Partaj judiciar. Decizia nr. 559/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 559/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 559/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 559
Ședința publică din data de 16.04.2014
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: M. C.-A.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii C. M., C. L. N., C. S. S. și C. R. F., toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură C. R. E., cu sediul în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 1602/04.12.2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . SRL, cu sediul în Ploiești, .. 195, ., jud. Prahova, M. PLOIEȘTI, P. P., și C. L. PLOIEȘTI, ambii cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul contestatorilor, avocat C. R. E., reprezentantul intimatei . SRL, avocat H. L., și reprezentantul intimaților M. Ploiești, prin P., și C. L. Ploiești, consilier juridic A. O..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 10 lei, conform chitanței nr._/19.02.2014, și timbru judiciar, în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost atașat dosarul nr._, în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 1602/04.12.2013, a cărei anulare se solicită, după care
Tribunalul invocă din oficiu excepția lipsei de interes a contestatorilor C. M., C. L. N. și C. R. F. în promovarea contestației în anulare, acordând cuvântul atât asupra acesteia, cât și asupra contestației în anulare dedusă judecății.
Apărătorul contestatorilor, având cuvântul, solicită respingerea excepției lipsei de interes a contestatorilor C. M., C. L. N. și C. R. F. în promovarea contestației în anulare invocată din oficiu, având în vedere că interesul acestora este legitim, contestatoarea C. L. N. luând la cunoștință existența litigiului abia la data de 14.03.2012, la momentul prezentării expertului desemnat de instanță. În ceea ce privește contestația în anulare, arată că sunt incidente disp. art. 217 alin 1 pct. 1 C.proc.civ., în sensul că procedura de citare a contestatorului C. S. S. este lovită de nulitate, conform art. 105 alin 2 C.proc.civ., vătămarea creată putându-se îndrepta prin casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare, cu atât mai mult cu cât potrivit înscrisului atașat contestației în anulare fila 8 dosar, contestatorul C. S. S. se află în arest în Franța, dar și filei 2 din decizia atacată, unde s-au consemnat motivele nulității procedurii de citare, astfel că solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului.
Apărătorul intimatei . SRL, având cuvântul, solicită admiterea excepției lipsei de interes a contestatorilor C. M., C. L. N. și C. R. F. în promovarea contestației în anulare invocată din oficiu de instanță, iar în ceea ce privește contestația în anulare solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 317 alin 1 pct. 1 C.proc.civ., motivele invocate prin contestației puteau fi invocate și prin motivele de recurs, mai ales că la dosar a existat delegația avocațială a apărătorului ales al contestatorilor, astfel că nu se poate susține că procedura de citare nu a fost îndeplinită în mod legal. Mai mult, din cuprinsul actului invocat de apărătorul contestatorilor, aflat la fila 8 dosar, nu reiese că S. S. C. este arestat în Franța și în prezent, ci doar că a fost reținut.
Reprezentantul intimaților M. Ploiești, prin primar, și C. L. Ploiești, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței asupra excepției lipsei de interes a contestatorilor C. M., C. L. N. și C. R. F. în promovarea contestației în anulare invocată din oficiu, iar în ceea ce privește contestația în anulare solicită admiterea acesteia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta . SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții C. L. N., C. S. S., C. R. F., C. M., M. Ploiești prin P. și C. L. Ploiești, ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună partajul de folosința asupra terenului in suprafața de 226,08 mp aflat in folosința sa si proprietatea Municipiului Ploiești de restul terenului folosit de ceilalți chiriași; stabilirea limitelor terenului in suprafața de 226,08 mp. aflat in folosința sa.
În motivare, reclamanta a arătat că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1091/16.05.2008, . SRL a dobândit in proprietate imobilul situat in Ploiești, .. 195, . trei camere si dependințe, cota indiviza din suprafața de folosința . si terenul aferent in suprafața de 50,38 mp.
A mai precizat ca cele doua corpuri de clădire aflate in aceeași curte, de la aceeași adresa, le-a dobândit in proprietate, iar spațiul aflat la parterul imobilului mai sus menționat se afla in proprietatea Municipiului Ploiești, fiind închiriat pârâților. Astfel, terenul aferent construcțiilor, fiind in proprietatea Municipiului Ploiești, este deținut in indiviziune in baza unor contracte de închiriere, atât de societatea reclamantă, cât si de pârâții C. – reclamanta închiriind, potrivit contractului de închiriere nr._/2009, suprafața de 118,69 mp si potrivit contractului de închiriere nr. 3636/200, suprafața de 107,39 mp (total 226,08 mp).
Totodată, a arătat că, după ce a intrat in posesia imobilelor – construcție, a demarat lucrările de amenajare, însă in scurt timp membrii familiei C. au început cu diferite șicane si amenințări, iar ulterior, si-au adus prietenii si alte familii de romi pentru a locui ilegal in cele doua corpuri aflate in curte, proprietatea sa, au distrus mobilierul aflat in incinta acestora si au folosit bucătăria de vara pe post de toaleta.
A mai menționat reclamanta că, în prezent, aceste corpuri de clădire nu mai pot fi folosite având in vedere starea avansata de degradare in care au fost aduse de către aceste persoane, fiind in imposibilitate de a folosi terenul pentru care achita chirie la M. Ploiești, ba mai mult nu poate folosi si desfășura activitatea societății in apartamentul de la etajul imobilului datorita comportamentului violent al familiei C..
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 112 si urm. C.proc.civ..
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
În dovedirea acțiunii, la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 25.05.2011 instanța de fond a încuviințat pentru reclamantă probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului C. L. Ploiești și efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, cadastru și geodezie-lucrare ce a fost întocmită de expert tehnic M. I., care a efectuat și o completare la raportul de expertiză urmare a încuviințării obiecțiunilor formulate de pârâtul M. Ploiești - iar pentru pârâtul C. L. Ploiești proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 6651/10.04.2013 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei unice din raportul de expertiza topografica si raportul de expertiză - răspuns la obiecțiuni M. I., după cum urmează: suprafața de 226,08 mp a fost atribuita reclamantei astfel: suprafața de 213,78 mp, respectiv conturul punctelor 25,7,8,9,10,11,12,13,26,2714,15,16,28,29,30,31,32,33,20,21,22,23,24,34,25 notată S1; suprafața de 12,30 mp, respectiv conturul punctelor 36,37,38,17,18,19,35,36, notata S2, reținând că suprafețele de teren pe care sunt amplasate construcțiile C2 si C3 aparțin reclamantei conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 199/2009; s-a mai dispus că suprafața de teren de pe conturul punctelor 30,29,28,16,17,38,37,36,35,33,32,31,30 rămâne in indiviziune intre reclamanta ce deține suprafața indiviza de 50,38 mp conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1091/2008 si pârâții C. si M. P. - accesul pârâților la parterul construcției C1 urmând a se face pe ușile de acces de pe latura de vest și de nord a construcției C1, pe terenul în indiviziune mai sus menționat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1091/16.05.2008, reclamanta a dobândit in proprietate apartamentul nr. 3, situat in Ploiești, .. 195, . trei camere si dependințe, cota indiviza din suprafața de folosința . si terenul aferent in suprafața de 50,38 mp.
Instanța de fond a reținut că din adresa nr. 271/28.03.2011 emisa de Direcția de Gestiune Patrimoniu a rezultat ca imobilul situat in Ploiești, .. 195 are regim mixt si este format din trei corpuri de clădire si teren cu destinația de curte: parterul si subsolul corpului A sunt proprietatea privată a Municipiului Ploiești, iar etajul corpului A si integral corpul B si corpul C sunt proprietăți private, aparținând ., Partes Real Estate si . Srl; precum și că parterul corpului A si o parte din demisol este închiriat familiei C., care deține contractul de închiriere nr. 5971/19.06.2009 cu valabilitate pana la data de 18.05.2014 - familia C. deținând potrivit contractului de închiriere teren in suprafața de 104 mp.
S-a mai reținut că ., Partes Real Estate dețin cu contract de închiriere nr._/2009 terenul cu destinația de curte in suprafața de 118,69 mp si . SRL deține cu contract de închiriere nr. 3636/2009 terenul cu destinația de curte in suprafața de 107,39 mp.
Instanța de fond a mai reținut că, din probatoriul administrat in cauza, respectiv din interogatoriul formulat de reclamanta pentru pârâtul M. Ploiești prin P., a rezultat ca între reclamanta si chiriașii paratului au existat anumite divergente cu privire la folosința terenului aflat in indiviziune, divergențe care trebuiau soluționate de pârâtul M. Ploiești, in calitate de proprietar al unei părți din imobil si potrivit art. 10 din contract, însă acesta nu a înțeles sa intervină in vreun mod.
Mai mult, pârâtul menționat a solicitat respingerea acțiunii de ieșire din indiviziune, motivat de împrejurarea că: „expertul nu s-a deplasat la instituția noastră, pentru a se informa si a întocmi raportul de expertiza in raport de toate actele pe care le deține instituția” pentru imobilul in litigiu, deși avea obligația sa depună la dosar toate înscrisurile necesare soluționării cauzei si sa fie prezent la efectuarea măsurătorilor pe teren, fiind convocat in acest sens – prima instanță apreciind ca nu i se poate imputa expertului desemnat in cauza sa efectueze anumite măsurători, împrejurarea ca nu s-a deplasat la sediul unuia dintre pârâți pentru a solicita lămuriri.
Instanța de fond a mai reținut ca pârâții M. Ploiești, prin P., și C. L. Ploiești, prin reprezentant, nu au înțeles sa formuleze obiecțiuni la raportul de expertiza completare-răspuns în ședința de judecată din data de 03.04.2013, solicitând cuvântul pe fondul cauzei, cu amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, constatând însă că, în loc de concluzii scrise,s-au formulat de fapt alte obiecțiuni la raportul de expertiza, întocmit in cauza din data de 30.08.2012, iar pârâților le-au fost admise obiecțiunile formulate în ședința de judecata din data de 6.02.2013, obiecțiuni la care expertul a răspuns. P. urmare, s-a arătat că aceste noi obiecțiuni nu pot fi avute in vedere de instanță, întrucât, după acordarea cuvântului pe fondul cauzei, nu se mai pot depune noi înscrisuri si prin urmare, nici formula alte obiecțiuni la raportul de expertiza efectuat in cauza, instanța avându-le in vedere doar ca si concluzii scrise.
A mai reținut instanța de fond că în cauza s-a efectuat expertiza in specialitatea construcții M. I., care a constatat ca terenul in litigiu este in suprafața de 451 mp, iar pe teren sunt amplasate trei construcții, terenul fiind împrejmuit cu gard de beton pe o parte, gard de lemn, pe alta parte si zid de beton, pe o alta latura - expertiza concluzionând ca potrivit contractelor de închiriere reclamanta deține dreptul de folosința al unei suprafețe totale de 226,08 mp.
Expertul a întocmit o varianta unica de lotizare, potrivit cu care suprafața de 226,08 mp sa fie atribuita reclamantei astfel: suprafața de 213,78 mp, respectiv conturul punctelor 25,7,8,9,10,11,12,13,26,2714,15,16,28,29,30,31,32,33,20,21,22,23,24,34,25 notata S1; suprafața de 12,30 mp, respectiv conturul punctelor 36,37,38,17,18,19,35,36, notata S2.; s-a reținut că suprafețele de teren pe care sunt amplasate construcțiile C2 si C3 aparțin reclamantei conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 199/2009; suprafața de teren de pe conturul punctelor 30,29,28,16,17,38,37, 36,35,33,32,31,30, rămânând in indiviziune intre reclamanta ce deține suprafața indiviza de 50,38 mp conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1091/2008 si pârâții C. si M. Ploiești.
In raportul de expertiză-răspuns la obiecțiuni, expertul a precizat că suprafața de pe conturul punctelor 30-29-28-16-17-38-37-36-35-33-32-31-30 rămâne in indiviziune între reclamanta . SRL, pârâta M. Ploiești și pârâții C.; astfel accesul pârâților la parterul construcției C1 făcându-se pe ușile de acces de pe latura de vest și de nord a construcției C1, pe terenul în indiviziune mai sus menționat.
P. urmare, față de concluziile raportului de expertiză administrat in cauză si reținând și clauzele inserate in contractele de închiriere, instanța de fond a apreciat ca acțiunea reclamantei este întemeiata, sens in care a admis-o si a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei unice din raportul de expertiza topografica si raportul de expertiza - răspuns la obiecțiuni, M. I., astfel cum s-a arătat anterior.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. M. și C. L. N., pe de o parte, precum și pârâtul M. Ploiești prin C. L. Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, pârâții C. M. și C. L. N. au arătat că instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate de aceștia în cauză, susținând că au dispărut acte din dosar, respectiv întâmpinarea formulată de aceștia, certificat medical, fotografii, astfel că nu au putut beneficia de un proces echitabil, acte pe care au arătat că le depun în dosarul instanței de recurs.
Aceștia au solicitat totodată admiterea recursului, „față de motivele recursului ce le vor dezvolta și de probele ce le vor face în fața instanței de recurs“ – și respingerea acțiunii, întrucât se consideră nedreptățiți de hotărârea pronunțată care „le lezează interesele”.
În drept, au invocat art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În motivarea cererii de recurs, pârâtul „M. Ploiești prin C. L. Ploiești” a învederat că imobilul situat in Ploiești ..195 are regim mixt si este format din trei corpuri de clădire si teren cu destinația de curte - suprafața totală de teren fiind de 451,00 mp rezultată din măsurătorile si planul de situație întocmit de expert topo judiciar ing. M. I., iar din Fisa bunului imobil rezulta o suprafața de teren de 448,73 mp.
S-a mai arătat că din suprafața totala de teren de 451 mp, 191 mp reprezintă suprafața construita a clădirilor (rezultata din fisa bunului imobil) iar terenul curte are suprafața de 260 mp aflată în proprietatea municipiului Ploiești - în prezent terenul cu destinația de curte fiind deținut astfel: . SRL deține in baza contractului de închiriere pentru terenuri cu destinația de curte nr. 3636/07.05.2009 o suprafața de 107,39 mp în cotă indiviza iar cu contractul de închiriere pentru terenuri cu destinația de curte nr._/29.06.2009 o suprafața de 118,69 mp (teren in suprafața totala de 107,39 + 118.69 = 226,08 mp, in cota indiviza din terenul curte); C. M. este titularul contractului de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuința nr. 5971/19.06.2009 si deține la parterul acestui imobil trei camere si dependințe in suprafața utila de 77,40 mp (din care o bucătărie in suprafața de 11,00 mp este situata la demisolul imobilului) si teren in cota indiviza in suprafața de 104,00 mp; S. D. este titularul contractului de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuința nr. 6003/29.03.2012 si deține la demisolul acestui imobil doua camere si dependințe in suprafața utila de 43,75 mp (din care W. C in suprafața de 2,85 mp este situat in curtea imobilului) si teren curte curte in cota indiviza in suprafața de 55,74 mp.
Ca atare, se constata ca terenul cu destinația de curte închiriat este în suprafață de 385,82 mp, deși teren liber de construcții cu destinația de curte de la aceasta adresa este doar 260,00 mp, în concluzie suprafața de teren curte închiriata este mai mare cu 125,82 mp decât suprafața existentă pe teren.
Astfel, pârâtul menționat a arătat că este necesara reîmpărțirea suprafeței de teren curte funcție de suprafața utila pe care o deține fiecare chiriaș si . SRL, conform calcului anexat, potrivit căruia suprafețele care vor face obiectul contractelor de închiriere sus menționate sunt următoarele: C. M. - 80,44 mp Doncila F. - 40,26 mp; . SRL - 70,30 mp și 69,01 mp.
Cu privire la raportul de expertiza tehnica judiciara topografica întocmit de expert tehnic judiciar ing. M. I., pârâtul „M. Ploiești prin C. L.” a arătat că formulează următoarele obiecțiuni: corpul de clădire C1 este proprietatea reclamantei . SRL si a Municipiului Ploiești care deține in proprietate doua unități locative (fam. C. deținând cu chirie spațiul de la parter iar fam. Sardaru deținând cu chirie spațiul de la demisol); în raportul de expertiza tehnica judiciara nu este amintit faptul ca, corpul de clădire C1 este format din demisol, parter si etaj; WC care deservește demisolul clădirii respectiv apartamentul proprietatea municipiului Ploiești închiriat d-nei Sardaru D. este amplasat in curtea imobilului, in zona supusa lotizării Lotul S1 care este propus sa fi atribuit in exclusivitate . SRL – ca atare conform acestei expertize nu se mai poate asigura accesul la clădirea WC proprietatea municipiului Ploiești.
A mai arătat recurentul că, dacă se atribuie exclusiv societății E. M. I. SRL suprafața de teren 12,30 mp, chiriașul C. M. rămâne fără acces in imobil pe intrarea principala din . la parter nu este proprietatea exclusiva a . SRL, aceasta având doar o cota indiviza de 48,11 % din părțile si dependințele comune ale imobilului, ca atare, cota indiviza de 51,89 % aparține municipiului Ploiești; In S1 propusa a fi repartizată a fost inclus si terenul exclusiv de sub o parte din clădirea C1 unde, la demisol si parter sunt situate încăperile proprietatea municipiului Ploiești iar la etaj încăperile societății E. M. I. SRL, teren care trebuie reprezentat conform documentelor in cota indiviza din terenul situat sub C1, din care S.C E. M. I. S.R.L deține o cota indiviza de 50,38 mp. Ca atare, aceasta parte din teren nu poate face obiectul partajului de folosința întrucât acesta vizează doar teren curte, nu si terenul de sub clădire.
S-a mai menționat ca instituția pârâtă are in contractul de închiriere încheiat cu familia C. un hol pe care expertul l-a trecut la reclamant, deși acesta este accesul de intrare in imobil si a chiriașului pârâtului, aceste aspecte fiind învederate si instanței de fond prin obiecțiunile formulate, obiecțiuni care au fost respinse de instanța.
Având in vedere cele menționate, pârâtul Municipiului Ploiești a solicitat admiterea recursului, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Intimații nu au formulat întâmpinare. În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri noi în recurs, la dosar depunându-se o . planșe foto.
P. decizia civilă nr. 1602/04.12.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova au fost respinse recursurile declarate de pârâții M. Ploiești prin P. și C. L. Ploiești, C. M. și C. L. N., ca nefondate, luându-se act că intimata . SRL nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că recurenții-persoane fizice au criticat hotărârea instanței de fond invocând faptul că nu ar fi fost avute în vedere probele administrate de aceștia, „mai precis întâmpinarea, certificatul medical, fotografii”.
În acest sens, tribunalul a constatat că pârâții-persoane fizice au fost legal citați la toate termenele acordate, încă de la primul termen de judecată, procedura de citare fiind legal îndeplinită prin afișare, fără ca aceștia să se prezinte în instanță timp de aproape un an, la 5 termene de judecată, deși aveau cunoștință de proces - dovadă și prezența pârâtei C. L. N. la prima convocare a expertului efectuată în cauză la data de 24.04.2012 - fără a formula în cauză, în mod procedural, întâmpinare și eventuale cereri de probatorii în apărare.
Astfel, memoriul depus la dosar de recurenta-pârâtă C. L. N. la al 6-lea termen de judecată din data de 9.05.2012 a fost în mod corect apreciat de către instanța de fond ca având caracterul unor note scrise, cu atât mai mult cu cât nu se referea în mod concret la obiectul cauzei deduse judecății, ci făcea vorbire mai mult de starea conflictuală dintre pârâta menționată și vecinul său, G. E.; mai mult însă, nici în cuprinsul notelor intitulate “întâmpinare” și nici la termenul din 9.05.2012, când a fost prezentă personal în ședință publică, recurenta-pârâtă menționată nu a formulat vreo cerere de probatorii care să fie pusă în discuția părților în instanță – iar cu privire la înscrisurile medicale depuse la dosar - ca de altfel și planșele foto depus în recurs, care vizează unele deteriorări la imobilul deținut, se constată că acestea nu aveau o relevanță directă față de obiectul cauzei – partaj de folosință asupra terenului aflat în folosința părților.
De asemenea, în recursul declarat, recurenții-pârâți C. M. și C. L. N. au pretins că ar fi dispărut acte de la dosarul cauzei – simplă afirmație generală și absolut nesusținută, în condițiile în care nu s-au indicat eventualele pretinse înscrisuri pe care le-ar fi depus și care nu s-ar mai găsi la dosarul cauzei, iar pe de altă parte, verificând dosarul de fond, se constată că acesta a fost numerotat pe parcursul soluționării cauzei, fără a se constata file lipsă din cuprinsul acestuia.
Cu privire la susținerile și cererile formulate de recurenții-pârâți menționați in cuprinsul concluziilor scrise depuse la termenul din 4.12.2013, tribunalul a constatat că acestea exced motivelor de recurs formulate în termenul legal, neputând fi analizate ca o precizare ori dezvoltare a motivelor inițiale și neputând fi analizate ca motive noi, întrucât ar fi nule pentru neformulare în termenul legal de recurs. De altfel, susținerile privind pretinsa încălcare a principiului contradictorialității, al dreptului la un proces echitabil și al dreptului la apărare invocate prin concluziile scrise în recurs nu își găsesc corespondență în actele și lucrările dosarului și au fost analizate implicit prin considerentele prezentate anterior.
În ceea ce privește recursul declarat de către recurentul „M. Ploiești prin C. L. Ploiești”, tribunalul a reținut în primul rând că în dosarul de fond calitatea de pârâți, conform cererii de chemare în judecată și prevederilor legale incidente în cauză, au avut-o M. Ploiești prin P. și C. L. Ploiești.
Cu privire la motivele efective de recurs, tribunalul a constatat că în cauză nu se formulează critici concrete, punctuale față de sentința instanței de fond, ci, după cum precizează expres chiar recurentul menționat în cuprinsul recursului declarat, se fac „obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză judiciară topografică întocmit de expert tehnic judiciar M. I.”.
Or, sub acest aspect, la instanța de fond expertul desemnat a întocmit raportul de expertiză inițial, care a identificat, măsurat și poziționat pe schița de plan terenul ce formează obiectul cauzei – raport ce a fost depus la dosar pentru termenul din 9.05.2012 – termen la care părțile au solicitat amânarea cauzei pentru a depune opțiuni de lotizare și pentru ca expertul să-și finalizeze lucrarea în acest sens.
În cauză însă, nicio parte, deci nici pârâții M. Ploiești, prin P., ori C. L. Ploiești nu a formulat opțiuni de lotizare, astfel că expertul a întocmit o variantă unică de lotizare, conform contractelor de închiriere și actelor existente la dosar – depunând raportul de expertiză astfel completat, pentru termenul din 5.09.2012, când pârâții menționați au solicitat termen pentru a lua cunoștință de conținutul raportului de expertiză.
La termenul acordat în acest sens la data de 17.10.2012, pârâții M. Ploiești prin P. și C. L. Ploiești, prin consilier juridic, au solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a formula obiecțiuni la raportul de expertiză, arătând că încă nu s-a putut lua legătura cu „colegii ce s-au deplasat în teren” și nu s-au putut formula încă obiecțiunile în scris – cerere față de care instanța de fond a acordat un nou termen la 12.12.2012, când au fost încuviințate obiecțiunile formulate de pârâții-recurenți menționați și s-a revenit cu adresă către expert pentru a răspunde obiecțiunilor formulate de aceștia.
A fost astfel întocmit de către expertul topo M. I. raportul de expertiză judiciară tehnică – completare, prin care s-a răspuns punctual obiecțiunilor formulate, care constau în chiar aspectele invocate și în prezentele motive de recurs privind precizarea părților care dețin construcția C1 și a modalității de acces a chiriașilor în imobil.
În acest sens, expertul desemnat a arătat că, în condițiile în care suprafața de pe conturul punctelor 30,29,28,16,17,38,37,36,35,33,32,31,30 rămâne in indiviziune între reclamanta-intimată . SRL, pârâtul M. Ploiești și pârâții C., accesul pârâților la parterul locuinței C1 se va face pe ușile de acces de pe latura de vest și de nord a construcției C1, pe terenul în indiviziune sus menționat.
Raportul de expertiză completare, prin care s-a răspuns la obiecțiunile formulate de pârâții M. Ploiești prin P. și C. L. Ploiești a fost depus la dosar la data de 7.02.2013, iar la termenul următor din 3.04.2013, instanța de fond a pus în discuția părților raportul de expertiză menționat, ocazie cu care nu s-au mai formulat obiecțiuni, formulându-se concluzii pe fondul cauzei și solicitându-se amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise, concluzii prin care însă „M. Ploiești prin C. L. Ploiești” a solicitat respingerea acțiunii, formulând însă totodată, în mod neprocedural, din nou, „obiecțiuni la raportul de expertiza” – obiecțiuni și concluzii care sunt de altfel identice cu motivele de recurs formulate ulterior.
Or, având în vedere modalitatea de soluționare a cauzei și succesiunea actelor de procedură întocmite în fața instanței de fond, probatoriile administrate la solicitarea părților, precum și concluziile raportului de expertiză inițial și completare – criticile formulate de „M. Ploiești prin C. L. Ploiești” apar ca fiind neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare - cu atât mai mult cu cât pârâților-recurenți arătați li s-a încuviințat, la propunerea acestora, proba cu înscrisuri, astfel că aveau datoria de a depune la dosar toate înscrisurile de care înțelegeau să se folosească în cauză.
Totodată, instanța de recurs a reținut că, odată cu concluziile scrise și motivele de recurs, s-au formulat și susțineri care nu au fost invocate până la încheierea dezbaterilor – cum ar fi faptul că s-ar obstrucționa accesul, nu la imobilul C1, cum s-a menționat în obiecțiunile inițiale la expertiză, ci la „clădirea WC proprietatea municipiului Ploiești” – iar în ce privește celelalte aspecte invocate oral în instanță, inclusiv cel privind pretinsa nelegală îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul C. S. S., care s-ar afla în detenție, se constată că acest aspect nu a fost niciodată invocat la instanța de fond, nu a fost dovedit prin nicio probă ori solicitare de relații – procedura cu sus-numitul fiind în mod constant realizată prin afișare, ca și cu ceilalți pârâți, care de asemenea nu au înțeles să se prezinte în instanță și să-și formuleze apărări.
Având deci în vedere considerentele arătate, tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probatoriilor dosarului, în raport de prevederile legale aplicabile în cauză, astfel că, în baza art. 312, cu aplicarea art. 3041 C.proc.civ., a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâți împotriva sentinței civile nr. 6651/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Totodată, în temeiul art. 274 C.proc.civ., a luat act că intimata . SRL nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, pârâții C. M., C. L. N., C. S. S. și C. R. F. au formulat contestație în anulare, solicitând admiterea recursului, in principal casarea in tot a soluției fondului si trimiterea cauzei la instanța de fond pentru refacerea probatoriului, iar in subsidiar modificarea in tot a soluției recurate si pe fond respingerea ca nefondata a cererii introductive de instanța.
În motivarea contestației, pârâții au arătat că întreaga procedură de citare realizată cu pârâtul C. S. S. la fond și la recurs a fost viciată, pârâtul aflându-se în penitenciar în Franța, conform certificatului de prezență_ emis de Ministerul Justiției - Direcția Administrației Penitenciare Franța, depus în copie la dosar, tradus în limba română, deși această împrejurare a fost învederată instanței de recurs la termenul din data de 04.12.2013.
În drept, art. 317 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ.
Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13.01.2014 sub nr._ .
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 16.04.2014, tribunalul a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a contestatorilor C. M., C. L. N. și C. R. F. în promovarea contestației în anulare.
Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în promovarea de către pârâții C. M., C. L. N. și C. R. F. a prezentei contestații în anulare, tribunalul constată că aceștia au invocat pretinse neregularități ale procedurii de citare cu pârâtul C. S. S..
Or, potrivit dispozițiilor legale în citare, nerespectarea prevederilor referitoare la pretinsa necitare legală a părților într-un proces civil poate fi invocată doar de persoana-partea față de care s-a produs această neregularitate. Astfel, așa cum s-a arătat constant și în jurisprudența instanței supreme (Curtea Supremă de Justiție, Secția de C. Administrativ, Decizia nr. 757/1996), de nelegala citare se poate plânge numai partea care, din această cauză, nu a fost prezentă în instanță și nu a avut cum să-și formuleze apărările.
În cauza de față, tribunalul constată că motivul de contestație în anulare invocat de pârâți privește pretinsa necitare legală doar a unuia dintre aceștia, respectiv C. S. S..
P. urmare, având în vedere că pârâții C. M., C. L. N. și C. R. F. nu au invocat drept motiv de contestație propria nelegală citare, se apreciază că aceștia nu pot face dovada propriului interes în promovarea prezentei contestații, motiv pentru care tribunalul va admite excepția invocată din oficiu și va respinge contestația în anulare formulată de acești pârâți, ca fiind lipsită de interes.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de contestație în anulare formulate de către contestatorul C. S. S., a dispozițiilor legale incidente, conform art. 317 și 318 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt neîntemeiate, contestația fiind neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară ce se poate exercita doar asupra hotărârilor irevocabil, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.
Astfel, art. 317 C.proc.civ. stabilește că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, precum și atunci când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare lacompetență.
De asemenea, art. 318 C.proc.civ. stabilește că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșelimateriale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, aomis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
P. urmare, rezultă că legea a reglementat în mod limitativ doar 4 cazuri în care poate fi admisă o contestație în anulare, alte motive invocate de părți fiind inadmisibile în raport de normele legale imperative menționate anterior.
În cauza de față, se reține că prin cererea introductivă de instanță, contestatorul C. S. S., susținând faptul că procedura de citare cu acesta a fost viciată, atât la fond, cât și la recurs.
Mai întâi, în ce privește pretinsa viciere a procedurii de citare cu pârâtul C. S. S. cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță, se constată că, plecând de la prevederile art. 317 C.proc.civ., trebuie ca acest motiv să nu fi putut fi invocat prin cererea de recurs formulată împotriva sentinței pronunțare de instanța de fond.
Or, examinând declarația de recurs, precum și motivele de recurs formulate în prezenta cauză, tribunalul constată că pârâtul C. S. S. nu a formulat recurs împotriva hotărârii instanței de fond.
Acest lucru apare drept surprinzător, deoarece în fața instanței de recurs pârâții C. L. N. și C. M. (care au declarat recurs) și pârâtul C. S. S. (care nu a declarat recurs, dar a formulat contestație în anulare) au avut același avocat ales.
Pârâtul C. S. S. nu avea un drept de opțiune, respectiv de a invoca pretinsa neregularitate a procedurii de citare sa în fața instanței de fond, fie prin cererea de recurs, fie printr-o contestație în anulare.
Un asemenea motiv de nelegalitate a hotărârii primei instanței, respectiv vicierea procedurii de citare cu una din părți cu ocazia dezbaterilor la prima instanță, trebuia invocat, în primul rând, printr-un eventual recurs, și nu direct pe calea contestației în anulare, mai ales că alți doi pârâți, în raport cu care C. S. S. se află în relație de coparticipare procesuală, având aceleași interese și având și același apărător ales, au înțeles să formuleze recurs împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie, spre deosebire de pârâtul C. S. S..
Nu în ultimul rând, se constată că în mod corect instanța de recurs a înlăturat susținerile formulate oral de apărătorul pârâtului C. S. S., cu ocazia dezbaterilor asupra recursurilor declarate în cauză, atâta timp cât acest pârât nu a înțeles să formuleze în condiții procedurale (în scris, în termenul legal), referitoare la pretinsa nelegală citare a acestei părți.
Pe de altă parte, în ce privește pretinsa viciere a procedurii de citare cu pârâtul C. S. S. cu ocazia soluționării cauzei în recurs, se constată că în această fază procesuală pârâtul a fost reprezentat în instanță de către apărător ales, potrivit împuternicirii avocațiale aflate în original la dosar (fila 19 dosar recurs).
Chiar dacă acest avocat a susținut și interesele recurenților-pârâți C. M. și C. L. N., de fiecare dată acesta a pus concluzii și din perspectiva pârâtului C. S. S., astfel încât drepturile și garanțiile procesuale statuate în favoarea acestui pârât, ca de altfel în favoarea oricărei părți din procesul civil, au fost respectate, apărătorul ales al pârâtului având posibilitatea să îl reprezinte și să-i acorde asistență juridică pe deplin în fața instanței de recurs.
P. urmare, tribunalul apreciază că procedura de citare cu pârâtul C. S. S. nu a fost viciată cu ocazia soluționării recursului din prezenta cauză, acesta fiind reprezentat la dezbateri de către apărătorul ales.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, tribunalul va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de pârâtul C. S. S. împotriva deciziei civile nr.1602/04.12.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.
De asemenea, în baza dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., se va lua act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei interesului contestatorilor C. L. N., C. R. F. ȘI C. M., toți cu domiciliul ales la CABINETUL DE AVOCATURĂ C. R. E., cu sediul în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, invocată din oficiu.
Respinge contestația formulată de acești contestatori, ca lipsită de interes.
Respinge contestația în anulare formulată de formulată de contestatorul C. S. S., cu domiciliul ales la CABINETUL DE AVOCATURĂ C. R. E., cu sediul în Ploiești, ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 1602/04.12.2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . SRL, cu sediul în Ploiești, .. 195, ., jud. Prahova, M. PLOIEȘTI, P. P., și C. L. PLOIEȘTI, ambii cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, ca neîntemeiată.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2014.
Președinte, Judecători,
Ș. O.-C. M. C.-A. P.-A. A.
Grefier,
N. L.-E.
Red. OCȘ
2 ex./03.06.14
d. f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j. f. N. L. A.
d. r._
j. r. H. A.-G. – C. N. – M. C.-A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Pretenţii. Decizia nr. 257/2014. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 582/2014. Tribunalul... → |
|---|
