Contestaţie la executare. Decizia nr. 110/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 110/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
COD ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 110
Ședința publică din data de 21.01.2016
PREȘEDINTE – N. A.
JUDECĂTOR – M. N.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, CUI_, cu sediul în Ploiești, .. 22, J. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9597/26.08.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-contestator D. T. B., CNP_, cu domiciliul ales la C..Av. R. G., în Ploiești, ., ..
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul reprezentată de avocat P. M. în substituirea av. R. G., lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului solicită proba cu înscrisuri, pe care le depune la dosar, înscrisuri cunoscute de apelantă.
Instanța încuviințează pentru intimată proba cu înscrisuri și, având în vedere că înscrisurile depuse sunt într-un singur exemplar, apreciind că se impune comunicarea acestora către apelantă, lasă cauza la a doua strigare, pentru depunerea a încă unui exemplar, motiv pentru care restituie înscrisurile intimatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns intimatul reprezentată de avocat P. M. în substituirea av. R. G., lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului arată că nu mai stăruie în proba cu înscrisuri. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de apel.
Apărătorul intimatului, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului. Referitor la comunicarea directă pe site a deciziei de impunere, a fost pronunțată deciziei CCR 536/2011, care a amendat această situație. Arată că izvorul tuturor actelor emise, titlul executoriu, somații, dispoziția de măsuri A., a fost anulat de Curtea de Apel prin decizia nr. 3614/2014. La fila 45 dosar fond există punctul de vedere al apelantei, care arată că s-a făcut direct afișarea pe site, iar toate aceste aspecte au fost avute în vedere de instanța de fond. Apelanta nu a depus dovezi referitoare la comunicarea legală a actului. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar. Solicită restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 1000 lei de la fond, ca urmare a admiterii contestației la executare și rămânerea definitivă a acesteia.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 17.02.2015, de contestatorul D. T. B. ce face obiectul dosarului nr._ acesta a formulat contestație la executare împotriva titlului executor_/07.01.2015 și somației 29/30/1/20/_ din 07.01.2015, pentru suma de_ lei, emise de A. – D.. Prahova, solicitând anularea tuturor formelor de executare titlul executoriu și somație plată.
A precizat contestatorul că i se impută în mod nelegal că nu ar fi achitat obligații de plată accesorii –dobânzi și penalități aferente taxei pe valoare adulată. A arătat în continuare că nu datorează nimic intimatei, deoarece actul prin care în anul 2012 i s-au stabilit obligațiile de plătitor de TVA, respective măsura 579/31.01.2012 a fost anulată prin decizia 3614/2014 în dosarul civil nr._, iar actele contestate în acest dosar sunt de fapt accesorii calculate la același act anulat pe perioada dintre cea prevăzută în actele anterior anulate anterior și până la data emiterii celor ulterioare.
Consideră astfel că nu există un titlu de creanță, titlul executor fiind lipsit de temei legal.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației având în vedere că titlului executor_/07.01.2015 și somației 29/30/1/20/_ din 07.01.2015, pentru suma de_ lei reprezintă accesorii, că decizia_/13.10.2014 în baza cărora s-au calculat obligațiile de plată accesorii a fost comunicată pe pagina de internet a A..
S-a solicitat proba cu înscrisuri, depunerea documentație care a stat la baza emiterii titlurilor executorii.
La termenul din data de 28.04 .2014 instanța a admis proba cu înscrisuri pentru ambele părți, a pus în vedere intimatei să depună documentația și dovezile de comunicare a deciziei, somației și titlurilor executorii.
Prin sentința civilă nr. 9597 la data de 26.08.2015 Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare formulată de contestatorul D. T. B. în contradictoriu cu intimata A.-Direcția Generală de Finanțe Publice Prahova și a dispus anularea titlului executoriu_ din 07.01.2015 și a somației 29/30/1/20 din 07.01.2015 emise în dosarul de executare 2702, obligând intimata A.-Direcția Generală de Finanțe Publice Prahova la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Executării silite, obiect al prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile art. 44 din OG nr. 92/2003, în forma în vigoare la momentul derulării procedurii executării silite, potrivit cărora actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin această modalitate se va comunica fie prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal, fie prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanta, dacă se asigura transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. De asemenea, în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin mijloacele menționate, aceasta se realizează prin publicitate.
Potrivit art.141 din OG 932/2003 c pr. fisc. executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului de cod de către organul de executare competent în a cărui raza teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii constituie titlul executoriu.
Totodată, conform art.45 din același act normativ, actul de administrare fiscal produce efecte doar de la momentul comunicării acestuia către contribuabil sau de la o altă dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Comunicarea titlurilor de creanță se realizează potrivit dispozițiilor art.44 alin 2 din OG 92/2003, respectând ordinea instituită de textul de la literele a,b,c și d. În raport de aceste dispoziții legale clare, instanța a constatat că intenția legiuitorului, prin instituirea unor modalități subsecvente de comunicare, a fost aceea de a se asigura comunicarea actului administrativ destinatarului, iar numai în eventualitatea în care nu se va putea realiza în mod direct această comunicare se procedează la comunicarea prin publicitate. Mai mult, în situația în care organul de executare comunică actele de executare silită prin poștă, acesta trebuie să fie în măsură să poată proba cu o confirmare de primire remiterea actului către debitor, în caz contrar existând pentru acesta obligația de a proceda la comunicarea actului administrativ prin celelalte modalități prevăzute de lege.
Instanța a constatat că titlul executoriu contestat_/07.01.2015 și somația 29/30/1/20/_ din 07.01.2015, pentru suma de_ lei au fost emise în baza titlurilor de creanță constând în deciziei nr._/13.10.2014 prin care s-au stabilit obligațiile fiscale accesorii, nu a fost comunicată potrivit procedurii prevăzute de art.44 din OG nr.92/2003, intimata nu a respectat ordinea de comunicare a titlurilor de creanță către contestator, acestea fiind publicate într-un anunț colectiv, fără a se face dovada că au fost comunicate prin poștă cu confirmare de primire, că a fost respectată parcurgerea în ordinea stabilită de lege a tuturor procedurilor de comunicare enumerate la art.44 pct.a-c c.pr.fisc, circumstanțe în care nu putea proceda direct la comunicarea prin publicitate a actelor administrativ fiscale, care au stat la emiterea titlului executoriu contestat acestea nu sunt opozabile contestatorului și pot constitui temei pentru executarea silită propriu zisa. I. a reținut că în prezenta cauză titlul de creanță, respectiv deciziile de stabilire obligații accesorii nu au fost comunicate contestatorului, potrivit dispozițiilor legale incidente în materia executării silite în materie fiscală.
Instanța de fond a mai constatat că deși intimata a făcut referire la faptul că aceasta a fost comunicată, nu s-au depus la dosarul cauzei decât dovezi de comunicare a altor acte administrativ fiscale anterioare. Instanța a reținut că intimata nu a depus la dosarul cauzei dovezile de comunicare a deciziei nr._/13.10.2014 privind obligații fiscale către contestator, și după cum arată în întâmpinare a fost comunicată doar prin afișare pe paginile de internet ale A., ceea ce atrage nulitatea actelor de executare.
Mai mult decât atât instanța a constatat că decizia_/13.10.2014 reprezintă obligații accesorii dobândă pentru perioada 12.01._14 și penalități de întârziere pentru perioada 05.03._14 aferente dispoziției 579/2012 anulată de către Curtea de Apel Ploiești prin decizia 3614/03.06.2014 în dosarul_ prin care a constatat că activitatea acestuia fiind o activitate dependentă ce exclude înregistrarea acestuia ca persoană impozabilă plătitoare de TVA, prin urmare neputând fi calculate nici dobânzi sau penalități accesorii.
Față de cele învederate instanța de fond a admis contestația la executare și a dispus anularea titlului executoriu_ din 07.01.2015 și a somației 29/30/1/20 din 07.01.2015 emise în dosarul de executare 2702.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond a reținut că, fiind expresia principiului disponibilității, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, astfel cum prevede de altfel și art. 453 alin. (1) NCPC. Cheltuielile de judecată se acordă numai în măsura în care au fost dovedite. În acest caz, partea îndreptățită va depune acte doveditoare.
Pentru ca instanța să poată dispune acordarea cheltuielilor de judecată, partea trebuie să facă dovada a) existenței lor și b) a întinderii acestora.
Pornind de la înscrisurile anexate la dosarul cauzei, instanța a verificat dacă toate cheltuielile solicitate de către creditoare au fost dovedite.
În ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 500 lei, instanța a apreciat că această cheltuială este justificată, dovada de plată fiind atașată la dosarul cauzei, chitanța 46/22.04.2014, motiv pentru care a admis capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata și a obligat să achite contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei onorariu avocat.
În ceea ce privește taxele de timbru, instanța a constatat că potrivit art.45 lit. f din OUG80/2013, acestea se restituie când contestația la executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitivă, la cererea petiționarului în termen de un an de la data nașterii dreptului la acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata, criticând sentința instanței de fond ca fiind neîntemeiată, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiata cu consecința menținerii formelor de executare emise ca temeinice și legale.
În motivarea apelului intimata a arătat că, având în vedere că în considerentele sentinței se reține în mod greșit de către instanță faptul că decizia nr._/13.10.2014 reprezintă obligații accesorii dobândă pentru perioada 12.01._14 și penalități de întârziere pentru perioada 05.03._14 aferente dispoziției 579/2012 anulată de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr.3614/03.06.2014 în dosarul nr._, apreciază că instanța de fond a fost în eroare cu privire la aceste susțineri, deoarece la baza somației și a titlului executoriu întocmit de către organele de executare este decizia nr._/13.10.2014 ce reprezintă obligații accesorii dobândă pentru perioada 12.01._14 și penalități de întârziere pentru perioada 05.03._14 care nu sunt aferente dispoziției 579/2012 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală.
A susținut apelanta - intimată că dobânzile și penalitățile sunt calculate de către organele fiscale ca urmare a deciziei de impunere nr.579/2012 privind TVA și alte obligații fiscale stabilite de inspecția fiscală pentru persoanele fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale. Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr.3614/03.06.2014 în dosarul nr._ a anulat dispoziția nr.579/2012 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, respectiv să se întreprindă toate demersurile necesare pentru înregistrarea persoanei impozabile ca plătitoare de TVA.
A precizat apelanta că creanțele bugetare pentru care a fost începută executarea silită sunt stabilite prin titlul executoriu nr._/07.01.2015, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată.
De asemenea, a arătat intimata că titlul executoriu menționat mai sus stă la baza somație de plata nr._/07.01.2015 iar conform art.145 alin.1 din codul de procedură fiscală „executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu”.
Potrivit dispozițiilor art.136 alin.(1) din O.G. nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicat „în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod”.
Întrucât contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de a achita la termen aceste obligații, organele fiscale, în mod corect au procedat la emiterea formelor de executare.
Astfel că, somația a fost transmisă contestatorului prin poștă cu confirmare de primire, în conformitate cu prevederile art. 44 alin.2 din OG nr.92/2003, republicată privind codul de procedură fiscală.
De asemenea, a arătat intimata că art. 141 alin.(2) din O.G. nr.92/2003, republicată privind codul de procedură fiscală prevede că titlul de creanță devine titlul executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de legea sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Astfel, câtă vreme decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/13.10.2014, nu a fost desființată prin procedura prevăzută de lege, aceasta constituie titlu executoriu pentru sumele stabilite în sarcina contestatorului ca obligații fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului.
A precizat intimata că decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/13.10.2014 a fost comunicată prin publicitate pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală potrivit art.44 alin.(5) din O.G. nr.92/2003. Conform aceluiași aliniat „în toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului”, astfel că somația nr._/07.01.2015 și titlul executoriu nr._/07.01.2015, reprezintă acte de executare silită emise în mod valabil, în conformitate cu prevederile legale ale codului de procedura fiscală și la baza acestora stă un titlul de creanță valabil.
În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, intimata a solicitat respingerea cheltuielilor de judecată având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.453 alin.1 C.pr.civ. potrivit cărora partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina sa pentru ca să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.460 c.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova a fost înregistrat sub nr._ la data de 13.10.2015.
La data de 11.11.2015 contestatorul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 110 alin 2 si 3 din OG nr. 92/2003, colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, titlul de creanță fiind definit ca actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, iar conform art. 141 alin 2 din același act normativ, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege .
Pe calea demersului judiciar promovat de către intimatul contestator s-a solicitat anularea actelor de executare silită reprezentate de titlul executoriu nr._/07.01.2015 și somația 29/30/1/20/_ din 07.01.2015, emise de intimată, cu consecința restituirii sumelor reținute prin poprire.
Tribunalul reține că potrivit actelor de executare contestate, în sarcina intimatului s-au reținut obligații fiscale constând în dobânzi și penalități de întârziere aferente T.V.A., în sumă totală de_ lei, individualizate prin decizia nr._/13.10.2014, titlul de creanță fiind comunicat prin publicitate.
Criticile apelantei în sensul că actele de executare silită contestate au fost emise cu respectarea prevederilor Codului de procedură fiscală nu pot fi reținute în prezenta cauză.
Astfel, cum corect a reținut și instanța de fond, în aplicarea disp. art. 44 din OG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin această modalitate se va comunica fie prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal, fie prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia.
De asemenea, în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin mijloacele menționate, aceasta se realizează prin publicitate.
În speță, executarea silită a fost demarată în baza titlului executoriu și a somației emise de intimată la data 07.01.2015 fără însă ca în prealabil să fie comunicat și titlul de creanță, potrivit procedurii menționate, acesta fiind comunicat pentru prima dată prin publicitate, pe pagina de internet a intimatei, astfel că în cauză contestatorul a fost privat de o cale de atac, procedura prealabilă administrativă, iar în absența titlului de creanță, titlul executoriu este lovit de nulitate, în condițiile în care legiuitorul a instituit această procedură pentru a da posibilitatea contribuabilului să achite obligațiile sau să conteste aceste obligații prin procedura prealabilă administrativă.
Așadar, câtă vreme prin conduita sa apelanta intimată nu a respectat dispozițiile legale privitoare la comunicarea actului administrativ, tribunalul reține că atât titlul executoriu_/07.01.2015, cât și somația nr. 29/30/1/20/_ din 07.01.2015, emise de intimată sunt inopozabile contestatorului, astfel că nu se justifică criticile formulate.
În ceea ce privește criticile formulate cu privire la decizia nr._/13.10.2014, tribunalul reține că, în lumina principiului disponibilității, obiectul contestației la executare vizează actele de executare silită emise în temeiul unui titlu de creanță reprezentat de decizia nr._/13.10.2014, iar nu titlul de creanță propriu-zis, înscris față de care legiuitorul a prevăzut de altfel, posibilitatea contestării sale conform art. 205 și 207 din OG nr. 92/2003, motiv pentru care, dat fiind obiectul acțiunii deduse judecății, aceste critici exced cadrului procesual fixat de către contestator și nu vor fi analizate în prezenta cale de atac, cu atât mai mult cu cât prin aspectele reținute în cuprinsul considerentelor sentinței apelate ce vizează decizia nr._/13.10.2014, instanța de fond nu a indicat decât sursa acestor obligații.
În ceea ce privește criticile referitoare la cheltuielile de judecată, in mod corect a reținut instanța de fond incidența dispozițiilor art. 453 NCPC, culpa procesuală aparținând apelantei intimate care a procedat la inițierea executării silite fără a verifica dacă, în prealabil, sunt respectate toate cerințele legale impuse de prevederile Codului de procedură fiscală.
Pentru considerentele arătate, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 NCPC, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat și în baza disp. art. 453 NCPC, va obliga apelanta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul contestator, reprezentând onorariu avocat în apel.
În temeiul disp. art. 45 alin. 1 lit.f din OUG nr. 80/2013 va dispune restituirea taxei de timbru în sumă de 1000 lei achitată cu chitanța . nr._ din 16.03.2015, către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge declarat de apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, CUI_, cu sediul în Ploiești, .. 22, J. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9597/26.08.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-contestator D. T. B., CNP_, cu domiciliul ales la C..Av. R. G., în Ploiești, ., ., J. Prahova, ca nefondat.
Obligă apelanta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Dispune restituirea taxei de timbru în sumă de 1000 lei achitată cu chitanța . nr._ din 16.03.2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.01.2016.
Președinte, Judecător,
N. A. M. N.
Grefier,
L. E. A.
operator de date cu caracter personal 5595
red. N.A./tehnored. E.M.
4 ex./ 01.02.2016
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. T. N. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 112/2016. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 10/2016.... → |
|---|
