Grăniţuire. Decizia nr. 479/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii | 
 | 
Decizia nr. 479/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 479/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 479
Ședința publică din data de 16.10.2013
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L.-E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-pârât S. M., domiciliat în comuna C., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 414/22.04.2013, pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. A. și intimatul-intervenient G. M. A., ambii domiciliați în com. C., ., jud. Prahova, și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la CABINETUL DE AVOCAT „B. E.”, cu sediul în Ploiești, ., ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul apelantului-pârât, avocat Gitana Volosevici, și reprezentantul intimatei-reclamante și al intimatului-intervenient, avocat B. E..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 10 lei, conform chitanței nr. 1211/18.09.2013, și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații au depus la dosar întâmpinare, după care
Tribunalul comunică apelantului-pârât, prin apărător, un exemplar al întâmpinării formulate de intimați.
Apărătorul apelantului-pârât, având cuvântul,a rată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință întâmpinarea formulată de intimați, pe care a lecturat-o, precum și că nu are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimatei-reclamante și al intimatului-intervenient, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul acordă cuvântul atât asupra cererii de completare a probatoriilor, cât și în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-pârât, având cuvântul, arată că obiectul acțiunii este grănițuire și revendicare, nefiind vorba despre stabilirea liniei de hotar și a semnelor acestuia, care nu sunt cunoscute de părți, ci că ar fi existat o linie de hotar mutată de intimați, astfel că există o acaparare, dacă linia de hotar nu ar fi stabilită, însă se pretinde că ar exista o linie de hotar și că intimații au acaparat o suprafață de teren, astfel că trebuiau analizate ambele cereri împreună, având în vedere că s-a solicitat și obligarea pârâtului să lase liberă proprietatea și posesia unui teren, însă instanța de fond a admis cererea în grănițuire, a stabilit linia de hotar ca fiind corectă și a respins revendicarea, deși la măsurătorile efectuate la fața locului a rezultat că pârâtul nu stăpânește terenul așa cum este menționat în titlul său de proprietate. La efectuarea măsurătorilor terenului intimaților, deși în contractul acestora se menționează 3 parcele, se pretinde la un moment dat că o anumită parcelă, respectiv 541, ar aparține unei alte persoane, fără a exista însă probe în acest sens, astfel că, în cazul în care expertul nu măsoare în mod corespunzător suprafețe deținute de intimați, nu este stabilită corect linia de hotar. Mai mult, inițial s-a susținut că a fost o acaparare d e10 mp, apoi de 5 mp și în final o altă suprafață, astfel că există multe nelămuriri, chiar dacă s-au depus la dosar fotografii din care reiese că gardul nu a fost modificat timp de 30 ani, astfel că apelantul nu poate stăpâni terenul conform titlului său de proprietate, luându-i-se chiar o suprafață de terne din acesta, astfel că solicită, în principal, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, având în vedere că, deși apelantul, nu a reușit să facă dovada modificării liniei de hotar și a acaparării unei suprafețe de teren, nu se poate acapara/transfera fără o acțiune în revendicare, iar, în subsidiar, completarea probatoriilor, prin efectuarea unei noi expertize de specialitate, urmând ca intimații să fie obligați să depună înscrisuri din care să reiasă că . mai află în proprietatea lor, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamante și al intimatului-intervenient, având cuvântul, arată că părțile au recunoscut faptul că punctele 2 și 8 din expertiză sunt corecte, problema fiind între punctele 2 și 10, adică la punctul 10 apelantul a intrat în proprietatea reclamantei cu 30 cm, acesta fiind punctul de la care este necesară stabilirea liniei de hotar corecte, întrucât între punctele 2 și 8 există un gard vechi, grănițuirea fiind necesară numai dacă liniile sunt vizibile, fiind necesară ridicarea unui nou gard cu contribuția tuturor părților. În ceea ce privește . că aceasta nu este limitrofă cu proprietatea apelantului, ci se află în partea opusă a moștenitorilor defunctului G. N., deci problema nu este că aceasta este menționată în titlul de proprietate, ci că intimații nu o posedă, posesia acesteia aparținând altei persoane. În ceea ce privește expertiza întocmită, urmează a se observa că aceasta fost refăcută de 3 ori, iar din răspunsurile comunicate de OCPI Prahova și Primăria C. reiese că intimații au avut un rol activ, linia de hotar trebuind a fi dreaptă, iar nu curbată, pe aliniamentul 2-11-8, astfel că solicită respingerea apelului și a cererii de completare a probatoriilor, având în vedere că intimații dețin cu 10 mp mai mult, însă această diferență este în toleranța OCPI Prahova, diferență datorată instrumentelor folosite la măsurători, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantului-pârât, având cuvântul în replică, arată că . limitrofă proprietății apelantului, însă pentru stabilirea corectă a liniei de hotar trebuie măsurate proprietățile părților.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, reclamanta G. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. M., stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor, iar pe baza unei expertize în specialitatea topografie să se stabilească dacă pârâtul i-a ocupat vreo suprafață de teren și în caz afirmativ să-i fie lăsată în deplină proprietate și pașnică folosință.
În motivarea acțiuni, reclamanta a arătat că este proprietara terenului situat în ., în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 552/31.05.2002.
A precizat reclamanta faptul că între terenul său și cel al pârâtului există un gard pe care acesta l-a construit fără a respecta linia de hotar și astfel bănuiește că i-a fost acaparată o fâșie de teren, iar pe o porțiune de teren dintre proprietățile lor gardul dintre ea și pârât trebuie refăcut, dar acesta a construit anexe gospodărești chiar pe linia de hotar și nu îi permite să construiască gardul.
Reclamanta a susținut că a aflat de la vechii proprietari că au avut aceeași problemă cu pârâtul, acesta fiind și unul din motivele pentru care s-au mutat, dar starea conflictuală dintre pârât și noii săi vecini, în persoana reclamantei, a continuat.
În dovedirea cererii, conform prevederilor art. 112 alin. 5 C.proc.civ., reclamanta a depus, în copie, următoarele înscrisuri, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 552/31.05.2002, schița de plan aferentă contractului, copie act de identitate reclamantă, împuternicire avocațială și dovada achitării taxei de timbru judiciar, iar pârâtul a depus copia titlului de proprietate nr._/28.01.1999, planșă fotografică.
Reclamanta și-a întemeiat în drept au invocat prevederile art. 560 și art.630 Cod civil.
Pârâtul s-a prezentat în instanță la termenul din data de 29.02.2012, dar nu a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și solicitând administrarea probei cu expertiză specialitatea topografie.
Instanța în baza art. 167 C C.proc.civ., prin încheierea de ședință din data de 29.02.2012 a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimonială cu un martor precum și proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie, iar pentru pârât a fost încuviințată proba cu expertiză în specialitatea topografie.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria comunei C. și OCPI Prahova pentru a comunica relații privind tarlaua și . află imobilul construcție edificat în anul 1966 și dobândit de reclamantă de la moștenitorii lui N. G., precum și cine este proprietarul suprafeței de 163 mp situată în T 15, P 541 și cine achită impozitul aferent acesteia, relațiile fiind comunicate prin adresa nr. 600/06.03.2013 și certificatul nr._/03.12.2012 (fila 59).
La termenul din data de 26 iunie 2012, reclamanta și-a precizat capătul de cerere privind revendicarea, în sensul că aceasta este cea stabilită prin raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie, întocmit de expert Troașcă A., respectiv suprafața de 10 mp. De asemenea, a mai precizează faptul că numele corect al pârâtului este S. M., și nu cum din eroare a fost consemnat în încheierile de ședință anterioare, Sinică M..
În ședința publică din data de 07.03.2013 instanța la solicitarea reclamantei si conform dispozițiilor art. 57 raportat la art. 58 C.proc.civ., a dispus introducerea in cauza in calitate de intervenient in interes propriu a numitului G. M., care are calitatea de coproprietar al terenului in suprafață de 1574 mp conform extrasului de carte funciara depus la fila 84.
Prin sentința civilă nr. 414/22.04.2013 Judecătoria M. a admis în parte acțiunea precizată, respingând capătul de cerere având ca obiect revendicare și admițând capătul de cerere având ca obiect grănițuire. Astfel, s-a dispus grănițuirea proprietăților părților conform raportului de expertiză refacere 2, efectuat de expert Troașcă A. în data de 03.04.2013, pe aliniamentul punctelor 2-11-8 pe planul de situație Anexa 5 A.
Totodată, a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată, obligând în final pârâtul să plătească reclamantei suma de 600 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată, respectiv onorariu expert.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut mai întâi că, în raport de prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicarea a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, conform cărora dispozițiile Noului cod civil se aplică și în ceea ce privește efectele viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestui cod, derivate din raporturile de vecinătate, dacă acestea subzistă după . Noului Cod civil, instanța constată că în speță sunt aplicabile prevederile art. 560, art. 561, art. 555, art. 1527 și următoarele din Codul civil.
În ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea, instanța a reținut că, potrivit art. 560 NCC, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând in mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta.
Acțiunea în grănițuire presupune ca instanța să stabilească traseului real pe care ar trebui sa-l urmeze hotarul dintre proprietățile învecinate al părților litigante pe baza unei determinări tehnice exacte a celor doua suprafețe de teren raportat la actele de proprietate precizate de părți. În speță, reclamanta a învestit instanța cu determinarea hotarului terenului său față de terenul proprietatea pârâtului, față de împrejurarea că între cele două proprietăți există un gard despărțitor, dar pe care pârâtul l-ar fi edificat fără a respecta linia de hotar pătrunzând pe terenul proprietatea reclamantei, iar părțile nu au ajuns la un acord cu privire la trasarea liniei de hotar.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune în justiție prin intermediul căreia reclamantul care se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicita instanței sa i se recunoască dreptul sau exclusiv de proprietate asupra bunului, cu consecința obligării pârâtului - care stăpânește bunul respectiv si care la rândul lui se pretinde proprietar - la restituirea acestuia. În cadrul acțiunii, fiecare dintre părțile implicate va trebui sa indice si să depună titlul (temeiul) în baza căruia pretinde anumite drepturi cu privire la bunul revendicat, titlu în sensul de act juridic, jurisdicțional sau administrativ, translativ sau chiar declarativ de proprietate.
Dispozițiile art. 555 NCC prevăd că proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Dreptul de proprietate este protejat și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Față de dispozițiile art. 1169 C. civ., conform cărora „cel care ridică pretenții în instanța trebuie sa le dovedească” si art. 129 alin. 1 C.proc.civ., conform căruia partea trebuie să-și probeze pretențiile, reclamantul este cel care trebuie sa facă primul dovada dreptului de proprietate, în favoarea pârâtului operând, prin însuși faptul posesiei, o prezumție relativa de proprietate. Pârâtul are obligația să facă dovada dreptului sau de proprietate doar la momentul la care reclamantul face dovada cel puțin a unei aparente a dreptului său de proprietate asupra bunului revendicat si implicit reușește să răstoarne prezumția de proprietate care operează in favoarea pârâtului posesor.
Observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, judecătoria a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 1574 mp, situat în com. C., ., conform contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 552/31.05.2002 de Biroul Notarului Public I. H. din M., iar pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafață totală de 2023 mp, situată in T 15 P 546, P 547 si P 545, conform, titlului de proprietate nr._/28.01.1999 emis pe numele pârâtului.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Troașcă A., s-a reținut faptul că reclamanta stăpânește efectiv o suprafață de 1564 mp, respectiv cu 10 mp mai puțin decât in actul de proprietate, însă pârâtul stăpânește in prezent o suprafață de numai 1815 mp, mai puțin cu 208 mp față de titlul de proprietate, potrivit căruia pârâtul este proprietarul unei suprafețe totale de 2023 mp, situate in T 15 P 546, P 547 si P 545.
Întrucât în urma măsurătorilor efectuate de către expert a rezultat faptul că pârâtul stăpânește o suprafață mai mică cu 208 mp decât cea menționată în titlul de proprietate și, totodată, expertul a menționat că, deși prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 552/31.05.2002, reclamantei i-au fost înstrăinate parcelele nr. 541, nr. 543 si respectiv nr. 544, în fapt, terenul situat in . de către una dintre vânzătoare, respectiv de către I. N., fiind edificata si o construcție pe acest teren, prima instanță a apreciat ca reclamanta nu a făcut dovada acaparării de către pârât a vreunei suprafețe de teren, sens in care a respins ca neîntemeiat capătul de cerere precizat, având ca obiect revendicare, și potrivit căruia reclamanta a solicitat ca pârâtul să fie obligat să îi lase în deplina proprietate și pașnica posesie suprafața de teren de 10 mp.
Față de împrejurarea ca ambele părți au recunoscut stâlpii evidențiați pe schița plan ca reprezentând extremitățile liniei de hotar, iar in planul cadastral hotarul dintre terenurile proprietatea părților este o linie dreaptă, astfel cum concluzionează expertul în primul raport de expertiza topografica (f. 30-31 dos fond) judecătoria a apreciat că linia corectă de hotar evidențiată de către expert care delimitează proprietățile părților este cea din Anexa nr. 5A, prin punctele 2-11-8, conform raportului de expertiza refacere 2 întocmit la data 03.04.2013 de către expert Troașcă A. (f. 107-110 ).
Deși cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei expuse de către pârâta, după închiderea dezbaterilor pe fondul cauzei, aceasata a solicitat obligarea pârâtului de a permite reclamantei sa edifice gardul despărțitor pe linia de hotar ce va fi stabilită, prima instanță a reținut faptul că nu a fost niciodată investită cu o astfel de cerere, sens in care nu s-a pronunțat cu privire la aceasta cerere.
Totodată având in vedere dispozițiile art. 560 din NCC, potrivit cărora proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând in mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta judecătoria a compensat cheltuielile de judecata și a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând jumătate din onorariul expertului topograf.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. M., pe care o consideră nelegală și netemeinică, arătând că prin cererea depusă reclamanții au solicitat grănițuirea proprietăților învecinate și revendicarea unei suprafețe de aproximativ 10 mp.
În cauză s-au efectuat probe cu înscrisuri, expertize și un martor, iar în urma probelor administrate instanța a admis în parte acțiunea, admițând grănițuirea, dar respingând revendicarea.
Pârâtul consideră ca soluția instanței este total eronată, deoarece prin modificarea liniei de hotar existente, pârâtului i se acaparează de reclamanți o suprafața de teren total nejustificat. Astfel, în urma aplicării pe teren a titlurilor de proprietate, se poate constata că pârâtul deține o suprafața mai mică de teren, iar reclamanții, deși au în act o anume suprafața de teren, inclusiv P 541, nu o stăpânesc, existând o terța persoana pe acest teren.
Pârâtul a mai susținut că, deși s-au solicitat mai multe refaceri ale raportului de expertiza, expertul face tot felul de constatări subiective, stabilește situații de fapt contradictorii. Inițial se pretinde că pârâtul ar fi acaparat 10 mp de la reclamanți, iar ulterior stabilește ca ar fi numai 5 mp. Totodată, se menționează că punctele de hotar 2 și 8 sunt recunoscute de părți, linia de hotar intre cele doua puncte este stabilită arbitrar, iar instanța retine ca linia de hotar este cea corecta intre punctele 2-11-8 din expertiza refacere 2, pentru că expertul a menționat că din planul cadastral ar rezulta că ea trebuie sa fie o linie dreapta.
Pârâtul a mai precizat că în schițele depuse de părți nu se poate concluziona ca este o linie dreaptă. Totodată, a arătat că expertul trebuia sa stabilească mai multe puncte de hotar, cu stabilirea corecta a dimensiunilor proprietăților pârtilor pentru a stabili ca este un hotar în linie dreapta. Mai mult, pe porțiunea 11-8 este un gard viu, nemodificat, cu stâlpi de gard vechi și se pune întrebarea: de unde a concluzionat instanța ca și pe acest aliniament exista modificări și ca linia de hotar trebuie sa fie o linie dreaptă?
A mai menționat acesta că, dacă s-ar pretinde că pe aliniamentul 2-10 pârâtul a construit un gard mare și ar fi încurcat linia de hotar, pe aliniamentul 10-8 este gardul vechi, foarte vechi nemodificat. În afară de aceste greșeli, prin mutarea gardului de pe aliniamentul existent pe noul aliniament pretins corect, pârâtul pierde mai mult de 5 mp. Acei 5 mp stabiliți prin completarea la expertiza se află numai între punctele 2-10-11, dar intre punctele 10-11-8 se mai acaparează teren de la pârât fără a se menționa cât.
Pârâtul a mai precizat că, în motivarea sa, prima instanță menționează clar că nu se poate vorbi de o acaparare de teren de către pârât din proprietatea reclamanților, deoarece chiar pârâtul deține cei 208 mp mai puțin din acte. Deci, este evident că prin respingerea revendicării, pârâtul nu ocupa nicio suprafața, nici un metru pătrat din terenul reclamanților.
S-a mai susținut că, astfel, este o acaparare abuzivă și deghizată a unei porțiuni de teren, fără probe și numai pe o concluzie a expertului că din desenul „planului cadastral” ar fi vorba de o linie dreaptă. Atâta timp cât modificarea sau stabilirea liniei de hotar implică și o modificare a proprietății, o cedare de teren între două proprietăți, grănițuirea nu poate fi privită separat de revendicare și, cu atât mai mult, admisă în modul cum a făcut instanța de fond.
De altfel, mențiunea instanței că pârâtul ar fi modificat gardul este în afara tuturor probelor și admiterea acestei cereri nu este motivată.
Apelul a fost înregistrat pe rolul tribunalului Prahova la data de 18.06.2013, sub același număr de dosar, nr._ .
Intimații G. A. și G. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să fie respins apelul si să fie păstrată în tot hotărârea atacată.
Intimații au susținut că prin cererea introductivă s-a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea lor si a pârâtului S. M., arătând că între cele 2 proprietăți, pe o porțiune de teren, există un gard construit de apelant fără a respecta linia de hotar și astfel bănuiește că i-a fost acaparată o fâșie de teren, iar pe o porțiune gardul trebuie refăcut.
S-a mai menționat că pârâtul, cu toate ca s-a prezentat în instanță personal si apoi prin apărător, nu a formulat întâmpinare. În mod incorect, prin apelul declarat, acesta susține ca, prin modificarea liniei de hotar existente i s-ar acapara o suprafață de teren in mod nejustificat (5 mp). Prin operația de grănițuire se urmărește delimitarea proprietăților învecinate, prin semne exterioare si vizibile, delimitarea pe cale judecătoreasca putându-se realiza nu numai atunci când intre proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ci si in situația in care exista, dar sunt controversate.
Intimații au mai precizat că martorul audiat in dosar, Putinaru M., (f. 34) a arătat că în apropierea liniei de hotar se afla un salcâm, care la momentul înstrăinării (contractul de vânzare-cumpărare nr. 552/31.05.2002 - f. 7), se află pe proprietatea lor, iar in prezent acest trunchi de salcâm se afla pe terenul pârâtului.
Aceștia au mai menționat că, atât în raportul de expertiza inițial (f. 30-32), cât și în raportul de expertiză refacere 1 (f. 53) si 2 (f. 107), expertul arată că pct. 7 (devenit 10 in raportul de expertiza refacere 2), unde se termina gardul de lemn (34,15 m), este situat cu 30 cm de la linia corectă de hotar pe terenul reclamantei. Sub acest aspect, pârâtul nu a formulat obiecțiuni la niciun raport de expertiza. Potrivit încheierii din data de 8.04.2013 (f. 118), când instanța a pus in discuția pârtilor raportul de expertiza, pârâtul nu a avut obiecțiuni, deși avea posibilitatea sa-si exprime nemulțumirea.
Intimații au arătat că prin hotărârea atacată instanța de fond nu a modificat linia de hotar existentă, ci a restabilit hotarul real ce separa fondurile învecinate și a dispune marcarea acestuia prin semne material exterioare, vizibile. De altfel, atât apelantul-pârât, cât și intimata-reclamanta, au recunoscut in prezenta expertului topo că stâlpii evidențiați pe plan prin pct. 2 si 5 (raport refacere f.54), devenite 2 si 8 în raportul refacere 2 (f. 108), sunt situați pe linia de hotar. ., judecătorul nu se pronunța asupra existentei dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate, al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărțitor, determinate prin semne vizibile (decizia nr. 2153/18.06.2005 pronunțată de ICCJ).
Atât OCPI, prin adresa nr._/2013, Ia care anexează extras din planul parcelar al .), Primăria . nr. 600/6.03.2013, la care anexează planul de situație (f.102), cât si expertul, au stabilit că hotarul dintre cele 2 proprietăți este o linie dreaptă. În consecință, gardul despărțitor intre terenurile părților trebuie construit in linie dreapta intre pct. 2-11-8, fiind necesar desființarea gardului construit de pârât (2-10) și lăsarea in deplină proprietate și netulburată posesie a suprafeței de 5 m, delimitate prin pct. 2-10-11-2. în ce privește porțiunea de 30,19 m, situata între pct. 8-11, există un gard degradat, vechi, înclinat, improvizat din nuiele si plasa de sarma, cu lățimea de 10-30 cm. Pe aceasta porțiune nu se pune problema unei acaparări de teren (f. 54).
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către apelantul-pârât S. M., a prevederilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 296 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
De asemenea, în lumina acelorași considerente, în baza dispozițiilor art. 295 C.proc.civ., tribunalul va respinge cererile formulate de pârât privind completarea probatoriilor.
Mai întâi, tribunalul apreciază că probele administrate de prima instanță, cu ocazia cercetării procesului în acea fază procesuală, respectiv înscrisuri, declarații de martori, precum și o expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, sunt complete, astfel că o nouă expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie nu se mai impune, măsurătorile efectuate de expertul desemnat de judecătorie fiind suficiente pentru a fi analizată sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate.
În fapt, S. M. ocupă un teren în suprafață de 1805 mp, identificat în perimetrul 1-2-8-9-1 delimitat pe schița de plan nr. 5 anexă la raportul de expertiză-refacere 2, întocmit de expert Troașcă A. (filele 107-110 dosar fond), deși, conform actului său de proprietate, respectiv Titlul de Proprietate nr._/28.01.1999 emis în baza legilor fondului funciar (fila 14 dosar fond), este titularului dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de teren de 2.023 mp, situat în T 15, P 545, 546 și 547).
Pe de altă parte, reclamanții G. A. și G. M. A. ocupă folosesc, la acest moment, un teren în suprafață de 1564 mp, potrivit acelorași măsurători, deși potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 552/31.05.2002 de BNP I. H. (filele 7-8 dosar fond), respectiv actul lor de proprietate, dețin în proprietate un teren în suprafață de 1574 mp, situat în T 15, P 541, 543 și 544.
În ce privește cererea în revendicare formulată de reclamanți, în mod corect prima instanță a constatat, mai întâi, că pârâtul S. M. ocupă, în concret, o suprafață de teren mai mică decât cea menționată în actul său de proprietate, respectiv 1805 mp la măsurători, față de 2.023 mp, conform titlului său de proprietate.
Pe de altă parte, chiar dacă reclamanții dețin mai puțin cu 10 mp decât suprafața menționată în actul lor de proprietate, tribunalul urmează a înlătura susținerile acestora, conform cărora această diferență de teren se explică prin ocuparea fără drept a unei suprafețe de teren, cea în litigiu, de către pârât.
Mai întâi, pentru că pârâtul S. M., după cum s-a arătat mai sus, ocupă, la rândul său, un teren cu circa 200 mp mai puțin decât în titlul său de proprietate.
De asemenea, tribunalul mai reține că terenul dobândit de reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 552/2002 a făcut obiectul reconstituirii în baza legilor fondului funciar, fiind emis titlul de proprietate nr._/28.01.1999 (fila 45 dosar fond). Potrivit acestui titlu de proprietate, suprafața de teren restituită în intravilan, situată în T 15, P 541, 543 și 544, este de 1.629 mp. Or, așa cum a precizat și expertul Troașcă A. în raportul de expertiză-refacere 2 (fila 108 dosar fond), în prezent reclamanții împreună cu celălalt beneficiar al reconstituirii în baza TP nr._/1999 stăpânesc o suprafață totală de 2.404 mp, față de 1.629 mp, cum s-a precizat mai sus.
Prin urmare, din această perspectivă, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a respins cererea în revendicare formulată de reclamanți împotriva pârâtului S. M..
În ce privește cererea în grănițuire, tribunalul reamintește că, potrivit dispozițiilor art. 584 C. civ., grănițuirea - ca operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate, în caz de conflict, se realizează pe cale judecătorească, nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, dar și în situația în care există, dar sunt controversate, sau chiar când părțile s-au mai judecat și starea de fapt s-a modificat.
În cauza de față, se constată, mai întâi, faptul că ambele părți au confirmat că punctele 2 și 8 de pe schița de plan nr. 5A anexă la raportul de expertiză-refacere 2 reprezintă punctele exterioare ale liniei de hotar dintre cele două proprietăți.
În continuare, se reține, din mențiunile aceluiași raport de expertiză, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, faptul că pe aliniamentul 8-10 se află un gard vechi, degradat, din nuiele și plasă de sârmă, iar martorul Putinaru M., proprietarul anterior al terenului reclamanților a declarat că acest gard a fost edificat de acesta împreună cu pârâtul în jurul anului 1966 (fila 34 dosar fond).
Prin urmare, tribunalul constată că în mod greșit prima instanță a stabilit că linia de hotar dintre cele două proprietăți să fie pe aliniamentul 2-11-8, atâta timp nu este avută în vedere înțelegerea proprietarilor terenurilor învecinate (S. M. și Putinaru M.), care au edificat împreună un gard despărțitor pe aliniamentul 8-10.
În plus, tribunalul constată că sunt fondate și criticile pârâtului, în sensul că, prin stabilirea acestei linii de hotar, pârâtul, care deja ocupă un teren mai mic decât cel deținut potrivit actelor de proprietate, ar fi deposedat nu numai de suprafața de 5 mp, aferentă ariei 2-10-11-2, ci și suprafața de teren aferentă ariei 8-10-11-8, de vreme ce, în prezent, hotarul dintre cel două proprietăți îl constituie, așa cum s-a arătat anterior, gardul vechi de nuiele pe linia 8-10.
În ceea ce privește mențiunea expertului Troașcă A., în sensul că linia de hotar ar trebui să fie dreaptă, tribunalul constată că distanța între punctele 2 și este de circa 65 m. Or, o deviere de aproximativ 30 cm, la mijlocul acestei distanțe, nu înlătură prezumția de linie dreaptă ce rezultă din observarea planului cadastral, aflat în copie la dosar (fila 40 dosar fond). Este evident faptul că pe planul parcelar al comunei C., o deviere de circa 30 cm a unei linii de hotar cu o lungime de circa 65 m, apare tot ca o linie dreaptă.
Prin urmare, ținând seama de dispozițiile art. 584 C. civ., tribunalul apreciază că linia de hotar dintre cele două proprietăți învecinate este pe aliniamentul 2-10-8, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert Troașcă A.-refacerea 2 și schița anexă nr. 5A la acest raport (fila 110 dosar fond).
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 296 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat de pârâtul S. M. împotriva sentinței civile nr. 414/22.04.2013, pronunțată de Judecătoria M., pe care o va schimba în parte, în sensul că va dispune grănițuirea proprietăților părților, stabilind linia de hotar pe aliniamentul 2-10-8, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert Troașcă A.-refacere 2 și schița anexă nr. 5A la acest raport (fila 110 dosar fond).
De asemenea, în baza art. 274 C.proc.civ., ținând seama că, în apel, intimații-reclamanți se află în culpă procesuală față de apelantul-pârât, tribunalul va lua act că apelantul-pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată, urmând a respinge cererea intimaților-reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea subsidiară de completare a probatoriului, ca fiind neîntemeiată.
Admite apelul declarat de apelantul-pârât S. M., domiciliat în comuna C., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 414/22.04.2013, pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. A. și intimatul-intervenient G. M. A., ambii domiciliați în com. C., ., jud. Prahova, și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la CABINETUL DE AVOCAT „B. E.”, cu sediul în Ploiești, ., ., jud. Prahova.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că dispune grănițuirea proprietăților părților, stabilind linia de hotar pe aliniamentul 2-10-8, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert Troașcă A.-refacere 2 și schița anexă nr. 5A la acest raport (fila 110 dosar fond).
Menține în rest sentința, ca legală și temeinică.
Ia act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Respinge cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.10.2013.
Președinte,Judecător,
Ș. O.-CorneliuPavel-A. A.
Grefier,
N. L.-E.
Red. O.C.Ș.
5 ex./28.01.14
d. f. nr._ Judecătoria M.
j. f. D. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1375/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1369/2013. Tribunalul PRAHOVA → | 
|---|








