar la data de 11 martie 2013, recurentul, prin procurator, a formulat note de ședință.
Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cerere și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată recursul nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Conform dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești pot fi recuzați în cazul în care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 și 9 din Codul de procedură civilă.
Recuzarea executorului judecătoresc este mijlocul procedural prin intermediul căruia partea interesată poate solicita, în cazurile prevăzute de lege, îndepărtarea executorului judecătoresc care îndeplinește actele de executare silită. Executorii judecătorești pot fi recuzați în cazul în care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ., iar în calea de atac a recursului, petentul - recurent și-a limitat cererea de recuzare a executorului pe dispozițiile art. 27 pct. pct. 7 și 9 din cod, invocate în cererea de recurs.
Motivul căii de atac prin care se invocă cele două expertize topografice efectuate în procesele - civil (dosarul nr._ ) și penal (dosarul nr. 5745/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești), din care ar rezulta ca petentul – recurent nu a stăpânit și nu stăpânește nici în prezent terenul atribuit numitului S. G., nu poate fi analizat de instanța de recurs, întrucât privește o stare de fapt constată cu autoritate de lucru judecat de instanța civilă, ce nu mai poate face obiectul controlul judecătoresc nici in cadrul contestației la executare (având în vedere că titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească) și cu atât mai puțin în cadrul demersului judiciar declanșat prin cererea de recuzare a executorului judecătoresc.
Trimiterea la aceleiași expertize topografice efectuate în cauzele invocate și a faptului că punerea în posesie a profitat numai intimatului S. G., iar recurentul, în opinia proprie, nu a avut nici un beneficiu, nu poate fi a analizat în cadrul recursului promovat, atât timp cât acesta privește acte de executare silită a căror legalitate și temeinicie nu poate fi cercetată în această cale de atac ce nu vizează acte de executare, ci comportamentul executorului recuzat.
Nici procesele - verbale încheiate la datele de 26.05.2008, 06.08.2008, 13.10.2009 si 08.04.2010 invocate de recurent în dezvoltarea motivelor de recurs, care, în opinia acestuia, dovedesc intenția executorului judecătoresc M. S. de a favoriza pe intimatul S. G., in contradicție cu prevederile art. 373 alin. 6 Cod procedura civila, temei invocat de recurent, nu pot face obiectul analizei acestei instanțe, cât timp legiuitorul a deschis o cale specială dată de contestația la executare, în cadrul căreia se poate analiza legalitatea și temeinicia actelor de executare (în care se includ și procesele – verbale arătate de recurent în cererea de recurs) de către instanța de executare și, în nici un caz, nu pot constitui un motiv de susținere a cererii de recuzare, așa cum a reținut, în mod corect, și instanța fondului în considerentele sale.
În aceleași considerente expuse se înscriu și motivele cererii de recurs prin care recurentul invocă prevederile art. 2516 alin. 2, art. 2517, art. 2520 alin. 7 din Codul civil și prevederile art. 405 din Codul de procedura civila privind dreptul de a obține executarea silita a unei hotărâri judecătorești, invocarea de același recurent a prescripției extinctive cu privire la plata sumelor datorate executorului judecătoresc, prescripția dreptului de a cere executarea silita ce ar fi aplicabil în speță și pe cale de consecință, caracterul tardiv al demersurilor făcute de S. G., precum și invocarea de recurent a încălcării dispozițiilor art. 387 alin. l, art. 389 din cod ce ar atrage anularea executării silite, toate aceste motive nu pot fi primite, ele fiind în căderea instanței învestite în cadrul unei contestații la titlu, și nu în căderea instanței ce cercetează incidentul recuzării executorului care coordonează executarea silită.
Examinând recursul formulat și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul îl constată, de asemenea, nefondat, prima instanță reținând, în mod corect, că dispozițiile art. 27 pct. 7 din codul de procedură civilă nu pot fi aplicabile executorului judecătoresc și, pe cale de consecință, în mod întemeiat nu a analizat îndeplinirea condițiilor instituite de această dispoziție legală în cauză, iar în cea ce privește temeiul procesul al recuzării întemeiat pe dispozițiile art. 27 pct. 9 din cod, petentul – recurent nu a produs probe, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil, care să susțină o relație de dușmănie ce ar exista între executorul judecătoresc sau rudele acestuia, pe de o parte și petent sau rudele acestuia, pe de altă parte.
Acuzațiile sau suspiciunile de favorizare a vreuneia din părțile implicate în procedura de executare silită prin actele întocmite aduse de petent, executorului, amenințările proferate de executor la adresa petentului privind deposedarea de imobil sau o posibilă privare de libertate a petentului, amenințări proferate în cursul anului 2008 (mult anterior deschiderii executării pe cale silită la străduința creditorului S. G. în anul 2012), probate cu depoziția martorului ascultat de instanța fondului, nu pot imprima relație executor - debitor petent natura unei relații de vrăjmășie, cu atât mai mult cu cât incidentul petrecut în cursul anului 2008 și relatat de martora M. M. la data de 01.10.2012 apare izolat, singular, fără caracter de repetativitate, care să conducă la concluzia recurentului că relația cu executorul poate îmbrăca caracterul cerut de art. 27 pct. 9 din cod.
Ca atare, instanța de recurs în acord cu instanța fondului, constată lipsa naturii cerute de temeiul legal evocat și faptul că nu pot fi interpretate conform voinței recurentului, iar actele de executare făcute de executor fără respectarea dispozițiilor legale în materie pot fi cenzurate prin controlul judecătoresc, pe calea procesuală distinctă pusă la dispoziție de legiuitor.
Față de aceste considerente expuse nu pot fi analizate nici înscrisurile atașate dezvoltării motivelor de recurs constând în referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești la data de 05.12.2012 și sentința civilă nr._/23.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Cum nici unul dintre motivele invocate de recurentul – petent nu este de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii care este temeinică si legală, apreciind că prima instanță a soluționat cererea de recuzare a executorului judecătoresc cu respectarea dispozițiilor legale în materie, recursul urmează a fi respins, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul – petent S. P., domiciliat în comuna Dumbrăvești, ., județul Prahova, împotriva încheierilor de ședință din data de 01.10.2012 și din data de 08.10.2012 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul B. M. S., cu sediul în municipiul Ploiești, Piața V. nr. 9, .. B, ., județul Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
D. L. C. C. R. I. C. I.
GREFIER,
B. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. D.L.C./ Tehnored. D.L.C.
2 exp./ 22.04.2013
Dosar fond nr._ - Judecătoria Ploiești
Jud. fond F. I. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 648/2013.... | Reziliere contract. Decizia nr. 122/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
