Fond funciar. Decizia nr. 851/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 851/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 851/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 851
Ședința publică din data de 07.10.2014
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - pârâtă C. L. B. DE A. A L. F. FUNCIAR, cu sediul în B., ., județul P., împotriva Sentinței civile nr. 1476/25.04.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - reclamant O. P., domiciliat în B., Fdt. I., nr.9, județul P. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat P. A. C. în Câmpina, ., județul P. și intimata - pârâtă C. JUDEȚEANĂ P. DE A. A L. NR.18/1991, cu sediul în Ploiești, .-4, județul P..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-pârâtă, reprezentată de avocat I. F. și intimatul - reclamant, reprezentat de avocat P. A. C., lipsind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantei-pârâte, având cuvântul, solicită să se admită apelul formulat împotriva Sentinței civile nr. 1476/2014 a Judecătoriei Câmpina pronunțată în prezenta cauză și să se aibă în vedere argumentele lor. Astfel, arată că în motivarea apelului s-a apreciat de către comisia pe care o reprezintă că intimatul-reclamant nu era îndreptățit să primească și acea suprafață de 583 m.p. în plus, față de titlul de proprietate emis pe legile fondului funciar și, totodată, s-a apreciat că, având în vedere situația acestui teren care de fapt a aparținut altor persoane, respectiv lui Ș. R. care a figurat în Registrul Agricol în perioada anterioară dobândirii prin cumpărare de către intimatul-reclamant din prezenta cauză, acesta nu a fost niciodată proprietatea autorilor săi, iar simpla deținere a acestui teren nu echivalează cu îndreptățirea acestuia de a dobândi prin modificarea titlului de proprietate suprafața în cauză. Mai mult, apreciază că este evident că atâta timp cât el nu a fost cumpărat de autorii săi, existând alți proprietari pentru această suprafață de teren care au formulat cerere de restituire ce urmează să fie soluționată, nu poate să primească acest teren. Arată că situația este recunoscută chiar de martori care vin și spun că terenul este folosit de niște nepoate a lui Ș. R., chiar dacă nu locuiesc acolo, chiar dacă nu vin în permanență, există o îngrădire între proprietatea intimatului-reclamant și această suprafață de teren, astfel încât apreciază că este evident că există o diferență între cele două proprietăți, nu este o suprafață în continuarea celei deținute cu titlu de proprietate, motiv pentru care apreciază că hotărârea apelată este netemeinică, nelegală și solicită să se modifice în sensul respingerii cererii. De asemenea, arată că un argument în plus ar fi fost faptul că apărările intimatului merg exact pe ideea unei acțiuni în constatare, respectiv să se constate că el deține de peste 30 de ani. Or, consideră că nu este suficient să dețină de peste 30 ani, atâta timp cât există în proprietar pentru acest teren. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de C. L. B., menținerea Sentinței civile nr. 1476 pronunțată de Judecătoria Câmpina, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Astfel, arată că așa cum a susținut și prin acțiunea formulată la fondul cauzei și acum prin întâmpinarea formulată în faza apelului, ei spun că au demonstrat faptul că suprafața ce excede titlului de proprietate atacat a fost în proprietatea lor și a aparținut, așa cum a spus, autorilor lor, iar prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare în 1979 s-a cedat practic folosința întregii suprafețe de 1743m.p. Consideră că în mod corect instanța de fond a apreciat probatoriul administrat în cauză. Mai mult, solicită a se observa că în expertiza întocmită în cauză, expertiză față de care C. L. B. nu a avut niciun fel de obiecțiune, spune că s-a măsurat suprafața ce este îngrădită și în forma în care a fost îngrădită încă din anul 1979 și că această suprafață este de 1743 m.p. Or, faptul că există o neconcordanță între suprafața pentru care le-a fost eliberat titlul de proprietate și suprafața găsită acum de expert se datorează doar mijloacelor tehnice diferite folosite la nivelul anului 1999 și în prezent. Mai mult, arată că niciun moment martorii nu au spus că această bucată de teren este stăpânită de alte persoane. Solicită a se observa că Seiten R. este pur și simplu vecină cu intimatul, iar nepoatele acesteia vin practic la terenul învecinat, nicidecum în curtea intimatului-reclamant pentru că este îngrădit în forma aceasta încă din 1979. Arată că ceea ce delimitează expertul pe schița de plan este o linie convențională, pur și simplu nu există un gard care să separe cele 2 proprietăți, așa cum susține C. L.. Mai mult, față de faptul că, în ceea ce privește suprafața solicitată, C. L. spune că ar aparține altor persoane, solicită a se observa că moștenitorii defunctei Seitan R. nu au făcut cerere pentru această suprafață, ci au o suprafață de 5000 m.p. pentru care au solicitat titlu care nu s-a eliberat nici până în prezent. De asemenea, arată că, așa cum rezultă și din expertiză, această suprafață de teren, s-ar afla în altă parcelă și, deci, faptul că terenul lor se află într-o altă parcelă spune că nu s-a solicitat suprafața de teren care le aparține în momentul de față. Mai mult, arată că până în prezent nu a existat niciun fel de litigiu între moștenitorii defunctului Seitan R. și O. P. și nici măcar nu există un titlu valabil. Astfel că, ei spun că susținerile Comisiei Locale nu sunt susținute. Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, la data de 02.10.2013, reclamantul O. P. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. B. DE A. A L. F. FUNCIAR și C. JUDEȚEANĂ P. DE A. A L. NR.18/1991, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute parțiale a Procesului verbal de punere in posesie_/6.01.1995, eliberat de C. Județeană P., și a titlului de proprietate nr._/06.01.1995 in sensul de a se completa suprafața de teren menționata in titlul de proprietate si procesul-verbal de punere in posesie (1200mp), situata in oraș Baicoi, ., parcelele 458/1 si 460, având ca vecini- la N-moștenitorii lui Ș. R., la E- rest propr. si most. Ș. R., la S- V. N. N. si drum, la V- Birnau V.G. si rest propr., cu suprafața de 543mp,1743mp fiind suprafața reala a acestui teren.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziționat in anul 1979 un imobil casa de locuit, situat in Baicoi, ., județul P., de la numitul C. D. G., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1327/26.04.1979, de către N. Principal P. M.. In cadrul contractului de vânzare-cumpărare, suprafața de teren aferenta construcției, apare ca fiind de 250 mp, întrucât la momentul respectiv era in vigoare Legea nr. 58/1974, ce prevedea faptul ca terenul aferent unei construcții supuse vânzării, trecea in proprietatea statului.
Reclamantul a mai arătat faptul că proprietarul de atunci al terenului, numitul C. D. G., a trecut in acte o suprafața mai mica de teren, iar in realitate reclamantul a stăpânit din momentul vânzării, o suprafața mult mai mare, ce nu a fost trecuta in acte.
Odată cu apariția L. 18/1991, reclamantul a solicitat constituirea dreptului de proprietate asupra terenului pe care îl stăpânea, situat in Baicoi, ., județul P., insa conform măsurătorilor de la acea data, efectuate cu mijloace tehnice neperformante, suprafața de teren a reieșit ca având 1200 mp, fapt pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/6.01.1995.
S-a mai arătat de către reclamant,faptul că în cursul anului 2013, dorind sa efectueze intabularea imobilului proprietatea sa, au fost efectuate măsurători de către ing. Talanga I. L., in urma cărora a reieșit faptul ca suprafața de teren pe care o stăpânea, are 1743 mp, si nu 1200 mp asa cum este stipulat in titlul de proprietate.
Reclamantul a menționat faptul ca a stăpânit in mod continuu respectiva suprafața de teren, începând cu anul 1979 si pana in prezent, aceasta a fost îngrădita in aceasta forma de la acea data, iar linia de hotar este aceeași încă de la achiziționarea imobilului casa de locuit, existenta diferenței de teren datorându-se măsurătorilor efectuate in mod diferit si cu alt tip de aparatura la nivelul anului 1991 fata de prezent.
În drept reclamantul a invocat disp. art. III din Legea 169/1997.
În dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar interogatoriul formulat, copie titlu de proprietate nr._/06.01.1995, proces verbal de punere în posesie nr.134/27.07.1994, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1327/26.04.1979 la notariatul de Stat Local Câmpina, schița de plan, cerere pentru restituirea dreptului de proprietate, ordinul nr.25/13.02.1995, tabel nominal eliberat de Consiliul Local B., plan de situație, adresa nr.L485/30.07.2013 eliberată de Primăria B., certificat de atestare fiscală pentru persoanele fizice privind impozitele și taxele Locale, act de identitate reclamant.
Prin rezoluția din 03.10.2013 instanța a dispus înștiințarea reclamantului prin adresă: să precizeze dacă terenul este înscris în cartea funciară, să indice și numărul de carte funciară și numărul cadastral sau topografic după caz urmând a se anexa pentru acest teren extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de Biroul Cadastral și Publicitate Imobiliară sau în cazul în care terenul nu este înscris în cartea funciară, un certificat emis de același birou, care atestă acest fapt, în conformitate cu prev.art.194 lit.c C.p.Civ., cu mențiunea că, în termen de 10 zile de la primirea prezentei are obligația de a face această completare, sub sancțiunea anulării cererii.
Înștiințarea a fot primită de reclamantul O. P. la data de 07.10.2013, conform dovezii de la f. 24 dosar, acesta complinind cererea conform rezoluției din 03.10.2013 atașând la dosar certificatul nr.3279/09.10.2013 eliberat de Biroul Cadastral și Publicitate Imobiliară Câmpina.
Prin rezoluția din 21.10.2013 în baza disp. art. 201 alin. 1 C. pr. civ. instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecata și a înscrisurilor atașate pârâtelor cu mențiunea ca au obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică prevăzute de art. 208 al. 2 Cod pr. civ., în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.
La data de 19.11.2013 pârâta C. L. B. DE A. A L. F. FUNCIAR a formulat întâmpinare (f.32-33) prin care a solicitat prin respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Pârâta C. L. B. De A. A L. F. Funciar a susținut conform cererii nr.7047/1991 că reclamantul a solicitat restituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p. deoarece pentru suprafața de 250 m.p. avea contract de vânzare-cumpărare, astfel se întocmește documentația si se aproba prin Ordinul Prefectului nr.25/1995 constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1200 m.p. S-a întocmit procesul-verbal care a fost semnat si ș-a eliberat titlu de proprietate pentru aceasta suprafața numitului O. P..
A mai arătat că prin cererea nr. 679/1991 numita S. S. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,46 ha cu care mama s-a Ș. R. a figurat in registrul agricol din anii 1959-1963. In registrul agricol vol 3 poziția 132 Ș. R. figurează si cu suprafața de 0,50 ha. pășune in punctul „ Dambu C.". A fost membra CAP. si s-a reconstitiuit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,46 ha. moștenitorilor defunctei Ș. R., dar nu s-a eliberat titlu de proprietate.
Anexat întâmpinării parata C. L. B. de A. A L. F. Funciar a depus la dosar răspunsul la interogatoriul formulat de reclamant, copie extras din Registrul Agricol, copie cerere de reconstituire nr.679/1991 formulată de S. S., copie anexa 3 poziția 17 și Hotărârea comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor nr.1844/30.04.199
Prin rezoluția din 21.11.2013 instanța, a dispus, în temeiul art. 201 al.2 c.p.c comunicarea întâmpinării formulate de pârâta C. L. B. de A. a L. F. Funciar, reclamantului cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.
Reclamantul O. P. a primit aceste înștiințări la data de 28.11.2013 iar la data de 09.12.2013 a formulat răspuns la întâmpinare.
In cuprinsul acestui răspuns la întâmpinarea depusă de reclamantul O. P. a arătat faptul ca își menține susținerile făcute prin acțiunea introductiva, acesta a stăpânit in mod continuu suprafața de teren ce face obiectul prezentei cauze, începând cu anul 1979 si pana in prezent, aceasta a fost îngrădita in aceasta forma de la acea data, iar linia de hotar este aceeași încă de la achiziționarea imobilului casa de locuit, existenta diferenței de teren datorându-se măsurătorilor efectuate in mod diferit si cu alt tip de aparatura la nivelul anului 1991 fata de prezent.
A mai arătat că din susținerile pârâtei Comisiei Locale de Aplicarea L. F. Funciar a Orașului Baicoi si răspunsurile la interogatoriu nu rezulta o alta situație, neeliberându-se titlu de proprietate pentru aceasta suprafața unei alte persoane.
Prin rezoluția din 10.12.2013 instanța, în baza art 201 al.3 c.p.c a fixat termen de judecata la 10.01.2014 cu citarea părților.
In cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei C. L. B. De A. A L. F. Funciar (f.34), proba testimonială, fiind audiați martorii N. I. și V. S. și proba cu expertiză tehnică specialitatea topometrie.
În urma probelor administrate în cauză, instanța de fond, prin sentința civilă nr. 1476/25.04.2014 a admis acțiunea formulată de reclamantul O. P., în contradictoriu cu pârâtele C. L. B. De A. A L. F. Funciar și C. Județeană P. De A. A L. Nr.18/1991 și, pe cale de consecință a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/6.01.1995 și a procesului verbal de punere în posesie nr.134/27.07.1994 în sensul că terenul menționat în titlu de proprietate și procesul verbal de punere în posesie în tarlaua 11, parcelele 458/1 și 460 este de 1743 mp și nu de 1200 mp.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare –cumpărare autentificat sub nr.1327/26.04.1979 de către Notariatul de Stat Local Câmpina reclamantul O. P. a cumpărat de la C. G. o casă de locuit situată pe un teren aferent în suprafață de 250 mp situat în B., ., jud.P., precizându-se că acest teren nu face obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului conform art.30 din Legea nr.50/1974. Așa cum rezultă din înscrisul de la fila 12 în anul 1991 reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, arătând că solicită reconstituirea pentru suprafața de 1000 mp, deoarece pentru 250 mp deține titlu de proprietate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr.1327/1979.
Potrivit ordinului Prefectului Județului P. nr.25 s-a dispus trecerea în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991 a terenurilor proprietatea statului deținute potrivit legii în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcțiilor, în proprietatea actualilor proprietari ai locuințelor, conform anexei 3 precizându-se că pentru reclamantul O. P. suprafața este de 1200 mp. În baza acestui ordin s-a eliberat reclamantului titlu de proprietate nr._ acesta menționând suprafața constituită de 1200 mp din care 800 mp arabil în tarlaua 11 . 400 mp în tarlaua 11 .> Instanța de fond a reținut că potrivit art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 terenurile atribuite in folosința pe durata existentei construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, in condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localităților urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Potrivit alineatului 4 al aceluiași articol dispozițiile art. 23 rămân aplicabile. Dispozițiile art.23 fac referire la întinderea dreptului de proprietate cu privire la care se face constituirea acesta fiind cel aferent casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990.
În interpretarea acestor dispoziții legale practica judiciară a admis în mod constant că în situația în care se deține un teren aferent construcției aceasta fiind achiziționată prin contract de vânzare-cumpărare în condițiile L. nr.50/1974, se va avea în vedere intenția reală a părților la momentul respectiv, aceasta fiind dedusă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Este evident că aceasta a fost și optica organelor administrative care au dispus constituirea dreptului de proprietate pe numele reclamantului pentru suprafața de 1200 mp, deși contractul de vânzare cumpărare făcea referire la suprafața de 250 mp. Cu toate acestea așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză terenul stăpânit de reclamant și cumpărat de la C. G. are aceeași configurație ca la momentul cumpărării, fiind împrejmuit pe toate laturile. Din raportul de expertiză întocmit de expert I. G. a rezultat faptul că reclamantul stăpânește în plus o suprafață de 543 mp, delimitată de punctele 9,10,11,12,13,14,15,16,17,9 pe schița de plan anexată. Totodată expertul a arătat că planul parcelar aflat la fila 11 din dosar nu este actualizat, concluzie desprinsă din faptul că în perimetru împrejmuit ce aparține reclamantului O. P. sunt poziționate și P 559 Cc și 459/1 Cc, deși acestea nu sunt menționate în titlul de proprietate al reclamantului.
Instanța de fond a apreciat că în baza acestor ultime susțineri ale expertului pot fi înlăturate și apărările Comisiei Locale B. în sensul că pentru terenul solicitat în plus de către reclamant ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate moștenitorii numitei Ș. R., nefiind încă eliberat titlu de proprietate.
Pentru argumentele mai sus arătate instanța de fond a apreciat că în cauză s-a făcut dovada că reclamantul a cumpărat și a folosit întregul teren pe care îl stăpânește, fiind astfel îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață.
Pentru aceste motive, instanța de fond a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/6.01.1995 și a procesului verbal de punere în posesie nr.134/27.07.1994 în sensul că terenul menționat în titlu de proprietate și procesul verbal de punere în posesie în tarlaua 11, parcelele 458/1 și 460 este de 1743 mp și nu de 1200 mp.
Împotriva acestei soluții a declarat apel, pârâta C. L. B. de A. a L. F. Funciar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului, apelanta-pârâtă a arătat că, în fapt, intimatul-reclamant a solicitat instanței de fond sa constate nulitatea absoluta parțiala a procesului-verbal de punere in posesie nr._/06.01.1995 si a Titlului de proprietate cu același număr, in sensul de a se completa suprafața de teren de 1200 mp din T 11, P 458/1 si 460 cu suprafața de 543 mp. In susținerea cererii intimatul a arătat ca in anul 1979 a cumpărat o casa de locuit situata in Baicoi, ., iar in contract suprafața terenului apare ca fiind 250 mp deoarece la acel moment era in vigoare Legea 58/1974 ce prevedea ca terenul aferent construcției trece in proprietatea statului.
A susținut apelanta-pârâtă că, odată cu apariția L. nr. 18/1991, intimatul a depus cerere de constituire a dreptului de proprietate si, in conformitate cu art. 35 din Legea nr. 18/1991 i s-a eliberat, prin Ordinul Prefectului nr. 25/1995, TP nr._/1995 pentru suprafața de 1200 mp.
A menționat apelanta-pârâtă ca însuși intimatul a solicitat, prin cererea de constituire a dreptului de proprietate nr. 7047/1991, suprafața de 1200 mp. Mai mult, s-a întocmit proces-verbal de punere in posesie pentru aceasta suprafața, procesul-verbal fiind semnat de intimat.
A precizat apelanta-pârâtă că instanța de fond retine ca intimatul-reclamant era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafața ce a deținut-o in urma vânzării-cumpărării din 1979, insa face o interpretare greșita a probatoriilor in cauza, apreciind in mod nejustificat ca intimatul a stăpânit si suprafața de 543 mp ce excede suprafeței de 1200 mp.
Astfel, a arătat apelanta-pârâtă că instanța de fond vorbește de declarațiile martorilor care spun ca terenul cumpărat de intimat are aceeași configurație cu cel de azi. Nici nu am negat acest fapt, ceea ce am susținut noi este ca terenul in suprafața de 543 mp, care este adiacent terenului de 1200 mp, aparține moștenitoarei defunctei Ș. R., S. S. care a depus cererea nr. 679/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
A învederat apelanta-pârâtă că defuncta Ș. R. a figurat in Registrul agricol din 1959-1963 cu suprafața de 0,5 ha in punctul "Dambu C.", adică exact terenul revendicat de intimat (de menționat ca pe autorul vânzător al intimatului in chema C. D.), fiind evident faptul ca Ș. R. se învecina cu C. D. si ca intimatul nu a stăpânit niciodată acest teren ca fiind cumpărat.
Mai mult, a susținut apelanta-pârâtă că martorii audiați arata ca pe terenul de 543 mp vine o nepoata de-ale lui Ș. R., probabil S. S., care lucrează pământul, precum și că terenul cumpărat in 1979 este același cu terenul pe care-1 poseda azi intimatul, neschimbându-se hotarele și, chiar unul dintre martori arata ca terenul cumpărat de la C. se termina imediat după casa intimatului, gardul fiind aproape de casa.
A menționat apelanta-pârâtă că, daca instanța de fond se apleca asupra expertizei topografica putea observa ca expertul a delimitat terenul de 1200 mp si cel de 543 mp printr-o linie punctata in lungime de 20.95 m, acolo aflându-se gardul despărțitor al proprietăților, așa cum arata si martorii.
A mai arătat apelanta-pârâtă că, de fapt, ținând cont de faptul ca moștenitorii defunctei Ș. R. nu au primit titlu de proprietate si ca nu prea vin la terenul in discuție, intimatul vrea sa acapareze acest teren fiind in continuarea proprietății lui, fara insa a dovedi vreun drept.
A solicitat apelanta-pârâtă admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței atacate in sensul respingerii acesteia ca neîntemeiata.
În drept, apelanta-pârâtă a invocat disp. art. 466, 480 NCPC.
În dovedirea susținerilor sale, a solicitat apelanta-pârâtă proba cu înscrisuri.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 13.06.2014.
Intimatul – reclamant O. P., legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de C. Locala B. de A. a L. F. Funciar, menținerea Sentinței Civile nr.1476/25.04.2014 pronunțata de Judecătoria Câmpina in dosarul nr._, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
A arătat intimatul-reclamant că a solicitat instanței de fond constatarea nulității absolute parțiale a procesului verbal de punere in posesie nr. 134/27.07.1994, încheiat de parata C. Locala Baicoi de A. a L. nr. 18/1991 si a titlului de proprietate nr._/6.01.1995, eliberat de C. Județeană P., in sensul de a se completa suprafața de teren menționata in titlul de proprietate si procesul-verbal de punere in posesie (1200mp), situata in oraș Baicoi, ., parcelele 458/1 si 460, având ca vecini- la N-most. Ș. R., la E- rest propr. si most. Ș. R., la S- V. N. N. si drum, la V- Birnau V.G. si rest proprietate cu suprafața de 543mp, 1743 mp fiind suprafața reala a acestui teren.
A susținut intimatul-reclamant că, ca și mod de dobândire a terenului, in anul 1979 a achiziționat un imobil casa de locuit, situat in Baicoi, ., județul P., de la numitul Chinta D. G., conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1327/26.04.1979, de către N. Principal P. M., conform art.30 din Lg.50/1974, atunci in vigoare, terenul aferent construcției trecând in proprietatea statului.
A precizat intimatul-reclamant că, pentru acest considerent, proprietarul de atunci al terenului, numitul C. D. G., a trecut in acte o suprafața mai mica de teren (250mp), iar in realitate a stăpânit din momentul vânzării, o suprafața mult mai mare, ce nu a fost trecuta in acte.
A menționat intimatul-reclamant că în lumina dispozițiilor Lg. 18/1991, a solicitat constituirea dreptului de proprietate asupra terenului pe care il stăpânea, situat in Baicoi, ., județul P., insa conform măsurătorilor de la acea data, efectuate cu mijloace tehnice neperformante, suprafața de teren a reieșit ca având 1200 mp, fapt pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/6.01.1995.
A mai arătat intimatul-reclamant că în cursul anului 2013, dorind sa efectueze, intabularea imobilului proprietatea sa, au fost efectuate măsurători de către ing. Talanga I. L., in urma cărora a reieșit faptul ca suprafața de teren pe care o stăpânesc, are 1743 mp, si nu 1200 mp asa cum este stipulat in titlul de proprietate.
A învederat intimatul-reclamant că instanța de fond a apreciat in mod corect probatoriul administrat in cauza, acesta confirmând in totalitate susținerile subsemnatului, in sensul ca am stăpânit in mod continuu respectiva suprafața de teren, începând cu anul 1979 si pana in prezent, aceasta a fost ingradita in aceasata forma de la acea data, iar linia de hotar este aceeași inca de la achiziționarea imobilului casa de locuit, existenta diferenței de teren datorandu-se măsurătorilor efectuate in mod diferit si cu alt tip de aparatura la nivelul anului 1991 fata de prezent.
A susținut intimatul-reclamant că pârâta C. Locala Baicoi de A. a L. F. Funciar face o interpretare tendențioasa si nefondata a probatoriului in cadrul motivelor de apel, acesta urmând a fi respins deoarece faptul ca nu a solicitat inițial suprafața de 1743mp se datorează inadvertențelor rezultate ca urmare a efectuării măsurătorilor cu mijloace tehnice diferite la nivelul anului 1991, fata de prezent.
A arătat intimatul-reclamant că din expertiza tehnica întocmita in cauza, expertiza fata de care C. Locala Baicoi nu a avut obiecțiuni, precum si din depozițiile martorilor, reiese in mod clar faptul ca subsemnatul a stăpânit inca din anul 1979 aceasta suprafața de teren, măsurătorile fiind efectuate "pe conturul gardului împrejmuitor edificat pe toate laturile de către reclamantul O. P." (fila 2 din raportul de expertiza topografica I. G. ) și, în plus, terenul cumpărat de reclamant are aceasta configurație ca si in prezent, fapt confirmat chiar de apelanta-parata in cadrul motivelor de apel, cat si" de martorii audiați in cauza.
A învederat intimatul-reclamant că pârâta C. Locala Baicoi face o grava confuzie in sensul ca suprafața de 543mp ce excede Titlului de Proprietate ar aparține moștenitorilor defunctei Ș. R., având in vedere ca, asa cum rezulta din expertiza topo necontestata de apelanta-parata, aceasta deținea teren . (P458), nicidecum in parcelele 458/1 si 460 stipulate in cadrul aceluiași Titlu de Proprietate nr._/6.01.1995 si procesului verbal de punere in posesie nr.134/27.07.1994.
A precizat intimatul-reclamant că expertul topo explica pe larg in cuprinsul lucrării sale faptul ca planul parcelar nu corespunde cu realitatea, terenul ce aparține subsemnatului fiind încadrat in parcelele 458/1, 460, dar si 459 Cc si 459/1 Cc, in timp ce terenul proprietatea moștenitorilor defunctei Ș. R. se afla in . o suprapunere de teren.
A mai arătat intimatul-reclamant că evidenta interpretare tendențioasa a probelor de către C. Locala Baicoi reiese si din faptul ca se susține ca defuncta Ș. R. a figurat in Registrul agricol cu suprafața de 0,5 ha, adică, in interpretarea Comisiei, "exact terenul revendicat" de reclamant. Ori, 0,5 ha reprezintă 5000mp, si nu 543mp, iar pentru suprafața solicitata de moștenitorii numitei Ș. R. nu s-a eliberat nici pana in prezent Titlu de Proprietate, ori in lipsa unui titlu valabil, precum si a vreunor litigii intre subsemnatul si Ș. R. sau moștenitorii acesteia, susținerile Comisiei sunt lipsite de baza legala.
A susținut intimatul-reclamant că martorii nu au susținut niciodată faptul ca terenul de 543m.p. ar fi lucrat de una dintre nepoatele lui Ș. R., ci ca aceasta vine la terenul învecinat cu cel al acestuia și, în mod clar acest lucru nici nu ar fi fost posibil, întreg terenul de 1743mp fiind îngrădit in forma actuala înca din 1979, așa cum au declarat si martorii si recunoscut chiar C. Locala.
A mai învederat intimatul-reclamant că este de netăgăduit faptul ca însăși apelanta-parata face afirmații contradictorii si interpretări aberante ale probelor susținând ca linia punctata ce delimitează cei 1200mp de restul de 543mp ar reprezenta un gard, neștiind probabil ca semnul convențional pentru gard este cel folosit de expert pentru delimitarea întregii proprietăți de 1743mp si nu o linie punctata.
A menționat intimatul-reclamant că susținerile sale sunt confirmate si de faptul ca însuși expertul consemnează ca măsurătorile au fost efectuate doar in interiorul gardului împrejmuitor al proprietății, rezultând suprafața de 1743mp. Ori, in atare condiții si ținând cont ca fata de concluziile raportului de expertiza C. nu a avut nicio obiecțiune, fiind evident faptul ca apelul a fost formulat cu rea-credință, instanța de fond având o hotărâre temeinica si legala.
A solicitat intimatul-reclamant respingerea apelului formulat de C. Locala Baicoi de A. a L. F. Funciar, menținerea Sentinței Civile nr. 1476/25.04.2014 pronunțata de Judecătoria Câmpina in dosarul nr._, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii, așa cum a fost formulata.
În dovedirea prezentei întâmpinări, intimatul-reclamant a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
În drept, intimatul-reclamant a invocat disp. art. 471 alin(5) NCPC.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Tribunalul examinând cauza în raport de sentința apelată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În esență se invocă de către apelanta-pârâtă faptul că, in mod gresit s-a admis de către instanta de fond cererea formulata de intimatul-reclamant de a se constata nulitatea absoluta parțiala a procesului-verbal de punere in posesie nr._/06.01.1995 si a Titlului de proprietate cu același număr, in sensul de a se completa suprafața de teren de 1200 mp din T 11, P 458/1 si 460, cu suprafața de 543 mp. despre care susține ca o stăpânește din 1979, data la care era in vigoare Legea 58/1974 ce prevedea ca terenul aferent construcției trece in proprietatea statului.
A susținut apelanta-pârâtă că, odată cu apariția L. nr. 18/1991, intimatul a depus cerere de constituire a dreptului de proprietate si, in conformitate cu art. 35 din Legea nr. 18/1991 i s-a eliberat, prin Ordinul Prefectului nr. 25/1995, TP nr._/1995 pentru suprafața de 1200 mp.
De asemenea, arata apelanta-pârâtă ca însuși intimatul a solicitat, prin cererea de constituire a dreptului de proprietate nr. 7047/1991, suprafața de 1200 mp., pentru care s-a întocmit proces-verbal de punere in posesie semnat de intimat.
A precizat apelanta-pârâtă că instanța de fond retine ca intimatul-reclamant era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafața ce a deținut-o in urma vânzării-cumpărării din 1979, insa face o interpretare greșita a probatoriilor in cauza, apreciind in mod nejustificat ca intimatul a stăpânit si suprafața de 543 mp ce excede suprafeței de 1200 mp.
Tribunalul apreciază ca motivele de apel astfel invocate sunt justificate deoarece constituirea dreptului de proprietate s-a făcut corespunzător cererii formulate de către reclamantul-intimat, cerere aflata la fila 12 dosar de fond si care face referire la suprafața de 1000 m.p.
Constituirea dreptului de proprietate s-a efectuat conform disp. art. 35 al. 3 din Legea nr. 18/1991, așa cum rezulta din Ordinul nr. 25 /13.02.1995 aflat la filele 13-14 dosar de fond .
Prin contractul de vânzare-cumpărare invocat de către reclamantul-intimat autentificat sub nr. 1327/1979, aflat la fila 10, terenul aferent casei de locuit cumpărata de către acesta, situat in B., ., jud. P., a fost trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea 58/1974.
Potrivit art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, în vigoare la data emiterii Ordinului Prefectului de constituire a dreptului de proprietate indicat in precedent, “ Terenurile atribuite în folosința pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosința a terenului, proprietari ai locuințelor”.
Textul de lege enunțat nu precizează întinderea suprafeței de teren care trece în proprietatea persoanei îndreptățite la atribuire, dar fata de formularea „ trec în proprietatea actualilor deținători, terenurile atribuite în folosința” se deduce ca legiuitorul a avut în vedere suprafața atribuita în folosință la data aplicării legii 58/1974, respective in prezenta speță, cea de 250 m.p. conform contractului de vânzare-cumpărare invocat de către reclamantul-intimat și autentificat sub nr. 1327/1979
Este de reținut, în același timp, ca în cererea formulata în anul 1991, reclamantul intimat a indicat suprafața de teren care solicita a-i fi atribuita în proprietate, ca fiind cea de 250 m.p. conform contractului de vânzare-cumpărare invocat de către reclamantul-intimat și autentificat sub nr. 1327/1979, iar ulterior, nu si-a manifestat nemulțumirea, din acest punct de vedere, fata de ordinul emis neuzând de calea contestației, nici împotriva acestuia si nici împotriva titlului de proprietate emis in 1995, situație ce s-a perpetuat până in 2013, anul promovării prezentei acțiuni, adică timp de aproximativ 18 ani.
A susținut reclamantul că suprafața de teren de 543 m.p. solicitata prin acțiune, ce excede suprafeței de 1200 m.p. pentru care i s-a constituit deja dreptul de proprietate prin Titlul de proprietate nr._/1995, este rezultat al diferenței intre măsurătoarea efectuată la punerea in posesie conform titlului de proprietate față de măsurătoarea efectuata in cursul anului 2013, când reclamantul pretinde că a dorit sa efectueze intabularea dreptului său de proprietate in cartea funciara.
O asemenea apărare nu poate fi avuta in vedere, deoarece suprafața de teren de 543 m.p. este mult prea mare pentru a fi justificată doar printr-o simplă eroare de măsurătoare, cu atât mai mult cu cât expertul topometru desemnat in cauza pentru a efectua raportul de expertiza judiciara a indicat si împrejurarea ca planul parcelar al localității nu corespunde cu realitatea din teren, situație ce nu poate fi cenzurată însă de instanță in acest cadru procesual, ci, eventual, numai in procedura prevăzuta de Legea 7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliară.
Prin urmare, acțiunea promovata de către reclamantul-intimat este neîntemeiată, nefiind probe certe din care sa rezulte că procesul verbal de punere in posesie nr. 134/27.07.1994, încheiat de parata C. Locala B. de A. a L. nr. 18/1991 si titlul de proprietate nr._/6.01.1995, eliberat de C. Județeană P., au fost încheiate cu încălcarea prevederilor legale in vigoare, la data emiterii lor.
F. de aceste considerente, Tribunalul constată ca apelul declarat de apelanta - pârâtă C. L. B. DE A. A L. F. FUNCIAR, cu sediul în B., ., județul P., împotriva Sentinței civile nr. 1476/25.04.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - reclamant O. P., domiciliat în B., Fdt. I., nr.9, județul P. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat P. A. C. în Câmpina, ., județul P. și intimata - pârâtă C. JUDEȚEANĂ P. DE A. A L. NR.18/1991, cu sediul în Ploiești, .-4, județul P., este fondat si pe cale de consecință schimbă în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Totodată, ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - pârâtă C. L. B. DE A. A L. F. FUNCIAR, cu sediul în B., ., județul P., împotriva Sentinței civile nr. 1476/25.04.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - reclamant O. P., domiciliat în B., Fdt. I., nr.9, județul P. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat P. A. C. în Câmpina, ., județul P. și intimata - pârâtă C. JUDEȚEANĂ P. DE A. A L. NR.18/1991, cu sediul în Ploiești, .-4, județul P..
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 octombrie 2014.
Președinte Judecător
N. C. D. G.
Grefier
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.G.D./Tehnored. B.M.D.
5 ex./15.10.2014
Df._ Jud. Câmpina
Jf. T. A. C. A..
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2283/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 858/2014.... → |
|---|
