Contestaţie la executare. Decizia nr. 2453/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2453/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 2453/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR 2453
Ședința publică din data de 15.06.2015
PREȘEDINTE – D. G.
JUDECĂTOR – P. A. D.
GREFIER – M. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii de ședința din data de 19.02.2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata – contestatoare G. A., cu domiciliul ales in Ploiești, ., ., ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 15.06.2015 când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S., la data de 30.01.2015, sub număr dosar_, contestatoarea G. A., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de D. și Poduri București, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea formelor de executare emise în dosarul nr. 5092/2014 al B. „P. A.” din mun. Ploiești, anularea tuturor formelor de executare, suspendarea executării, precum și restituirea sumei încasate; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, contestatoarea a arătat că la data de 22.12.2014 B.E.J. P. A. a emis înștiințarea prin care îi aducea la cunoștință faptul că s-a declanșat executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . 12, nr._/31.01.2012 emis de C.N.A.D.N.R., iar debitul este reprezentat de suma de 28 euro, contravaloare tarif de despăgubire și suma de 481,92 lei cheltuieli de executare silită.
Contestatoarea a invocat excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, motivat de faptul că procesul verbal ce reprezintă titlul executoriu nu au fost comunicat legal, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din O.G. 2/2001 .
De asemenea, contestatoarea a mai susținut faptul că executarea silită însăși este abuzivă având in vedere intervenția Legii nr.144/2012 prin care s-a abrogat tariful de despăgubire.
În drept, cererea s-a întemeiat pe disp. art. 711-716, art.718 (1) Cod proc civilă, art. 719, art. 722 Cod proc.civilă, art. 150 cod pr. fiscala
În dovedirea cererii contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri și a anexat în copie un set de acte (file 7-16).
La cererea instanței s-a depus la dosar duplicatul dosarului execuțional de către B.E.J. P. A. (file 22-52)
Pentru termenul de judecată de astăzi, 19.02.2015, părțile au fost legal citate (file 20-21).
Prin încheierea din ședința publica din data de 19.02.2015, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . 12, nr._ din 31.01.2012 (fila 12) a fost sancționată contestatoarea G. A. cu amendă in sumă de 225 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 constând in aceea că la data de la data de 25.08.2011, la ora 10,03, pe DN 1 – Românești, autovehiculul categoria A care îi aparține, cu nr. de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Procesul verbal a fost comunicat la data de 24.02.2012, fiind înmânat numitului G. V. (fila 13).
Intimatul C.N.A.D.N.R. - S.A. a formulat cerere de executare silită adresată la data de 26.09.2014 la B. P. A. - Ploiești ( fila 23) pentru executarea creanței in sumă de 28 Euro reprezentând tarif de despăgubire cf. art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 .
Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea din data de 17.10.2014 a Judecătoriei S. ( f.31) - contestatoarea fiind somată la data de 22.12.2014 ( f.8) să achite suma menționată (în lei la cursul de schimb valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului cf. art. 6 alin. 1 si 2 din OG nr. 15/2002), precum și cheltuieli de executare in sumă de 481,92 lei.
In ceea ce privește caracterul executoriu al titlului care formează obiectul executării silite de față - se rețin următoarele:
I). Instanța are în vedere faptul că până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
O dată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai dezincriminarea faptei și sancțiunea mai ușoară, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nici o distincție în acest sens.
Astfel, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, respectiv:
- existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției (25.08.2011) și momentul judecării cauzei de față, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 cum a fost modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
- toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002; în ambele forme precizate se reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
- legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată (termen stabilit atât pentru întocmirea procesului verbal cât si pentru comunicarea acestuia).
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale.
Textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța reține că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen special de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a contestatorului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată în cauză. Având in vedere că fapta a fost constatată a fi săvârșită la data de 25.08.2011, iar procesul verbal a fost întocmit la data de 31.01.2012 si comunicat la data de 24.02.2012 (cu depășirea evidentă a termenului de 30 de zile) - se apreciază că răspunderea contravențională a contestatoarei este prescrisă.
II). Referitor la tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro stabilit în sarcina contestatoarei - potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în forma în vigoare la data întocmirii procesului verbal - se rețin următoarele:
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în legii - se anulează.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, prin care a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de contestatorul-debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
De asemenea, instanța reține că prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea Constituțională a statuat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.”
În aceste condiții, dând eficiență principiului retroactivității legii contravenționale, cu valoare constituțională, instanța de fond apreciază că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională, așa încât nici obligația acestuia de a plăti tariful de despăgubire nu mai are nici un suport legal în prezent.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, cum nu există titlu executoriu in cauza - astfel cum s-a expus - instanța de fond admite contestația și dispune anularea executării silite înseși pornită in dosarul execuțional nr.5092/2014 al B.E.J. P. ALEXABDRU din Ploiești.
Se respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere în suspendarea executării silite.
La rămânerea definitivă a hotărârii se dispune:
- restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum total de 20 lei - cf. art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013.
- comunicarea din oficiu și de îndată executorului judecătoresc a hotărârii - cf. art. 719 alin. 4 Cod proc. civilă.
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de apel intimata C. NAȚIONALA DE A. SI D. NAȚIONALE D. ROMANIA -S.A. prin Direcția Regionala de D. si Poduri București cu sediul in București, care solicita modificarea in parte a încheierii din data de 19.02.2015 pronunțata de către Judecătoria S. in dosarul nr._, ca netemeinica si nelegala ; menținerea capătului referitor la respingerea cererii privind suspendarea executării silite, ca temeinic si legal ; respingerea contestației la executare formulata de către contestatoare împotriva executării silite efectuata de către Biroul Executorului Judecătoresc P. A. in baza titlului executoriu PVCC . nr._/31,01.2012 generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, ca nelegala si netemeinica ; menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc P. A. in baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
In motivarea cererii de apel se arata că, invocă excepția nulității încheierii din data de 19.02.2015 pronunțata de către Judecătoria S. in dosarul nr._ in raport cu lipsa dreptului la apărare in baza dispozițiilor art. 13. coroborate cu cele ale art. 6 si art. 8 NCPC
Astfel, învederează instanței de apel faptul ca drepturile creditoarei - apelante la apărare si la un proces echitabil au fost încălcate de instanța de fond prin faptul ca aceasta nu a comunicat apelantei contestația la executare in vederea formulării întâmpinării.
Mai mult decât atât, instanța de fond a înregistrat cererea contestatoarei in data de 30.01.2015, iar in data de 19.02.2015, la nici o luna distanta, s-a pronunțat in sensul admiterii contestației la executare, fara a da dreptul creditoarei la a-si formula apărarea in termen legal.
Procedând astfel, instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității părtilor in procesul civil si dreptul la apărare al intimatei, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
In acest sens, înalta Curte de Casație si Justiție - Secția civila si de proprietate intelectuala s-a pronunțat in sensul ca nerespectarea principiului contradictorialității. principiu care asigura si dreptul la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii, întrucât pentru asigurarea unui proces echitabil instanța este obligata sa respecte si sa aplice principiul contradictorialității. cat si a dreptului la apărare, iar potrivit art. 20 NCPC, judecătorul are îndatorirea sa faca respectate si sa respecte el însuși principiul contradictorialității si celelalte principii ale dreptului civil (Decizia nr. 2508/2007).
In același sens, in jurisprudența CEDO s-a stabilit ca „Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele, dreptul părtilor de a prezenta observațiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor".
Prin urmare, solicită instanței de apel sa constate ca încheierea pronunțata de către Judecătoria S. in data de 19.02.2015 in dosar nr._ a fost data cu încălcarea dispozițiilor art. 13, coroborate cu cele ale art. 6, art. 8, art. 14 si art. 20 NCPC, fiind lovita de nulitate.
Pe fondul cauzei arată că, instanța de fond s-a aflat in eroare, reținând in mod nefondat ca tariful de despăgubire stabilit prin titlul executoriu contestat a fost abrogat de dispozițiile Legii nr. 144/2012.
In ceea ce privește aprecierea instanței de fond ca in speța ar fi aplicabile dispozițiile art. 9, alin. (3), ultimul paragraf din OG nr. 15/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 144/2012, precum si dispozițiile art. I, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, învederează instanței de apel faptul ca in speța de fata acestea nu se aplica.
Astfel, solicită instanței de apel sa constate faptul ca dispozițiile invocate se aplica de la data intrării in vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după aceasta data.
Prin urmare, in ceea ce privește titlul executoriu contestat, precizează faptul ca dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravenționala a fost săvârșita in data de 25.08.2011, deci anterior datei la care aceasta a intrat in vigoare.
In ceea ce privește dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, învederează faptul ca in speța de fata acestea nu se aplica.
Astfel, conform dispozițiilor sus invocate, legiuitorul a statuat in mod evident faptul ca „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează. "
Prin urmare, reiese în mod evident faptul ca legiuitorul a avut in vedere numai contravenienții care au fost sancționați in baza OG nr. 15/2002 si care au contestat in instanța tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat in instanța.
Aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil „daca legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul sa o interpreteze".
Mai mult decât atât, in temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea sa asigure respectarea si sa respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
In acest sens, învederează instanței de judecata faptul ca începând cu data comunicării procesului-verbal in cauza, respectiv cu data de 24.02.2012, contestatoarea a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia in conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatoarea nu a apelat la aceasta cale procesuala, la momentul respectiv, adică in urma cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea procesului- verbal in cauza s-a efectuat conform dispozițiilor legale, si prin urmare in cazul de fata nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, atât timp cat procesul verbal de contravenție emis pe numele contestatoarei nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar si in parte a masurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, apelanta deține un titlu executoriu apt de executare silita, pentru valorificarea creanței prevăzuta in actul sancționator, care a intrat in putere de lucru judecat.
De asemenea, in speța de fata nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanțelor rezultata dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat in instanța.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare Ia prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia "daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ", nu este aplicabila in speța, întrucât Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fara rovinieta valabila, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire.
In baza acestor considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea in tot a încheierii apelate, menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc P. A. in baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
În drept invoca Art. 665 alin. 6 NCPC, Art. 466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel . In temeiul art. 223 NCPC solicită judecata si in lipsa.
Solicită proba cu înscrisurile aflate la dosarul de fond al cauzei.
Prin dec.civ. nr. 2079/11.05.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost admis apelul formulat de către apelanta intimata, anulata sentința atacata si reținută cauza spre rejudecare, motivat, in esență, de încălcarea principiului contradictorialității.
Examinând actele si lucrările dosarului, in rejudecare, in raport de probele administrate si de dispozițiile legale incidente in cauza, Tribunalul constată următoarele:
In ce privește situația de fapt vor fi avute in vedere următoarele:
Astfel, prin procesul verbal de constatare a contravenției . 12, nr._ din 31.01.2012 (fila 12), contestatoarea G. A. a fost sancționată cu amendă in sumă de 225 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, constând in aceea că la data de la data de 25.08.2011, la ora 10,03, pe DN 1 – Românești, autovehiculul categoria A care îi aparține, cu nr. de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Procesul verbal a fost comunicat la data de 24.02.2012, fiind înmânat numitului G. V. (fila 13).
Intimatul C.N.A.D.N.R. - S.A. a formulat cerere de executare silită adresată la data de 26.09.2014 la B. P. A. - Ploiești ( fila 23) pentru executarea creanței in sumă de 28 Euro reprezentând tarif de despăgubire cf. art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 .
Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea din data de 17.10.2014 a Judecătoriei S. ( f.31) - contestatoarea fiind somată la data de 22.12.2014 ( f.8) să achite suma menționată (în lei la cursul de schimb valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului cf. art. 6 alin. 1 si 2 din OG nr. 15/2002), precum și cheltuieli de executare in sumă de 481,92 lei.
In ceea ce privește susținerea contestatoarei in sensul că a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale, Tribunalul constata ca este neîntemeiata deoarece contravenția a fost aplicata la data de 31.01.2012, iar procesul-verbal de contravenție a fost comunicat la data de 24.02.2012, fiind înmânat numitului G. V., in calitate de fiu al contestatoarei (fila 13), adică in termenul de o luna prevăzut de art. 14 al. 1 O.G./2001, de la data aplicării sancțiunii, care este cea a emiterii procesului-verbal de contravenție, respectiv 31.01.2012, si nu de la data constatării acesteia.
In cauză nu poate fi reținută nici incidența in cauza a Deciziei nr. 10/2013 pronunțate de ICCJ in recurs in interesul legii, nelegala comunicare a procesului-verbal putând fi invocata doar in cadrul procedurii speciale a plângerii contravenționale, cale ce nu a fost valorificată de către contestatoare.
De altfel, decizia nu poate produce efecte retroactiv si nici nu își găsește aplicarea in speța, atât timp cât procesul-verbal de contravenție a fost comunicat in mod efectiv la domiciliul destinatarului, prin posta cu aviz de confirmare de primire ( înscris cu privire la care nu s-a constatat că ar fi fals), si nu prin afișare, Or, decizia invocata face referire la caracterul subsidiar al comunicării prin posta cu aviz de primire, in raport de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, ceea ce nu este cazul in speță.
De asemenea, se invocă de către contestatoare faptul că a intervenit Legea 144/2012 prin care s-a abrogat tariful de despăgubire, ce constituie in opinia contestatoarei legea mai favorabila, temei pentru anularea executării silite.
Si acest motiv de contestație este neîntemeiat având in vedere, pe de o parte, faptul ca nu a fost invocat pe calea plângerii contravenționale in termenul prevăzut de lege in mod imperativ, iar pe de alta parte faptul că Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fara rovinieta valabila, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire ca si măsură complementara sancțiunii amenzii contravenționale.
Or, în speța, este supusă cenzurii instanței doar executarea silita a creanțelor rezultata dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, care nu a fost contestat in instanță, deși a fost comunicat in termenul prevăzut de lege, dobândind astfel caracter executoriu potrivit dispozițiilor imperative ale legii speciale .
De asemenea, Tribunalul atrage atenția si asupra disp. art. 712 pct. 2 NCPC care stabilește in mod expres faptul că, in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca se pot invoca in contestația la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului dedus judecații, numai dacă legea nu prevede in legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Așa cum s-a menționat in precedent, legalitatea si temeinicia procesului verbal de constatare si sancționare contravenționala vor fi examinate de către instanță in cadrul procedurii speciale a plângerii contravenționale prevăzute de OG 2/2001, mijloc procedural ce nu a fost utilizat însă de către contestatoare, deși i s-a comunicat in termen legal actul sancționator.
Pentru aceste considerente, contestatoarea nu mai poate invoca in prezenta contestație la executare motive de fapt sau de drept ce privesc legalitatea sau temeinicia sancțiunii aplicate, cu atât mai mult cu cât pe calea executării silite se solicita plata tarifului de despăgubire ce constituie o măsura complementara amenzii contravenționale, sancțiune ce nu a fost însă anulata printr-o hotărâre judecătorească pronunțata ca urmare a formulării unei plângeri contravenționale .
Concluzionând, Tribunalul va respinge contestația la executare formulata de intimata – contestatoare G. A., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii de ședința din data de 19.02.2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata – contestatoare G. A., cu domiciliul ales in Ploiești, ., ., ., J. Prahova.
Schimbă în tot sentința atacata și, pe cale de consecință, respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. G. A. D. P.
Fiind in c.o. semneaza Presedintele completului
GREFIER
I. C. M.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. D.G./tehnored. B.M.D.
4 ex./21.07.2015
d.f.nr._ Jud. S.
j.f. P. Luxandra
| ← Fond funciar. Decizia nr. 549/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2046/2015.... → |
|---|
