Contestaţie la executare. Decizia nr. 1375/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1375/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 1375/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1375
Ședința publică din data de 23 Octombrie 2013
PREȘEDINTE: G. M.
Judecător: M. C.
Judecător: M. N.
Grefier: E. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – contestatoare ., cu sediul în com. B., . Prahova împotriva sentinței civile nr. 1090/08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA F. P. M., cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 23.10.2013, pentru când a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, la data de 07.01.2013, sub nr._, contestatoarea . formulat în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA F. P. M. contestație împotriva somației fără număr emisă de intimata si transmisă prin intermediul oficiului poștal la data de 21.12.2012, solicitând anularea acesteia întrucât a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor legale în materie și anularea însăși a executării silite dispuse împotriva acesteia pentru suma de 10.825 lei, încetarea executării silite înseși, întrucât debitul solicitat este nedatorat si a fost stins încă din data de 01.08.2011, repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea intimatei la restituirea sumei poprite în cuantum de 10.825 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea a susținut că la data de 21.12.2012, pe adresa acesteia, prin intermediul oficiului poștal, i-a fost comunicată de către intimată așa-zisa „somație", prin care i s-a adus la cunoștință faptul că împotriva sa a fost dispusă începerea executării silite prin poprire, până la concurența sumei de 10.825 lei, reprezentând debit la Fondul pentru M., neachitat până la termenul de scadență, cât si la termenele care au fost acordate prin somația de plată nr._ din 10.11.2011.
Contestatoarea a menționat că împreună cu această somație-înștiințare i-a fost transmis Titlul executoriu nr.875/31.10.2011, act administrativ fiscal de care a luat la cunoștință odată cu aceasta.
În continuare, a precizat că, dată fiind împrejurarea că pentru suma dată în debit s-a ales ca formă de executare silită a popririi, în vederea deblocării situației financiare a societății, s-a procedat la virarea sumei poprite.
A mai arătat că, față de executarea silită pornită împotriva acesteia a apreciat că aceasta este vădit netemeinică si nelegală, a fost dispusă cu încălcarea normelor imperative stabilite în Codul de procedură fiscală, fiind lovită de nulitate absolută.
Contestatoarea a subliniat că la data de 04.10.2010, între aceasta și intimată a fost încheiată o eșalonare la plată a unui debit restant în cuantum de 35.454 lei împreună cu un contract de gaj.
A mai menționat că, astfel cum rezultă din conținutul actelor juridice încheiate, suma ce făcea obiectul titlului executoriu nr.362/22.03.2010, în cuantum de 35.454 lei, reprezenta creanțe restante si accesorii stabilite prin înștiințarea de plata nr.8070/16.02.2010.
Contestatoarea a arătat că urmare încheierii acestui acord privind eșalonarea plații, suma datorată a fost achitată în integralitate, intimata înțelegând să emită adresa nr._/01/08.2011, confirmând încasarea întregului debit datorat si dispunând încetarea executării silite pornite în dosarul de executare nr.362/2010.
A mai precizat că, pe data de 21.12.2012, a primit o nouă somație în care i s-a adus la cunoștință faptul că, deși a fost dispusă încetarea executării silite a mai fost emis un titlu executoriu, care nu i-a fost comunicat până la aceasta dată si care vizează suma de 10.825 lei, cu titlu de debit Fondul pentru M..
Contestatoarea a mai învederat faptul că, deși în conținutul somației s-a făcut trimitere la somația de plată nr._/10.11.2011, aceasta nu i-a fost comunicată, astfel încât s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a face aprecieri pertinente în legătura cu temeinicia si legalitatea acestui act.
În ceea ce privește conținutul somației primite pe data de 21.12.2012, a apreciat că aceasta nu respectă cerințele imperative statuate în textul de lege al art.146 coroborat cu art.43 alin.2 din j Codul de procedura fiscală, consecința firească a încălcării acestor prevederi fiind constatarea nulității absolute a actului administrativ fiscal invocat.
A solicitat a se reține că actul normativ a stabilit că executarea silită nu poate fi pornita mai înainte de transmiterea unei somații care trebuie să conțină în mod obligatoriu, pe lângă elementele cerute de art.43 alin.2 din Codul de procedura fiscală numărul dosarului de executare, suma pentru care a fost pornită executarea, termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzuta în titlul executoriu, indicarea consecințelor nerespectării acesteia.
Contestatoarea a menționat că, din analiza înscrisului transmis de către intimata a rezultat, fără putință de tăgada, că cerința imperativa a legii a fost încălcată, sancțiunea fiind aceea a nulității absolute.
Mai mult decât atât a solicitat a se observa că nici titlul executoriu nr.875/31.10.2011 nu a respectat textele de lege sus-precizate, în conținutul acestuia făcându-se vorbire de sume datorate pentru perioada ianuarie 2006- decembrie 2010.
A mai solicitat contestatoarea în raport de data punerii în executare a unor sume aferente perioadei ianuarie 2006 - decembrie 2006, respectiv ianuarie 2007 - noiembrie 2007, a se constata ca fiind intervenită prescripția dreptului material la acțiune, dată fiind incidența dispozițiilor art.91 din Codul de procedura fiscală care prevede în mod expres faptul că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani.
In continuare, contestatoarea a solicitat a se reține că intimata nu poate justifica punerea în executare a unui titlu executoriu ce vizează debite intrate în prescripție, cazurile de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripție fiind expres și limitativ prevăzute de art.92 din Codul de procedura civilă, neaplicabil în prezenta speță.
Pe de altă parte, în ceea ce privește modalitatea în care intimata a înțeles să îi aducă la cunoștința de existenta acestui titlu executoriu,contestatoarea a solicitat a se constata că, din nou, au fost încălcate prevederile art.44 din Codul de procedura fiscală, care stipulează în mod evident cum se realizează comunicarea actelor administrativ fiscale.
A mai subliniat contestatoarea că obligația fiscală a fost achitată în integralitate, urmare încheierii acordului privind eșalonarea debitului care cuprindea atât debit principal cât și accesoriile acestuia (penalități de întârziere, dobânzi, cheltuieli de executare, etc.), de vreme ce, însăși intimata a înțeles ca la data de 01.08.2011, să emită adresa nr._ prin care s-a dispus încetarea masurilor de executare silită. Ori, a arătat că, potrivit dispozițiilor art.148 alin.4 lit. a) din Codul de procedură fiscală executarea silită încetează dacă s-au stins integral obligațiile fiscale prevăzute în titlu executoriu, inclusiv obligațiile de plată accesorii, cheltuieli de executare și orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii.
Întrucât se află în forma de executare silită a popririi, faptul că debitul ce face obiectul prezentului litigiu a fost achitat și faptul că executarea silita dispusă împotriva acesteia a fost vădit netemeinică si nelegală, a solicitat contestatoarea a se dispune si repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării intimatei la restituirea sumei poprite în mod nelegal.
În drept prezenta contestație a fost întemeiată pe dispozițiile art.43, art.44, art. 46, art.119, art.123, art.144, art.146, art.172 si următoarele din Codul de procedură fiscală și în temeiul dispozițiile art.242 alin.2 din codul de procedura civila, a solicitat judecarea cauzei si in lipsa reprezentantului acesteia.
Intimata Administrația F. pentru M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației.
Prin această cerere intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare pe motiv că, raportat la data îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor de executare emise de către aceasta în Dosarul de executare nr. 875/2011 la care face referire contestatoarea, respectiv la data emiterii anunțului public nr._/A/17.11.2011, contestația a fost formulată cu depășirea termenului legal.
A precizat intimata că s-a recurs la această modalitate de comunicare a actelor din dosarul de executare sus-menționat deoarece, anterior, actele respective au fost comunicate prin poștă și nu a fost returnată confirmarea de primire a plicului. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (2) și (3) din OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare, s-a procedat la emiterea anunțului public cu nr._/A/17.11.2011 și a procesului verbal de retragere a anunțului public cu nr._/A/12.12.2011
A solicitat a se reține că potrivit art. 173 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscal „Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care îl contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu
ocazia efectuării executării silite sau în alt mod..".
Or, a arătat că așa cum rezultă din datele privind dosarul în cauză, afișate pe portalul instanțelor de judecată, prezenta contestație a fost formulată cu depășirea termenului legal, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 07.01.2013.
A înțeles intimata să invoce excepția lipsei de obiect a prezentei contestații pe motiv că, așa-zisa S. FN emisă de aceasta și transmisă prin intermediul oficiului poștal la data de 21.12.2012, contestată de către ., în fapt nu este un act administrativ, respectiv, nu este o somație, ci o adresă de înștiințare a . asupra faptului că a fost înființată poprirea asupra disponibilităților bănești aflate în conturile societății.
Astfel, a arătat că adresa mai sus menționată, având numărul de înregistrare_/18.12.2012 nu reprezintă un act administrativ fiscal și a fost emisă de Direcția Venituri și Recuperare Creanțe din cadrul AFM, respectând prevederile art. 149, alin.(5) din OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terțului poprit, dispozițiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată, va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi."
A solicitat intimata, având în vedere că obiectul contestației la executare nu poate fi decât un act administrativ fiscal, iar adresa mai sus-menționată, indicată și contestată în mod eronat de către . ca Somație, de fapt nu este o somație și nici măcar act administrativ, a se constata lipsa de obiect a contestației la executare, astfel cum a fost formulată de către contestatoare.
Față de celelalte capete de cerere formulate de către contestatoare, care se referă la anularea însăși a executării silite, la încetarea executării silite și, respectiv, la repunerea părților în situația anterioară, a solicitat a se constata netemeinicia acestora și a fi respinse, sens în care a înțeles să invoce excepția inadmisibilității contestației
În susținerea acestei excepții a arătat că contestatoarea a solicitat chiar anularea executării, respectiv a formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 875/2011 de către aceasta
A susținut că întrucât actele de executare contestate de fapt constată obligația fiscală a contestatoarei, practic, prin solicitarea de anulare a acestora, contestatoarea a tins la obținerea anulării obligației fiscale.
Intimata a menționată că acest lucru rezultă cu claritate din modul în care contestatoarea a formulat acțiunea și a pus în discuție chiar elemente de fond referitoare la însăși obligația fiscală care face obiectul actelor de executare contestate.
A considerat intimata că pentru anularea obligației fiscale nu se poate pronunța instanța de executare, ci doar instanța de contencios administrativ
A mai precizat că constatarea faptului că, în speță, contestatoarea are sau nu calitatea de debitor la bugetul F. pentru M., o poate face doar instanța de contencios după ce, în prealabil, contestatoare a utilizat calea recursului grațios.
Totodată, a invocat art. 399 C.proc. civ. care prevede principiul general potrivit căruia „împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare textul precizând în alin. 2 că „nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal".
A solicitat a se reține că pornind de la aceste dispoziții legale, atât în practica judecătorească, cât și în doctrina, se arată că pe calea contestației la executare nu se poate cere anularea însăși a executării silite.
Intimata a menționat că obiectul contestației la executare trebuie să se limiteze la viciile de formă ale titlului executoriu, la neregularitatea actelor săvârșite cu ocazia executării etc., dar nu și la motive de fond care pun în discuție existența și validitatea titlului care se execută.
Din perspectiva chestiunilor alegate de către contestatoare,a arătat că este evident că pe calea prezentei contestații ar putea fi puse în discuție doar eventualele neregularități privind nerespectarea de către aceasta a condițiilor de formă prevăzute de art. 145, art. 43, și art.141 Cod proc. fiscală pentru valabilitatea actelor în temeiul cărora Administrația F. P. M. a demarat procedura executării silite împotriva contestatoarei .
Cât privește motivele de fond care pun în discuție existența și validitatea actelor de executare și implicit a titlului care se execută, respectiv Titlul executoriu nr. 875/31.10.2011, a apreciat că desființarea titlului executoriu pe calea contestației la executare nu poate fi admisibilă deoarece contestatoarea avea la îndemână o altă cale de atac, și anume contestația împotriva actului administrativ fiscal reglementată de art. 175 si urm, din Codul de procedură fiscală si, ulterior, acțiunea în contencios.
A solicitat a se reține că din interpretarea dispozițiilor art. 172 alin 3 din Codul de procedură fiscală rezultă că poate fi făcută contestație la executare și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă, pentru contestarea lui, nu există o altă procedură prevăzută de lege.
A arătat că în același sens sunt și dispozițiile art. 399 alin. 3 din C.proc.civ. care prevăd că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu dacă LEGEA nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Intimata a menționat că în cazul de față nu sunt îndeplinite cele două condiții imperative, cumulative, pentru formularea contestației la titlu, pentru că titlul executoriu atacat emană de la un organ jurisdicțional și pentru că era prevăzută o altă cale de atac.
Astfel, a arătat că din interpretarea coroborată a art. 205 și 209 din OG nr. 92/2003 republicată a rezultat că, în speță, contestatoarea avea posibilitatea contestării (pe cale administrativă) la organul fiscal emitent, a titlului de creanță și a actelor administrative fiscale, decizia de soluționare a contestației putând fi atacată la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, potrivit art. 218 alin. 2 C.p.fiscală.
Astfel a rezultat că există o cale de atac efectivă și implicit un acces la instanță în sensul art. 6 CEDO pentru atacarea acestor titluri executoriu reglementată printr-o lege specială că are prioritate fată de legea generală în materie.
De altfel, a arătat că ar fi absurd ca debitorii să poată contesta sumele înscrise în titlul executoriu în fața a 2 instanțe - instanța de executare și instanța de contencios administrativ. în sprijinul susținerilor noastre invocăm jurisprudență, respectiv Decizia înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 14/05.02.2007 în care se arată că „posibilitatea contestării titlului executoriu pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlul de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
Referitor la așa-zisele aspecte de nelegalitate invocate de contestatoare cu privire la actele de executare realizate de către AFM, a precizat că în cursul lunii decembrie 2012, Administrația F. pentru M. a emis adresă de înștiințare a . asupra faptului că a fost înființată poprirea asupra disponibilităților bănești aflate în conturile societății.
A mai arătat că adresa mai sus menționată, cu nr. de înregistrare_/18.12.2012, nu reprezintă act administrativ fiscal și a fost emisă de Direcția Venituri și Recuperare Creanțe din cadrul AFM, cu respectarea prevederile art. 149, alin.(5) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel: „Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terțului poprit, dispozițiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată, va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi.
Intimata a mai învederat că în cursul lunii octombrie 2010 a fost acordată eșalonarea la plată a obligațiilor de plată stabilite în Dosarul de executare nr. 362/2010, pentru recuperarea sumei de 39.454,00 lei
Totodată a arătat că eșalonarea a fost acordată pentru suma de 35.454,00 lei, întrucât . a efectuat o plată la Fondul pentru M., mai exact CJP 649/07.09.2010, în sumă de 4000,00 lei. Conform prevederilor Cap. III, art. 123 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare: „Dobânzi în cazul înlesnirilor la plată: Pe perioada pentru care au fost acordate înlesniri la plata obligațiilor fiscale restante se datorează dobânzi pentru obligațiile Uscate ce fac obiectul înlesnirii la viată, cu excepția celor prevăzute la art. 119, alin. (2)."
Prin urmare,a arătat că intimata a început executarea silită în dosarul de executare nr. 875/2011 pentru accesoriile calculate la obligațiile principale până la data achitării integrale a debitului restant, inclusiv pentru perioada pentru care a fost aprobată eșalonarea.
A mai arătat că actele din dosarul de executare nr. 875/2011 au fost comunicate poștă și întrucât nu a fost returnată confirmarea de primire a plicului în care se aflau documentele din dosarul de executare nr. 875/2011, comunicarea s-a făcut prin publicitate, conform prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, prin emiterea anunțului public cu nr.
_/A/12.12.2011 și a procesului verbal de retragere a anunțului public cu nr._/A/12.12.2011.
Referitor la afirmația debitorului, potrivit căreia „intimata nu poate justifica punerea în executare a unui titlu (...) ce vizează debite intrate în prescripție", a precizat că la data de 16.02.2010, Administrația F. pentru M. a emis înștiințarea de plată nr. 870/16.02.2010, pentru debite restante aferente perioadei ianuarie 2006 - decembrie 2009; ulterior, la data de 22.03.2010, a început executarea silită pentru debitele restante calculate în înștiințarea de plată nr. 8070/16.02.2010, prin emiterea Titlului Executoriu și Somației nr._/22.03.2010, în sumă de 39.454,00 lei, astfel fiind întrerupt termenul de prescripție pentru perioada 2006-2009.
De asemenea, a menționat că potrivit prevederilor Cap. VII, art. 131 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 2 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept." Așadar, obligațiile de plată restante, născute începând cu anul 2006, nu erau prescrise în cursul anului 2011.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112 și 115 Cod de procedură civilă.
Potrivit disp. art. 242 din codul de procedură civilă intimata a solicitat judecarea în lipsă.
În combaterea acțiunii, intimata a depus în copie la dosar în copie xerox certificate pentru conformitate titlul executoriu nr. 875/31.10.2011 cu nr de înregistrare_/10.11.2011, somația nr. 875/2011 cu nr. de înregistrare_/31.10.2011, dovada comunicării actelor de executare sus-amintite, adresa AFM nr._/18.12.2012 de înștiințare a debitorului asupra înființării popririi asupra disponibilităților bănești aflate în conturile societății, confirmarea de primire a adresei AFM NR_/18.12.2012, decizia nr 19/2013 cu nr de înregistrare_/14.01.2013 de încetare a măsurilor de executare silită pornite pentru . în dosarul de executare nr 875/2011, pentru recuperarea sumei de 10.825,00 lei, confirmarea de primire a deciziei nr 19/2013 cu nr de înregistrare_/14.01.2013, titlul executoriu nr 362/_/22.03.2010, somația nr 362/_/22.03.2010, confirmarea de primire a actelor din dosarul de executare nr 352/2010,înștiințarea de plată nr 8070/16.02.2010, decizia nr 619/2011 de încetare a măsurilor de executare silită pornite împotriva . în dosarul de executare nr 362/2010 privind recuperarea sumei de 39.454,00 lei, fișa firmei.,declarații și fișa firmei încasări(f.20-39).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
În cadrul probei cu înscrisuri, contestatoarea a mai depus la dosar contract de gaj încheiat la 4.10.2010 la sediul intimatei, eșalonarea plății debitului din Titlul executoriu nr 362/22.03.2010 emisă de . NR 77/27.09.2010 înaintată intimatei nr înregistrare_/4.10.2010, decizia nr 619/_ emisă de intimata, titlul executoriu nr 875/31.10.2011 emis de intimata, executare silita prin poprire emisă de intimata, extras de cont emis de Bank Post Campina pentru tragerea din contul . a sumei de 10.825,00 lei conform adresa poprire, decizia nr 19/2013 emisă de intimata.
P. termenul din 1.04.2013 contestatoare a comunicat note de ședință prin care a solicitat respingerea atât a excepției tardivității formulării contestației la executare, a excepției lipsei de obiect a contestației cât și a excepției inadmisibilității, toate trei invocate de către intimată și a solicitat soluționarea cauzei și în lipsa reprezentantului acesteia având în vedere disp.art.242, alin.2 cod pr.civilă.
Prin sentința civilă nr. 1090/ 08.04.2013, Judecătoria Câmpina a respins excepțiile tardivității formulării contestației la executare, lipsei de obiect a contestației cât și a inadmisibilității, invocate de către intimată și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de contestatoare ca neîntemeiate și pe fond.
Totodată a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea ., reprezentată legal prin administrator - Dl. S. C. M. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA F. P. M., ca neîntemeiată.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea . prin reprezentanții săi legali a formulat prezenta contestație împotriva adresei nr._ din data de 18.12.2012, de înființare a popririi asupra conturilor sale, până la concurența sumei de 10.825 lei, reprezentând debit la Fondul pentru mediu, adresă de care a luat cunoștință la data de 21 12.2012, conform susținerilor sale și datei poștei rezultată din mențiunea de pe plicul anexat, doveditor al comunicării sale către debitoarea contestatoare. Calificată de contestatoare drept somație fără număr, în conținutul contestației și anexată la dosarul de fond, aceeași adresă este depusă de intimată cu număr de înregistrare și dovada comunicării sale către contestatoare.
Analizând excepția tardivității formulării contestației invocată de intimată, s-a constatat că față de data la care contestatoarea a luat cunoștință de actul contestat, 21.12.2013, prezenta contestație înregistrată pe rolul instanței la data de 07.01.2013, a fost depusă în termenul de 15 zile de la data când a luat cunoștință de executarea și actul de executare pe care le contestă, prevăzut de art 173 alin 1 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel că excepția menționată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pot constitui obiect al contestației la executare în materie fiscală atât orice act de executare efectuat de către organele de executare cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală, executarea silită propriu zisă cât și lămurirea titlului executoriu, astfel că și adresa de înștiințare a înființării popririi reprezintă obiect al prezentei contestații . Prin urmare, instanța de fond a respins și excepția lipsei obiectului contestației ca neîntemeiată.
Procedura de soluționare a contestației la executare nu se confundă cu procedura de contestare a actelor administrativ fiscale, reglementată de Titlul LX din Codul de procedură fiscală.
Această din urmă contestație nu are ca obiect acte de executare silită ci titlurile de creanță precum și alte acte administrative fiscale, atât actele administrative fiscale unilaterale tipice, definite de art. 41 Cod proc. fiscală cât și cele atipice ce se concretizează în tăcerea organului fiscal, ( nesoluționarea în termenul legal a unei cereri de emitere a unui act administrativ sau refuzul nejustificat de soluționare a cererii)
Luând act de neatacarea titlului de creanță pe cale separată, susținută de contestatoare precum și de obiectul prezentei contestații urmează a se respinge și excepția inadmisibilității contestației formulată împotriva adresei de înființare a popririi, ca neîntemeiată .
Norme speciale cu privire la prescripția executării silite în materie fiscală sânt prevăzute de art.128-132 C.proc. fiscală .
Potrivit dispozițiilor cuprinse în aceste texte de lege termenul de prescripție a executării creanțelor fiscale este de 5 ani termen ce începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care aluat naștere acest drept. În consecință, pentru obligațiile de plată născute în cursul anului 2006 nu se poate constata prescripția dreptului material la executare silită nefiind împlinit termenul de 5 ani - care începe să curgă la 01 ian 2007 – până la efectuarea actelor de executare în Dosarul nr.875/2011 .
Cu această motivare instanța de fond a respins și excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită în Dosarul de executare susmenționat, invocată de contestatoare ca neîntemeiată.
Pe fondul contestației, s-a constatat că din înscrisurile depuse de intimată la dosar, rezultă că în Dosarul de executare nr.362/2010 a fost acordată eșalonarea la plată a obligațiilor de plată în sumă de 39.454 lei.
Conform prevederilor cap. III art. 123 din OG 92/2003, dobânzile în cazul înlesnirilor la plată se datorează pentru obligațiile fiscale ce fac obiectul înlesnirilor la plată, cu excepția celor prevăzute la art.119 alin 2 . intimata a început astfel executarea silită pentru accesoriile calculate la obligația principală, inclusiv pentru perioada eșalonării plății.
În consecință, chiar dacă s-a făcut dovada achitării debitului principal, s-a emis Decizia 619/2011 de încetare a executării silite pentru suma de 39 454 lei, în condițiile neatacării titlului de creanță constând în Decizia de calcul a dobânzilor, calculate pentru perioada 01._, ca act administrativ fiscal, a fost comunicat prin procedura de comunicare prin publicitate conform procesului verbal nr._/A/12.12. 2011, în temeiul art 44 alin 3 din OG 92/2003, sens în care s-a afișat în data de 17.11.2011 concomitent la sediul Administrației F. pentru M. și pe pagina de internet „www .afm.ro” anunțul nr._/A retras în data de 12.12.2011 ,fila 23,24,25 dosar.
Titlul executoriu 875/31.10.2011, în baza art. 137 alin 2 cod.proc.fisc. a devenit titlu executoriu din titlu de creanță la data la care creanța fiscală a fost scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent.
P. obligațiile fiscale eșalonate sau amânate la plată precum și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește prin documentul prin care se acordă înlesnirea respectivă.
În speță, din tabelul eșalonării plăților pentru obligația principală depus de contestatoare la dosar, fila 50 dosar, înregistrat la A.F.M. sub nr._/04.10.2010, nu a rezultat calculul dobânzilor datorate pe perioada eșalonării și nici modalitatea de achitare a acestora, dovadă că acestea nu au fost avute în vedere la data eșalonării debitului principal.
În consecință, constatând că Titlul executoriu nr.875/2011 este întocmit de organul de executare cu conținutul oricărui act administrativ fiscal prev. de art. 43 alin 2 CPF iar adresa de înștiințare de plată premergătoare declanșării executării silite a fost emisă și comunicată prin publicitate conform anunțului colectiv și procesului verbal doveditor depus de intimată la dosar, s-a constatat că atât somația cât și adresa de înființare a popririi pentru obligațiile fiscale accesorii sânt acte de executare legale și urmează a fi menținute.
Față de toate aceste considerente instanța de fond a respins contestația la executare, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, la data de 13.06.2013 a declarat recurs contestatoarea ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova –Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea in tot a sentinței recurate, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecata,
În motivare a arătat că a formulat o contestație la executare împotriva somației fără număr emisa si transmisa prin intermediul oficiului poștal la data de 21.12.2012, solicitând ca, pe baza hotărârii ce se va pronunța in cauza, sa se dispună anularea somației fără număr emisă de intimată si transmisa prin intermediul oficiului poștal la data de 21.12.2012, întrucât este întocmita cu încălcarea dispozițiilor legale in materie; anularea însăși a executării silite dispuse împotriva subscrisei pentru suma de 10.825 lei, încetarea executării silite înseși, întrucât debitul solicitat este nedatorat si fost stins încă din data de 01.08.2011, repunerea pârtilor in situația anterioara, dispunând obligarea intimatei la restituirea sumei poprite in cuantum de 10.825 lei, cu cheltuieli de judecata.
Soluționând cauza dedusa judecații, instanța de fond a pronunțat sentința civila nr.1090/08.04.2013, prin care a dispus respingerea contestației ca neîntemeiata.
A apreciat contestatoarea că hotărârea dată de instanța de fond este netemeinica si nelegala, fiind pronunțata cu interpretarea si aplicarea greșita a legii, acesta fiind motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedura civila.
Interpretarea greșita a textului de lege invocat de către instanța de fond consta in faptul ca aceasta apreciază ca termenul de prescripție nu a fost împlinit pana la momentul efectuării actelor de executare in Dosarul nr.875/2011.
Ceea ce a "omis" instanța de fond sa cerceteze este momentul la care s-a făcut referire in considerentele hotărârii atacate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.145 din Cproc.fiscala, executarea silita începe prin comunicarea somației cuprinsul acțiunii introductive, la data de 21.12.2012, pe adresa recurentei, prin intermediul oficiului poștal, a fost comunicata așa-zisa „somație" emisa de către intimata, prin care i se aducea la cunoștința faptul ca împotriva sa a fost dispusa începerea executării silite prin poprire, pana la concurenta sumei de 10.825 lei, reprezentând debit la Fondul pentru M., neachitat pana la termenul de scadenta, cat si la termenele care au fost acordate prin somația de plata nr._ din 10.11.2011.
Împreuna cu aceasta somație - înștiințare, recurentei contestatoare i-a fost transmis Titlul executoriu nr.875/31.10.2011, act administrativ fiscal de care a luat la cunoștința odată cu aceasta.
Or, arată recurenta contestatoare, de vreme ce, până la acel moment, nu am avut in nici un moment la cunoștința de actele "presupus" întocmite de către intimata, apreciază ca ar fi trebuit sa se raporteze instanța de judecata in soluționarea excepției invocate, ceea ce conduce, in mod evident la constatarea împlinirii termenul special de prescripție de 5 ani, respectiv 01.01._12.
In ceea ce privește fondul cauzei, Judecătoria Câmpina a apreciat ca este nefondata contestația formulata, reținând ca deși s-a făcut dovada achitării debitului principal, s-a emis decizia 619/2011 de încetare a executării silite pentru suma de 39.454 lei, in condițiile neatacării titlului
de creanța constând in Decizia de calcul a dobânzilor, calculate pentru perioada 01._, ca act administrativ fiscal, a fost comunicat prin procedura de comunicare prin publicitate conform procesului-verbal nr.H887/A/12.12.2011.
A mai susținut în motivare recurenta contestatoare ca este vorba in mod evident de o interpretare greșita si aplicare a legii in speța, in condițiile in care despre decizia de calcul a dobânzilor, calculate pentru perioada 01._ a luat la cunoștința o data cu derularea prezentului litigiu, prin comunicarea înscrisurilor depuse de către intimata împreuna cu întâmpinarea formulata in cauza.
Mai mult decât atât, procedura instituita de dispozițiile art.205 si urm. din același act normativ este o procedura alternativa, care nu înlătura posibilitatea celui nemulțumit de a se adresa instanțelor de judecata.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.24 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silita, scutire, anulare, prescripție si prin alte modalități prevăzute de lege.
Conform dispozițiilor art.110 din același act normativ, colectarea creanțelor fiscale consta in exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale efectuându-se in temeiul unui titlu de creanța sau al unui titlu executoriu, după caz.
Titlul de creanța este actul prin care se stabilește si se individualizează creanța fiscala, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
A mai motivat recurenta contestatoare că a achitat debitul de 39.454 lei încă din cursul anului 2011, intimata înțelegând sa emită decizia nr.619/2011 prin care s-a decis încetarea masurilor de executare silita pornite in dosarul de executare 362/2010 pentru recuperarea sumei de 39.454 lei.
In conformitate cu dispozițiile art.205 din același act normativ, împotriva titlului de creanța, precum si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii.
Contestația este o cale administrativa de atac si nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se considera lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in condițiile legii.
Apreciază recurenta contestatoare ca in baza dispozițiilor art.215 din O.G. nr.92/2003 numai decizia emisa de organul fiscal poate fi contestata la instanța de contencios administrativ.
În drept recurenta a invocat disp. art. 312 alin.1-3 coroborate cu disp. art. 304 pct.9 și art.304/1 C.pr.civ.
Prin încheierea de ședință din data de 27.06.2013, cauza a fost transpusă pe rolul Secției a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal, pe rolul Secției a Ia Civilă a Tribunalului Prahova.
Cauza a primit termen de judecată la data de 17.10.2013.
La data de 17.10.2013 intimata a depus întâmpinare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea recursului.
Totodată, intimata a solicitat în temeiul disp. art. 242 din Codul de procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ. constată următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins excepțiile tardivității, inadmisibilității și lipsei de obiect, invocate de către intimată și excepția dreptului de a solicita executarea silită invocată de către contestatoare făcând o corectă aplicare în speță a disp art.173, alin. 1 din OG nr. 92/2003, art. 175-179 raportat la art. 41 din C.p.fiscală si respectiv art. 128 – 132 C.p.fiscală.
Astfel, tribunalul constată nefondate susținerile recurentului privind concluzia instanței de fond care a apreciat ca termenul de prescripție nu a fost împlinit pana la momentul efectuării actelor de executare in Dosarul nr.875/2011.
Așa cum s-a arătat mai sus, instanța de fond a făcut o corectă aplicare în speță a normelor speciale cu privire la prescripția executării silite în materie fiscală cuprinse la art.128-132 C.proc. fiscală reținând că termenul de prescripție a executării creanțelor fiscale este de 5 ani termen și începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care aluat naștere acest drept. În consecință, pentru obligațiile de plată născute în cursul anului 2006 nu se poate constata prescripția dreptului material la executare silită nefiind împlinit termenul de 5 ani - care începe să curgă la 01 ian 2007 – până la efectuarea actelor de executare în Dosarul nr.875/2011 .
Cu această motivare instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, invocată de către contestatoare, tribunalul apreciind că această dezlegare dată excepției este temeinică și legală, astfel că apreciază ca nefondat acest motiv de recurs formulat de către recurentul-contestator.
În ce privește critica recurentului potrivit căreia greșit instanța fondului a apreciat cu privire la faptul că, deși s-a făcut dovada achitării debitului principal și s-a emis decizia 619/2011 de încetare a executării silite pentru suma de 39.454 lei, nefiind atacat actul administrativ fiscal contestatoarea nu îl mai poate contesta pe calea contestației la executare, tribunalul reține că într-adevăr prin decizia nr. 619/2011 emisă de către intimată se menționează achitarea debitului de 39.454 lei dar această situația nu exclude existența unor alte penalități, majorări, accesorii aferente debitului principal, calculate până la data achitării integrale, pentru care nu s-a făcut pe deplin dovada că derivă din debitul achitat, sus menționat.
Astfel, suma de_ lei a fost reținută în sarcina de plată a recurentei prin titlul executoriu nr.362( fila 33 dosar fond) care cuprinde contribuție pentru perioada 12._, majorări de întârziere până la 16.02.2010 și penalități până la 31.12.2005, iar suma de_ lei, contestată în cauză reprezintă( potrivit Titlului executoriu 875/31.10.2011- dosar de executare nr._/2011- fila 20 dosar) accesorii pentru perioada 01._10, fără a se indica în vreun mod titlul executoriu nr.362, motiv pentru care tribunalul constată că această împrejurare nu a fost clarificată de către instanța de fond care, de altfel, nu a lămurit adevăratele raporturi din părți.
P. aceste considerente, în legătură cu proveniența sumei de_ lei reprezentând accesorii pentru perioada 01.2006 – 12.2010 stabilită prin titlul executoriu nr. 875/31.10.2011, având în vedere aspectele sus menționate dar și susținerile contradictorii ale părților, cu privire la existența în sarcina recurentei a unui asemenea debit, tribunalul apreciază că este necesară punerea în dezbaterea contradictorie a părților necesitatea administrării probei cu expertiză de specialitate contabilitate, prin care să se verifice în raport de care debit principal au fost calculate accesorii în cuantum de_ lei; în ce dosar de executare a fost achitată de către recurenta-contestatoare, la 11.01.2013, suma de_ lei( potrivit extrasului de cont de la fila 45 dosar) și respectiv dacă contestatoarea datora sau nu această sumă în raport de cele două dosare de executare în care s-au emis cele două titluri executorii sus indicate ( nr.362/2010 și 875/2011).
P. aceste considerente, tribunalul va admite recursul și, în baza disp.art.312 (1), (2) și (3) rap. la art.304 pct.9 Cod pr.civilă va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Câmpina, potrivit considerentelor prezentei decizii, menținând restul dispozițiilor sentinței cu privire la modul de soluționare a excepțiilor.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite recursul declarat de recurenta – contestatoare ., cu sediul în com. B., . Prahova împotriva sentinței civile nr. 1090/08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA F. P. M., cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6.
Casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Câmpina, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la excepții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013.
Președinte, G. M. | Judecător, M. C. | Judecător, M. N. |
Grefier, E. M. |
Operator date cu caracter personal 5595
Red./tehnored.: N. M/EM.
2. ex. /15.01.2014
d.f. nr._
j.f. Negoiasă V.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1257/2013. Tribunalul PRAHOVA | Grăniţuire. Decizia nr. 479/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
