Contestaţie la executare. Decizia nr. 241/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 241/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 241
Ședința publică din data de 10.02.2016
Președinte: P.-A. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Grefier: S. L. F.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva sentinței civile nr. 9241/23.07.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare ., J 29/_/1994, cu sediul în ..
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 20 lei, conform OP nr._/22.09.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, la data de 24.11.2015, intimata-contestatoare a depus întâmpinare, după care:
Tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform disp. art. 482, art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC și, examinând actele și lucrările dosarului, luând act că apelanta-intimată și intimata-contestatoare au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ /_, la data de 24.03.2015, contestatoarea . a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADRN) SA, contestație la executare împotriva executării silite pornite în cadrul dosarului de executare nr. 1383/2014 al SCPEJ P. și M., în baza titlului executoriu proces verbal de contravenție . nr._/25.03.2011, solicitând anularea formelor de executare silită, arătând că procesul verbal nu i-a fost comunicat.
Intimata C. Națională De Autostrăzi Și Drumuri Naționale Din România S.A a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
A fost administrată în cauză proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 9241/23.07.2015 Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare și a anulat actele de executare, precum și executarea silită însăși în cadrul dosarului de executare nr. 1383/2014 al SCPEJ P. și M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că împotriva contestatoarei a fost pornită executarea silită de către intimata CNADNR, în cadrul dosarului de executare nr. 1383/2014 al SCPEJ P. și M., în baza titlului executoriu proces verbal de contravenție . nr._/25.03.2011.
Instanța de fond a constatat că procesul verbal nu a fost comunicat contestatoarei, prin poștă, cu confirmare de primire, astfel că, ținând seama de Decizia nr. 10/2015 a ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii, raportat la art. 37 coroborat cu art. 31 din OG 2/2001, procesul verbal nu a dobândit caracterul de titlu executoriu, astfel că punerea în executare a acestuia s-a făcut în mod nelegal.
Față de acestea, contestația la executare este întemeiată și a fost admisă.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel intimata CNADNR SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului declarat, astfel cum a fost formulat, cu consecința anulării sentinței și a menținerii tuturor formelor de executare deja realizate, câr și a cheltuielilor de executare, ocazionate de derularea procedurii.
În motivare, apelanta a arătat că prin sentința civila atacată, instanța de executare a admis contestația la executare motivând că în privința modalității de comunicare a procesului verbal este instituită o ordine de preferința: mai întâi se face comunicarea prin poșta și numai dacă această modalitate nu este suficientă, se procedează la afișarea procesului verbal la sediul contravenientului.
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din OG 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii 144/2012), a fost emis procesul-verbal de constatare a contravenției în cauza în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii conform dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Comunicarea procesului verbal de constare a contravenției în cauză, s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor, fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară așa cum a reținut debitorul. În speță, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnată în procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul CNADNR și un martor.
Pe de altă parte, procesul verbal de afișare îndeplinește cerințele din OG 2/2001 privind regimul contravențiilor coroborat cu cele ale art. 164 NCPC, în sensul că are în conținutul său informații atât suficiente, cât și concludente.
Prin simetrie juridică, apelanta a apreciat că afișarea efectuată în virtutea art. 27 din OG 2/2001 echivalează afișării reglementată de prevederile art. 168 NCPC.
De altfel, în sensul celor arătate, art. 165 pct. l NCPC precizează că procedura se socotește îndeplinită „la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal.
Totodată, s-a solicitat să se aibă în vedere și dispozițiile art. 237 alin. (2) NCPC, potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă".
Prin urmare, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. l din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție și nici nu a achitat de bună voie obligația stabilită prin procesul-verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită.
În acest sens, dispozițiile art. 622 alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie.
În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Astfel, reiese în mod evident nu numai reaua-credință a contestatorului care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale, dar și faptul că a încercat prin contestația la executare să inducă în eroare instanța.
Referitor la acest aspect, apelanta-intimată a solicitat instanței de judecată să constate faptul că a dat dovadă nu numai de buna-credință, dar și de indulgență în toată această perioada (aproape 3 ani), sperând că debitoarea să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursă fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanță relevantă în incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală s-a statuat faptul că „în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioada de timp.”
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului-verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, apelanta-intimata a învederat faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Prin urmare, datorita faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
In baza acestor considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului declarat, astfel cum a fost formulat, cu consecința anularii sentinței și a menținerii tuturor formelor de executare deja realizate, cât și a cheltuielilor de executare, ocazionate de derularea procedurii.
In drept, apelanta-intimată a invocat dispozițiile art. 466 NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezenta.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 06.11.2015, sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
Contestatoarea . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefundat, și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării, contestatoarea a învederat că în mod corect instanța de fond a apreciat că procesul verbal de sancționare a contravenției nu i-a fost comunicat în nici o modalitate prevăzută de lege, aflând de acesta la momentul când a primit somația din dosarul de executare întocmit de B. P. și M..
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în anul 2011 și nici până la această dată nu i-a fost comunicat, aflând de existenta acestuia la momentul primirii somației, așa cum a arătat mai sus, în 17 martie 2015.
La momentul primirii somației a atacat procesul-verbal de contravenție cu plângere, acțiunea fiind înregistrata pe rolul Judecătoriei M. la data de 26.03.2015, formând obiectul dosarului nr._, cu termen de judecata la data de 19 ianuarie 2016.
În mod corect instanța de fond a admis contestația la executare formulată de petentă considerând că nu am primit procesul-verbal de contravenție, în condițiile în care legea instituie o ordine de preferința, mai întâi se face comunicarea prin posta și numai dacă această modalitate nu este suficientă, se procedează la afișarea procesului verbal de contravenție la sediul contravenientului.
Astfel, în mod corect s-a apreciat că modalitatea de comunicare prin afișare este subsidiară și nu alternativă, în acest sens, instanța reținând dispozițiile Deciziei 10/2013 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție într-un recurs în interesul legii.
Contestatoarea a solicitat să fie conferită eficiență juridică dispozițiilor legale mai sus menționate, deși au intrat în vigoare ulterior datei săvârșirii faptelor ce formează obiectul prezentei contestații, față de art. 6 CEDO, care asimilează contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice acuzațiilor la materie penala, fiind consfințit beneficiul legii penale mai favorabile, care profita celui care a săvârșit fapta.
Prezintă relevanță juridică și dispozițiile art. 11 din Legea 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, care dispune în sensul că tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Având in vedere prevederile legale mai sus menționate, contestatoarea a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În drept, intimata-contestatoare a invocat dispozițiile din OG 2/2001, Legea 144/2002, art. 6 din Convenție, art. 205 NCPC.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de creditoarea CNADNR SA, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În fapt, se reține că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.03.2011 contestatoarea . a fost sancționată cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a circulat pe drumul public fără a deține rovinietă valabilă, stabilindu-se în sarcina sa si obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de 28 euro.
Pe rolul Judecătoriei M. se află în curs de soluționare dosarul nr._ având ca obiect plângerea contravențională formulată de . împotriva acestui proces-verbal de contravenție . nr._/25.03.2011, aspecte susținute de societate prin însăși contestația la executare formulată, dar și prin întâmpinarea depusă în prezentul apel, și confirmate prin fișa dosarului nr._, extrasă din aplicația informatică ECRIS.
Potrivit dispozițiilor art. 37 din OG 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În prezenta cauză, nu se poate stabili dacă plângerea contravențională formulată în dosarul nr._ a fost formulată în termen sau nu, însă ceea ce este cert este faptul că, deși . a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.03.2011, față de aceasta se desfășoară o procedură de executare silită, ce face obiectul dosarului de executare nr. 1383/2014 al SCPEJ „P. și M.”, iar înscrisul pretins a fi considerat titlu executoriu este chiar procesul-verbal de contravenție respectiv.
Or, atâta timp cât în dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei M., nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi respinsă plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție nr. . nr._/25.03.2011, prin raportare la prevederile art. 37 din OG 2/2001, respectivul proces-verbal de contravenție nu poate constitui un titlu executoriu valabil.
Prin urmare, pentru aceste considerente, altele decât cele avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea sentinței atacate, rezultă că soluția pronunțată de Judecătoria Ploiești, de admitere a contestației la executare formulate împotriva executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 1383/2014 al SCPEJ „P. și M.”.
Deși creditoarea CNADNR SA a arătat, prin apelul declarat, că societatea contravenientă nu ar fi formulat până la acest moment plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/25.03.2011, aceste susțineri nu pot fi primite, fiind contrazise de evidența rezultată din ECRIS.
În ce privește celelalte critici ale apelantei, în legătură cu faptul că prin procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare din data de 29.03.2011 (fila 6 verso dosar fond) s-ar fi realizat comunicarea potrivit legii a procesului verbal în litigiu, se reține că aceste aspecte vor fi analizate în mod direct de către instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 NCPC, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de intimata-creditoare CNADNR SA împotriva sentinței civile nr. 9241/23.07.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva sentinței civile nr. 9241/23.07.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare ., J 29/_/1994, cu sediul în ., ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 Februarie 2016.
Președinte Judecător
P.-A. A. Ș. O.-C.
Grefier
S. L. F.
Red. Ș.O.C. /tehnored. B.G.G.
5 ex./ 12.02.16
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
J. f. D. S.-I.
Operator de data cu caracter personal nr. 5595
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 546/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 195/2016. Tribunalul... → |
|---|
