Pretenţii. Decizia nr. 257/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 257/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 257/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 257
Ședința publică din data de 19.02.2014
Președinte: M. C.-A.
Judecător: P.-A. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Grefier: N. L.-E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. P., cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 14-16, jud. P., împotriva sentinței civile nr._/12.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. A., cu sediul în A., ., nr. 10-12, jud. A., și C. JUDEȚEAN A., cu sediul în A., .. 22, jud. A., și intimatul-intervenient în interesul recurentei-reclamante C. JUDEȚEAN P., cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă, prin consilier juridic G. L., și intimatul-intervenient în interesul recurentei-reclamante, prin consilier juridic B. G., lipsind intimații-pârâți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-pârât C. Județean A. a depus la dosar întâmpinare la cererea de intervenție, precum și că intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. A. a depus o notă de ședință, după care
Recurenta-reclamantă și intimatul-intervenient în interesul recurentei-reclamante, prin consilieri juridic, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurenta-reclamantă, prin consilier juridic, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii conform motivelor formulate, respectiv că pe baza referatelor aprobate de Președintele C. Județean P. s-au stabilit costurile medii lunare, referate aprobate în conformitate cu dispozițiile HCL nr. 88/2007, iar nu cu HCL nr. 42/2007, contestate și anulate parțial, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-intervenient în interesul recurentei-reclamante, prin consilieri juridic, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea cererii de intervenție în interesul recurentei-reclamante, având în vedere că hotărârile judecătorești depuse la dosar, care dovedesc pronunțarea pe acest aspect, cu delegarea atribuțiilor către Președintele Consiliului Județean de emitere a referatelor, conform dispozițiilor art. 104 alin 1 lit. f, art. 104 alin 6 lit. b și 91 alin 5 lit. a-d din Legea nr. 215/2001.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 16.09.2013 sub nr._ /2013, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. (DGASPC) P. a formulat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. (DGASPC) A. și C. Județean A. acțiune civilă în pretenții prin care a solicitat obligarea pârâtei DGASPC A. la plata diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 pentru un număr de 2 beneficiari, sumă în cuantum de 7,315 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că dispozițiile art. 54 alin. 4 din Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.
Mai arată reclamanta că potrivit disp. art. 34 din HG 268/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, a solicitat DGASPC A., achitarea costului mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul rezidențial în care a fost admisă persoana cu handicap din A., datorat de la data admiterii efective în centru.
În drept, au fost invocate prevederile art. 54 din Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată cu modificările și completările ulterioare, art. 34 din HG 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice și aplicarea prevederilor Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor cu handicap.
În dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar înscrisuri aflate la filele 5-26 dosar.
Pârâtul C. Județean A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, arătându-se că reclamantei îi revenea obligația de a dovedi pretențiile formulate, iar în prezenta cauză nu s-a făcut dovada întinderii pretențiilor formulate. Deși reclamanta solicită suma de 7315 lei, sumă ce se pretinde că reprezintă diferența dintre costul mediu lunar si contribuția datorata de beneficiari, nu au fost depuse înscrisuri care sa permită verificarea legalității sumei pretinse prin raportare la sumele care ar trebui luate în calcul conform legii.
La dosar a fost depusa de către pârâta DGASPC A. Decizia Civilă nr. 941/07.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul_, prin care a fost anulata parțial hotărârea 42/21.04.2011 a Consiliului Județean P., împreună cu anexa acesteia, respectiv partea privind stabilirea costurilor medii lunare pe persoana adulta cu handicap aflata in îngrijire în centrele din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. P. pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2010.
Prin sentința civilă nr._/12.06.2013 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecata formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei DGASPC A. la plata sumei de 7315 lei sumă ce reprezintă diferența dintre costul mediu lunar și contribuția lunara de întreținere ce revine ca obligație de plata beneficiarului pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 pentru un număr de 2 beneficiari, fără a fi nominalizați și identificați acei beneficiari.
A reținut instanța de fond că la dosarul cauzei, reclamanta a depus copia actelor de identitate pentru doua persoane C. M. și J. A., copia certificatelor de încadrare în grad de handicap pentru aceste persoane si Hotărârea nr.42/2011 a Consiliului Județean P. împreuna cu anexa la aceasta.
Instanța de fond a mai menționat că prin Hotărârea nr. 42/2011 C. Județean P. a stabilit costurile medii lunare pe persoana adulta cu handicap aflata în îngrijire în centrele din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. P. pentru perioada mai 2007- decembrie 2010, perioada care cuprinde si perioada vizată în prezenta acțiune.
Conform dispozițiilor articolului 54 aliniatul 4 din Legea 448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioara de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejata.
De asemenea, s-a menționat că prin decizia civilă nr. 941 din 07.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul_, definitiva si irevocabilă, a fost anulata parțial hotărârea 42 din 21.04.2011 a Consiliului Județean P., împreună cu anexa acesteia, respectiv partea privind stabilirea costurilor medii lunare pe persoana adulta cu handicap aflata in îngrijire în centrele din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. P. pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2010, exact perioada pentru care se solicita obligarea pârâtei să suporte diferența dintre costul mediu lunar si contribuția lunara de întreținere, prin prezenta cerere.
Având în vedere dispozițiile art. 1169 C. Civ. care reglementează principiul general potrivit cu care „cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească”, reclamantei îi revenea sarcina probei în dovedirea existenței caracterului cert al creanței pe care pretinde că o are împotriva pârâtei.
Întrucât hotărârea care a stat la baza calculului sumei solicitate, respectiv Hotărârea nr. 42/2011 a C. Județean P., a fost anulata in mod definitiv si irevocabil, pentru partea privind stabilirea costurilor medii lunare pe persoana adulta cu handicap aflata in îngrijire în centrele din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. P. pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2010, instanța de fond a apreciat cererea formulată ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile și, pe fond, admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că stabilirea acestor costuri medii lunare s-a făcut în baza unor referate aprobate de către Președintele Consiliului Județean P., referate care nu au făcut obiectul anulării prin decizia civilă nr. 941/07.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Referatele au fost aprobate în conformitate cu dispozițiile Hotărârii Consiliului Județean nr. 88/25.05.2007, iar prin actele depuse la dosar a făcut dovada că sumele solicitate ca diferența dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere a beneficiarilor cu domiciliul în A. și internați într-un centru rezidențial pe raza jud. P. sunt datorate instituției reclamante de către pârâtele în cauză.
Reclamanta a mai susținut că s-a arătat faptul că acești beneficiari erau internați într-un centru rezidențial pe raza jud. P. și s-au arătat și sumele pe care instituția – reclamantă le-a cheltuit cu întreținerea acestora.
În drept, reclamanta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 483 și urm. NCPC.
La data de 05.12.2013 C. Județean P. a formulatcerere de intervenție în interesul recurentei-reclamante Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. P..
În motivarea cererii de intervenție, C. Județean P. a arătat că sentința civilă nr._/12.06.2013 pronunțată d Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ este nefondată și nelegală, deoarece instanța de fond a interpretat incorect dispozițiile legale incidente în cauză.
S-a susținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei DGASPC A. la plata sumei de 7.315 lei, sumă ce reprezintă diferența dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului pentru perioada 1.10._10 pentru un număr de doi beneficiari, respectiv C. M. și J. A., această solicitare având la bază prevederile art. 54 alin. (4) din Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care stabilesc că decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.
A precizat C. Județean P. că, potrivit prevederilor legale în materie, competența de a stabili costul mediu lunar de întreținere a persoanelor adulte cu handicap, aflate în sistemul de protecție socială aparține Consiliului județean, însă, această atribuție poate fi delegată în baza art. 104 alin. (1) lit. f) din Legea 215/2001 privind administrația publică locală de către C. județean către președintele consiliului județean.
Conform art. 104 alin. (1) lit. f) din Legea 215/2001 președintele Consiliului județean îndeplinește și sarcini date de C. județean, iar potrivit art. 104 alin. (6) lit. b), președintele ia măsuri pentru organizarea și exercitarea în concret a activităților din domeniile prevăzute pentru C. județean la art. 91 alin. (5) lit. a-d), respectiv, domenii privind educația, serviciile sociale pentru protecția copilului, a persoanelor adulte cu handicap, a persoanelor vârstnice, sănătatea, cultura, tineretul.
A arătat C. Județean P. că reclamanta, în interesul căreia a formulat prezenta cerere de intervenție, a arătat și dovedit instanței de fond, situație pe care o susține și acesta, că stabilirea costurilor medii lunare s-au făcut în baza unor referate aprobate de președintele Consiliului județean P., referate întocmite în baza prevederilor legale precizate mai sus, și care nu au făcut obiectul anulării prin decizia civilă nr.941/07.03.2013 a Curții de Apel Timișoara, cum în mod eronat se reține în sentința instanței de fond.
Această formă de aprobare a costurilor medii lunare de întreținere prin referate aprobate de președintele Consiliului județean sunt legale, aspect însușit de mai multe instanțe de judecată din țară care au soluționat legalitatea delegării competenței de stabilire a costului mediu lunar de întreținere.
S-a mai precizat că, pentru susținerea și dovedirea celor de mai sus, Tribunalul Ialomița, care a soluționat dosarul nr._ având ca obiect excepția de nelegalitate în ceea ce privește stabilirea costului mediu de întreținere a persoanelor adulte cu handicap, prin sentința civilă nr. 1653F/24.04.2013, s-a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. Ialomița.
De asemenea, s-a menționat că o altă instanță de judecată, Tribunalul Iași, prin sentința nr. 1055/CA/2011 a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de reclamantul C. județean Iași în contradictoriu cu pârâtul C. județean P., Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. P. și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. Iași, soluție rămasă irevocabilă prin decizia Curții de Apel Iași nr. 286/17.02.2013. Și alte instanțe, precum Tribunalul G. în dosarul nr._, Tribunalul P. în dosarele nr._ ,_ și_, și Curtea de Apel Ploiești în dosarele_ și_, au aceeași practică constantă în sensul că de fiecare dată s-a pronunțat respingând cererea de nelegalitate invocată de partea potrivnică cu privire la stabilirea costului mediu de întreținere a persoanelor adulte cu handicap.
În concluzie, C. Județean P. a solicitat încuviințarea prezentei cereri, admiterea recursului formulat de reclamantă, modificarea în tot a sentinței civile nr._/12.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ și, pe fond, admiterea acțiunii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. P..
În drept, C. Județean P. a invocat disp. art. 49 și următoarele din C.pr.civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului P. la data de 15.10.2013, sub același număr de dosar, nr._ .
Legal citată, intimata-pârâtă DGASPC A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către recurenta-reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. P., ca nefondat și neîntemeiat, și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr._/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în prezenta cauză.
Pârâta a arătat prin întâmpinare că, potrivit dispozițiilor art. 54 din Legea 448/2006 „(1) Persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința. (2) Finanțarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București, pe teritoriul cărora funcționează acestea.(3) în cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială. (4) Decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată. (5) Modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi”.
De asemenea, art. 34 din HG 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 448/2006 prevede că „(1) De la data publicării prezentelor norme metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, (2) Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap, (3) Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru”.
Pârâta a mai precizat că, potrivit HG 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 448/2006, care au fost publicate în MO la data de 04.04.2007, se arată că de la data publicării normelor metodologice admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul iar solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistentă socială si protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap, acord în baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor.
S-a mai susținut că reclamanta nu a solicitat DGASPC A. niciun acord privind admiterea unor persoane cu handicap în centrele rezidențiale publice ale reclamantei, ca urmare nu există un acord al subscrisei, atât cu privire la admiterea unor persoane cu handicap în centre din județul P., cât privind acordul de a achita costul mediu lunar pentru respectivele persoane, reclamanta rezumându-și activitatea la a susține facturi pe seama subscrisei, dar fără temei legal, aceste facturi fiind întocmite de către DGASPC P..
Pârâta a mai menționat că finanțarea centrelor de asistență socială a persoanelor cu handicap din subordinea reclamantei, pentru anul 2008, s-a făcut de la bugetul de stat, respectiv în art. 6 lit. a) din Legea 388/2007 a bugetului de stat pe 2008, unde se arată că din taxa pe valoarea adăugată se alocă 15.063,8 milioane lei, sume defalcate pentru bugetele locale, din care: a) 1.702,9 milioane lei pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul județelor, potrivit anexei nr. 4, iar la art. 7 alin. (1) lit. a) se arată că sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art. 6 lit. a), sunt destinate finanțării sistemului de protecție a copilului și centrelor de asistență socială a persoanelor cu handicap.
De asemenea, s-a mai arătat că, potrivit anexei nr. 4 din amintita lege, județul P. a primit pentru sistemul de protecție a copilului și centrele de asistență socială a persoanelor cu handicap suma de 36.237 mii lei, sumă din care s-au finanțat și centrele de asistență socială a persoanelor cu handicap ale DGASPC P., prin C. Județean P., iar admiterea pretențiilor reclamantei ar însemna ca serviciile acordate celor două persoane să fie finanțate de două ori, respectiv de la bugetul de stat și de la subscrisa, efectuându-se o dublă finanțare ceea ce ar însemna o îmbogățire fără justă cauză a reclamatei, având în vedere că finanțarea centrelor de asistență socială a persoanelor cu handicap din toate județele se face din bugetul de stat.
Pârâta a mai susținut că reclamanta a anexat Ia cererea de chemare în judecată Hotărârea Consiliului Județean P. nr. 42/2011, care stabilește costul mediu de întreținere a persoanelor adulte cu handicap pe anul 2008, nesocotindu-se prevederile HG 268/2007, care arată că costul mediu lunar al cheltuielilor se vor stabili de consiliile județene, atribuție care, potrivit art. 97 din Legea 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările ulterioare, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, consiliul județean adoptă hotărâri cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate iar proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri județeni, de președintele consiliului județean, de vicepreședinții consiliului județean sau de cetățeni. Redactarea proiectelor se face de către cei care le propun, cu sprijinul secretarului unității administrativ-teritoriale și al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al consiliului județean.
C. Județean P., prin Hotărârea nr.42/21.04.2011 și anexa la aceasta, a aprobat costurile medii lunare pentru perioada mai 2007-decembrie 2010, pe persoana adultă cu handicap, aflată în centrele din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. P., iar în temeiul acestei hotărâri DGASPC P., instituție din subordinea contestatoarei, a promovat mai multe acțiuni având ca obiect pretenții față de subscrisa și CJ A., pretenții ce au făcut obiectul dosarelor civile nr._ (pretenții pentru perioada 01.01._08) și dosarul nr._/281/2011 (perioada 01.01._10) pe rolul Judecătoriei Ploiești și dosarul nr._ (pretenții pentru perioada 01.08._11) pe rolul Judecătoriei A..
Pârâta a mai precizat că a solicitat anularea Hotărârii CJ P. nr. 42/21.04.2011 și anexa la aceasta, și constatarea nelegalității acestora, deoarece această hotărâre și anexa contravin dispozițiilor din Legea 215/2001 și art. 33 din HG 268/2007, care stabilește obligația consiliilor județene de a stabili anual costul mediu lunar de întreținere al unei persoane adulte cu handicap în centrele rezidențiale, la nivelul cheltuielilor medii lunare ale anului precedent, pentru viitor, iar nu pentru trecut.
Prin actul administrativ atacat s-a făcut o aplicare retroactivă a dispozițiilor legale, contrară prevederilor art. 15 alin.2 din Constituția României, care consacră principiul neretroactivității legii civile, care este expres formulat atât în vechiul Codul civil, art. l,cât și în art.6 din Noul cod civil în sensul căruia „legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactivă".
S-a menționat de către pârâtă că prin Decizia civilă nr. 941/2013, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel Timișoara a admis în parte cererea sa, în sensul anulării parțiale a Hotărârii nr. 42/2011, împreună cu anexa acesteia, emisă de C. județean P., respectiv în partea privind stabilirea costurilor medii lunare pe persoana adultă cu handicap, aflată în centrele din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. P. pentru perioada 01.10._10, reținându-se că dispozițiile art. 54 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 și art. 33 din HG 268/2007 nu stabilesc obligația consiliilor județene de a stabili cu o anumită periodicitate costul mediu lunar al cheltuielilor de întreținere în centrele rezidențiale specializate pentru persoane cu handicap, Curtea arătând că se poate deduce din interpretarea gramaticală a prevederilor art. 54 alin. 4) din Legea nr. 448/2006 republicată, că legiuitorul a înțeles că aceste costuri să fie stabilite pe viitor, iar nicidecum pentru trecut.
Pârâta a mai precizat că întemeiat a reținut Curtea că, într-adevăr, norma legală, respectiv art. 54 alin. (4) din Legea 448/2006, arată că „decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată”. Referirea făcută la „luna anterioară”, pentru stabilirea unui reper în dimensionarea cheltuielilor ce urmează a fi decontate între diferite autorități ale administrației publice locale, se concluzionează că legiuitorul a înțeles ca aceste cheltuieli să fie stabilite în vederea decontării pentru viitor, iar nicidecum pentru trecut, astfel cum a procedat în speță contestatoarea. Referirea astfel făcută permite a se concluziona că decontarea este necesar a fi făcută pe baza unor costuri medii lunare stabilite în fiecare lună, prin raportare la cheltuielile înregistrare în luna anterioară, rezultând astfel că este nelegală stabilirea costurilor medii lunare în mod retroactive pentru câțiva ani în urmă, astfel cum s-a procedat.
În drept, pârâta a invocat Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată; HG 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006; art. 115 și următoarele C.proc.civ. și Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbre.
Legal citat, și intimatul C. Județean A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că în primă instanță reclamanta DGASPC P. a solicitat în contradictoriu cu DGASPC A. și C. Județean A. diferența de plată între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului pentru perioada 01.10._08, pentru un număr de 2 persoane, în cuantum 7.135 lei.
A susținut pârâtul că în cursul judecății, în data de 17.02.2012, DGASPC A., prin întâmpinarea depusă în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. 1 C.proc.civ., a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a cererii care a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului A., prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 42 adoptată de C. Județean P. în data de 21.04.2011, hotărâre care a stat la baza calculării sumei pretinse prin acțiunea introductivă, iar prin Decizia Civilă nr. 941 din data de 07.03.2013, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, a fost anulată parțial Hotărârea nr. 42/21.04.2011 a Consiliului Județean P., mai precis partea privind stabilirea costurilor medii lunare pe persoană adultă cu handicap aflată în îngrijire în centrele din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. P. pentru perioada 01.10._10.
Pârâtul a mai precizat că stabilirea costului mediu lunar de întreținere a persoanelor adulte cu handicap, aflate în sistemul de protecție socială, se realizează exclusiv de către consiliul județean în baza unei hotărâri adoptate de către acesta, având ca și temei legal dispozițiile art. 91 alin.(l) litera d) și alin. (5) litera a) punct 2 din Legea 215/2001, legea administrației publice locale republicată, coroborat cu art. 53 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin HG 286/2007.
Stabilirea costului mediu lunar de întreținere a persoanelor adulte cu handicap, aflate în sistemul de protecție socială este o atribuție exclusivă a consiliului județean și nu poate fi delegată ca și sarcină, așa cum consideră recurenta reclamantă către președintele consiliului județean.
Pârâtul a mai menționat că, atâta vreme cât o instanță judecătorească (Curtea de Apel Timișoara), printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, a anulat un act normativ - Hotărârea nr. 42/2011 - este lesne de înțeles că actele administrative care au stat la baza adoptării acesteia, respectiv referatele președintelui Consiliului Județean P. nu produc efectele juridice ale actului pentru a cărui adoptare au fost întocmite.
Întrucât costurile medii lunare pe persoană adultă cu handicap nu sunt stabilite în condițiile legii, respectiv prin hotărâre a Consiliului Județean P., pârâtul a solicitat respingerea recursului formulat și a cererii de intervenție în interesul reclamantei - recurente și menținerea ca legală a Sentinței Civile nr._/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurentei-reclamante, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Mai întâi, analizând cererea de intervenție formulată de C. Județean P., în interesul reclamantei DGASPC P., prin raportare la prevederile art. 51 C.proc.civ., tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată, având în vedere raporturile juridice de subordonare din punct de vedere funcțional între instituția reclamantă și C. Județean P., acesta din urmă, în virtutea dispozițiilor Legii 215/2001, asigurând finanțarea activității reclamantei.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că în cursul anului 2008 (mai precis perioada octombrie-decembrie 2008), în instituțiile medico-sociale de pe raza jud. P., aflate în subordinea reclamantei DGASPC P., se aflau internate două persoane, respectiv C. M. și J. A., încadrate în grad de handicap, potrivit actelor medicale aflate în dosarul de fond (f. 21-24). Aceste persoane au domiciliul pe raza jud. A., așa cum rezultă din actele de identitate aflate în copie la dosar.
Potrivit art. 34 alin. 4 din HG 268/2007, costul mediu lunar al cheltuielilor pentru persoanele cu handicap asistate și care au domiciliul în alte județe decât cel pe raza căruia se află centrul rezidențial va fi suportat, pe bază de convenții, din bugetul consiliului județean în care persoana cu handicap asistată își are domiciliul.
Din probele administrate în cauză, se mai reține că, în speță, costul mediu lunar al cheltuielilor pentru cele două persoane cu handicap asistate a fost, în perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, în valoare de 7.315 lei.
Chiar dacă prin decizia civilă nr. 941/07.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 42/21.04.2011, împreună cu anexa acesteia, mai precis partea privind stabilirea costurilor medii lunare pe persoană adultă cu handicap aflată în îngrijire în centrele din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. P., pentru perioada 01.10._10, tribunalul apreciază că subzistă în continuare, prin raportare la prevederile legale mai sus amintite, obligația pârâților DGASPC A. și C. Județean A. să plătească reclamantei DGASPC P. sumele reprezentând costul mediu lunar al cheltuielilor pentru cele două persoane menționate anterior, astfel cum au fost calculate de reclamantă prin referatele întocmite de reprezentanții reclamantei, aflate la dosar.
Această hotărâre emisă de C. Județean P. a fost anulată considerându-se că ar încălca prevederile legale și constituționale referitoare la „neretroactivitatea dispozițiilor legale. Cu toate acestea, reclamanta a suportat contravaloarea costurilor de îngrijire a celor două persoane, iar prin raportare la prevederile art. 34 alin. 4 din HG 268/2007, pârâții sunt datori să achite reclamantei contravaloare acestor cheltuieli.
Mai mult decât atât, plecând de la susținerile intimatei DGASPC A. cuprinse în întâmpinarea la prezentul recurs, referitoare la faptul că reclamanta DGASPC P. nu a solicitat în prealabil încheierea unui acord între cele două instituții, tribunalul reține, în ce privește convențiile la care face trimitere art. 34 din HG 268/2007, că nu este vorba despre persoane cu handicap asistate care să fi fost admise spre internare după apariția acestor modificări legislative, ci ne aflăm în situația unor persoane internate anterior, cu mult înainte de apariția actului normativ respectiv.
Or, din analizarea textului, rezultă că se vorbește despre interzicerea admiterii în centrele rezidențiale a unor persoane cu handicap în lipsa solicitării exprese a conducătorului direcției generale de asistență socială, or, în cauza de față, după cum s-a precizat mai sus, este vorba despre o persoană care se afla deja internată în instituțiile respective din subordinea DGASPC P..
A considera altfel, ar însemna ca respectivele persoane să fi fost de îndată externate, iar o eventuală re-internare să se facă doar cu acordul expres al DGASPC A., lucru imposibil.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 54 din legea 448/2006 și art. 34 din HG 268/2007, tribunalul constată că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată, pârâții având obligația legală de a achita reclamantei costul mediu lunar al cheltuielilor pentru cele două persoane cu handicap asistate și care au domiciliul pe raza jud. A..
Prin urmare, în baza prevederilor art. 312 alin. 5, cu aplicarea art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă DGASPC P. împotriva sentinței civile nr._/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, și, în consecință, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea formulată de recurenta-reclamantă, obligând intimatele-pârâte la plata, în solidar, a sumei de 7315 lei, cu titlu de pretenții, către recurenta-reclamantă.
Așa cum s-a arătat anterior, ținând seama de soluția pronunțată pe fondul litigiului în cauza de față, tribunalul va admite și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul C. Județean P. în interesul reclamantei DGASDPC P..
De asemenea, în baza art. 274 C.proc.civ. se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de recurs declarat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. P., cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 14-16, jud. P., împotriva sentinței civile nr._/12.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. A., cu sediul în A., ., nr. 10-12, jud. A., și C. JUDEȚEAN A., cu sediul în A., .. 22, jud. A., și intimatul-intervenient în interesul recurentei-reclamante C. JUDEȚEAN P., cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P..
Modifică în tot sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de recurenta-reclamantă.
Obligă intimatele-pârâte la plata, în solidar, a sumei de 7315 lei, cu titlu de pretenții, către recurenta-reclamantă.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul C. Județean P..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19 februarie 2014.
Președinte, Judecători,
M. C.-A. P.-A. A. Ș. O.-C.
Grefier,
N. L.-E.
Red. O.C.Ș.
3 ex/16.06.14
d. f._ Judecătoria Ploiești
j. f. P. A. D.
Operator de data cu caracter personal 5595.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 248/2014. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 559/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
