Contestaţie la executare. Decizia nr. 430/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 430/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 430/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 430
Ședința publică din data de 08.10.2015
PREȘEDINTE – C. R.
JUDECĂTOR – M. N.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - contestatoare ., J_, CUI RO14077535, cu sediul în ., ., județ Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 384/16.01.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații B. P. L. G. I. SA, J_, CUI RO23991174, cu sediul în București, .. 40-44, . și F. L. R. I. SA, J40/_/2003, CUI_, cu adresa pentru notificări și corespondență în București, .. 40-44, .. 1, sector 1.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 08.10.2015, când a dat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, contestatoarea S.C. N. S. S.R.L a solicitat în contradictoriu cu intimatele B.N.P P. L. G. I. S.A. și F. L. R. I. S.A., anularea formelor de executare, respectiv a Procesului Verbal de Licitație Mobiliara din data de 20 noiembrie 2012 prin care s-a procedat la adjudecarea bunurilor mobile precum și a actelor subsecvente respectiv cererea de continuare a executării silite formulate de noul creditor F. L. România I. S.A.
În motivare, s-a arătat că între B. P. L. G. I. SA și contestatoare s-a încheiat contractul de credit nr. 630 din 23.09.2010, prin care debitorului i s-a acordat un credit, pentru o perioada de 51 luni, pentru achiziționarea unui Tractor marca Steyr/CVT 6175-productie 2010 și a unui plug marca Pottinger/servo 35-4 trupite-producție 2010. Prețul obiectului finanțat, fără TVA este în suma de 111.400 euro, (fiind achiziție intracomunitara TVA a fost dedus). Între părți, a fost încheiat contractul de garanție reală imobiliară asupra unui echipament prin care contestatoarea-debitor gajist, a consimțit să constituie o garanție reală mobiliară asupra "obiectului finanțat" (tractor marca Steyr/CVT 6175-producție 2010 și a unui plug marca Pottinger/servo 35-4 trupite-productie 2010), până la concurența sumei de 134,991, 75 EUR, în beneficiul creditorului gajist.
Potrivit art. 4.1. din contract "drepturile de executare conferite unui creditor garantat....se vor naște la momentul semnării prezentului contract și vor putea fi exercitate de către creditorul gajist în orice moment și fără notificare prealabilă privind orice parte din obiectul finanțat, ca urmare a producerii unui caz de neexecutare a obligațiilor debitorului gajist născute din sau în legătura cu contractul de credit sau cu acest contract..."
Potrivit art. 4.5 din contract "părțile recunosc ca acest contract constituie titlu executoriu în conformitate cu art. 17 din Legea garanțiilor reale mobiliare".
În conformitate cu art. 4.6 din acest contract "in caz de neexecutare, creditorul gajist poate folosi mijloacele proprii pentru luarea în posesie a bunului afectat garanției".
Până la momentul adjudecării, obiectul finanțat se afla în custodia creditorului ca urmare a sechestrării bunului și predării sale în custodia acestuia, la data de 05.07.2012, conform procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc. La momentul prezentării executorului acesta a identificat cu ușurința bunul și nu s-a opus sub nici o formă executării, nu a încercat să sustragă bunul și nici sa îi producă vreo deteriorare, astfel încât măsura sechestrării și predării sale în custodia creditorului a fost exagerată, nefiind întrunite condițiile legale care impuneau o astfel de măsură.
Creditorul a depozitat bunul în condiții improprii, care nu garantează integritatea sa fizică. Astfel, la data sechestrării bunului, executorul judecătoresc a menționat explicit în procesul verbal faptul că bunul este în "stare de funcționare buna, fără a prezenta geamuri sparte" referitor la tractorul marca Steyr/CVT 6175-producție 2010. La momentul prezentării expertului tehnic în vederea efectuării raportului de expertiza, bunul prezenta deteriorări, respectiv "lipsa geamului spate dreapta". Iar pe perioada depozitării bunurilor la un terț de către custode acestea au fost utilizate de către terțul-depozitar ceea ce a determinat spargerea unui geam, defectarea planetarei, ruperea șuruburilor de forfecare).
În plus, s-a constatat și cu ocazia efectuării Raportului de evaluare - contestat de asemenea, că asupra bunurilor s-au efectuat și lucrări de intervenție la cererea creditorului (schimbări filtre și uleiuri) pe perioada în care bunul se afla sechestrat și în custodie, lucrări care nu sunt de natura să conserve valoarea sau bunul, ci sunt lucrări care sunt necesare doar în vederea utilizării bunului, situație care nu era în discuție.
În ceea ce privește bunul plug marca Pottinger/servo 35-4 trupite-producție 2010, la momentul sechestrării acesta avea dezasamblata o parte componentă, a adus la cunoștința creditorului faptul că aceasta se află la sediul punctului său de lucru și o poate ridica oricând dorește iar asamblarea se face ușor însă creditorul nici până în prezent nu a demonstrat interes în recuperarea acesteia, susținând însă că contestatoarea trebuie să suporte contravaloarea unei noi părți.
La data de 20 octombrie 2012, executorul judecătoresc a organizat o licitație publica pentru vinderea bunurilor, la care s-a prezentat reprezentantul creditorului și totodată custodele bunurilor. La respectiva procedură nu a existat nici un ofertant și nu au fost respectate nici dispozițiile Codului de Procedura Civila, licitația fiind ținută la sediul Biroului executorului judecătoresc fără ca bunurile supuse vânzării să fie aduse la locul ținerii licitației. Deși ar fi trebuit organizata o noua procedură care să respecte întocmai prevederile legale, executorul judecătoresc a considerat procedura ca fiind legala și a stabilit termen pentru o noua procedură-ședința la data de 20 noiembrie 2012.
La data de 20 noiembrie 2012, cu ocazia celei de a doua ședințe de licitație, a participat custodele bunurilor care a prezentat o notificare prin care anunța ca B. P. L. G. I. SA a vândut creanța sa către F. L. România I. SA. Totodată a prezentat o procură prin care era desemnat reprezentant și al noului creditor dar și o oferta de cumpărare a bunurilor de către F. L. România I. SA. De asemenea, a depus la dosarul de executare o cerere de depunere a creanței în contul datoriei precum și cerere de continuare a executării silite până la concurența sumei de 470.782,85 lei. Suma pentru care s-a pornit executarea silită este de 322.377,9 lei.
S-a mai menționat, de asemenea, că sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea, înțelesul și aplicarea titlului executoriu, prin care contestatoarea a consimțit o garanție reala mobiliara asupra obiectului finanțat până la concurența sumei de 134,991, 75 euro, în beneficiul creditorului gajist.
Prin somația nr. 324 din 09.05.2012, emisă de Biroul Executorului judecătoresc, se solicită sa plătească creditoarei B. P. L. G. I. SA suma de_,6 ron, reprezentând 322 377,9 RON - creanța conform titlului executoriu;_,7 ron - cheltuieli efectuate cu executarea silita până în prezent. Suma de 322.377,9 ron, nu este conforma cu realitatea iar în contractul de credit sumele sunt calculate în euro, iar în somație sunt trecute în ron, fără a se face o calculație asupra acestora.
Prin notificarea nr. 8513 din 05.03.2012, de reziliere a contractului de credit nr. 630/23.09.2010, B. P. L. G. I. SA, a somat-o să plătească întregul credit respectiv suma de_,48 euro; dobânda acumulată la creditul neachitat în suma de 7453,60 euro; suma de 4024 euro și suma de 252,09 ron, reprezentând costurile și cheltuielile aferente contractului de credit.
Dintr-un calcul sumar, rezultă că, potrivit notificării datorează suma de 60 101 euro + 252,09 ron, iar din somația nr. 324 din 09.05.2012, emisă de Biroul Executorului judecătoresc, se solicită să plătească creditoarei B. P. L. G. I. SA suma de 322 377,9 ron - creanța conform titlului executoriu, echivalentul sumei de_ euro calculată la cursul de referința din data de 02.05.2012.
Prin urmare, din calculul sumelor_ euro (notificare nr. 8513/05.03.2012), respectiv_,9 ron echivalentul a_ euro (somația nr. 324/09.05.2012), rezultă o diferența de_ euro în plus.
Din aceasta suma de 60.101 euro trebuie scăzută asigurarea de la momentul rezilierii în suma de 3.731 euro, care nu mai poate fi datorată în condițiile în care contractul de credit a fost reziliat, precum și suma de 4024 euro prevăzuta la litera c) din notificare ce nu a fost fundamentată.
Dobânda menționată la litera a) din notificare (acumulată la creditul neachitat în suma de 7453,60 euro), trebuie recalculată și arătat la ce sume se referă.
Pe parcursul procedurii de executare a făcut eforturi pentru a soluționa amiabil situația create propunând creditoarei plata unei sume de 10.000 euro pana la 30 septembrie 2012 iar restul sumei datorate pana la 30 septembrie 2013. Creditoarea a solicitat plata până la 30 martie 2013, a acceptat garanțiile suplimentare dar refuza returnarea bunului. Ulterior, verbal, părțile au convenit ca termenul final de plată să fie 31 iulie 2013 ceea ce asigură creditoarei recuperarea întregii sume chiar mult mai devreme față de termenul prevăzut în contractul de credit.
Întreaga atitudine a creditorului gajist, atât în timpul derulării contractului cât și în timpul procedurii de executare silită se caracterizează prin rea credința și un cert refuz de a soluționa situația pe cale amiabilă, deși a făcut eforturi în acest sens.
Procedura de adjudecare a bunurilor nelegală având în vedere că nici una dintre ședințele de licitație nu a respectat dispozițiile legale, vânzarea nefăcându-se în prezenta bunurilor scoase la licitație, la ședința de licitație din 20 noiembrie 2012, executorul nu trebuia să procedeze la scăderea valorii bunurilor cu 25%; tranzacția intervenită între B. P. L. G. I. SA și F. L. România I. SA este în mod vădit efectuata pentru prejudicierea societății și în vederea obținerii unui profit nejustificat de acestea. În procesul verbal de licitație mobiliară, executorul judecătoresc nu a considerat ca fiind necesar să consemneze faptul că adjudecarea s-a făcut de către creditor în contul creanței, tratând F. L. România I. SA ca pe un terț-licitator deși se depusese la dosar notificarea privind cesiunea de creanță.
În drept, au fost invocate disp. art. 399 și urm. C.pr.civ.
Intimatele au formulat întâmpinări, in care au invocat pe cale de excepție netimbrarea, tardivitatea și lipsa calității procesuale pasive a Leasing Solutions, iar pe fond au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Leasing Solutions, s-a arătat că, întrucât la data de 19 noiembrie 2012 Leasing Solutions a transmis către F. L. creanțele împotriva debitorului, intre Leasing Solutions și debitor nu mai există niciun raport juridic care sa derive din titlurile executorii - contractul de credit și contractul de garanție. Totodată, contestația la executare are ca obiect procesul-verbal de licitație mobiliara din data de 20 noiembrie 2012 și actele subsecvente (cererea de continuare a executării silite), lămuriri cu privire la întinderea, înțelesul și aplicarea titlului executoriu, reluarea ședințelor de licitație, dar și reîntoarcerea bunurilor în custodia debitorului, sub sechestru.
Or, Leasing Solutions nu a participat la licitația din 20 noiembrie 2012, nu a formulat cererea de continuare a executării silite contestata de debitor și a transmis toate drepturile asupra creanțelor împotriva debitorului către F. L..
Pe fond au precizat că, întrucât debitorul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată asumate, Leasing Solutions a aplicat pactul comisoriu de gradul IV prevăzut în clauza 13.2 din contractul de credit, comunicând debitorului măsura rezilierii la data de 5 martie 2012. Având în vedere ca debitorul nu a dat curs notificării privind rezilierea și nu a achitat debitul, Leasing Solutions a inițiat procedura executării silite constituindu-se în acest sens dosarul de executare nr. 27/2012 al Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești "P. și M.".
Având în vedere ca Executorul Judecătoresc a identificat bunurile aparținând debitorului, la data de 5 iulie 2012, acestea au fost sechestrate și lăsate în custodia dlui. C. G., în calitate de reprezentant al Leasing Solutions. Prin adresa nr. 9955 din data de 31 iulie 2012 Leasing Solutions solicită executorului judecătoresc să îndeplinească toate formalitățile în vederea demarării procedurii de vânzare prin licitație publica a bunurilor identificate de acesta și sa acorde tot sprijinul necesar dlui. evaluator în vederea întocmirii rapide a raportului de evaluare.
La data de 17 septembrie 2012, expertul a depus la dosarul de executare silita raportul de evaluare asupra bunurilor, acesta evaluându-le la prețul de 81.587 euro și respectiv 13.664 euro. La data de 30 octombrie 2012, a fost efectuată prima licitație publică mobiliară însă, având în vedere că nu s-a prezentat nicio persoană interesată, executorul judecătoresc a stabilit un nou termen de vânzare la licitație a bunurilor la data de 20 noiembrie 2012.
La data de 19 noiembrie 2012, Leasing Solutions a vândut și transferat către F. L. R. I. S.A. toate creanțele existente sau viitoare ale Leasing Solutions împotriva debitorului, rezultând din sau în legătură cu contractul de credit, contractul de garanție și scrisoarea de garanție emisă de N. loan, care la data semnării contractului de cesiune sunt în sumă totală de 470.782,85 lei, toate titlurile și drepturile Leasing Solutions în legătura cu creanțele, toate garanțiile (reale si/sau personale) constituite de debitor în favoarea Leasing Solutions pentru a garanta plata creanțelor.
La data de 20 noiembrie 2012, s-a desfășurat a doua licitație mobiliară. Cu aceasta ocazie, bunurile au fost adjudecate de F. L. la prețul de 61.190,25 Euro (tractorul) și respectiv 10.248 Euro (plugul), achitat în contul unei părți din datoria debitorului. În afară de F. L., nici la aceasta licitație nu a participat o alta persoana interesata.
Potrivit art. 432 din Codul de procedura civila vânzarea la licitație se va face la locul unde se afla bunurile sechestrate, sau, dacă există motive temeinice, în alt loc. Adjudecarea Bunurilor s-a făcut la sediul executorului judecătoresc, în Ploiești, .. 11, ., jud. Prahova, și nu la locul unde se aflau acestea, un depozit ., respectiv în Otopeni, Calea București nr. 283, jud. I..
Având în vedere ca bunurile ce făceau obiectul licitației erau un tractor și un plug, executorul judecătoresc a apreciat ca este dificil ca eventualele persoane interesate să se deplaseze la locul în care se aflau acestea, unde nu existau suficiente resurse pentru organizarea și efectuarea licitației, iar condițiile meteorologice specifice lunilor octombrie și noiembrie 2012 nepermițând deplasarea la locul în care se aflau bunurile. Astfel, executorul judecătoresc a considerat ca sunt motive temeinice pentru ca licitația să se desfășoare în alt loc decât cel în care se aflau bunurile.
Scăderea prețului era permisă în orice moment, prețul vânzării fiind cel mai mare preț oferit, chiar și o suma mai mica de 75% din valoarea prevăzuta în publicația de vânzare. La prima licitație din data de 30 octombrie 2012 nu s-a prezentat nicio persoana interesată, iar pentru procedura de adjudecare din data de 20 noiembrie 2012, s-a prezentat un singur ofertant, F. L., care a adjudecat bunurile în conformitate cu art. 445 alin. 1 din Codul de procedura civila.
P. debitor, este lipsit de importanță grupul financiar din care fac parte cedentul și cesionarul creanțelor. Atâta timp cât creanțele debitorului rămân aceleași, cesiunea de creanță nu-l prejudiciază. Nu exista un venit nejustificat de care sa se bucure F. L. și Leasing Solutions, creanțele împotriva debitorului fiind certe, lichide și exigibile, iar ca urmare a adjudecării bunurilor, prețul vânzării este dedus din creanța. Astfel, datoria debitorului nu este nicidecum majorată.
P. validitatea cesiunii de creanța nu este necesar consimțământul debitorului sau comunicarea acesteia către debitor, întrucât acesta este un terț față de convenția dintre Leasing Solutions și F. L., presupusa necomunicare fiind un aspect de opozabilitate și nicidecum de valabilitate a contractului.
Cesiunea a fost comunicată executorului judecătoresc prin adresa nr._ din data de 20 noiembrie 2012, și adusa la cunoștința debitorului, astfel cum rezulta din procesul verbal de licitație mobiliară din data de 20 noiembrie 2012. Prin urmare, cesiunea de creanța este opozabilă atât executorului judecătoresc cât și debitorului.
Chiar daca cesiunea de creanța nu ar fi fost adusă la cunoștința debitorului, nu are relevanță dacă este opozabilă sau nu acestuia întrucât "plata" este efectuată silit de către executorul judecătoresc, ce a fost notificat cu privire la cesiunea de creanța.
S-a mai arătat că termenul de două luni prevăzut la art. 434 din Codul de procedura civila este stabilit în interesul creditorului pentru ca urmărirea să nu fie prea mult amânată. Pe de alta parte, însăși legea permite părților să solicite prelungirea sau scurtarea termenelor analizate. Astfel, este evident ca ne aflam în prezența unor norme dispozitive, destinate a ocroti interesele părților, fapt pentru care nulitatea nu poate opera prin simplul fapt al depășirii termenului de două luni.
Leasing Solutions a realizat toate diligentele pentru ca vânzarea să aibă loc în cel mai scurt timp. Singura sancțiune posibilă în cazul depășirii termenului de doua luni este aplicabilă cel mult executorului judecătoresc, la cererea exclusiv a creditorului, dacă executorul judecătoresc este în culpa față de depășirea termenului de doua luni. Însă bunurile au fost vândute la data de 20 noiembrie 2012, în cadrul celei de-a doua licitații organizate de executorul judecătoresc, astfel încât, în prezent, nicio parte nu poate susține că este afectată.
De altfel, în afară de creditor, pentru bunuri nu a existat niciun alt ofertant, fiind evident că, și în cazul în care prima licitație ar fi fost organizată în interiorul termenului de două luni, bunurile nu ar fi fost vândute la aceea dată, iar dacă nu există oferta F. L., probabil ca bunurile nu ar fi fost vândute nici până în prezent.
Contractul de garanție un necesită lămuriri cu privire la întinderea, înțelesul și aplicarea acestuia întrucât creanța împotriva debitorului este constatata prin contractul de credit, contractul de garanție fiind accesoriu contractului de credit. Toate sumele datorate de debitor incluse în cererea de executare silită și în cererea de continuare a executării silite, sunt prevăzute contractul de credit (graficul de plați menționat în actul adițional nr. 2 din data de 30 noiembrie 2012).
Prin urmare, la data rezilierii contractului de credit, potrivit graficului de plăți, debitorul avea o datorie de 322.377,90 lei compusă din: 48.623,48 euro, reprezentând sold credit; 49.865,75 lei, reprezentând rata restantă; 7.453,60 lei, reprezentând dobânda; 4.012,40 euro și 9.740,85 lei, reprezentând asigurarea și costuri juridice. La această sumă, s-au adăugat cheltuieli efectuate cu executarea silita, calculate conform procesului verbal de stabilire a cheltuielilor din data de 9 mai 2012, dar și penalități de 0.15% pentru fiecare zi de întârziere, în conformitate cu clauza 4.7 din contractul de credit. Astfel, la data de 19 octombrie 2012 debitul era de 470.782,85 lei.
Atâta timp cât debitorul nu a formulat contestație împotriva procesului verbal de sechestru din 5 iulie 2012 în termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila, solicitarea de reîntoarcere a Bunurilor în custodia debitorului, sub sechestru, în cadrul acestei contestații la executare, este tardivă. Solicitarea debitorului este fără fundament, având în vedere ca, la data de 5 iulie 2012, bunurile au fost sechestrate și lăsate în custodia dlui. C. G., reprezentant al Leasing Solutions, și depozitate în Otopeni, Calea București, nr. 283, jud. I.. Repunerea în situația anterioara procedurii de adjudecare a Bunurilor, presupune reîntoarcerea acestora, sub sechestru, în custodia dlui. C. G., reprezentant al Leasing Solutions si, în niciun caz, în custodia debitorului. În plus, bunurile au ieșit din patrimoniul F. L., fiind vândute, astfel ca cererea de reîntoarcere a acestora în custodia debitorului, sub sechestru, rămâne fără obiect.
Prin sentința nr. 384/16.01.2015 Judecătoria Ploiești a respins excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei B. P. L. G. I. si contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. N. S. S.R.L, în contradictoriu cu intimatele B.N.P P. L. G. I. S.A. și F. L. R. I. S.A., ca neîntemeiate.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei B. P. L. G. I. că, potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea fondului. P. a figura ca pârât, persoana respectivă trebuie să fie parte în raportul juridic de drept material dedus judecății.
Astfel, contestatoarea invocă motive și legate de fondul dreptului, solicitând lămurirea titlurilor executorii, contractul de credit și contractul de garanție, acte care au fost încheiate cu B. P. L. G. I., potrivit art. 1392 și 1396 C.civ., cesionarul preluând creanța în starea în care aceasta se găsea în patrimoniul său la momentul vânzării.
Față de considerentele expuse, instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei B. P. L. G. I. ca neîntemeiată.
Pe fond, instanța a reținut următoarele:
La data de 23.09.2010 s-au încheiat între intimata B. Paris L. G. I. SA și contestatoare contractul de credit nr. 630 prin care acesteia din urmă i s-a acordat un credit, pentru o perioada de 51 luni, pentru achiziționarea unui tractor marca Steyr/CVT 6175-productie 2010 și a unui plug marca Pottinger/servo 35-4 trupite-producție 2010, prețul obiectului finanțat fiind de 111.400 euro și contractul de garanție reală imobiliară asupra unui echipament prin care contestatoarea a consimțit să constituie o garanție reală mobiliară asupra obiectului finanțat, până la concurența sumei de 134.991,75 euro în beneficiul creditorului gajist.
La data de 30.05.2012 Judecătoria M. a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. 630 și contractul de garanție reală imobiliară (filele 54-55). În baza acestei somații, executorul judecătoresc a emis somația nr. 27/15.06.2012, prin care i-a pus în vedere contestatoarei să achite sumele de 322.377,90 lei credit, dobândă, alte costuri, rate restante, la care se vor adăuga penalitățile până la plata efectivă a debitului și 11.017,80 lei cheltuieli cu executarea silită efectuată până în momentul respectiv (fila 24).
În baza procesului-verbal din data de 05.07.2012 – fila 27 – executorul judecătoresc a procedat la sechestrarea bunurilor obiect al contractelor de garanție reală și numirea drept custode a numitul C. G., avocatul creditoarei, urmând ca bunurile să fie depozitate la Otopeni, Calea București nr. 283.
La data de 31.08.2012 a fost întocmit raportul de evaluare a bunurilor mobile (filele 31-35), comunicat contestatoarei la data de 19.09.2012 (fila 42). În cuprinsul raportului se stabilește că valoarea de piață a bunurilor este 13.109 euro plugul și 81.107 euro tractorul, iar după efectuarea reparațiilor 13.664 euro, respectiv 81.587 euro.
În baza raportului a fost emisă la data de 16.10.2012 publicația de vânzare – fila 48 - prin care s-a stabilit drept dată a licitației 30.10.2012, comunicată contestatoarei la data de 17.10.2012 (fila 46). În urma licitației, la care au participat și reprezentanții contestatoarei, nu s-a prezentat nici un licitator, astfel încât s-a stabilit drept dată a următoarei licitații 20.11.2012.
În cuprinsul procesului-verbal de licitație, semnat de reprezentanții contestatoarei, se menționează că suma urmărită este de 333.395,70 lei creanță și cheltuieli de executare la care se vor adăuga penalități până la data plății efective și cheltuielile de executare în cuantumul prevăzut în procesul-verbal din data de 15.06.2012 (fila 35).
La aceeași dată, 30.10.2012, s-a emis o nouă publicație de vânzare pentru data de 20.11.2012, când intimatele au notificat executorului judecătoresc cesiunea de creanță prin care F. L. a preluat toate creanțele existente și viitoare ale Leasing Solutions împotriva contestatoarei (fila 64).
F. L. a prezentat o ofertă de cumpărare a bunurilor scoase la licitație pentru suma de 323.966 lei (echivalentul a 71.438,25 euro), defalcată astfel: 278.061 lei (echivalentul a 61.190,25 euro) și 46.568 lei (echivalentul a 10.248 euro) – fila 66 la data de 19.11.2012, depunând creanța față de debitor în contul și până la concurența prețului de adjudecare (fila 67).
La licitația din data de 20.11.2012 s-au prezentat reprezentanții contestatoarei și a intimatelor, prețul de pornire fiind 61.190,25 euro, respectiv 10.248 euro, bunurile fiind adjudecate la aceste sume la a treia strigare, de către intimata F. L. (filele 69-70). În conținutul procesului-verbal se regăsesc obiecțiunile contestatoarei cu privire la prețul de adjudecare și la creanța pretinsă, astfel cum rezultă din cererea de continuare a executării silite depuse de intimata F. L., respectiv 470.782,85 lei deoarece nu este detaliată, iar cesiunea de creanță nu îi este opozabilă.
Potrivit art. 399 alin. 1 C.pr.civ., împotriva actelor de executare, se poate face contestație de cei vătămați prin executare, iar potrivit alin. 2, nerespectarea dispozițiilor legale privind efectuarea actelor de executare se sancționează cu nulitatea respectivelor acte.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se pot invoca apărări de fond împotriva acestuia.
Instanța a reținut că obiectul cererii îl constituie, pe de o parte, lămurirea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit și contractul de garanție reală mobiliară, iar pe de altă parte anularea procesului-verbal de licitație din data de 20.11.2012, astfel cum rezultă din precizarea depusă la data 14.06.2013.
1. În ceea ce privește opozabilitatea cesiunii de creanță față de contestatoare, se reține că din dispozițiile art. 1395 C.civ., această operațiune juridică prezintă interes doar dacă debitorul face plata datoriei cedentului înainte de i se notifica cesiunea de creanță sau de a o accepta. În speță debitorul a luat la cunoștință despre cesiunea de creanță la licitația care a avut loc la data de 20.11.2012, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de licitație.
Însă anterior acestui moment debitorul nu a efectuat vreo plată către cedent, astfel încât cesionarea creanței nu l-a prejudiciat în niciun fel. Prin depunerea creanței în contul prețului pe care trebuia să-l achite în urma adjudecării bunurilor, a operat o compensare, stingându-se valabil datoriile reciproce ale părților. De altfel, potrivit art. 445 alin. 2 C.pr.civ., dacă adjudecatar este însuși creditorul urmăritor, iar la urmărire nu participă alți creditori, va putea depune creanța sa în contul prețului.
2. Cu privire la criticile legate depozitarea bunului, valoarea acestuia sau legalitatea și temeinicia actelor de executare întocmite anterior procesului-verbal de licitație din data de 20.11.2012, nu pot face obiectul analizei în acest dosar, deoarece instanța a fost învestită cu două capete de cerere: lămurirea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit și contractul de garanție reală mobiliară și anularea procesului-verbal de licitație din data de 20.11.2012.
Orice alte elemente legate de actele întocmite anterior procesului-verbal de licitație, inclusiv valoarea stabilită de expert în raportul de evaluare comunicat contestatoarei, trebuia a fi contestate anterior, având în vedere că executarea silită este un proces complex, în care actele de executare depind unele de celelalte, neatacarea unora în termenele prevăzute de lege instituind prezumția că participanții la executarea silită (inclusiv debitorul) le consideră legale și temeinice. A admite o soluție contrară înseamnă nesocotirea principiului securității circuitului juridic.
3. Referitor la întinderea titlului executoriu, se reține că pentru aceleași rațiuni, nu pot face obiectul cenzurii instanței sumele cuprinse în actele anterioare procesului-verbal de licitație din data de 20.11.2012 având în vedere că debitoarea nu a contestat creanța astfel cum a fost solicitată.
Intimata și-a precizat cuantumul creanței prin cererea de stăruire în executarea silită, act de executare distinct pe care contestatoarea trebuia să-l atace ca atare.
4. Referitor la licitația publică din data de 20.11.2012, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 432 din vechiul C.pr.civ., vânzarea se va face la locul unde se află bunurile sechestrate sau dacă există motive temeinice, în alt loc, executorul trebuind să-l înștiințeze pe debitor despre data, ora și locul vânzării.
În speță, licitația a avut loc la sediul executorului judecătoresc. În primul rând dacă avea obiecțiuni cu privire la locul unde urma să se desfășoare licitația, avea posibilitatea contestării publicației de vânzare din data de 30.10.2012 care l-a stabilit.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în dosarul de executare silită și din procesul-verbal de sechestru, bunurile urmărite se aflau depozitate în Otopeni, nu în Ploiești. Organizarea licitației la locul situării bunurilor era evident mai costisitoare și presupunea un efort mai mare de timp, logistică, resurse umane, astfel încât instanța reține ca acesta fiind un motiv temeinic.
Mai mult decât atât, contestatoarea nu dovedește vreo vătămare în acest sens, în contextul în care a existat un singur ofertant, noul creditor, și nu se poate susține că prin vizualizarea bunurilor s-ar fi putut obține un preț superior.
S-a mai reținut că au fost respectate și dispozițiile art. 443 și 445 alin. 1 C.pr.civ., în sensul că creditorul cesionar, fiind singurul ofertant, după 3 strigări succesive, a devenit adjudecatar la un preț egal cu 75% din prețul stabilit prin licitație, în condițiile în care la prima licitație nu s-a prezentat nici un ofertant.
Față de considerentele expuse, instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs contestatoarea . apreciind-o ca fiind nelegala si netemeinica.
In motivare, contestatoarea a afirmat că a formulat contestație la executare silita, contestație in care a arătat ca înțelege sa solicite anularea formelor de executare, respectiv a procesului verbal de licitație mobiliara din data de 20 noiembrie 2012, prin care s-a procedat la adjudecarea bunurilor mobile precum si a actelor subsecvente.
In cuprinsul aceleiași contestații s-a arătat ca se formulează contestație si in ceea ce privește înțelesul, întinderea si aplicarea titlului executoriu, mai exact cu privire la suma pentru care sunt executați silit având in vedere inadvertențele dintre sumele pretinse de creditoare pe parcursul derulării procedurii de executare silita.
Ca urmare a dispozițiilor instanței la termenul din 14.06.2013 contestatoarea a depus precizare a contestației Ia executare prin care a arătat ca înțelege sa conteste si titlul in baza căruia s-a început executarea silita si a indicat in mod concret aspectele vizate de contestația sa, respectiv: - prin cererea de începere a executării silite s-a solicitat executarea noastră pentru suma de_,6 lei menționându-se in somația ce i-a fost comunicata faptul ca aceasta suma ar fi executata conform titlului executoriu contract de credit si contract de garanție. A mai fost somați sa plătească si cheltuieli de executare in cuantum de_,7 lei.
La data de 20 noiembrie 2012 F. L. R. I. SA a solicitat continuarea executării silite împotriva sa pentru suma de 470.782,85 lei in condițiile in care la aceeași data s-au adjudecat bunurile la 71.438,25 euro neprecizându-se cat ar reprezenta aceasta suma in lei.
Prin urmare, nici la momentul desfășurării licitației dar nici dupa ce s-au adjudecat bunurile nu se cunoștea exact valoarea creanței pretinsa de intimata si modul in care a fost calculata si nici cat anume s-a acoperit din aceasta creanța după ce bunurile au fost adjudecate în contul creanței.
Contestatoarea a apreciat ca s-a ajuns la aceasta situație datorita relei-credințe a intimatelor, deoarece nu s-a informat nici debitorul si nici executorul judecătoresc despre modul in care a stabilit creanța pentru care s- a solicitat începerea executării silite si continuarea acesteia.
S-a mai susținut ca atâta vreme cat in actele de executare se face precizarea ca executarea se desfășoară in baza contractului de credit si a contractului de garanție fara a se preciza in mod concret cuantumul creanței pentru care intimatele susțin ca este una certa, lichida si exigibila se impune ca instanța sa verifice si existenta creanței atât la momentul începerii executării cat si la momentul adjudecării bunurilor in contul creanței si ulterior acestui moment.
Acestea au fost aspectele invocate in contestație cu privire la întinderea, înțelesul si aplicarea titlului executoriu.
Obiectul contestației l-a făcut inclusiv cheltuielile de executare pretinse de intimate si pentru care contestatoarea a fost executată fara ca acestea sa fie dovedite, împrejurări ce au fost menționate in contestație.
Deoarece la momentul la care bunurile ce au făcut obiectul garanției au fost scoase la licitație (deși se aflau in posesia creditoarei) s-a prezentat in calitate de creditor F. L. R. I. SA care, la acel moment a depus un contract de cesiune de creanța si a susținut ca a preluat o creanța cu mult mai mare decât cea pentru care era executată si si-a adjudecat bunurile in contul creanței a precizat in contestație si aspecte legate de modalitatea in care s-a făcut aceasta cesiune de creanța precum si aspecte in legătura cu cuantumul creanței cesionate si despre care nu a fost informată conform dispozițiilor legale. S-a mai susținut ca cesiunea de creanța nu îi este opozabila deoarece nu a fost respectata procedura legala.
Astfel, au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriul intimatelor si o expertiza de specialitate pentru a determina suma datorată în realitate in baza contractului de credit.
In continuare, contestatoarea a arătat că, criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează atât netemeinicia, cat si nelegalitatea acesteia si sunt următoarele:
1. In ceea ce privește cesiunea de creanța instanța de fond a invocat numai dispozițiile art. 1395 din vechiul cod civil ignorând dispozițiile imperative ale art. 1393 C.civ. care prevede ca "Cesionarul nu poate opune dreptul sau la o a treia persoana decât după ce a notificat debitorului cesiune.”
Având in vedere aceasta dispoziție legala intimata F. L. putea sa se subroge in mod valabil in drepturile si obligațiile lui B. P. L. G. numai după ce notificarea cesiunii ar fi fost făcuta conform dispozițiilor legale.
Așa cum rezulta chiar din cele reținute de instanța de fond prin hotărârea recurata aceasta procedura nu a fost respectata.
Contestația cu privire la înțelesul, întinderea si aplicarea titlului se refera tocmai la aceasta creanța pretinsa la data de 20.11.2012 si pentru care creditoarea cesionara nu prezintă nicio dovada iar creditoarea cedenta nu justifica in niciun mod stabilirea cuantumului acesteia.
S-a mai învederat că, deși s-au arătat in mod concret aspectele pe care le vizează contestația cu privire la cuantumul creanței instanța nu a analizat nici aceste critici considerând, si de aceasta data, fara niciun temei legal, ca nu poate cenzura sumele cuprinse in actele anterioare procesului verbal de licitație nefăcând nicio referire la sumele stabilite la termenul din 20.11.2012.
Urmează a se avea in vedere faptul ca numai executorul putea proceda la reactualizarea creanței creditorului ceea ce in cauza de fata nu s-a întâmplat.
Cum nu a fost dovedita creanța majorata contestatoarea a contestat si acest aspect.
Instanța in mod total greșit a apreciat ca nu este necesar sa verifice acest aspect deși reactualizarea creanței a avut loc abia la 20.11.2012 si nu avea cum sa conteste aceasta situație anterior datei la care a fost majorata creanța. Nici de aceasta data instanța nu se pronunța cu privire la motivele contestației.
In ceea ce privește criticile aduse modului de desfășurare a licitației publice instanța de fond nu retine decât ca s-a criticat aceasta procedura sub aspectul locului de desfășurare si ca din acest punct de vedere nu se dovedește nicio vătămare astfel ca nu se impune admiterea contestației cu privire la acest aspect.
Instanța nu a analizat motivele contestației si nu s-a pronunțat in niciun fel cu privire la acestea.
In motivarea contestației s-a arătat ca nu s-a organizat licitația in doua luni de la sechestrarea bunului si ca s-a tergiversat peste măsura valorificarea bunurilor in condițiile in care se aflau in posesia creditoarei care chiar le-a folosit, ca in mod greșit s-a procedat la reducerea prețului deși se face mențiunea ca bunurile sunt in stare perfecta de funcționare.
Tot greșit s-a menționat in procesul verbal de licitație faptul ca F. L. deține o creanța de 470.782,85 lei in condițiile in care executarea s-a început pentru suma de 333.395,70 lei si in condițiile in care bunurile au fost preluate de către creditoare încă din 5 iulie 2012 si nimic nu 1-a împiedicat pe creditor sa le preia de la acea data in contul creanței, data la care creanța era in cuantum de 322.377,90 lei.
Urmează a se avea in vedere ca in ceea ce privește organizarea licitației executarea era începută încă din mai 2012 astfel ca tergiversarea executării, in condițiile in care se si menționează ca contestatoarea nu s-a opus acesteia, nu îi poate fi imputata si nu poate fi obligată sa suporte cheltuieli nejustificate si majorarea creanței nedovedita si pentru care nu exista un titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la motivele contestației sau, acolo unde si-a exprimat opinia, a făcut-o in mod sumar si fara a motiva in fapt si in drept opinia exprimata.
Cum hotărârea instanței este nemotivata si cum instanța in mod greșit a considerat ca nu trebuie analizata contestația atât in ceea ce privește motivarea in fapt cat si motivarea in drept contestatoarea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond sa se pronunțe asupra motivelor de fapt si de drept ale contestației.
In drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ. rap. la art. 312 C.pr.civ.
La data de 23.06.2015 intimatele B. P. L. G. I. S.A. si F. L. R. I. S.A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat admiterea excepției netimbrarii recursului, admiterea excepției tardivității recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Leasing Solutions și respingerea recursului formulat cu consecința menținerii Sentinței prin care a fost respinsa contestația la executare ca neîntemeiata.
Cu privire la excepția netimbrarii recursului s-a arătat că, potrivit prevederilor din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, debitorul avea obligația de a achita taxa judiciara de timbru in valoarea de 50% in raport cu taxa achitata in dosarul de fond.
Întrucât dovada achitării taxei judiciare de timbru nu se regăsește printre actele comunicate, s-a solicitat instanței ca, in cazul in care debitorul nu a achitat taxa respectiva, sa se anuleze recursul ca netimbrat.
Cu privire la excepția tardivității recursului s-a menționat că sentința a fost comunicata Leasing Solutions, F. L. si debitor in data de 6 martie 2015.
Având in vedere ca debitorul a formulat recurs la data de 25 martie 2015, cu depășirea termenului legal de 15 zile, s-a solicitat instanței de recurs sa respingă recursul ca fiind tardiv formulat.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Leasing Solutions s-a arătat că, tot prin sentința, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Leasing Solutions ca neîntemeiata, motivând ca pe de o parte contractele care fac obiectul prezentului dosar sunt încheiate cu Leasing Solutions, iar pe de alta parte arătând ca cesionarul preia creanța in starea in care aceasta se găsește in patrimoniul sau la momentul vânzării.
Potrivit doctrinei, dar si practicii judiciare, drepturile si obligațiile procedurale pot fi transmise fie unei parți din proces, fie unei persoane străine de cauza, transmiterea calității procesuale putând fi legala sau convenționala.
Ca modalitate a transmiterii convenționale a calității procesuale, cesiunea de creanța reprezintă transmiterea drepturilor asupra datoriei Debitorului, cesionarul preluând poziția procesuala pasiva pe care a avut-o cedentul.
Contrar celor susținute de instanța de fond, întrucât, la data de 19 noiembrie 2012, Leasing Solutions a transmis către F. L. creanțele împotriva Debitorului, intre Leasing Solutions si Debitor nu mai exista niciun raport juridic care sa derive din titlurile executorii care fac obiectul prezentului dosar.
Totodată, contestația la executare are ca obiect Procesul-verbal de licitație mobiliara din data de 20 noiembrie 2012 si actele subsecvente (cererea de continuare a executării silite), lămuriri cu privire la întinderea, înțelesul si aplicarea titlului executoriu, reluarea ședințelor de licitație, dar si reîntoarcerea bunurilor in custodia Debitorului, sub sechestru.
Or, Leasing Solutions nu a participat la licitația din 20 noiembrie 2012, nu a formulat cererea de continuare a executării silite contestata de Debitor si a transmis toate drepturile asupra Creanțelor împotriva Debitorului către F. L..
In consecința, s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Leasing Solutions.
Intimatele au mai menționat, in continuare, faptul că intre Leasing Solutions si Debitor s-a încheiat Contractul de credit nr. 630 din data de 23 septembrie 2010 („Contractul de Credit") si Contractul de garanție reala mobiliara asupra unui echipament nr. 630A din data de 23 septembrie 2010 („Contractul de Garanție").
Prin Contractul de Garanție s-a constituit in favoarea Leasing Solutions o garanție reala asupra unui tractor marca Steyr/CVT6175 si a unui plug marca Pottinger („Bunurile").
Întrucât debitorul nu si-a îndeplinit obligațiile de plata asumate, Leasing Solutions a aplicat pactul comisoriu de gradul IV prevăzut in clauza 13.2 din Contractul de Credit, comunicând debitorului măsura rezilierii la data de 5 martie 2012.
Având in vedere ca debitorul nu a dat curs notificării privind rezilierea Contractului de Credit si nu a achitat debitul, Leasing Solutions a inițiat procedura executării silite constituindu-se in acest sens dosarul de executare nr. 27/2012 al Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești „P. si M." („Executorul Judecătoresc").
Având in vedere ca Executorul Judecătoresc a identificat Bunurile aparținând debitorului, la data de 5 iulie 2012, acestea au fost sechestrate si lăsate in custodia dlui. C. G., in calitate de reprezentant al Leasing Solutions.
Prin adresa nr. 9955 din data de 31 iulie 2012 Leasing Solutions solicita Executorului Judecătoresc sa îndeplinească toate formalitățile in vederea demarării procedurii de vânzare prin licitație publica a bunurilor identificate de acesta si sa acorde tot sprijinul necesar dlui. evaluator P. D., in vederea întocmirii rapide a raportului de evaluare.
La data de 17 septembrie 2012, Expertul a depus la dosarul de executare silita raportul de evaluare asupra bunurilor, acesta evaluându-le la prețul de 81.587 Euro si respectiv 13.664 Euro.
La data de 30 octombrie 2012, a fost efectuata prima licitație publica mobiliara insa, având in vedere ca nu s-a prezentat nicio persoana interesata, Executorul Judecătoresc a stabilit un nou termen de vânzare la licitație a Bunurilor la data de 20 noiembrie 2012.
La data de 19 noiembrie 2012, Leasing Solutions a vândut si transferat către F. L.: toate creanțele existente sau viitoare ale Leasing Solutions împotriva debitorului, rezultând din sau in legătura cu Contractul de Credit, Contractul de Garanție si Scrisoarea de garanție emisa de N. I., care la data semnării Contractului de cesiune sunt in suma totala de 470.782,85 lei; toate titlurile si drepturile Leasing Solutions in legătura cu creanțele; toate garanțiile (reale si/sau personale) constituite de Debitor in favoarea Leasing Solutions pentru a garanta plata creanțelor.
La data de 20 noiembrie 2012, s-a desfășurat a doua licitație mobiliara. Cu aceasta ocazie, Bunurile au fost adjudecate de F. L. la prețul de 61.190,25 Euro (tractorul) si respectiv 10.248 Euro (plugul), achitat in contul unei parti din datoria Debitorului. Precizam ca in afara de F. L., nici la aceasta licitație nu a participat o alta persoana interesata.
Debitorul a formulat contestație la executare împotriva Procesului-verbal de licitație mobiliara din data de 20 noiembrie 2012 si actelor subsecvente (cererea de continuare a executării silite), solicitând totodată lămuriri cu privire la întinderea, înțelesul si aplicarea titlului executoriu, reluarea ședințelor de licitație, dar si reîntoarcerea bunurilor in custodia Debitorului, sub sechestru.
Contestația la executare formulata de către Debitor a fost respinsa prin Sentința.
Împotriva sentinței, debitorul a formulat recurs care este nelegal si neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivele de recurs formulate de către debitor:
A. Cu privire la așa-zisul prejudiciu cauzat debitorului prin încheierea Contractului de cesiune din data de 19 noiembrie 2012 („Contractul de Cesiune") s-a arătat că debitorul nu face decât sa reia apărările formulate si prin contestația la executare, fara a aduce critici concrete susținerilor instanței de fond din Sentința cu privire la încheierea Contractului de Cesiune, astfel:
In ceea ce privește opozabilitatea cesiunii de creanța fata de contestatoare, se retine ca din dispozițiile art. 1395 C.civ., aceasta operațiune juridica prezintă interes doar daca debitorul face plata datoriei cedentului înainte de a i se notifica cesiunea de creanța sau de a o accepta. [...] Insa anterior acestui moment debitorul nu a efectuat vreo plata către cedent, astfel încât cesionarea creanței nu l-a prejudiciat in niciun fel (s. n.).
Au mai fost invocate, de asemenea, disp. art. 1578 din Codul civil cu mențiunea că aceste dispoziții legale se coroborează si cu prevederile clauzei 15.4 din Contractul de Credit.
P. validitatea cesiunii de creanța nu este necesar consimțământul debitorului sau comunicarea acesteia către debitor, întrucât acesta este un terț fata de convenția dintre Leasing Solutions si F. L., presupusa necomunicare invocata de debitor fiind un aspect de opozabilitate si nicidecum de valabilitate a cesiunii de creanța.
S-a mai menționat ca, cesiunea de creanța a fost comunicata Executorului Judecătoresc prin adresa nr._ din data de 20 noiembrie 2012, si adusa la cunoștința debitorului, astfel cum rezulta din Procesul Verbal de licitație mobiliara din data de 20 noiembrie 2012.
Prin urmare, cesiunea de creanța este opozabila atât Executorului Judecătoresc cat si Debitorului, aceasta nefăcând dovada prejudiciului cauzat prin încheierea intre Leasing Solutions si F. L. a Contractului de Cesiune.
Astfel cum a reținut in mod corect si instanța de fond, cesiunea de creanța se comunica debitorului cedat întrucât in situația in care acesta efectuează o plata, aceasta sa fie efectuata in mod valabil către cesionar.
Or, in situația de fata, nu este vorba de o piața voluntara efectuata de Debitor, ci este vorba de o procedura speciala, procedura executării silite, prin care Executorul Judecătoresc efectuează acte cu privire la patrimoniul Debitorului. Astfel, plata o face Executorul Judecătoresc, nu Debitorul.
Prin urmare, chiar daca cesiunea de creanța nu ar fi fost adusa la cunoștința Debitorului, nu are relevanta daca este opozabila sau nu acestuia intrucat "plata" este efectuata silit de către Executorul Judecătoresc, ce a fost notificat cu privire la cesiunea de creanța, astfel cum s-a menționat si mai sus, prin adresa nr._ din data de 20 noiembrie 2012.
Totodată, s-a mai susținut ca prin recursul formulat, Debitorul a precizat in mod expres ca: nu am înțeles sa contestam cesiunea de creanța ca atare [...], aspect care demonstrează încă odată ca Debitorul nu avea cum sa fie prejudiciat atâta timp cat nici nu contesta in mod expres Contractul de Cesiune.
B. Creanța Leasing Solutions este certa, lichida si exigibila astfel cum a fost actualizata prin cererea de continuare a executării silita.
Tot contrar celor menționate de către Debitor, cererea de continuare a executării silite formulata de Leasing Solutions este un act de executare silita prin care Leasing Solutions a actualizat creanțele datorate de către Debitor, aspect reținut in mod corect si de către instanța de fond.
Nu exista nicio obligație a Executorului Judecătoresc de a face o actualizare a creanței astfel cum in mod eronat a afirmat Debitorul.
Contrar susținerilor Debitorului, modul de calcul al creanței de 470.782,85 lei a fost detaliat de F. L. si prin întâmpinarea depusa pentru termenul de judecata din data de 10 mai 2013.
Mai mult, la termenul din 13 septembrie 2013, F. L. a indicat din nou modul de calcul al creanței de 470.782,85 lei, aspect reținut inclusiv de către instanța de fond prin Sentința, motiv pentru care pretențiile Debitorului cu privire la calcularea creanței F. L. sunt total nefondate.
Suma de 470.782,85 lei a fost calculata având in vedere prevederile din Contractul de Credit si Contractului de Garanție, care reprezintă titlurile executorii in prezentul dosar, motiv pentru care si susținerea Debitorului ca suma de 470.782,85 lei nu era constatata printr-un titlu executoriu, este total neîntemeiata.
Inclusiv prin raportul de expertiza contabila efectuat in cauza s-a concluzionat ca Debitorul ar datora suma de 414.726,44 lei. Diferența intre suma solicitata de F. L. si cea din raportul de expertiza apare ca urmare a faptului ca expertul contabil a omis sa calculeze dobânzi si penalități la toate cheltuielile aferente Contractului de Credit, astfel cum am detaliat si in obiecțiunile depuse la dosarul de fond.
Cu privire la anularea Procesului-Verbal de licitație mobiliara din data de 20 noiembrie 2012 si a actelor subsecvente, pe motive de nelegalitate a procedurii de adjudecare.
Ședințele de licitație au respectat dispozițiile legale, chiar daca vânzarea s-a făcut in lipsa bunurilor.
Debitorul susține ca procesul-verbal de adjudecare din data de 20 noiembrie 2012 este nelegal, afirmând ca Executorul Judecătoresc nu ar fi respectat dispozițiile legale referitoare la locul in care s-a desfășurat licitația, precizând ca procedura de adjudecare s-a desfășurat la sediul Biroului Executorului Judecătoresc, si nu la locul in care se aflau Bunurile.
Or, potrivit art. 432 din Codul de procedura civila: Vânzarea la licitație se va face la locul unde se afla bunurile sechestrate, sau, daca exista motive temeinice, in alt loc.
Adjudecarea Bunurilor s-a făcut la sediul Executorului Judecătoresc, in Ploiești, .. 11, ., jud. Prahova, si nu la locul unde se aflau acestea.
Având in vedere ca Bunurile ce făceau obiectul licitației erau un tractor si un plug, Executorul Judecătoresc a apreciat ca este dificil ca eventualele persoane interesate sa se deplaseze la locul in care se aflau acestea, unde nu existau suficiente resurse pentru organizarea si efectuarea licitației, iar condițiile meteorologice specifice lunilor octombrie si noiembrie 2012 nu permiteau deplasarea la locul in care se aflau Bunurile.
Astfel, Executorul Judecătoresc a considerat ca sunt motive temeinice pentru ca licitația sa se desfășoare in alt loc decât cel in care se aflau Bunurile.
Aceste aspecte au fost reținute in mod corect si de către instanța de fond.
S-a mai arătat că executorul judecătoresc a procedat corect prin scăderea valorii Bunurilor cu 25%.
Nici prin recursul formulat, Debitorul nu-si argumentează susținerea si nu indica vreun temei legal in baza căruia ar fi fost interzisa scăderea valorii Bunurilor.
In ceea ce privește vânzarea Bunurilor la licitație au fost invocate dispozițiile art. 443 din Codul de procedura civila.
Prin urmare, scăderea prețului era permisa in orice moment, prețul vânzării fiind cel mai mare preț oferit, chiar si o suma mai mica de 75% din valoarea prevăzuta in publicația de vânzare.
S-a mai menționat ca la prima licitație din data de 30 octombrie 2012 (nu 20 octombrie 2012 cum in mod greșit a indicat Debitorul prin recurs) nu s-a prezentat nicio persoana interesata, iar pentru procedura de adjudecare din data de 20 noiembrie 2012, s-a prezentat un singur ofertant, F. L., care a adjudecat Bunurile in conformitate cu art. 445 alin. 1 din Codul de procedura civila.
Aceste aspecte au fost reținute in mod corect si de către instanța de fond.
De asemenea, s-a mai susținut că F. L. si Leasing Solutions nu au fost de rea-credința la efectuarea licitației din 20 noiembrie 2012 neexistând nicio dovada privind obținerea unui venit nejustificat.
Acest aspect a fost argumentat de Debitor prin faptul ca cele doua societăți fac parte din același grup financiar. Susținerea Debitorului este neîntemeiata, in condițiile in care:
i.pentru Debitor, este lipsit de importanta grupul financiar din care fac parte cedentul si cesionarul creanțelor. Atâta timp cat creanțele Debitorului raman aceleași, cesiunea de creanța nu-l prejudiciază;
ii.nu exista un venit nejustificat de care sa se bucure F. L. si Leasing Solutions, creanțele împotriva Debitorului fiind certe, lichide si exigibile, iar ca urmare a adjudecării Bunurilor, prețul vânzării este dedus din creanța. Astfel, datoria Debitorului nu este nicidecum majorata.
Cu privire la termenul maxim doua luni de la sechestrarea bunurilor pentru organizarea unei licitații publice s-a arătat că, potrivit art. 434 din Codul de procedura civila vânzarea nu se va putea face in mai puțin de doua săptămâni, nici in mai mult de 2 luni de la data procesului verbal de sechestru.
Astfel, însăși legea permite părților sa solicite prelungirea sau scurtarea termenelor analizate. Astfel, există norme dispozitive, destinate a ocroti interesele părților, fapt pentru care nulitatea nu poate opera prin simplul fapt al depășirii termenului de doua luni.
In prezenta cauza, Bunurile aparținând Debitorului au fost sechestrate la data de 5 iulie 2012, iar prin A. nr. 9955 din data de 31 iulie 2012 Leasing Solutions solicita Executorului Judecătoresc sa îndeplinească toate formalitățile in vederea demarării procedurii de vânzare prin licitație publica a bunurilor identificate de acesta si sa acorde tot sprijinul necesar dlui. evaluator P. D., in vederea întocmirii rapide a raportului de evaluare.
Astfel, Leasing Solutions a realizat toate diligentele pentru ca vânzarea sa aibă loc in cel mai scurt timp.
Singura sancțiune posibila in cazul depășirii termenului de doua luni este aplicabila cel mult Executorului Judecătoresc, la cererea exclusiv a creditorului, daca Executorul Judecătoresc este in culpa fata de depășirea termenului de doua luni.
Insa, bunurile au fost vândute la data de 20 noiembrie 2012, in cadrul celei de-a doua licitații organizate de Executorul Judecătoresc, astfel încât, in prezent, nicio parte nu poate susține ca este afectata.
De altfel, in afara de creditor, pentru bunuri nu a existat niciun alt ofertant, fiind evident ca, si in cazul in care prima licitație ar fi fost organizata in interiorul termenului de doua luni, Bunurile nu ar fi fost vândute la aceea data, iar daca nu exista oferta F. L., probabil ca Bunurile nu ar fi fost vândute nici pana in prezent.
Totodată, instanța de fond in mod corect nu a analizat acest aspect al termenului de 2 luni, precum si aspectele legate de depozitarea Bunurilor, valoarea acestora si legalitatea actelor de executare întocmite anterior Procesului-verbal de licitație din data de 20 noiembrie 2012, având in vedere ca instanța de fond nu a fost investita cu aceste solicitări nici prin contestație la executare, si nici prin precizarea depusa de către Debitor la dosarul de fond.
Referitor la lămurirea cu privire la întinderea, înțelesul si aplicarea titlului executoriu s-a arătat că F. L. si Leasing Solutions au indicat in mod expres modul de calcul al creanței de 470.782,85 lei prin cererea de continuare a executării silite.
Cu privire la acest capăt de cerere, instanța de fond a reținut de asemenea in mod corect ca intimata si-a precizat cuantumul creanței prin cererea de stăruire in executarea silita, act de executare distinct pe care contestatoarea trebuie sa-l atace ca atare.
Contrar susținerilor Debitorului, instanța de fond a administrat in cauza inclusiv proba cu expertiza contabila care a confirmat in parte creanța F. L. si Leasing Solutions, motiv pentru care este evident ca criticile Debitorului cu privire la întinderea, înțelesul si aplicarea titlului executoriu sunt total nefondate si nedovedite cu probele administrate la dosarul de fond.
P. aceste considerente, s-a solicitat admiterea excepțiilor netimbrarii, tardivității, lipsei calității procesuale pasive a Leasing Solutions, iar in măsura in care se va trece peste excepțiile invocate, sa se respingă recursul astfel cum a fost formulat cu consecința menținerii Sentinței prin care a fost respinsa contestației la executare ca neîntemeiata si sa se oblige Debitorul la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul litigiu.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 si urm. din Codul de procedura civila.
Examinând sentința atacata, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.3041 Cod procedura civila, tribunalul constata ca aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Leasing Solutions invocată de intimați prin întâmpinare, Tribunalul reține că, în condițiile în care fondul demersului judiciar promovat vizează drepturile și obligațiile rezultate din contractele încheiate cu B. P. L. G. I. (Leasing Solutions), iar creanța a fost cesionată în timpul executării silite intimatei F. L. R. I. SA (F. L.), aceasta își justifică calitatea procesual pasivă în prezenta cauză, astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că o astfel de excepție se impune a fi respinsă, soluție ce urmează a fi menținută și în prezenta cale de atac.
Conform motivelor de recurs, recurenta contestatoare a invocat incidența disp. art. 304 pct. 9 C.pr. civ., în sensul că hotărârea recurată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, apreciind, totodată, că hotărârea instanței este nemotivată, motivele de fapt care au format convingerea instanței sunt prezentate sumar și insuficient, lipsesc motivele de drept ce au condus la pronunțarea soluției, nefiind examinate toate motivele de fapt și de drept ale contestației.
Tribunalul reține că potrivit actelor dosarului, la data de 30.05.2012 a fost încuviințată executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. 630/23.09.2010, contractul de garanție reală imobiliară asupra unui echipament nr. 630A/23.09.2010 și garanție de plată aferentă contractului de leasing din data de 06.10.2010, încheiate de către contestatoare cu B. P. L. G. I. .
Totodată, începând cu data încuviințării executării silite și până la data 20.11.2012 când s-a emis Procesul verbal de licitație mobiliară contestat în prezenta cauză, în dosar de executare nr. 27/2012 al SCPEJ P. și M., s-a desfășurat executarea silită pornită în temeiul titlurilor executorii menționate în precedent pentru neîndeplinirea de bunăvoie a obligației reținute în sarcina contestatoarei-recurente, fiind întocmite acte de executare necesare recuperării integrale a debitului datorat.
În acest sens se observă că, în virtutea principiului disponibilității, contestatoarea recurentă a solicitat, inițial, prin contestația la executare anularea Procesului verbal de licitație mobiliară din 20.11.2012 și a cererii de continuare a executării silite formulată de noul creditor F. L. R. I. S.A., pentru ca, la termenul de judecată din data de 14.06.2013, aceasta să-și precizeze contestația în sensul că se contestă Procesul verbal de licitație mobiliară din 20.11.2012, actele subsecvente acestuia și se solicită lămuriri cu privire la întinderea, înțelesul și aplicarea titlului executoriu, respectiv a contractului de credit și a contractului de garanție în baza cărora a început executarea silită, menționând totodată că acest demers judiciar vizează și titlul în baza căruia s-a început și se continuă executarea silită, impunându-se verificarea și existența creanței la momentul începerii executării silite, la momentul adjudecării bunului și ulterior acestui moment (fila 104 dosar fond).
Critica recurentei în sensul că nu au fost examinate toate motivele de fapt și de drept ale contestației, că motivele de fapt care au format convingerea instanței sunt prezentate sumar și insuficient și lipsesc motivele de drept ce au condus la pronunțarea soluției, nu poate fi reținută întrucât, conform probelor administrate, având în vedere petitele deduse judecății, contestația a fost soluționată cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, cu reținerea corespunzătoare a dispozițiilor legale incidente.
Așa cum rezultă din considerentele sentinței civile recurate, acestea reprezintă explicitarea soluției din dispozitiv în raport cu petitele deduse judecății, fiind menționate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, potrivit art. 261 alin. 5 Cod pr. civ.
Așadar, fiind explicitată soluția din dispozitiv cu privire la cererea cu care a fost investită instanța de judecată, nu pot fi primite susținerile recurentei în sensul că hotărârea instanței este nemotivată.
În ceea ce privește critica adusă sentinței recurate, din perspectiva cesiunii de creanță, conform expunerii de motive, este de observat că, deși recurenta susține că instanța de fond a ignorat prevederile art. 1393 C.civ, nefiind respectate regulile privind cesiunea în lipsa notificării ce ar fi trebuit emisă potrivit dispozițiilor legale, totuși nu se mai stăruie pe această apărare, precizându-se că se critică cesiunea numai sub aspectul cuantumului creanței cesionate, suma de 470.782,85 lei nefiindu-i adusă la cunoștință și nefiind constatată printr-un titlu executoriu.
În acest sens, tribunalul reține că potrivit art. 399 alin.1 și 3 C.pr. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar în ipoteza in care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Prin urmare, apărările care se pot face în cazul contestației la executare pornite în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de către o instanță sunt limitate atâta timp cât partea interesată are la îndemână o altă cale de atac pe care este obligată să o urmeze.
În speță se constată că la data de 30.05.2012 a fost încuviințată executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. 630/23.09.2010, contractul de garanție reală imobiliară asupra unui echipament nr. 630A/23.09.2010 și garanție de plată aferentă contractului de leasing din data de 06.10.2010, încheiate de către contestatoare cu B. P. L. G. I., iar la data de 19.11.2012, în cursul executării silite, toate creanțele existente și viitoare rezultate sau în legătură cu aceste titluri au fost cesionate către intimata F. L. România I. S.A.
Așadar, în cauză a intervenit schimbarea creditorului prin intermediul cesiunii de creanță, însă caracterul de titlu executoriu rămâne în favoarea contractelor încheiate cu cedentul și nu se transmite automat cesiunii de creanță care nu este titlu executoriu împotriva debitorului,
Deși cesiunea de creanța intervine fără a se cere consimțământul debitorului cedat, ea nu poate dăuna acestuia, motiv pentru care acesta își păstrează dreptul de a opune cesionarului toate excepțiile pe care le putea opune si cedentului: nulitățile, rezilierea, prescripția, autoritatea de lucru judecat, etc.
Însă, se poate observa că recurenta contestatoare a invocat în apărarea sa aspecte privind lămurirea titlurilor executorii în ceea ce privește verificarea și existența creanței la momentul începerii executării silite, la momentul adjudecării bunului și ulterior acestui moment, și chiar prin motivele de recurs, așa cum s-a reținut în precedent, criticile au vizat cuantumul creanței, o astfel de critică fiind nefondată, însă, la instanța de fond fiind administrate probatorii cu privire la cuantumul creanței datorate în raport cu precizările aduse contestației la executare.
Din aceeași perspectivă, respectiv a soluționării cauzei cu respectarea principiului disponibilității, nu pot fi reținute nici criticile formulate cu privire la depozitarea bunului, valoarea acestuia, temeinicia actelor de executare anterioare datei de 20.11.2012, în mod corect reținând instanța de fond că nu a fost investită cu o astfel de cerere, primul act contestat fiind Procesul verbal de licitație din data de 20.11.2012.
Prin urmare, Tribunalul, nu poate exercita controlul asupra unor pretenții care nu au fost supuse judecății, în caz contrar, încălcându-se principiului dreptului la apărare, al contradictorialității și oralității.
În ceea ce privește întinderea titlului executoriu, nu pot fi reținute criticile formulate întrucât din raportul de expertiză contabilă judiciară și răspuns la obiecțiuni rezultă că au fost lămurite titlurile executorii sub aspectul creanței datorate, a modului în care fost stabilită suma datorată la data efectuării expertizei, expertul aducând explicații și asupra imputației plății efectuate de debitor, cesionarul preluând creanța în starea în care aceasta se găsea în patrimoniul cedentului la momentul vânzării, inclusiv cu accesorii, conform art. 1396 C.civ.
Cu privire la criticile aduse modului de desfășurare a licitației publice din data de 20.11.2012, în mod corect a reținut instanța de fond situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile, nefiind identificate cauze care să conducă la anularea Procesului Verbal de licitație mobiliară din 20.11.2012 și a actelor subsecvente acestuia.
Sub aspectul locului de desfășurare a licitației, tribunalul reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 432 C.pr. civ., pentru motive temeinice, vânzarea la licitație putându-se desfășura și în alt loc decât cel în care este situat imobilul supus vânzării la licitație, dispoziții corect reținute de instanța de fond.
Astfel, având în vedere bunurile supuse licitației și locația în care acestea se aflau, în lipsa unei logistici corespunzătoare la locul situării bunurilor, organizarea licitației la sediul executorului judecătoresc nu contravine dispozițiilor art. 432 C.pr. civ.
De altfel, așa cum rezultă din actele de executare silită, recurenta nu a contestat nici un moment publicația de vânzare, înscris în care se menționează, printre altele și locul desfășurării licitației.
Cu privire la respectarea termenului în care urma să se organizeze licitația, din actele de executare silită rezultă că ulterior confiscării bunurilor, contestatoarea a comunicat executorului judecătoresc propunerea înaintată creditorului privind soluționarea amiabilă a litigiului, solicitând încetarea oricăror forme de executare silită, aspect în raport cu care nu s-a organizat de îndată licitația, deși fusese depus și Raportul privind evaluarea bunurilor supuse vânzării la licitație, astfel că recurenta nu-și poate invoca propria culpă cu privire la neorganizarea licitației în termen de două luni de la sechestrarea bunului .
În ceea ce privește creanța menționată în cuprinsul Procesului verbal de licitație contestat, se observă că suma de 333.395,70 lei reprezintă creanța și cheltuielile de executare, astfel cum au fost determinate la momentul începerii executării silite, iar suma de 470.782, 85 lei vizează cuantumul creanței la data de 19.11.2012, aceasta fiind purtătoare de penalități și dobânzi conform titlului executoriu, iar efectele cesiunii de creanță se răsfrâng și asupra accesoriilor.
Referitor la adjudecarea bunurilor în contul creanței, Tribunalul reține că nici sub acest aspect nu sunt identificate cauze care să conducă la anularea executării silite, fiind corect aplicate prevederile art. 443 și 445 C.pr. civ., adjudecatarul, respectiv creditorul cesionar, la al doilea termen al licitației, fiind singurul ofertant care după cele trei strigări succesive, a adjudecat bunurile la un preț de 75% din prețul stabilit prin licitație.
Astfel fiind, având în vedere că în cauză nu s-au identificat motive de modificare ori de casare a sentinței recurate și că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică în conformitate cu dispozițiile legale în materie și cu probatoriul administrat în cauză,în temeiul disp. art. 312 alin. 1 C.pr. civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare și a se lua act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Leasing Solutions invocată de intimați prin întâmpinare.
Respinge recursul declarat de recurenta - contestatoare ., J_, CUI RO14077535, cu sediul în ., ., județ Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 384/16.01.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații B. P. L. G. I. SA, J_, CUI RO23991174, cu sediul în București, .. 40-44, .. 1, sector 1 și F. L. R. I. SA, J40/_/2003, CUI_, cu adresa pentru notificări și corespondență în București, .. 40-44, .. 1, sector 1, ca nefondat.
Ia act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi 08.10.2015.
Președinte, Judecători,
C. R. M. N., N. A.
Grefier,
L. E. A.
operator de date cu caracter personal 5595
red. A.N.
2 ex./30.01.2015
d.f. nr._
j.f. B. M. R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2817/2015.... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
