Contestaţie la executare. Decizia nr. 67/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 67/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 67
Ședința publică din data de 14.01.2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Judecător: C. R. I.
Judecător: D. L. C.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – intimat S. A., domiciliat în P., ., ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3649/01.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – contestator CAR T., cu sediul în Comuna B., ., județul Prahova și intimata C. V., cu domiciliul ales la familia C. S. din ., județul Prahova.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 07 ianuarie 2013 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14 ianuarie 2013 când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatoarea C. DE C. TELAJENUL B. a chemat în judecată pe pârâții S. V. și S. C., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune a celor doi soți pârâți asupra imobilului situat la adresa de domiciliu, bun comun al soților.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că a formulat cerere de executare silită împotriva numitei R. V., întrucât aceasta nu și-a achitat obligația de rambursare a împrumutului pe care i l-a acordat la data de 08.07.2003 prin contractul nr. 262 pe care acesta l-a încheiat în calitate de titulară a contractului.
Contestatoarea a mai arătat că, contractul de împrumut a fost semnat și de S. V., în calitate de girant, astfel că în baza art. 7 și 14 din contract prin care debitorul și girantul se obligau în solidar la rambursarea creditului, a formulat cerere de executare silită și împotriva acesteia, fiind format dosarul de executare nr. 376/2004 al B. Trifina și T., însă debitul nu a fost recuperat în totalitate.
A mai susținut contestatoarea că potrivit art. 493 alin. 1 c.pr.civ. creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu va putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate î proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.
În dovedirea cererii contestatoarea a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 24.02.2009 intimata S. V. formulat întâmpinare, prin care a arătat că trebuia să fie înștiințată în cursul anului 2003 și nu 2009.
La aceeași dată, intimatul S. C. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, întrucât nu este soțul lui S. V. și nu locuiește la adresa indicată.
La data de 03.04.2009 S. V. mai formulat o întâmpinare, prin care a arătat că trebuia informată cu mulți ani în urmă, că nu este singurul girant, că urma să fie acționată în principal cel care a făcut creditul în vederea achiziționării unui obiect casnic, că sumele care reprezintă dobânzile sunt exagerat actualizate, că a avut în vedere faptul că prin demersurile celui care a făcut creditul a intervenit prescrierea sumei datorate, debitorul achitând din sumă.
Prin sentința civilă nr. 7862/09.07.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă cererea ca inadmisibilă.
Prin Decizia civilă nr. 1590/05.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respinsă excepția tardivității recursului, invocată de intimați, a fost admis recursul formulat de recurenta-reclamantă C. DE C. T. B. și casată sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanța.
În motivarea deciziei de casare s-a reținut că recurenta-reclamantă a formulat calea de atac în termenul de 15 zile de la comunicare, calculat pe zile libere conform art. 101 alin. 1 c.pr.civ.
De asemenea, în decizia de casare se arată că potrivit art. 4001 c.pr.civ. împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă la cererea părții interesate și în cadrul judecării contestației la executare, putându-se solicita de către un creditor partajarea bunurilor comune ale soților, pe calea contestației la executare, chiar dacă nu sunt invocate încălcări ale unor prescripții legale edictate în materia executării silite.
Cu ocazia rejudecării în fond după casare, la data de 27.05.2010 reclamanta a depus la dosar precizare la acțiune prin care a arătat că numele real al pârâtului este S. A. și nu S. C. cum greșit a fost indicat în acțiunea introductivă.
Prin încheierea din data de 08.07.2010 s-a încuviințat la solicitarea contestatoarei s-a încuviințat efectuarea expertizei specialitatea construcții civile de către expert C. R..
Prin încheierea din data de 22.09.2011 s-a luat act că intimata în prezent se numește CĂTĂRARU (fostă S.) V..
La data de 20.10.2011 a fost depusă la dosar „CONVENȚIA DE SUBROGARE ÎN DREPTURILE CREDITORULUI nr. 101/30.09.2011 intervenită între T. C. DE C. B. OCR și C.A.R. T., fiind invocată excepția lipsei calității procesual active a COOPERATIVE DE C. T. B..
Prin încheierea din data de 20.10.2011 instanța a constatat nulitatea raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert C. R., întrucât a fost efectuat fără convocarea părților și a dispus refacerea raportului de către expertul desemnat.
La data de 20.01.2012 intimatul S. A. a invocat excepția lipsei calității procesual active, iar la data de 16.02.2012 a invocat excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei de intere a creditoarei.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 c.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin sentința civilă nr. 3649/01.03.2012, Judecătoria Ploiești a respins excepția tardivității contestației, a inadmisibilității acesteia și a lipsei de interes, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a dispus sistarea stării de proprietate comună existentă între intimata Cătăraru V. și intimatul S. A. asupra bunului comun dobândit de aceștia în timpul căsătoriei, respectiv a imobilului situat în P., ., ., ., în cote de ½ fiecare, conform variantei a II-a din raportul de expertiză C. R. refacere.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, intimatul a formulat recurs, învederând faptul că imobilul în care locuiește nu a fost expertizat, nefiind indicată modul de calcul prin care s-a ajuns la valoarea ce i-a fost atribuită.
A mai adăugat faptul că s-a făcut poprire asupra salariului încasat de R. (Cătăraru) V., încercându-se în același timp executarea unui bun proprietate comună, respectiv apartamentul în care locuiește recurentul.
Recurentul a susținut că trebuia să fie urmărite întâi veniturile obținute de fosta soție a acestuia și doar ulterior se putea urmări un bun comun, cum este apartamentul în litigiu.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurent, precum și a temeiurilor de casare prev. de art. 304 și 3041 Cod pr. civilă, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.493 alin. 1 C.p.c., creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora. În același sens, art. 33 din Codul familiei prevede că bunurile comune ale soților nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți, dar după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor ei pot cere, în măsura necesară acoperirii creanței, împărțirea bunurilor comune și să se îndestuleze din bunurile atribuite soțului debitor care prin împărțire au devenit bunuri proprii.
Prin urmare, creditorii personali ai unuia dintre soți vor trebui să urmărească mai întâi bunurile proprii ale soțului debitor, cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate fără să ceară împărțeala acestuia și doar ulterior dacă proprietatea comună sau codevălmașă poartă asupra unei universalități de bunuri, creditorul unui proprietar codevălmaș sau coindivizar va trebui mai întâi să ceară împărțirea bunurilor comune și numai după aceea să urmărească partea care aparține debitorului său.
În prezenta cauză, prin contractul de împrumut nr. 262/08.07.2003 intervenit între T. C. de C. B. a acordat numitei R. V. un împrumut ce a fost garantat de M. V. și intimatei Cătăraru (fostă S.) V..
Prin încheierea din data de 04.03.2004, s-a încuviințat învestirea cu formulă executorie a contractului de împrumut sus-menționat, ulterior fiind format dosarul de executare nr. 276/2001 al B. Trifina și T., nefiind realizată recuperarea integrală a debitului, la data de 22.02.2012, acesta fiind în sumă de 5.463,80 lei.
Instanța de fond a reținut că atât timp cât niciuna dintre părți nu a făcut dovada că debitoarea contestatoarei-reclamante CAR T. are bunuri proprii, susceptibile de a fi urmărite de către creditorul său personal, cererea de partajare a bunurilor comune dobândite de pârâți este admisibilă.
În contradicție cu aspectele reținute de prima instanță, Tribunalul apreciază că obligația creditorului în situația în care debitoarea, în speță, R. V., nu și-a executat de bunăvoie obligațiile decurgând din titlul executoriu era de a o constrânge, cu ajutorul organelor competente, de a și le aduce la îndeplinire în mod silit, înainte de a trece la executarea silită a unui bun proprietate comună a girantei Cătăraru (fostă S.) V. și a fostului soț al acesteia, recurentul-intimat din prezenta cauză.
Astfel, în speță, fiind vorba despre o executare silită indirectă, creditoarea având de recuperat o creanță bănească, trebuia, în prealabil, anterior partajării bunurilor proprietate comună a girantei și fostului soț al acesteia în cadrul contestației la executare, să procedeze la îndestularea propriei creanțe din sumele obținute prin valorificarea bunurilor debitoarei R. V., prin poprirea sumele pe care aceasta le avea de primit de la terțe persoane ori virate în contul/conturile acesteia.
Executorul judecătoresc avea obligația de a se adresa tuturor unităților bancare pentru comunicarea relațiilor cu privire la existența unor eventuale conturi deținute de către debitoare care ar fi putut fi poprite în vederea îndestulării creanței.
De altfel, executorul judecătoresc nici măcar nu a efectuat demersuri pentru aflarea bunurilor/veniturilor deținute/obținute de celălalt girant, numitul Musoiu V..
Prin urmare, față de toate aceste considerente, Tribunalul apreciază că, în lipsa demersurilor efectuate față de girantul Musoiu V. și debitoarea R. V., în vederea recuperării creanței, creditoarea CAR T. nu putea urmări direct bunurile comune deținute de giranta Cătăraru V. (fostă S.) și fostul soț al acesteia, recurentul-intimat S. A..
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C.p.c., va admite recursul declarat de recurentul-intimat împotriva sentinței civile nr. 3649/01.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, va modifica în tot sentința recurată și va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul – intimat S. A., domiciliat în P., ., ., ., județul Prahova,, în contradictoriu cu intimatul – contestator CAR T., cu sediul în Comuna B., ., județul Prahova și intimata C. V., cu domiciliul ales la familia C. S. din ., județul Prahova.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2013.
Președinte, Judecători,
C. I. C. R. I. D. L. C.
Grefier,
B. A.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.C.I./R.V.
2 ex./13.03.2013
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. A. G.
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Drepturi băneşti. Sentința nr. 54/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
