Contestaţie la executare. Decizia nr. 30/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 30/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 30
Ședința publică din data de 12.01.2016
Președinte: D. G.
Judecător: N. C.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, CUI_, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva Sentinței civile nr. 9195/21.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul-contestator Aricișteanu S., CNP_, având domiciliul în P., ., ., județul Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform Ordinului de plată nr._/22.09.2015, ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apreciind admisibilă, necesară și utilă soluționării cauzei proba cu înscrisuri solicitată de apelanta – intimată prin cererea de apel, în temeiul disp. art. 479 alin. 2 corob. cu art. 482 rap. la art. 258 NCPC, tribunalul încuviințează pentru apelanta-intimată proba cu înscrisuri.
Totodată, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești în data de 08.01.2015 sub nr._, contestatorul Aricisteanu S. a formulat în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A. contestație la executare împotriva executării silite începute în dosarul execuțional nr. 3518/2014 al B. P. A., solicitând anularea tuturor actelor de executare și a încheierii de încuviințare a executării silite.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esență, că art. I din Lg. 144/2012, prin care s-a dispus abrogarea tarifului de despăgubire constituie o lege contravențională mai favorabilă, care se aplică retroactiv, conform art. 15 alin. 2 din Constituție, astfel încât, tariful de despăgubire nu mia poate fi pus în executare.
În drept, au fost invocate prevederile Lg. 144/2012, art. 711 și urm C.pr.civ.
În susținerea cererii au fost atașate, în copie: act de identitate, somație de executare, înștiințare, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, încheiere de încuviințare a executării silite, procese verbale de contravenție.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru 58 de lei.( f. 24)
Intimata a formulat întâmpinare la data de 20.03.2015 prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată și menținerea tuturor actelor și formelor de executare, ca legale și temeinice. De asemenea, a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat, în esență, că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat ca autovehiculul aparținând contestatorului circula pe drumurile naționale fara sa detina rovinieta valabila, fiind emis procesul verbal de contravenție în cauză.
Intimata a mai arătat că emiterea si comunicarea proceselor - verbale de contravenție in cauza au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001.
A mai arătat intimata că de la data comunicării proceselor-verbale de contravenție si pana la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilita in titlurile executorii, astfel încât s-a trecut la executarea silită a acesteia.
Intimata a învederat și că potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate, iar instanța de executare a încuviințat executarea silita a titlurilor executorii, creanța fiind certa, lichida si exigibila.
Intimata a precizat și că dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravenționala a fost săvârșita anterior datei la care aceasta a intrat in vigoare, iar in speța de fata nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanțelor rezultata dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, care nu a fost contestat in instanța.
Intimata a subliniat că obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR- SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare. Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este intemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
De asemenea, intimata a susținut că datorita faptului ca fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivatii legii contravenționale.
A mai apreciat intimata și că prevalarea de propria turpitudine nu poate constitui motiv de anulare a actului sancționator, atâta vreme cat acesta a fost intocmit cu respectarea prevederilor legale si nu prezintă lipsa nici unuia din elementele cerute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, care sa atragă nulitatea acestuia.
În drept, intimata a invocat disp. art. 205-208 C.pr.civ.
În combaterea acțiunii, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 28.05.2015, ca urmare a solicitării din oficiu a instanței, a fost anexată copia dosarului de executare nr. 3518/2014 al B. P. A..
În cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 9195/21.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul Aricisteanu S., dispunându-se anularea întregii executări silite efectuate în dosarul nr. 3518/2014 al B.E.J. P. A., precum și a încheierii de ședință din data de 13.10.2014, pronunțată în dosarul nr._/281/2014 al Judecătoriei Ploiești.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 26.09.2011 au fost emis de către intimată procesele-verbale de constatare a contravențiilor . nr._ și R11 nr._, prin care se reținea săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, faptă pentru care contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei și a fost obligat la plata către intimată a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de euro pentru fiecare proces verbal. ( filele 16-17 )
Pentru suma de 56 de euro, reprezentând contravaloare tarif de despăgubire, intimata a solicitat executarea silită a contestatorului, încuviințată de Judecătoria Ploiești în data de 13.10.2014 prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/281/2014. (fila 14)
În drept, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 în vigoare la data întocmirii procesului-verbal (26.09.2011), „Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4”.
Conform art. II din Lg. nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Printre criteriile de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale se regăsesc: modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Pentru a constata faptul că o lege conține dispoziții contravenționale mai favorabile nu trebuie neapărat ca aceasta să prevadă dezincriminarea faptei, ci este suficient ca prin ea consecințele săvârșirii unei contravenții să fie mai ușoare.
În cauză, obligarea la plata tarifului de despăgubire, deși nu era o sancțiune principală ori complementară, reprezenta o consecință a săvârșirii contravenției, astfel că eliminarea acestei consecințe constituie o lege contravențională mai favorabilă în sensul art. 15 alin. 2 din Constituția României.
În acest sens sunt și considerentele Deciziei CCR nr. 505/05.12.2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012, în conformitate cu care: „Examinând dispozițiile legale supuse controlului, din perspectiva criticii autorului, potrivit căreia se încalcă principiul neretroactivității legii, Curtea constată că acestea au caracter retroactiv, întrucât reglementează pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Însă, prin abrogarea normelor legale referitoare la tariful de despăgubire, dispozițiile criticate reprezintă o prevedere legală contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție”.
De asemenea, prin Decizia CCR nr. 112/06.03.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 s-a reținut: „prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, Curtea a reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.”
În concluzie, dacă între momentul constatării contravenției și cel al aplicării sancțiunii apare o lege contravențională mai favorabilă, sancțiunea și celelalte consecințe ale săvârșirii contravenției vor trebui aplicate în conformitate cu legea nouă, astfel că ele nu se mai aplică, chiar dacă la momentul săvârșirii și al constatării contravenției erau prevăzute de lege. În schimb, dacă legea mai favorabilă apare după momentul aplicării sancțiunii ori celorlalte consecințe ale săvârșirii faptei, până la data executării integrale a acestora, sancțiunea sau consecințele care nu mai sunt prevăzute de noua lege nu se vor mai executa.
Cu alte cuvinte, sancțiunea nemaifiind prevăzută de noua lege, aceasta nu mai poată fi pusă în executare, întrucât a devenit lipsită de temei legal, iar dacă executarea silită a fost demarată după apariția legii contravenționale mai favorabile, soluția ce trebuie pronunțată este anularea executării.
În lumina celor arătate, este evident că invocarea legii contravenționale mai favorabile apărute după momentul sancționării contravenționale nu reprezintă nicidecum o critică adusă fondului dreptului cuprins în titlul executoriu, ci doar executării acestuia, nefiind încălcate disp. art. 712 alin. 2 C.pr.civ.
Astfel, nu se susține că aplicarea tarifului de despăgubire a fost nelegală, ci doar că executarea sa după momentul abrogării este ilegală, întrucât odată cu apariția legii noi acesta a fost lipsit de temei legal și prin urmare nu mai trebuia executat.
Față de aceste argumente arătate anterior, instanța apreciază că prezenta contestație la executare este întemeiată, întrucât de la momentul întocmirii proceselor-verbale de constatare a contravențiilor . nr._ și R11 nr._ (prin care contestatorul a fost obligat la achitarea tarifului de despăgubire), 26.09.2011 și până la momentul executării integrale a obligației, respectivul tarif a fost înlăturat printr-o lege contravențională mai favorabilă. Prin urmare, procesele-verbale de constatare a contravențiilor nu constituie titluri executorii cu privire la tariful de despăgubire în cuantum de 56 euro care se execută în dosarul execuțional nr. 3518/2014 al B. P. A..
Pentru aceste considerente, instanța va admite contestația la executare, urmând a dispune anularea întregii executări silite efectuate în dosarul nr. 3518/2014 al B.E.J. P. A., precum și a încheierii de ședință din data de 13.10.2014, pronunțată în dosarul nr._/281/2014 al Judecătoriei Ploiești.
Totodată, în temeiul disp. art. 719 alin 4 C.pr.civ., instanța va dispune comunicarea unui exemplar al prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, către executorul judecătoresc P. A..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel intimata CNADNR SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat cu consecința anularii sentinței si a menținerii tuturor formelor de executare deja realizate, cat si a cheltuielilor de executare, ocazionate de derularea procedurii, precum si obligarea contestatorului la achitarea cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii de apel apelanta - intimată a arătat că prin sentința civila atacata, instanța de executare a admis contestația la executare motivând ca Legea nr. 144/2012, care a abrogat art. 8, alin. 3 si 3A1 din OG 15/2002, este o lege in materie contravenționala care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv si contravențiilor săvârșite de contestator, chiar daca faptele au fost săvârșite înainte de . legii.
Având in vedere cele de mai sus, apelanta – intimată a învederat faptul ca, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. l din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, contestatorul nu a formulat plângere împotriva procesului — verbal de contravenție si nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul - verbal de contravenție ca si sancțiune aplicata pentru fapta săvârșita.
In acest sens, apelanta – intimată a arătat că în conformitate cu art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din Romania, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
De asemenea, apelanta – intimată a învederat faptul că distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fara a deține rovinietă valabila.
Precizând totodată că, obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003. cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, apelanta – intimată a precizat că stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si, in consecința, recuperarea creanțelor aferente. Aceste considerente fiind susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012, referitoare ia respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Astfel, apelanta – intimată apreciind că reiese fara echivoc faptul ca in speța este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Apelanta – intimată a solicitat instanței de apel sa constatate ca in speța de fata dispozițiile Legii nr. 144/2012 nu își au aplicabilitate.
Așadar, atât timp cat împotriva procesului verbal de contravenție adresat pe seama contestatorului nu a fost formulata plângere contravenționala, neexistand o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar si in parte a masurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire, ca urmare a intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, subscrisa deține un titlu executoriu apt de executare silita pentru valorificarea creanței prevăzuta in actul sancționator, care a intrat in putere de lucru judecat.
De asemenea, a mai precizat faptul ca, in speța de fata, nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanței rezultate dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, care nu a fost contestat in instanța.
Totodată, apelanta – intimată a învederat instanței Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia "daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ", nu este aplicabila in speța, întrucât Legea nr 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinieta valabila, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel In temeiul art. 223 NCPC
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 02.11.2015.
Prin rezoluția din data de 03.11.2015 s-a dispus comunicarea motivelor de apel către intimată, care a nu a înțeles să formuleze întâmpinare.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este întemeiat, având în vedere următoarele considerente:
Disp. art. 712 c.pr.civ. stipulează că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executor o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Or, in prezenta cauza contravenientul intimat nu a formulat plângere împotriva proceselor-verbale de contravenție și nici nu a achitat de bunăvoie tariful de despăgubire, motiv pentru care creditoarea procedat la executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale de contravenție comunicate prin posta conform dovezii poștale aflate la fila 18 dosar de fond, fiind astfel respectat principiul statuat de instanța suprema prin decizia nr.10/2013 .
Ca atare, având în vedere prevederile art. 712 C.p.c., pe calea contestației la executare nu mai pot fi primite critici și apărări cu privire la condiții de formă și fond ale actului constatator, legalitatea sau nelegalitatea procedurii de întocmire acestui proces verbal, legalitatea sau prescrierea sancțiunii, aplicarea sau neaplicarea legii mai favorabile, toate acestea fiind aspecte de fond ce nu pot fi invocate decât pe calea specială de contestare a actului, calea plângerii contravenționale, pe care intimatul nu a înțeles să o utilizeze.
Criticile apelantei în acest sensul sunt întemeiate pentru că așa cum s-a arătat mai sus, potrivit art. 712 C.p.c, pe calea contestației la executare, instanța nu mai poate analiza aspecte de fond cum sunt cele reținute privind aplicarea legii mai favorabile, respectiv a Legii nr. 144/2012, pentru faptele contravenționale săvârșite în anul 2011 sau cele privind contravenția continuă, asemenea chestiuni reprezentând aspecte de fond, care nu pot face obiectul analizei în cadrul procedurii contestației la executare de față, ci numai al procedurii plângerii contravenționale.
Prin urmare, este cert că procesele verbale de contravenție prin care s-a prevăzut obligația intimatului vizând plata tarifului de despăgubire, fiind comunicate acestuia la domiciliul său și nefiind contestate pe cale plângerii contravenționale, atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, constituie titluri executorii, susceptibile de a fi pus în executare.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată că motivele invocate de către apelanta creditoare sunt fondate, având în vedere că în mod nelegal a fost admisă cererea de anulare a formelor de executare silită, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale sus menționate.
Prin urmare, în baza disp. art.480 alin. 1, 2 c.pr.civ., tribunalul va admite apelul declarat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București și va schimba în tot sent.civ. nr. 9195/21.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul că respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
In temeiul art. 453 NCPC, va obliga intimatul la plata către apelanta a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, CUI_, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva Sentinței civile nr. 9195/21.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul-contestator Aricișteanu S., CNP_, având domiciliul în P., ., ., ..
Schimbă in tot sentința atacata in sensul că respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Obliga intimatul la plata către apelanta a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de judecată, azi, 12.01.2016.
Președinte, Judecător,
G. DanielaCălin N.
Grefier,
P. A. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. G.D./Tehnored. A.I.A.
5 ex./ 15.01.2016
D.f._ – Judecătoria Ploiești
J. f. F. R. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 18/2016. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 19/2016. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
