Contestaţie la executare. Decizia nr. 357/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 357/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 357/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 357
Ședința publică din data de 12 Martie 2014
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTORI - A. G. H.
C. A. M.
GREFIER - C. A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta – contestatoare C. L. B. DE A. A L. F. FUNCIAR - PRIN PRIMAR, cu sediul în B., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.3352/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimatul D. D., domiciliat în B., ., jud. Prahova.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul, personal, lipsă fiind recurenta – contestatoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursului, față de data pronunțării sentinței civile nr.3352 de Judecătoria Câmpina, respectiv 18.12. 2013 și pune în discuție excepția invocată.
Intimatul solicită admiterea excepției tardivității declarării recursului, invocată de instanță din oficiu.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ / 2013, contestatoarea C. L. B. de aplicare a legilor fondului funciar - prin primar a formulat, în contradictoriu cu intimatul D. D., contestație la executare, solicitând instanței, în principal, suspendarea executării silite începute de B.E.J. M. Glosan în dosar de executare nr.1629/2012 până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații la executare; să se constate intervenită prescripția dreptului de a solicita executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1796/02.06.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamanți și admiterea recursului Comisiei Județene Prahova de Fond Funciar; anularea actele de executare – poprire asupra conturilor până la concurența sumei de 23.729,44 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare, poprire comunicată prin adresa FN/02.10.2013 și primită la 07.10.2013.
În subsidiar, în cazul respingerii principalului, contestatoarea a solicitat să se dispună reducerea cheltuielilor de executare stabilite prin procesul - verbal emis de B.E.J. M. Goslan, și anume a onorariului perceput de avocat, la un onorariu rezonabil cu împrejurările cauzei.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că, în speță, creditorul a solicitat executorului judecătoresc executarea sentinței civile nr.1796/02.06. 2008 la peste 3 ani de la rămânerea definitivă, contrar prevederilor art.405 C.pr.civ., astfel că dreptul de a cere executarea silită este prescris, cu precizarea că nu a existat niciunul din cauzele de suspendare sau întrerupere a executării silite.
Contestatoarea a precizat că prescripția dreptului de a obține executarea silită este o cauză legală de stingere a forței executorii a unui titlu executoriu, care are următoarele efecte juridice: stinge obligația executorului de a da curs executării, stinge dreptul creditorului de a obține executarea silită și stinge obligația debitorului de a se supune executării silite, prescripția începând să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
S-a mai arătat că, în cazul de față, având în vedere că este vorba de o hotărâre care nu este supusă apelului, aceasta devine definitivă la data pronunțării ei, deci, la data de 02.06.2008, iar dreptul de a cere executarea silită s-a prescris începând cu data de 03.06.2011.
În ceea ce privește efectele împlinirii prescripției dreptului de a obține executarea silită, s-a învederat că, potrivit art.405 alin.3 C.pr.civ., o hotărâre judecătorească neexecutată în termenul de prescripție nu se va mai putea executa și își va pierde puterea lucrului judecat, cu precizarea că încuviințarea executării silite a fost pronunțată la data de 16.01.2013 în dosarul nr.143/204/ 2013, la cererea depusă de executor la data de 14.01.2013, astfel că, instanța, ca de altfel și executorul judecătoresc, erau obligați să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul de a obține executarea silită este prescris, în caz afirmativ, prima procedând la respingerea cererii de încuviințare a executării și, cel de-al doilea, la refuzul de a porni executarea.
A considerat contestatoarea că dreptul de a cere executarea silită este prescris și, în consecință, a solicitat anularea tuturor actelor de executare, iar în cazul în care, se va trece peste aceste apărări, să se aibă în vedere solicitarea de a se reduce, în mod corespunzător, cheltuielile de executare pretinse de creditor ca fiind avansate către avocat, având în vedere munca depusă de acesta, care probabil s-a redus la formularea cererii de executare.
Onorariul perceput de avocat este disproporționat cu împrejurările cauzei, constituind un câștig nemeritat și, având în vedere că munca unui avocat în faza de executare silită este redusă, în cazul de față, la redactarea cererii de executare (care, de altfel este făcută pentru un drept prescris) și, probabil, la câteva telefoane date executorului pentru a se interesa de stadiul executării, un onorariu de 20.000 de lei este enorm.
Probabil s-a mizat pe ideea că debitorul este un organ din cadrul unei primarii și că de la „stat” se pot înfrupta toți, contestatoarea neoptând, în principiu, pentru cenzurarea onorariilor avocaților, însă, nu poate admite ca aceasta, în calitate de debitoare, să plătească un preț disproporționat cu contribuția avocatului la aceasta executare.
Îndrept, contestatoarea a invocat disp. art.399, art.400, art.405 C.pr.civ., depunând sentința civilă nr.1796/02.06.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, adresa comunicare poprire din 02.10.2013 și dovada comunicării acesteia.
În raport de susținerile contestatoarei, intimatul D. D. a formulat, în baza art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației privind suspendarea executării silite și anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr.1629/20l2 al B.E.J. M. Goslan, arătând că, prin sentința civilă nr.1796/02.06.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, s-a dispus obligarea pârâților C. L. de Fond Funciar B. și C. Județeană Prahova pentru stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor să întocmească documentația necesară pentru amplasamentul identificat de expertul topo ing. M. C. D. pentru suprafața de 4,50 ha. teren arabil, precum și să elibereze proces - verbal de punere în posesie și titlul de proprietate pentru suprafața de 2,80 ha. teren arabil cu amplasamentele T lo4, PA 2156 și T 96, P A 19o4, conform minutei încheiată între părți.
S-a mai învederat că, pentru a se reține culpa pârâtei și existența unei fapte ilicite, instanța trebuie să aibă în vederea următoarele aspecte: potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului care, împreună cu convenția care constituie izvor de drept, o persoană ce a obținut o hotărâre judecătorească împotriva statului nu are obligația de a începe o procedură de executare silită, ci, în asemenea cazuri, autoritatea de stat pârâtă, prin forța lucrurilor, are cunoștință de hotărâre și este de aceea bine plasată pentru a lua măsurile necesare în vederea executării hotărârii sau pentru a o transmite la autoritatea de stat competentă responsabilă de executare.
Un justițiabil ce a câștigat un proces împotriva statului avea obligația de a lua câteva măsuri procedurale pentru a-și vedea executată hotărârea favorabilă, fie în mod voluntar, fie printr-o procedură de executare silită, cerința cooperării reclamantului netrebuind, totuși, să depășească strictul necesar și, în orice caz, nu eliberează autoritățile de obligația lor în baza Convenției de a lua măsurile corespunzătoare, din timp, din proprie inițiativă, pe baza informațiilor disponibile, pentru a onora hotărârea judecătoreasă pronunțata împotriva statului.
De aceea, Curtea consideră că sarcina de a asigura executarea unei hotărâri judecătorești împotriva statului revine, în primul rând, autorităților de stat, începând din momentul în care hotărârea respectivă devine definitivă și executorie și, raportat la speța de față, solicită ca instanța să constate că pârâta a avut o atitudine pasivă în ceea ce privește punerea în executare a sentinței civile nr.l796/02.06.2008 și, mai mult decât atât, în toată această perioadă, cât și în decursul procedurilor de executare silită, a menționat că nu este de acord să suporte cheltuielile de executare, având în vedere faptul că, din înscrisurile prezentate se face vinovată pentru neducerea la îndeplinire a hotărârilor judecătorești.
Pârâta nu a dus la îndeplinire o altă hotărâre judecătorească - sentința civilă nr.645/18.12.1997 pronunțată de Tribunalul București, definitivă și executorie, despre care se menționează în cuprinsul sentinței nr.1796 pentru a observa fapta Comisiei Locale B. de neducerea la îndeplinire a hotărârilor judecătorești definitive și executorii.
Referitor la procesul - verbal întocmit de B.E.J. M. Goslan prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, conform art.3717 C.pr.civ., se solicită a se reține că debitorul care nu-și execută de bunăvoie obligația, va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilită prin titlul executoriu, sumele ce urmează a fi plătite fiind stabilite de executor prin proces - verbal care constituie titlu executoriu.
Prin procesul - verbal de cheltuieli de executare s-au stabilit: onorariu executor judecătoresc și cheltuieli legate de executarea silită, alte cheltuieli de executare silită fiind onorariu avocat, încuviințarea executării silite, legalizarea și investirea cu formulă executorie, taxa judiciară de timbru, trimiteri poștale, deplasări în teren pe toată perioada anului 2008 de când sentința civilă nr.1796 /02.06.2oo8 a rămas definitiva și până în prezent, deplasările intimatului însoțit de av. L. A. la O.C.P.I.- Prahova - Primăria B. - fiind confirmate de înscrisurile alăturate, iar în privința sumelor plătite cu titlu de onorariu de avocat se solicită ca instanța să aprecieze și să înlăture criticile contestatoarei, raportat la cererea ce face obiectul executării silite, onorariul apărătorului ales nefiind unul disproporțional sau exagerat, fiind în plus atestat de chitanță.
Onorariul, în această fază procesuală, raportat la obiectul executării silite, contestatoarea C. L. de Fond Funciar B. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 fiind responsabilă în totalitate de neducerea la îndeplinire a hotărârilor judecătorești pronunțate chiar și înainte de sentința civilă nr.1796/02.06 2008 a Judecătoriei Câmpina în dosarul nr._ a fost altă hotărâre judecătorească sentința civilă nr.645/18.12.1997 pronunțată de Tribunalul București, definitivă și executorie, pe care contestatoarea nu a dus-o la îndeplinire pe cale amiabilă.
De asemenea, nu trebuie avută în vedere doar suma de bani ce trebuie recuperată, rolul avocatului neoprindu-se la formularea cererii către executor, ci implică și alte activități, cum ar fi consultațiile acordate clientului în legătură cu demersurile făcute la C. L., C. Județeană de Fond Funciar, O.C.P.I. - Prahova, iar după aceea modalitatea de executare pe care să o adopte, redactarea de acte, deplasările efectuate în vederea obținerii de date cu privire la derularea acțiunii, toate implicând timp și muncă ce trebuie corespunzător remunerată, sumele plătite cu titlu de onorariu nu se opresc la această fază de emiterea unei somații, ci se va derula în continuare până la ducerea la îndeplinire a titlului executoriu, întocmirea planului de parcelare pentru suprafețele de teren reconstituite, emiterea proceselor - verbale de punere în posesie, întocmirea documentației pentru emiterea titlurilor de proprietate.
Suprafețele de teren reconstituite de C. L. de Fond Funciar B. se vor situa în T 124, T 96, T 104, aspecte menționate în raportul de expertiză topo M. C. D. și, până în prezent, planurile de parcelare pentru suprafețele de teren situate în T 124, T 96, T 104 nu sunt avizate de O.C.P.I. Prahova, iar contestatoarea are obligația de a dovedi ducerea la îndeplinire a celor precizate prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1796/02.06.2008 pronunțată de Judecător ia Câmpina.
Reținând, așadar, că nu s-a dovedit nelegalitatea vreunui act de executare silită, aceasta desfășurându-se cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie, intimatul a solicitat ca instanța să respingă contestația la executare, ca netemeinică și nelegală, în condițiile art.402 alin.1 C.pr.civ.
În drept, intimatul a invocat art.3712,3,7 C.pr.civ., modificat prin O.U.G. nr. 59/2ool, art.402 alin.1 C.pr.civ, art.115 - 118 C.pr.civ.
A depus intimatul odată cu întâmpinarea o completare a acesteia prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, având în vedere faptul că prin sentința civilă nr.1221/24.04.2012 a fost respinsă contestația la executare purtată între aceleași părți în dosarul nr._ .
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria Câmpina a pronunțată sentința civilă nr.3352/18.12.2013 prin care a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimat prin întâmpinare, a fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată din oficiu în ceea ce privește constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită și reducerea cheltuielilor de executare stabilite prin procesul - verbal din data de 28.01.2013 al B.E.J. M. Goslan, a fost respinsă contestația la executare cu privire la constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită și reducerea cheltuielilor de executare stabilite prin procesul - verbal din data de 28.01.2013 al B.E.J. M. Goslan, formulată de contestatoarea C. L. B. de aplicare a legilor fondului funciar - prin primar, ca tardiv formulată.
Prin aceeași sentință a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea C. L. B. de aplicare a legilor fondului funciar - prin primar în contradictoriu cu intimatul D. D. în ceea ce privește poprirea înființată la data de 02.10.2013, ca neîntemeiată și, ca fiind ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, dispunându-se restituirea cauțiunii în cuantum de 500 lei consemnată prin recipisa de consemnare nr._/1.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de intimat prin întâmpinare că, potrivit art.430 din Noul C.pr.civ., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesule ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
De asemenea, art.431 din Noul C.pr.civ. prevede că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Excepția autorității de lucru judecat are astfel rolul de a stopa o nouă judecată între aceleași părți și pentru aceeași cauză, ceea ce înseamnă că, din reglementarea menționată rezultă că se bucură de autoritate de lucru judecat hotărârile care au soluționat în tot sau în parte fondul litigiului, iar în ceea ce privește hotărârile prin care au fost soluționate excepții procesuale, numai în ceea ce privește soluția dată cu privire la excepția respectivă.
Rezultă așadar că, în situația în care, dosarul a fost soluționat prin admiterea unei excepții procesuale, o nouă judecată între aceleași părți nu poate fi stopată prin invocarea excepției autorității de lucru judecat, soluția dată însă cu privire la excepția invocată intrând însă în autoritatea de judecată, neputându-se pronunța o hotărâre contrară cu privire la excepția invocată.
Prin raportare la datele speței, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1221/24.04.2013 a Judecătoriei Câmpina a fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare invocată din oficiu și a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea C. L. de A. a L. F. Funciar B. în contradictoriu cu intimatul D. D., ca tardiv formulată, apreciindu-se astfel că, nefiind soluționat fondul contestației la executare, se impune respingerea excepției autorității de lucru judecat în prezenta cauză.
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executare în ceea ce privește capetele de cerere privind constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită și reducerea cheltuielilor de executare stabilite prin procesul - verbal din data de 28.01.2013 al B.E.J. M. Goslan, instanța de fond a reținut că această excepție urmează a fi soluționată prin raportare la efectul pozitiv al lucrului judecat, cu privire la aceste capete de cerere pronunțându-se sentința nr.1221/24.04.2013.
Potrivit doctrinei, efectul pozitiv al lucrului judecat sau prezumția de lucru judecat operează atunci când, în al doilea proces, se pune o chestiune soluționată printr-o hotărâre anterioară.
Astfel, contestația la executare soluționată prin sentința civilă nr.1221/24. 04.2013 a avut ca obiect constatarea prescripției dreptului de a solicita executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1796/02. 06.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina și anularea formelor de executare constând în somația nr.1629/28.01.2012 și procesul - verbal de cheltuieli de executare încheiat la data de 28.01.2013 emise în dosarul de executare nr.1629/ 2012 al B.E.J. M. Goslan.
Contestația a fost respinsă ca tardiv formulată, reținându-se că, în cauză, este vorba despre o contestație la executarea silită însăși, solicitându-se în principal prescripția dreptului de a solicita executarea silită, iar potrivit dovezii de comunicare depusă la dosar, somația nr.1629/28.01.2013 și procesul - verbal de cheltuieli executare încheiat la data de 28.01.2013 au fost primite de debitoarea - contestatoare, la data de 30.01.2013, situație în care ultima zi a termenului de 15 zile prevăzut de art.401 lit. c) C.pr.civ. era 15.01.2013, așadar cu mult peste termenul prevăzut de lege.
De asemenea, și pentru capătul de cerere subsidiar privind reducerea cheltuielilor de executare stabilite prin procesul - verbal de cheltuieli executare încheiat la data de 28.01.2013, termenul de 15 zile prevăzut de art.401 lit. a) C.pr.civ. (de la data când contestatorul a luat cunoștința de acest act), s-a împlinit, procesul - verbal de cheltuieli fiind comunicat debitoarei - contestatoare, odată cu somația, respectiv la data de 30.01.2013.
Față de aceste considerente, prima instanță în temeiul art.401 lit. c) C.pr.civ a admis excepția tardivității formulării contestației la executare și a respins contestația ca fiind tardiv formulată.
Prin raportare la dispozițiile legale menționate, instanța de fond a reținut că, în cauză, este aplicabilă prezumția de lucru judecat cu privire la capetele din contestația la executare soluționate prin hotărârea menționată.
Astfel, în prezenta cauză s-a formulat contestație la executare solicitând constatarea prescripției dreptului de a solicita executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1796/02.06.2008, anularea popririi comunicată prin adresa FN/02.10.2013, iar în subsidiar reducerea cheltuielilor de executare stabilite prin procesul verbal emis de B.E.J. M. Goslan, aceste capete de cerere regăsindu-se parțial și în contestația formulată în dosarul nr._ și cu privire la care instanța s-a pronunțat în mod irevocabil în sensul că sunt tardiv formulate.
Pentru aceste motive, instanța de fond a respins contestația la executare cu privire la constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită și reducerea cheltuielilor de executare stabilite prin procesul verbal din data de 28.01.2013 al B.E.J. M. Goslan, ca tardiv formulată.
În ceea ce privește fondul contestației la executare, s-a reținut că aceasta privește măsura popririi asupra fondurilor contestatoarei până la concurența sumei de 23.729, 44 lei, contestatoare neinvocând niciun motiv de nelegalitate a măsurii popririi, iar prin raportare la dispozițiile legale incidente nu se poate reține un astfel de motiv.
Prima instanță a apreciat că se poate constata că motivarea contestației la executare are în vedere, exclusiv, prescripția dreptului de a solicita executarea silită și reducerea cheltuielilor de executare stabilite prin procesul - verbal de stabilire cheltuieli de executare.
Contestarea măsurii popririi apare, astfel, ca fiind o modalitate de eludare a dispozițiilor legale privind termenul de contestare a actelor de executare, precum și de invocare a prescripției executării silite care este supusă termenului prevăzut pentru contestația la executarea silită însăși, instanța investită în prezenta cauză nemaiputând analiza legalitatea acestor acte de executare.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins contestația la executare în ceea ce privește poprirea înființată la data de 02.10.2013, ca neîntemeiată și, având în vedere disp. art.403 C.pr.civ., potrivit cărora suspendarea executării silite se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, a fost respinsă cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect, dispunându-se restituirea cauțiunii în cuantum de 500 lei consemnată prin recipisa de consemnare nr._/1.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, la data de 06.02.2014, contestatoarea C. L. B. de aplicarea a legilor fondului funciar - prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Câmpina.
Astfel contestatoarea a arătat că prin sentința recurată a fost respinsă excepția autorității lucrului judecat invocată de intimat și a fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare invocată din oficiu, soluția fiind nelegală, deoarece, deși s-a reținut că, în cauză, este aplicabilă prezumția de lucru judecat cu privire la capetele de cerere din contestația la executare soluționată prin sentința civilă nr.1221/24.04.2013, s-a constata că prezenta contestație la executare este tardiv formulată, tocmai motivat de faptul că s-a pronunțat o altă hotărâre (sentința civilă nr.1221/2013) care are autoritate de lucru judecat.
Susține contestatoarea că ceea ce trebuia să observe instanța de fond era faptul că prezenta contestație la executare viza un act nou de executare silită, respectiv poprirea asupra conturilor, măsură comunicată prin adresa FN/02.10. 2013 și primită la data de 07.10.2013, astfel că, potrivit art.399 și chiar art.401 lit. b) C.pr.civ., avea dreptul să introducă contestație la executare împotriva oricărui act de executare, inclusiv a popririi ca act de executare silită distinct.
Instanța de fond a interpretat, în mod eronat, cererea dedusă judecății, reținând că, contestarea măsurii popririi apare ca o modalitate de eludare a dispozițiilor legale privind termenul de contestare a actelor de executare silită, precum și de invocare a prescripției executării silite însăși.
În cazul de față, având în vedere că este vorba despre o hotărâre care nu este supusă apelului, ea devine definitivă la data pronunțării, respectiv la data de 02.06.2008, dreptul de a cere executarea silită fiind prescris începând cu data de 03.06.2011, iar în ceea ce privește efectele împlinirii prescripției dreptului de a obține executarea silită, art.405 alin.2 C.pr.civ. prevede că o hotărâre judecătorească neexecutată în termenul de prescripție nu se va mai putea executa și își va pierde puterea lucrului judecat.
Încuviințarea executării silite a fost pronunțată la data de 16.01.2013, la cererea depusă de executor la data de 14.01.2013, astfel că, instanța de judecată, ca de altfel și executorul judecătoresc erau obligați să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul de a cere executarea silită este prescris, iar în caz afirmativ, prima procedând la respingerea cererii de încuviințare a executării silite, iar cel de-al doilea la refuzul de a porni executarea.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 20.02.2014.
În raport de motivele de recurs formulate de recurenta - contestatoarea C. L. B. de aplicarea a legilor fondului funciar - prin primar, intimatul D. D. a formulat, în baza art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
La termenul de astăzi – 12.03.2014, tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului, față de data pronunțării sentinței civile nr.3352 de Judecătoria Câmpina, respectiv data de 18.12.2013.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției tardivității exercitării căii de a atac a recursului, invocată din oficiu, tribunalul constată și reține următoarele:
Potrivit art.301 Teza I C.pr.civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
Conform dovezii de primire și procesului – verbal de predare (f.104 – dos. fond), contestatoarei C. L. B. de aplicarea a legilor fondului funciar - prin primar i-a fost comunicată sentința recurată la data de 20.01.2014, astfel cum rezultă din data poștei aplicată pe respectivul înscris.
Procedând la calcularea termenului legal înlăuntrul căruia se putea exercita calea de atac a recursului, pe zile libere, potrivit art.101 alin.1 C.pr.civ. (termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul), înseamnă că, în speță, contestatoarea C. L. B. de aplicarea a legilor fondului funciar - prin primar putea declara recurs împotriva sentinței civile nr.3352/18.12.2013 până pe data de 05.02.2014, inclusiv.
Cum, potrivit rezoluției de primire a cererii de recurs aplicată de judecătorul de serviciu, cererea a fost înregistrată la instanța de fond, conform art.302 C.pr.civ., la data de 06.02.2014, așadar cu depășirea termenului legal imperativ de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, termen care, așa cum s-a arătat în precedent, se împlinea la data de 05.02.2014, inclusiv.
Pentru considerentele expuse, tribunalul urmează să admită excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca tardiv formulat.
Instanța va lua act de susținerea intimatului D. D. în sensul că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de recurenta – contestatoare C. L. B. DE A. A L. F. FUNCIAR - PRIN PRIMAR, cu sediul în B., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.3352 /18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimatul D. D., domiciliat în B., ., jud. Prahova, ca tardiv formulat.
Ia lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
N. C. A. G. H. C. A. M.
GREFIER
C. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H.
2 ex – 25.03.2014
d.f.nr._ - Judecătoria Câmpina
j.f. T. A. C. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 852/2014.... | Servitute. Decizia nr. 254/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
