Pretenţii. Sentința nr. 429/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 429/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 267/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 267
Ședința publică din data de 17 aprilie 2014
Președinte:M. N.
Judecători:M. C.
Grefier:E. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – pârâtă I. VICTORIȚA, domiciliată în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 4295/11.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – reclamant I. E., domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova și intimatul – pârât MUNICIPIUL PLOIEȘTI – P. P., cu sediul în Ploiești, B-ul Republicii, nr. 2-4, județul Prahova.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei, conform chitanței . nr._/17.09.2013 și timbru judiciar de 0,50 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta - pârâtă I. Victorița reprezentată de avocat R. I. și intimatul - reclamant reprezentat de avocat R. V., lipsă fiind intimatul-pârât Municipiul Ploiești – prin P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantei-pârâte depune la dosar copia deciziei civile nr. 307/25.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ și având cuvântul arată că nu mai susține cererea de suspendare a cauzei întrucât dosarul a fost soluționat.
Tribunalul ia act că apelanta - pârâtă nu mai susține cererea de suspendare a cauzei.
Apărătorul apelantei - pârâte și apărătorul intimatului - reclamant având pe rând cuvântul arată că alte cereri nu mai formulează și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantei - pârâte având cuvântul în dezbateri solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-reclamant având cuvântul în dezbateri solicită respingerea apelului ca nefondat. Pârâta la instanța de fond nu a adoptat nici o poziție, nu și-a exprimat nici un punct de vedere, a lăsat la aprecierea instanței, de altfel întregul demers procesual are doar un caracter șicanator. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 20.02.2012, sub nr._ reclamantul I. E. a solicitat in contradictoriu cu pârâtele I. V. și MUNICIPIUL PLOIEȘTI P. P., ca prin sentința ce se va da sa se dispună atribuirea beneficiului contractului de închiriere nr.3378/ februarie 2007 încheiat intre reclamant în calitate de chiriaș-titular de contract si Municipiul Ploiești prin Consiliul Local al Municipiului Ploiești, in calitate de locator-proprietar cu privire la apartamentul nr.7 situat in Ploiești, ., .. Prahova.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că la 9 februarie 2007 a încheiat cu Municipiul Ploiești prin Consiliul Local al Municipiului Ploiești reprezentat prin P., contractul de închiriere privind apartamentul nr.7 situat in Ploiești, ., .. Prahova, înregistrat sub nr.3378/15 februarie 2007, in care figurau ca: chiriaș-titular de contract, reclamantul si ca chiriași, membrii familiei sale de atunci, respectiv I. Victorița-soție si I. C.-E.-fiica.
,P. sentința civila nr. 419/20.01.2011 pronunțata de Judecătoria Ploiești (hotărâre definitiva si irevocabila) a fost desfăcuta căsătoria sa cu pârâta I. Victorița, iar in urma divorțului, i-au fost încredințați spre creștere si educare minorii rezultați din căsătorie I. C.-E. (născuta la 21.02.2005) si I. M.-A. (născut la 19.02.2007).
A menționat ca de la sfârșitul lunii august 2010, pârâta a părăsit apartamentul nr.7 din . locuiau împreuna cu minorii si care a constituit domiciliul comun, de atunci locuind in Ploiești, ., ., ., . este proprietatea părinților săi.
In fostul domiciliu comun, de la data despărțirii definitive in fapt, august 2010 reclamantul a locuit si locuiește împreuna cu cei doi copii minori rezultați din căsătorie, însa pârâta, profitând de faptul ca încă figurează in contract a intrat in apartament si a sustras o . bijuterii si sume de bani si creează probleme cu privire la folosința spațiului.
Totodată, reclamantul precizează ca, in luna februarie 2012 a formulat cerere de prelungire a contractului de închiriere cu privire la apartament (care înceta prin ajungere la termen) si întrucât pârâta figura in contractul inițial ca persoana majora ce realizează venituri, cuantumul chiriei a fost determinat la o valoare mult mai mare decât daca in contract ar fi figurat numai persoanele care folosesc efectiv spațiul si care au nevoie de acest spațiu ce constituie căminul reclamantului și al copiilor săi.
In drept, reclamantul a invocat disp. art. 324 al.cod civil.
În dovedire reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri și a solicitat proba cu interogatoriu, înscrisuri si martori.
Legal citați, pârâții s-au prezentat în fața instanței și nu au formulat întâmpinare.
La data de 12.03.2013, reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând atribuirea beneficiului contractului de închiriere nr.3378/ februarie 2007 încheiat între reclamant în calitate de chiriaș-titular de contract si Municipiul Ploiești prin Consiliul Local al Municipiului Ploiești in calitate de locator-proprietar cu privire la apartamentul nr.7 situat in Ploiești, ., .. Prahova, modificat și completat prin actul adițional nr. 1/7.03.2012.
De asemenea în cauză a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantului și pârâților.
P. sentința civilă nr.4295/11.03.2013, Judecătoria Ploiești a admis acțiunea precizată formulata de reclamantul I. E., în contradictoriu cu pârâtele I. V. și MUNICIPIUL PLOIEȘTI P. P., a dispus atribuirea către reclamant a beneficiului contractului de închiriere nr._/15.02.2007 completat și modificat prin actul adițional nr. 2/11.03.2013, având ca obiect imobilul situat în Ploiești, ., ., jud. Prahova.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că așa cum rezulta din înscrisul depus la filele 6-10 dosar, intre reclamant si Municipiul Ploiești, prin Consiliul Local Ploiești, s-a încheiat contractul de închiriere nr._/15.02.2007, având ca obiect apartamentul nr.7 situat in Ploiești, ., .. Prahova . In contract s-a făcut mențiune si cu privire la membrii familiei ce vor folosi locuința alături de titularul contractului de închiriere, si anume: pârâta I. Victorița, in calitate de soție si I. C. –E., in calitate de fiică .
Acest contract a fost completat ulterior prin actul adițional nr. 2/11.03.2013, durata închirierii fiind prelungită până la 08.02.2014.
Reclamantul I. E. si pârâta I. Victorița s-au căsătorit la data de 25.04.1998, iar prin sent.civ.nr. 419/20.01.2011 pronunțata de Judecătoria Ploiești căsătoria pârtilor a fost desfăcuta prin acord, minorii rezultați din căsătorie: I. C.-E. (născuta la 21.02.2005) si I. M.-A. (născut la 19.02.2007) fiind încredințați spre creștere si educare, tatălui, respectiv reclamantul din prezenta cauză.
Sent.civ.nr. 419/20.01.2011 pronunțata de Judecătoria Ploiești a rămas definitivă si irevocabila la data de 20.01.2011 in ceea ce privește divorțul si irevocabila la 18.05.2011, in ceea ce privește celelalte capete de cerere .
P. hotărârea pronunțata ulterior, in dosarul nr._, având ca obiect cererea numitei I. Victorița de modificare a masurilor privitoare la drepturile si îndatoririle părinților fata de minori, s-a dispus admiterea doar in parte a acțiunii, in sensul ca autoritatea părinteasca sa fie exercitată in comun de ambii părinți, fiind respinsa cererea de stabilire a domiciliului minorilor la mamă, respectiv pârâta din prezenta cauză.
Referitor la reglementarea aplicabila, instanța de fond a constatat că, deși la data desfacerii căsătoriei părților nu intrase in vigoare Noul Cod Civil, față de împrejurarea ca cererea de atribuire a beneficiului contractului de închiriere s-a făcut ulterior intrării in vigoare a acestui act normativ, devin aplicabile dispozițiile art. 324 din Codul civil, raportat la art. 32 din legea de aplicare nr. 71/2011.
Așadar, in situația in care nu mai este posibila conviețuirea părților, in aceeași unitate locativă, instanța va proceda la atribuirea beneficiului contractului de închiriere in condițiile prevăzute de art. 324 cod civil . Criteriile ce vor fi avute in vedere de instanță la atribuirea beneficiului contractului de închiriere sunt prevăzute de lege in următoarea ordine: interesul superior al copiilor, culpa in desfacerea căsătoriei, posibilitățile locative ale foștilor soți .
In speță, instanța de fond va avea in vedere cu precădere interesul superior al minorilor de a beneficia de o locuință, având in vedere ca aceștia au fost încredințați spre creștere si educare tatălui-reclamant, iar imobilul in litigiu a fost domiciliul in care au locuit părțile împreuna cu minorii in timpul căsătoriei, fiind așadar mediul cu care cei doi copii sunt obișnuiți si in care au locuit până in prezent .
Instanța de fond va retine, de altfel și dreptul minorilor de a fi crescuți in condiții care sa le permită dezvoltarea fizica, mentala, morala si socială precum si obligația corelativă a părinților in acest sens.
P. urmare, având in vedere primul criteriu prevăzut de dispozițiile legale incidente in cauza, instanța va admite acțiunea precizata a reclamantului apreciind ca aceasta este întemeiata si pe cale de consecință va dispune atribuirea către reclamant a beneficiului contractului de închiriere nr._/15.02.2007 completat și modificat prin actul adițional nr. 2/11.03.2013, având ca obiect imobilul situat în Ploiești, ., ..
Totodată, in temeiul art. 274 Cod pr.civ., instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar.
Împotriva sentinței de fond a declarat apel pârâta I. V., solicitând admiterea apelului si schimbarea soluției, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivarea cererii, apelanta pârâtă a învederat faptul că instanța de fond a constatat ca sunt incidente in speța disp.art.324 c.pr.civ, potrivit cărora atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face in funcție de criterii certe, printre care interesul superior al copiilor, culpa de desfacere căsătoriei si posibilitățile locative ale foștilor soți sunt esențiale. Dintre toate aceste criterii instanța a reținut interesul superior al minorilor, apartamentul in litigiu fiind mediul cu care cei doi copii sunt obișnuiți si in care au locuit pana in prezent.
Apelantă pârâtă a arătat că soluția este greșita pentru ca instanța a eludat câteva aspecte esențiale, respectiv pe rolul aceleiași instanțe s-a aflat si dos. Nr._, al carul obiect îl constituie cererea apelantei de a se stabili la ea locuința minorilor;
Apelanta pârâtă a susținut că se poate spune ca soluția instanței este cel puțin prematură prin raportare la împrejurarea ca nu s-a soluționat irevocabil cererea pentru stabilirea domiciliului copiilor.
Apelanta pârâtă a susținut că fondarea soluției instanței de fond numai pe împrejurarea ca minorii se afla in grija si întreținerea intimatului, în condițiile în care, pe de o parte acesta nu se ocupa efectiv de ei, iar, pe de altă parte, apelanta a solicitat stabilirea locuinței minorilor la ea, este greșită.
In opinia acesteia instanța avea la îndemâna soluția respingerii ca prematura, nu numai pentru ca masurile ce vizează încredințarea au caracter temporar, ci si pentru ca părțile se judeca pentru clarificarea acestei situații.
Sub acest aspect este de observat ca, in eventualitatea in care apelantei i se va admite irevocabil cererea de stabilire a locuinței la ea, nu va avea unde locui cu copiii, pentru ca apartamentul - contractul de închiriere, a fost atribuit de fapt intimatului.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 06.06.2013.
P. încheierea de la 17.09.2013 tribunalul a constatat că prezenta cale de atac a fost greșit înregistrată ca fiind recurs și a dispus recalificarea în Apel și rectificarea în programul Ecris a mențiunilor privind înregistrarea dosarului.
La data de 17. 04.2014 intimatul apelant a depus note scrise, solicitând respingerea apelului ca nefondat si menținerea ca legala si temeinica a sentinței civile nr.4295/11.03.2013 pronunțata de Judecătoria Ploiești, prin care s-a dispus atribuirea către I. E. a beneficiului contractului de închiriere nr._/15.02.2007 completat si modificat prin actul adițional nr.2/11.03.2013 (având ca obiect imobilul situat in Ploiești, ., ., jud. Prahova).
A considerat că in mod corect, pornind de la prevederile art.324 al. 1 din noul cod civil (text de lege potrivit căruia - la desfacerea căsătoriei, daca nu este posibila folosirea locuinței de către ambii soți si aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama in ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacerea căsătoriei si de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți -), instanța s-a pronunțat in sensul mai sus arătat, motivând ca a avut in vedere cu precădere interesul superior al minorilor I. C.-E. si loan M.-A. (rezultați din căsătoria pârtilor) de a beneficia de o locuința; întrucât aceștia au fost Încredințați spre creștere si educare tatălui, iar imobilul in litigiu a fost spațiul in care au locuit copiii pana in prezent, mediul cu care sunt obișnuiți si care le asigura condițiile corespunzătoare pentru o dezvoltare fizica, mentala, morala si sociala normala.
În plus la criticile formulate in apel nu au suport urmând a fi înlăturate, avându-se in vedere următoarele argumente (de altfel, Întregul demers procesual are doar un caracter șicanator):,apelul declarat de I. Victorița, împotriva sentinței civile nr._/18.12.2012 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._ (prin care i-a fost respinsa cererea de stabilire a locuinței minorilor I. C.-E. si I. M.-A., rezultați din căsătorie, in
A mai precizat că in consecința, nu se poate susține ca cererea de atribuire a beneficiului contractului de închiriere trebuia respinsa ca prematura (mai ales ca exista o hotărâre definitiva si irevocabila - hotărârea de divorț - prin care minorii au fost încredințați spre creștere si educare tatălui); de altfel, in fata instanței de fond nici nu s-a făcut o astfel de susținere.
Mai mult decât atât, de la părăsirea apartamentului de către apelanta în toamna anului 2010- (a se vedea interogatoriul luat acesteia -întrebarea 5), in acest spațiu au locuit minorii împreuna cu tatăl lor, apartamentul fiind căminul lor pe care-1 folosesc efectiv si de care au nevoie (a se vedea adeverința de la Administrația blocului si celelalte înscrisuri depuse la dosar din care rezulta ca intimatul si copiii lui locuiesc in apartamentul in litigiu),susținerile făcute in apel nu numai ca sunt nefondate, ci sunt si de rea credința.
Totodată împrejurarea că intimatul este ajutat la îngrijirea copiilor (in perioada in care se afla la serviciu) de sora acestuia, cu care apelanta a avut conflicte (au formulate reciproc plângeri penale, una împotriva celeilalte), precum si faptul ca apelanta are promovata in instanța cerere in stabilirea modalității de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorii, nu înseamnă ca tatăl nu se ocupa efectiv de copiii lui si nu înseamnă ca este nefondata soluția de atribuire a beneficiului contractului de închiriere al apartamentului către acesta.
Intimatul apelant a menționat faptul ca prin hotărâre definitiva a fost menținută măsura de stabilire a locuinței minorilor la tata, dovedește ca instanțele, in baza legii, au dat preferința tatălui, având in vedere interesul si binele celor doi copii, in condițiile relațiilor conflictuale dintre parți (interogatoriul luat paratei-apelante - întrebarea 8) si in condițiile in care apelanta are posibilități locative proprii (interogatoriu - întrebările 1 si 2, înscrisurile aflate la dosarul cauzei), rezulta ca aceasta nu are nevoie de apartamentul ce a făcut obiectul contractului de închiriere; ea locuiește încă din anul 2011 in apartamentul nr.l din Ploiești, ., . săi (care locuiesc in Slobozia), cu privire la care are încheiat un contract de comodat pe durata nedeterminata). Mai mult decât atat, acest spațiu este indicat ca domiciliul actual al apelantei si ca adresa de corespondenta pentru toate dosarele cu care a investit instanța.
Iar faptul ca apelanta are posibilități locative proprii, este un alt criteriu prevăzut de lege, care justifica soluția instanței de fond, susținerea apelantei ca daca s-ar stabili in mod irevocabil locuința minorilor la ea, nu ar avea unde locui cu aceștia, este de asemeni nefondata, de rea-credința urmând a fi cenzurata ca atare; de altfel, parata-apelanta nici nu a investit instanța de fond cu o cerere reconvenționala privind beneficiul contractului de închiriere al apartamentului si nici nu justifica interes pentru o asemenea cerere.
Având în vedere cele menționate mai sus, intimatul apelant a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata făcuta de intimat in apel (onorariu de avocat).În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, în temeiul art. 295 C.p.c., constată că apelul este nefundat, pentru următoarele considerente:
Potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei, tribunalul constată că între reclamantul intimat I. E. si intimatul –pârât Municipiul Ploiești, prin Consiliul Local Ploiești s-a încheiat contractul de închiriere nr._/15.02.2007 pentru apartamentul nr.7, situat in Ploiești, ., .. Prahova, membrii familiei ce vor folosi locuința alături de titularul contractului de închiriere fiind apelanta pârâta I. Victorița, in calitate de soție si minora I. C. –E., in calitate de fiică .
Acest contract de închiriere a fost completat ulterior prin actul adițional nr. 2/11.03.2013, durata închirierii fiind prelungită până la 08.02.2014.
Tribunalul mai constată că intimatul reclamant I. E. si apelanta pârâta I. Victorița s-au căsătorit la data de 25.04.1998, căsătoria pârtilor fiind desfăcuta prin sentința civilă nr. 419/20.01.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești căsătoria pârtilor a fost desfăcuta prin acord.
P. aceeași sentință nr. 419/20.01.2011 pronunțata de Judecătoria Ploiești, rămasă definitivă si irevocabila la data de 20.01.2011 in ceea ce privește divorțul si irevocabila la 18.05.2011, in ceea ce privește celelalte capete de cerere s-a mai dispus ca minorii rezultați din căsătorie: I. C.-E., născuta la 21.02.2005 si I. M.-A., născut la 19.02.2007 să fie încredințați spre creștere si educare, tatălui, respectiv intimatului reclamant din prezenta cauză
Ulterior, apelanta pârâtă I. Victorița a solicitat instanței de judecată modificare a masurilor privitoare la minori și prin sentința civilă nr. 18.209/18.12.2012 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._, s-a dispus admiterea doar in parte a acțiunii, in sensul ca autoritatea părinteasca sa fie exercitată in comun de ambii părinți, fiind respinsa cererea de stabilire a domiciliului minorilor la mamă, respectiv apelanta pârâta din prezenta cauză.
P. decizia nr. 440/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta I. Victorița împotriva sentinței civile nr. 18.209/18.12.2012 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._, iar prin decizia nr. 307/25.02.2014 a Curții de Apel Ploiești a fost respins ca nefundat recursul declarat de apelanta din cauza de față, împotriva deciziei nr. 440/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, astfel încât sentința civilă nr. 18.209/18.12.2012 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._ a rămas definitivă și irevocabilă.
În raport cu această situație de fapt, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare în speță a dispozițiilor art. 324 din Codul civil, admițând acțiunea precizata a reclamantului si pe cale de consecință dispunând atribuirea către reclamant a beneficiului contractului de închiriere nr._/15.02.2007 completat și modificat prin actul adițional nr. 2/11.03.2013, având ca obiect imobilul situat în Ploiești, ., ., jud. Prahova.
Tribunalul reține că potrivit art. 324 Cod civil „ la desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiului contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți ținând seamă în ordine de interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative ale foștilor soți .”
În speță, așa cum s-a arătat, părțile au calitatea de foști soți, căsătoria dintre aceștia fiind desfăcuta prin sentința civilă nr. 419/20.01.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, sentință rămasă definitivă si irevocabila la data de 20.01.2011 in ceea ce privește divorțul.
De asemenea, se reține că părțile nu mai pot conviețui in aceeași unitate locativă și nici nu s-au înțeles cu privire la acest aspect, astfel că instanța poate dispune atribuirea beneficiului contractului de închiriere urmând a avea în vedere criteriile stabilite de art. 324 C.civ.
Având in vedere ca cei doi minori au fost încredințați spre creștere si educare intimatului-reclamant, iar imobilul in litigiu a fost domiciliul in care au locuit minorii și in timpul căsătoriei părinților lor, că locuința minorilor trebuie să le permite dezvoltarea fizica, mentala, tribunalul urmează a avea în vedere interesul superior al copiilor minori, în raport cu care constată că soluția instanței de fond, de atribuire a beneficiului contractului de închiriere tatălui este temeinică și legală.
Susținerea apelantei în sensul că instanța de fond nu a ținut cont că pe rolul aceleiași instanțe s-a aflat si dos. nr._, al carul obiect îl constituie cererea apelantei de a se stabili la ea locuința minorilor, este nefondată, deoarece prin sentința civilă nr. 18.209/18.12.2012 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia nr. 440/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova și irevocabilă prin decizia nr. 307/25.02.2014 a Curții de Apel Ploiești, nu s-a modificat situația minorilor care au rămas încredințați la tată.
A mai susținut apelanta că intimatul nu se ocupa efectiv de creșterea și îngrijirea minorilor este nefondată, de vreme ce prin hotărârile pronunțate de instanțele de fond, apel și recurs, respectiv, sentința civilă nr. 18.209/18.12.2012 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._, decizia nr. 440/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova și decizia nr. 307/25.02.2014 a Curții de Apel Ploiești, sesizate cu cererea apelantei de reîncredințare a minorilor mamei, au respins definitiv și irevocabil această solicitare, stabilind că la tată minorii au cele mai bune condiții de creștere și dezvoltare.
Pentru toate aceste considerente, constatând ca neîntemeiate motivele de apel invocate și susținute de către apelanta – pârâtă I. VICTORIȚA, tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 296 C.p.c, va respinge ca nefondat apelul declarat sentinței civile nr. 4295/11.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
În ce privește cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată, tribunalul, în temeiul art. 274 C.p.c., tribunalul o va admite și va pe apelantă la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat, sumă ce reprezintă onorariul de avocat achitat în apel cu chitanța_/ 11.09.2013, depusă la fila 13 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta – pârâtă I. VICTORIȚA, domiciliată în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 4295/11.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – reclamant I. E., domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova și intimatul – pârât MUNICIPIUL PLOIEȘTI – P. P., cu sediul în Ploiești, B-ul Republicii, nr. 2-4, județul Prahova, ca nefondat
Obligă pe apelantă la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. N. M. C.
GREFIER,
E. M.
Fiind in CO, semnează
P. – Grefier,
Operator date cu caracter personal 5595
Red.M.N/tehnored.G.C
5ex./ 16.07.2014
Df,_ – Jud. Pl.
J.f.G. D.
| ← Servitute. Decizia nr. 254/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 311/2015.... → |
|---|
