Contestaţie la executare. Decizia nr. 546/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 546/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 546/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 546
Ședința publică din data de 16.12.2015
PREȘEDINTE - M. R.
JUDECĂTORI - A. G. H.
- A. D. P.
GREFIER - R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – intimată B. S.A., CUI_, J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 6A, Sector 2, împotriva încheierii de ședință (sentinței) de la termenul de judecată din data de 23.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata - contestatoare M. G., CNP_, domiciliată în ., jud. Prahova.
Cererea timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 500,00 lei, conform ordinului de plată nr. 2843/17.11.2015 ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata – contestatoare reprezentată de av. C. M. K., lipsă fiind recurenta - intimată.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, intimata – contestatoare prin apărător arată că nu mai susține excepția tardivității formulării cererii de apel, întrucât aceasta a fost formulată în termen procedural.
Intimata – contestatoare, prin apărător, arată că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile intimatei - contestatoare, prin apărător, în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata – contestatoare, prin apărător, având cuvântul în dezbateri solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere că în dosarul nr.1585/331/ 2013 al Judecătoriei Vălenii de M. s-au constatat perimate actele de executare care au făcut obiectul dosarului de executare nr.658/2013 al B.E.J. L. F., iar emiterea unei noi somații, în același dosar, nu înlătură efectele perimării constatate de instanță, astfel că, după perimare, orice act de executare este nul.
Mai arată că dreptul la acțiune a fost prescris, astfel încât, în mod corect, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, sens în care solicită respingerea recursului ca nefundat; cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. – Secția Civilă sub nr._, la data de 08.10.2014, contestatoarea M. G. a formulat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., contestație la executare solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună constate nulitatea absolută a actelor de executare silită, respectiv a publicației de vânzare nr.65/2013, comunicată la data de 22.09.2014, emisă în dosarul nr.65 /2013 al B.E.J. L. F., întrucât, sunt perimate, conform sentinței pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Vălenii de M. și, pe cale de consecință, să se constate prescris dreptul la acțiune, trecând mai mult de 3 ani de la declararea scadentă a debitului.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că solicită constatarea nulității absolute a publicației de vânzare nr.65/2013, întrucât, prin sentința civilă nr.479/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. s-a constatat perimată această și raportul de evaluare nr.65/2013 al B.E.J. L. F., astfel că, după perimare, orice act de executare este nul absolut.
Cât privește prescripția extinctivă, contestatoarea a solicitat admiterea acestei excepții și, pe cale de consecință, să se constate că dreptul la acțiune al intimatei s-a prescris.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.399 și urm. C.pr.civ.
În raport de susținerile contestatoarei M. G., la data de 28.11. 2014, intimata B. S.A. a formulat, în baza art.115 - 1118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. la data de 23.03.2015 a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea M. G., constatându-se prescris dreptul la acțiune al intimatei B. S.A., precum și nulitatea absolută a publicației de vânzare nr.65/2013, comunicată la data de 22.09.2014, în dosarul execuțional nr.65/2013 al B.E.J. L. F., fiind obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.479/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în dosarul nr._, s-au constatat perimate de drept actele de executare emise în dosarul execuțional nr.65/2013 al B.E.J. L. F., respectiv raportul de evaluare proprietate din data de 27.03.2013 și publicația de vânzare din data de 17.05.2013.
Totodată, instanța de fond a reținut că, împotriva contestatoarei din prezenta cauză, s-a deschis dosarul execuțional nr.190/B/2010 de Corpul Executorilor Bancari din cadrul B. S.A., având la bază titlurile executorii reprezentate de contractul de credit bancar nr.2241/29.11.2006, modificat și completat prin actele adiționale nr.1/28.11.2007, nr.2/17.12.2007, nr.3/16.12. 2008 și a accesoriului acestora - contractul de ipotecă nr.21 aut. sub nr.1467/ 17.12.2007 de B.N.P. C. O..
În cadrul dosarului respectiv au fost emise acte de executare până la momentul apariției Legii nr.287/2001 privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, intrată în vigoare la data de 19 decembrie 2011.
S-a constatat că executările silite privind titluri executorii aparținând instituțiilor de credit pot fi continuate de executorul care a început urmărirea silită, dar creditorul poate să și solicite continuarea executării executorului judecătoresc competent potrivit legii.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că ultimul act de executare emis de Corpul Executorilor Bancari din cadrul B. S.A. îl reprezintă procesul - verbal încheiat la data de 13.03.2012 prin care s-a constatat incidența unui impediment la executare, ulterior, dosarul fiind preluat de B.E.J. L. F. și înregistrat sub nr.65/2013, debitoarea fiind înștiințată de executorul judecătoresc cu privire la continuarea procedurii execuționale, fiind atașat și procesul - verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat la data de 11.02.2013.
S-a concluzionat că ultimul act de urmărire s-a realizat la data de 13.03.2012 și, următorul act emis ulterior predării dosarului execuțional a fost încheiat la data de 11.02.2013, fiind astfel împlinit termenul de perimare prevăzut de art.389 alin.1 C.pr.civ., cu precizarea că argumentele avute în vedere la pronunțarea sentinței sus – menționate sunt aplicabile și în cauza de față, motiv pentru care contestația la executare a fost admisă.
Împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond a declarat apel, în termen legal, intimata B. S.A. - prin reprezentantul său legal, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii atacate în sensul respingerii atât a excepției prescripției dreptului de a solicita executarea silită, cât și a contestației la executare propriu-zise.
Astfel, intimata a apreciat că hotărârea instanței de fond a fost dată fără a se analiza, în mod temeinic, probele existente la dosarul cauzei, precum și împrejurările de fapt și de drept ale situației dedusă judecații, în opinia sa, instanța de fond nemotivând hotărârea pronunțata și neanalizând înscrisurile din dosarul execuțional din care rezultă că executorul judecătoresc L. F., luând la cunoștință despre sentința civilă nr.497/2014, a încheiat procesul - verbal de constatare din data de 13.10.2014 și a stabilit că „încetează procedura de valorificare a imobilului, prin licitație, conform publicației emisă la data de 12.08,2014” (comunicată la data de 22.09.2014).
Astfel, capătul de cerere privind anularea publicației de vânzare a rămas fără obiect, iar instanța de fond ar fi trebuit doar să constate acest fapt și să-l respingă ca rămas fără obiect.
Totodată, intimata a arătat că sentința nu cuprinde motivarea cu privire la soluția de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune, având in vedere că prescripția dreptului la acțiune este sancțiunea civilă care constă în pierderea dreptului de a-l mai constrânge pe debitor la îndeplinirea obligației sale, fiind așadar, o sancțiune îndreptată împotriva pasivității titularului dreptului.
Apelanta arată că instanța de fond nu a constatat faptul că intimata nu a stat niciun moment in pasivitate, încercând in permanență să-și realizeze dreptul, dar si lipsa de împotrivire a debitoarei.
Consecința lipsei de împotrivire sau a recunoașterii dreptului făcută de cel în favoarea căruia curge este înlăturarea prescripției începută și curgerea uneia nouă, de aceeași durată și, deși prin întâmpinarea depusă la instanța de fond intimata a invocat și atașat înscrisul numit „Memoriul” înregistrat la bancă sub nr.1095/09,02.2012, nu a analizat această proba și nici consecințele pe care le produce.
Prin înscrisul menționat, debitoarea face o scurtă descriere a situației de fapt, admițând atât că a garantat creditul acordat societății Mirano S.R.L., cât și existența datoriei și, mai mult decât atât, își manifestă intenția de a plăti („vreau să plătesc”), solicitând creditoarei „sistarea de la licitație a imobilului”, precum și fixarea unor rate în vederea achitării datoriei până la stingerea acesteia.
Efectul întreruptiv de prescripție făcut de cel în folosul căruia curge termenul este recunoscut de art.4052 C.pr.civ. care prevede, la alin.1, „Cursul prescripției se întrerupe: a). pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute in titlul executoriu on a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei”.
Rezultă de aici că, legiuitorul a recunoscut efectul întreruptiv de prescripție a manifestării de voință a debitorului constând în recunoașterea tacită sau expresă a datoriei și, ca efect al recunoașterii ferme și efective a datoriei făcută de debitor, intimata - titular al dreptului supus executării silite, a așteptat executarea obligației pentru a evita majorarea cheltuielilor cu executarea silită.
Instanța de fond ar fi trebuit să analizeze înscrisul depus de intimata B. S.A. și să constate că, la data de 09.02.2012, debitoarea M. G. și-a recunoscut datoria, cu consecința curgerii, de la această dată, a unui nou termen de prescripție a dreptului de a solicita executarea silită.
Așa cum s-a reținut în jurisprudența, recunoașterea tacită poate rezulta din plata de către debitor a unor penalități aferente sau dintr-o cerere de acceptare de către creditor a unei eșalonări a plății sau de acordare a unui termen de plată(T. București - s. ./1991).
Chiar dacă, considerăm ca scadentă a creditului este data de 18.08.2009, (cum menționează debitoarea) și nu au mai existat alte cauze de întrerupere sau suspendare a prescripției, este fără putere de tăgadă faptul că recunoașterea datoriei a intervenit înainte de împlinirea termenului de prescripție, respectiv la data de 09.02.2012 și a avut ca și consecință începerea curgerii unui nou termen de 3 ani de la această dată.
Întrucât, prin sentința civilă nr.470/01.04.2014 pronunțată în dosarul nr._, instanța a constatat perimatăexecutareasilitădin dosarul nr. 65/2013 al B.E.J. L. F., respectiv raportul de evaluare proprietate din data de 27.03.2013 și publicația de vânzare din data de 17.05.2013, executarea silită poate fi reluata înlăuntrul noului termen de prescripție (care a început să curgă la data de 09.02.2012), fapt ce s-a și întâmplat, în temeiul art. 390 C.pr.civ. (1865), s-a emis o noua somație, fără a se anexa titlul executoriu.
Din cele menționate, rezultă, în opinia intimatei, fără putere de tăgadă, faptul că nu a operat sancțiunea prescripției dreptului de a solicita executarea silită.
Pronunțând soluția admiterii contestației ia executare, judecătoria a dat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale descrise și comentate mai sus, îngrădind dreptul creditorului de a-si executa creanța, creând un privilegiu în favoarea debitorului rău - platnic, deturnând tocmai echilibrul pe care legiuitorul l-a intenționat, prin adoptarea măsurilor de ordin legislativ cu privire la executarea silită, nemaiputând asigura, astfel, respectarea dreptului creditoarei recunoscut printr-un titlu executoriu și restabilirea ordinii de drept încălcate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.105, art.299 și urm., art.304, art.3041 art.389 - 4053 C.pr.civ. (1865).
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 05.11.2015, pricina fiind soluționată, în faza procesuală a apelului, în condiții de legală citare a părților litigante.
În raport de motivele de apel formulate de apelanta - intimată B. S.A., intimata - contestatoare M. G. a formulat, la data de 15.12.2015, întâmpinare (f.17) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, invocând excepția tardivității declarării apelului, întrucât cererea de apel a fost depusă peste termenul legal, iar pe fondul cauzei, a solicitat a se constata că instanța de fond, în mod legal și corect, a soluționat cauza dedusă judecății.
Prin sentința nr.479/01.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Vălenii de M. s-a constatat ca fiind perimate publicația de vânzare nr.65/2013 comunicată în data de 30.05.2013 și raportului de evaluare nr.65/2013 comunicat la data de 30.05.2013 în dosarul nr.65/2013 al B.E.J. L. F..
Perimarea actelor de executare din dosar nr.65/2013 al B.E.J. L. F. înlătură efectele oricărui act întocmit în dosarul de executare după perimare și, prin urmare, emiterea unei noi somații, în același dosar de executare, nu înlătură efectele perimării constatate de instanță prin sentința sus – menționată, putându-se constata, după perimare că, orice act de executare este nul absolut.
Mai mult chiar, apreciază intimata că ne aflăm în fata unui abuz de drept subiectiv, apelanta acționând cu rea - credință dovedită, în condițiile în care, prevederile art.723 C.pr.civ. precizează că orice acțiune trebuie efectuată cu bună – credință, iar faptul că apelanta continuă executare, deși acesta a fost perimată, dovedește reaua sa credință.
Menționează intimata că a notificat executorul judecătoresc cu privire la admiterea contestației la executare și perimarea actelor de executare, acesta continuând să emită acte, cu precizarea că somația emisă în dosarul nr.65/ 2013, procesul - verbal de cheltuieli de executare din data de 19.12.2014 și procesul - verbal de constatare din aceeași dată - toate comunicate în data de 19. 01.2015 sunt nule de drept - perimate.
Referitor la excepția prescripției extinctivă, intimata a solicitat a se constata că instanța de fond, în mod legal, a soluționat cauza dedusă judecații, astfel: dreptul la acțiune al băncii s-a prescris, întrucât, conform actelor, creditul a fost declarat scadent la data de 18.08.2009, prin . .. în dosarul nr._ - dosar care a fost transpus la Tribunalul G. - Secția a - II - a la data de 25.10.2011 „Având în vedere că începând cu data de 01.10.2011 se desființează Secția Comercială a Tribunalului G. și se înființează două secții noi, respectiv Secția a – II - a Civilă și Secția de C. Administrativ și Fiscal, urmează a se muta prezentul dosar de la Secția Comerciala la Secția a - II - a Civilă (Tribunalul G.), dispunându-se înregistrarea la Secția a - II - a Civilă, cu același număr de dosar la care se adaugă indicele”, procedura fiind închisă în data de 22.10.2013.
Executarea silită a început în data de 03.12.2010, prin intermediul executorilor bancari, dosarul de executare silită a fost retransferat de la executorul bancar V. B. la B.E.J. L. F., iar primul act de executare a fost efectuat în data de 30.05. 2013 - dată la care au fost comunicate intimatei actele de executare întocmite în dosarul de executare la data de 27.03. 2013 și, respectiv 17.05.2013, după trecerea a peste un an de la ultimul act de executare, acte care au fost perimate, conform sentinței sus - menționate.
De la data declarării scadente a debitului au trecut 5 ani și 4 luni, prin urmare, dreptul material la acțiune al creditoarei s-a prescris și, față de această împrejurare, în conformitate cu prevederile art.389 C.pr.civ., urmează a se constata perimată executarea silită promovata împotriva intimatei în dosarul de executare nr.65/2013 al B.E.J. L. F., conform sentinței menționate și, pe cale de consecință, să se constate nulitatea absolută a publicației de vânzare emisă în dosarul nr.65/2013, a raportului de evaluare fără număr și nesemnat de un expert, fiind întocmit în același dosar, comunicate la data de 02.06.2015 în dosarul nr.65/2013 și să se constate prescris dreptul la acțiune al creditoarei.
Referitor la susținerile apelantei cu privire la actele de executare - anularea acestora de către executor, nu pot fi primite datorită faptului că aceste nu au fost comunicate niciodată intimatei și, prin urmare, nu produc efecte juridice, cu precizarea că instanța de fond, având în vedere că executarea a început sub imperiul vechii legi, s-a pronunțat în baza vechiului Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește calea de atac, instanța de fond, în mod legal și corect, a stabilit că aceasta este apelul, având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii privitor la soluționarea cauzei prin excepții.
În mod nelegal, netemeinic și abuziv continuă executarea silită, deși, actele au fost perimate, conform sentinței nr.479/01.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Vălenii de M., constatându-se perimate publicația de vânzare nr.65/2013 comunicată în data de 30.05.2013 și raportul de evaluare nr.65/2013 comunicat în data de 30.05.2013, ambele în dosarul nr. 65/2013 al B.E.J. L. F., pe rolul instanțelor de judecată fiind și dosarul nr._ al Judecătoriei Vălenii de M. prin care s-a admis contestația și, din nou, au fost anulate actele de executare.
Examinând încheierea apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, prin sentința civilă nr.479/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în cauza ce a format obiectul dosarului nr.1585/ 331/2013, irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea M. G. în contradictoriu cu intimata B. S.A., constatându-se perimate de drept actele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr.65/2013 al B.E.J. L. F., respectiv raportul de evaluare proprietate din data de 27.03.2013 și publicația de vânzare din data de 17.05.2013 (f.7 – dos. fond).
În considerentele sus - menționatei sentințe se arată, pe lângă referirile la Dispozițiile Legii nr.287/2001 privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare intrată în vigoare la data de 19.12.2011, că ultimul act de executare silită emis de Corpul Executorilor Bancari din cadrul B. S.A. îl reprezintă procesul – verbal încheiat la data de 13.03.2012 prin care se constată incidența unui impediment la executare, ulterior, dosarul fiind preluat de B.E.J. L. F., înregistrat fiind sub nr.65/2013.
Potrivit aceleiași sentințe, irevocabilă prin nerecurare, ultimul act de urmărire silită realizându-se, astfel cum s-a arătat, la data de 13.03.2012, următorul act a fost emis ulterior predării dosarului execuțional, respectiv la data de 11.02.2013, împlinindu-se astfel termenul de perimare de 6 luni impus de art.389 alin.1 C.pr.civ. de la 1865 care prevede că „dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
În speță, ulterior, la data de 12.08.2014, B.E.J. L. F. a emis, în același dosar de executare silită nr.65/2013, publicația de vânzare prin care se aducea la cunoștința generală faptul că, în data de 13.10.2014, ora 14,00, se vinde, prin licitație publică, bunul imobil situat în ., T 12, P cc 310 și A311, jud. Prahova compus din teren în suprafață de 1.480 mp. și construcția C1 – proprietatea debitoarei - contestatoare M. G. (f.10 – dos. fond).
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, dacă în privința actului de executare silită efectuat la data de 11.02.2013, s-a apreciat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, faptul că a fost emis după împlinirea termenului imperativ de perimare de 6 luni prev. de art.389 alin.1 C.pr.civ., cu atât mai mult, pentru identitate de rațiuni, în cauza dedusă judecății este prescris dreptul la acțiune al intimatei B. S.A., context în care, în mod corect, instanța de fond a constatat nulitatea absolută a publicației de vânzare emisă de B.E.J. L. F. în dosarul de executare nr.65/2013 la data de 12.08.2014.
Deși, în cuprinsul motivelor de recurs s-a arătat că hotărârea judecătorească trebuie să conținută analiza nemediată a probelor administrate în cauză și să reflecte opinia judecătorului și, nicidecum, să se întemeieze pe argumentele expuse în alte sentințe, se constată că, evident, recurenta B. S.A. s-a raportat la sentința civilă nr.479/01.04.2014, irevocabilă prin nerecurare, hotărâre prin care s-a soluționat un alt litigiu similar între aceleași părți, creditoarea neatacând cu recurs respectiva sentință.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prev. de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca în baza disp. art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., va fi obligată recurenta B. S.A. la plata către intimata M. G. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.364/15.12.2015 (f.22).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – intimată B. S.A., CUI_, J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 6A, Sector 2, împotriva încheierii de ședință (sentinței) de la termenul de judecată din data de 23.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata - contestatoare M. G., CNP_, domiciliată în com. Drajna, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată reprezentând onorariu avocat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. G. H. A. D. P.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. A.G.H./tehnored. A.G.H.
2 ex. - 27.01.2016
d.f.nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. J. A. - A.
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 3361/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 241/2016. Tribunalul... → |
|---|
