Contestaţie la executare. Decizia nr. 539/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 539/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 539/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. – SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 539
Ședința publică din data de 16.12.2015
PREȘEDINTE - M. R.
JUDECĂTORI - A. G. H.
- N. C.
GREFIER - R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – contestator I. DE C. D. P. VITICVULTURĂ și VINIFICAȚIE VALEA CĂLUGĂREASCĂ, cu sediul în com. Valea Călugărească, .. 2, jud. P. împotriva încheierii de ședință din data de 20.03.2015 și a sentinței civile nr. 4167/31.03.2015, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata AUTORIUTATEA P. A. A. S., cu sediul în București, . nr. 50, Sector 1 și intimat – terț poprit S.C. B. S.A., cu sediul în București, .. 6A, Sector - prin S. P., cu sediul în Ploiești, ., jud. P..
Cererea netimbrată
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – contestator reprezentat de av. Ș. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, însă, s-a depus notă de ședință prin care arată că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, s-a depus întâmpinare formulată de intimata A. pentru Valorificarea A. S. – A.V.A.S. și cerere de lăsarea cauzei la ultima strigare, după care:
Față de taxa judiciară de timbru, recurentul – contestator arată, prin apărător, că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru prin efectul legii, motiv pentru care au formulat și cerere în acest sens.
Tribunalul constată că recurentul – contestator este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Recurentul – contestator, prin apărător, ca o chestiune prealabilă arată că a înțeles să declare recurs împotriva hotărârii instanței de fond chiar dacă aceasta a fost dată cu apel, apreciind că aceasta vizează o executare începută anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, fiind supusă recursului, potrivi art.3 alin 1 din Legea nr.76/2012, cu mențiunea că această cauză a mai făcut obiect al unui recurs soluționat în precedent printr-o casare cu trimitere spre rejudecare la același tribunal, de aceea pentru calitatea actului juridic calea de atac corectă și, cum de altfel, a și fost înregistrată pe rolul tribunalului ca recurs, iar nu apel.
Tribunalul constată că, în mod corect, prezenta cauză a fost înregistrată ca recurs, întrucât, calea de atac ce se poate declara împotriva sentinței civile nr. 4167/31.03.2015 este recursul raportat la momentul începerii executării silite.
Recurentul arată că nu mai are cereri de formulat depune la dosar practică judiciară și o notă de cheltuieli, solicitând cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act că recurentul – contestator a depus la dosar practică judiciară în acțiuni similare, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul – contestator, prin apărător, solicită să se constate că încheierea din 20.03.2015, ca și sentința civilă nr.4867/2015 sunt afectate de nulitatea prevăzută de art.304 pct.9 C.pr.civ., întrucât prin modalitatea de soluționare, instanța care s-a pronunțat în precedent a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește încheierea din data de 20.03.2015, în mod greșit, a fost scos din cauză terțul poprit, apreciindu-se că acesta nu poate fi parte într-o cauză care vizează contestație la executare de natura celei promovate în prezenta cauză, însă, față de acest aspect, este incidentă nulitatea prevăzută de art.304 pct.5 prin raportare la art.105 alin.2 din C.pr.civ., motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și restituirea cauzei aceleiași instanțe în vederea citării în cauză a B..
Potrivit art.304 pct.9 C.pr.civ., apreciază că, în mod greșit, nu s-au avut în vedere elemente esențiale susținute în faza deduse judecății, întrucât, pe de o parte, se cauza află sub incidența Codului de procedură civilă și nu fiscală, cum a menționat instanța de fond care, nici măcar, nu a pus în vedere că a schimbat temeiul de drept al contestației formulate pentru a se putea discuta în contradictoriu, nu a dat eficiență nici perimării executării care era evidentă, raportat la ultimul act de executare, nu a avut în vedere prescripția executării datorită acelorași împrejurări, situație în care solicită a se avea în vedere că au fost nesocotite disp. art.389 alin.1 C.pr.civ. și art.405 alin.2 din C.pr.civ. în vigoare la data precizării instanței.
Precizează recurentul – contestator că potrivit hotărârii pronunțată de I.C.C.J. într-o speță similară, perimarea și prescripția sunt excepții care primează și care fac inutilă analizarea unor aspecte de fond deduse judecății.
De asemenea, arată că a criticat hotărârea sub aspectul neluării în discuție a prevederilor art.454 C.civ., deoarece debitorul nu fusese anunțat de existența acestei executări, iar instanța de fond a reținut că nu a dovedit vătămarea, însă aceasta a fost probată, deoarece, au fost blocate toate conturile care vizau salariile care erau datorate salariaților instituției, astfel că, sub acest aspect, textul de lege a fost încălcat și, de asemenea, nu au fost avute în vedere apărările vis – a - vis de O.G. nr.29/2005 și despre care apreciază că nu a fost niciodată abrogat și care scutea de la plata datoriilor pentru care a fost emis titlul executoriu, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate cu reluarea cursului judecății, citarea B. și punerea în discuție a tuturor aspectelor pe care instanța le-a avut în vedere doar cu ocazia redactării hotărârii, nefiind puse în discuția contradictorie a părților
Solicită să se aibă în vedere criticile față de art.304 pct.9 C.pr.civ., să se dispună admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond să se constate că acțiunea este perfect admisibilă și să se dispună anularea formelor de executare, fie având în vedere excepția perimării și excepția prescripției, fie aspectele de fond care au fost susținute și dovedite; cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale parcurse.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția a - VIII - a de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, la data de 27.03.2013, contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească a formulat, în contradictoriu cu intimata A. P. A. A. S., contestație la executare, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului nr.4/30.01._ de instituire a popririi, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, întoarcerea executării silite, în sensul restituirii sumelor reținute de intimată și constatarea scutirii de la plata obligațiilor.
Prin sentința civilă nr.1669/23.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția a - VIII - a de C. Administrativ și Fiscal, irevocabilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de contestator și, pe cale de consecință, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, motivându-se că instanța în raza căreia are loc executarea silită este Judecătoria Ploiești și, nicidecum, Curtea de Apel București, dosarul fiind înregistrat sub același număr unic de dosar.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ 2013, la data de 25.03.2013, contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească a formulat, în contradictoriu cu intimata A. P. A. A. S., contestație la executare prin poprire, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului nr.4/30.01._ prin care s-a ordonat înființarea popririi, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, întoarcerea executării silite, în sensul restituirii sumelor reținute de intimată și constatarea scutirii de la plata obligațiilor.
La data de 15.07.2013, Judecătoria Ploiești a admis, în temeiul art.163 C.pr.civ., excepția litispendenței invocată de contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, sens în care a dispus atașarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
În motivarea contestației la executare înregistrată sub nr._ 25.03.2013, contestatorul a arătat că a fost debitor în baza unor contracte de credit încheiate cu Banca Agricolă S.A., creanțele fiind preluate de A. pentru Valorificarea A. S., în prezent intimata, însă nu a fost înștiințat cu privire la poprire, nefiindu-i comunicat actul administrativ - fiscal care nu produce efecte juridice, devenind incidente disp. art. III alin.1 lit. b) din O.U.G. nr.29/14.04.2005 privind scutirea de la plata sumelor datorate, neavând nicio datorie, potrivit certificatului de atestare fiscală nr.1152/08.02.2013 și că, în mod nelegal, s-a procedat la executarea sa silită.
În raport de susținerile contestatorului I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, la data de 14.04.2013, intimata A. P. A. A. S. a formulat, în baza art.115 - 118 C.pr.civ. întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești, de litispendență în condițiile în care există la Curtea de Apel București dosarul nr._ având același obiect și aceleași părți, solicitând, pe fondul cauzei, respingerea contestației ca neîntemeiată, motivându-se că, în mod legal, s-a procedat la executarea silită a contestatorului atât timp cât acesta datorează intimatei sume de bani reprezentând credite acordate acestuia din urmă.
La data de 24.04.2013, contestatorul a depus precizare și completare a contestației, solicitând introducerea în cauză a terțului poprit B. S.A. - S. P., constatarea perimării executării silite, motivat de faptul că a fost scutit de la plata creanței, în baza O.U.G. nr.25/2009, astfel încât, s-a procedat, în mod nelegal, la executarea sa silită prin poprire.
Pe de altă parte, în motivarea contestației la executare înregistrată sub nr. 2375/2/27.03.2013 pe rolul Curții de Apel București, contestatorul a arătat că a fost debitor, în baza unor contracte de credit încheiate cu Banca Agricolă S.A., creanțele fiind preluate de A. pentru Valorificarea A. S., în prezent intimata, însă nu a fost înștiințat cu privire la poprire, nefiindu-i comunicat actul administrativ - fiscal care nu produce efecte juridice, devenind incidente disp. art. III alin.1 lit. b) din O.U.G. nr.29/14.04.2005 privind scutirea de la plata sumelor datorate, neavând nicio datorie, potrivit certificatului de atestare fiscală nr.1152/08.02.2013 și că, în mod nelegal, s-a procedat la executarea sa silită.
La data de 12.04.2013, intimata A. P. A. A. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, motivându-se că, în mod legal, s-a procedat la executarea silită a contestatorului, atât timp cât, acesta datorează intimatei sume de bani reprezentând credite acordate acestuia din urmă.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză la solicitarea părților, prin sentința civilă nr._/15.10.2013 a Judecătoriei Ploiești au fost respinse excepțiile necompetenței materiale și a litispendenței ca fiind rămasă fără obiect, fiind respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească în contradictoriu cu intimata A. pentru A. A. S. și terțul poprit B. S.A. - S. P..
P. a pronunța această soluție, s-a reținut că s-a procedat la executarea silită a contestatorului, prin poprire, în baza Ordinului nr.4/30.01.2013, invocându-se art.42 din O.U.G. nr.51/2008 privind valorificarea unor active ale statului, ținându-se seama de contractul de credit nr.100/06.06.1996 privind creanța de 298.069,23 USD, comunicat contestatorului la data de 16.09.2005, caz în care, în urma analizării actelor de executare, nu a intervenit prescripția executării, termenul de prescripție fiind de 7 ani, în conformitate cu art.13 alin.5 din O.U.G. nr.51/1998, termen întrerupt în temeiul proceselor - verbale de sechestru din anii 2005, 2006 și 2008 în raport de care nu a intervenit perimarea executării, iar în speță disp. art.389 C.pr.civ. nu devin aplicabile atunci când legea încuviințează executarea fără somație, mai ales că, în baza art.454 alin.1 C.pr.civ., poprirea se înființează fără somație, lipsa unei înștiințări în acest sens nu determină nulitatea operațiunii, contestatorul nefăcând dovada vreunei vătămări, atâta timp cât a avut posibilitatea să introducă prezenta contestație la executare.
S-a menționat că rațiunea privind înființarea popririi, fără somație, vizează imposibilitatea debitorului de a nu își retrage fondurile de la terțul poprit, înștiințare nesancționată cu anularea actului, iar Ordinul A.A.A.S. este un act de executare care urmează, strict, regimul stabilit de art.42 din O.U.G. nr.51/1998, stând la baza înființării popririi, nefiind un act administrativ - fiscal în sensul art. 44 C.pr.fiscală, mai ales că nu există vreo scutire sau vreo amnistie legală în ceea ce privește debitul datorat de contestator în favoarea A.A.A.S., creanța decurgând din contractele de credit încheiate cu Banca Agricolă S.A., preluată prin cesiune de A.V.A.B. devenit A.A.A.S., în timp ce, art. III alin.1 lit. b) din O.U.G. nr.29/ 2005, modificat prin O.U.G. nr.96/2008 au stabilit înlesnirile la plată prevăzute la lit. a) și sumele preluate pentru încasarea de către A. pentru Valorificarea A. S. reprezentând contribuția datorată Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, făcând obiectul scutirii la plată sumele reprezentând creditele, dobânzile aferente preluate de A. pentru Valorificarea A. S. de la Banca Agricolă S.A., dispoziții declarate neconstituționale, astfel încât, menținerea art. II, art. III din O.U.G. nr.29/2005 și Legea nr.45/2009 vizează menținerea dispozițiilor, în forma lor inițială, fără să se țină seama de O.U.G. nr.96/2008, și anume fără scutirea pentru credite și dobânzi.
S-a specificat și faptul că certificatul de atestare fiscală nu poate face dovada inexistenței creanței A.A.A.S. față de contestator, ci, numai în ceea ce privește achitarea datoriilor fiscale față de bugetul statului, caz în care, executarea silită prin poprire a fost declanșată în conformitate cu dispozițiile legii, motiv pentru care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare, fiind rămasă fără obiect și cererea de suspendare a executării silite.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea respectării principiilor de drept, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii contestației completată și precizată, motivând că au fost încălcate formele de procedură, în baza art.105 alin.2 C.pr.civ., atât timp cât, la data de 15.10.2013, s-a acordat cuvântul cu privire la excepțiile invocate, excepții asupra cărora s-a rămas în pronunțare, însă, instanța de fond s-a pronunțat și pe fondul cauzei, aspecte confirmate de practicaua hotărârii care nu concordă cu dispozitivul sentinței privind soluționarea pe fond a contestației, încălcându-se astfel principiile contradictorialității și oralității prevăzute de art.127 C.pr.civ., dreptul la apărare prevăzut de art.156 C.pr.civ., de a avea o apărare calificată, de a solicita amânarea judecății cauzei pentru lipsă de apărare, de a depune concluzii, impunându-se nulitatea hotărârii.
În continuare, contestatorul a arătat că au fost încălcate principiul aflării adevărului prevăzut de art.129 alin.5 C.pr.civ., prin neacordarea cuvântului privind fondul cauzei, art.261 pct.5 C.pr.civ., atât timp cât instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate motivele de nulitate a actelor de executare prev. de art.452 alin.2 și art.454 C.pr.civ., asupra cererii de suspendare a executării silite, impunându-se casarea sentinței și că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind contradictorie, nefiind analizate toate cauzele de nulitate a executării silite, inclusiv art.454 și art.452 alin.2 C.pr.civ., echivalând cu o motivare necorespunzătoare, mai ales că a intervenit perimarea executării silite în baza art.389 alin.1 C.pr.civ., în condițiile în care, nu s-au mai efectuat acte de executare silită începând cu anul 2006, aspect confirmat de toate actele existente la dosar.
De asemenea, contestatorul a precizat că nu au fost respectate dispozițiile care reglementează executarea silită, prin poprire, prevăzute de art.454 C.pr.civ., nefiind înștiințat și nefiind comunicat titlul executoriu terțului poprit și că executarea silită are un caracter nelegal, în baza art.452 alin.2 lit. c) C.pr.civ., nefăcând obiectul executării silite salariile angajaților, neexistând o creanță, inclusiv la data de 16.09.2005, fiind scutit de plata creanței în baza Legii nr.292/ 2002 și a O.U.G. nr.29/2005 care au stabilit o . înlesniri la plata obligațiilor restante, printre care și scutirea de plată a creanțelor preluate de A.V.A.S., mai ales că, O.U.G. nr.29/2005 nu a fost abrogat, fiind în vigoare art. II și art. III care prevedeau ștergerea datoriei față de A.V.A.S., aspect confirmat de adresele depuse la dosar din perioada anilor 2006 - 2010 și că, eronat, nu s-a ținut seama de această împrejurare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 24.01.2014.
La data de 20.02.2014, intimata A.V.A.S. a formulat, în baza art.308 alin.2 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, în condițiile în care, în mod corect, instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins contestația la executare ca neîntemeiată, constatând că, în mod legal, s-a procedat la executarea silită a contestatorului.
Prin decizia civilă nr.584/17.04.2014 pronunțată de Tribunalul P. - Secția I Civilă, irevocabilă, a fost admis recursul declarat de recurentul - contestator I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, a fost casată în parte sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, menținând restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește excepțiile.
P. a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, în cuprinsul practicalei sentinței civile nr._/15.10.2013, s-a menționat că au fost puse în discuția părților excepțiile necompetenței materiale și a litispendenței, invocându-se de către apărătorul contestatorului existența perimării după anul 2008, neefectuarea niciunui act de executare, specificându-se că, în ceea ce privește fondul cauzei, se solicită admiterea contestației la executare, să se constate perimată executarea, după care, instanța de fond a respins excepțiile invocate în ședință publică, astfel încât, la momentul deliberării reiterează, în cuprinsul minutei și al dispozitivului sentinței, soluțiile pronunțate în ședință publică cu privire la excepțiile respective, soluționând, în același timp, și contestația la executare pe care a respins-o, ca neîntemeiată.
Disp. art.127, art.128, art.129 alin.5 și 6 C.pr.civ. reglementează principiile contradictorialității, oralității, aflării adevărului, stipulând că pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel, judecătorii având obligația să dea cuvântul părților, stabilind ordinea în care acestea pun concluzii, să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor, aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt și de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere, în întâmpinare, în timp ce, în baza art.156 C.pr.civ., părțile au dreptul să solicite amânarea judecății pentru lipsă de apărare, să depună concluzii scrise, reglementând principiul dreptului la apărare.
De asemenea, art.105 alin.2 C.pr.civ. prevede că actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă, prin aceasta, s-a pricinuit părții o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea lor, în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea presupunându-se până la dovada contrarie.
Așadar, din analiza actelor procedurale existente la dosar coroborate cu copia de pe caietul grefierului de ședință din data de 15.10.2013, reiese, cu certitudine, că există o contradicție flagrantă privind modalitatea de soluționare a cauzei, deoarece, pe de o parte, au fost puse în discuția părților excepțiile invocate, punându-se concluzii cu privire la acestea, iar, pe de altă parte, instanța de fond s-a pronunțat, efectiv, în ședință publică cu privire la aceste excepții, deși în caietul grefierului se constată că instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepții, mai ales că, în practicaua sentinței, deși s-a dispus respingerea excepțiilor în ședință publică, nu există nicio mențiune cu privire la măsurile pe care ar fi trebuit să le dispună instanța după momentul în care s-a pronunțat efectiv cu privire la excepțiile respective.
Ca atare, atât timp cât, în ședința publică din 15.10.2013, au fost puse în discuția părților, cu respectarea principiilor contradictorialității și oralității, excepțiile necompetenței materiale și teritoriale, a litispendenței, ocazie cu care apărătorul contestatorului a pus concluzii în raport de aceste excepții, iar instanța de fond a respins excepțiile respective în ședință publică, fără însă să acorde cuvântul, în continuare, apărătorului contestatorului cu privire la fondul cauzei, după momentul respingerii acestor excepții, înseamnă că, în realitate, sentința este lovită de nulitate absolută, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, constând în nerespectarea principiilor contradictorialității, oralității, aflării adevărului, al dreptului la apărare prevăzute de art.127, art.129 C.pr.civ., întrucât, completul de judecată avea obligația, în momentul în care a soluționat excepțiile în ședință publică, pronunțându-se efectiv asupra acestora, să acorde cuvântul în continuare apărătorului contestatorului privind formularea altor cereri, administrarea altor probe, să declare dezbaterile închise cu privire la fondul cauzei, să dea posibilitate apărătorului contestatorului să pună concluzii cu privire la fondul cauzei, inclusiv la cele două contestații la executare conexate, în baza art.150 C.pr.civ.
De fapt, în condițiile în care, instanța de fond ar fi respins excepțiile puse în discuția părților în ședința publică din data de 15.10.2013, era imposibil, din punct de vedere procedural, să nu se procedeze, în continuare, la acordarea cuvântului în dezbateri apărătorului contestatorului aflat în sala de judecată, ceea ce demonstrează că, în realitate, instanța de fond a rămas, de fapt, în pronunțare cu privire la excepțiile invocate, soluționând, la momentul deliberării, și pe fond cauza, fără, însă, să aibă loc dezbateri în acest sens în ședința publică respectivă, aspect confirmat de copia caietului grefierului de ședință care atestă doar dezbaterile cu privire la excepții și măsura dispusă de completul de judecată de a rămâne în pronunțare cu privire la acestea.
Faptul că, în cuprinsul caietului grefierului de ședință au fost consemnate susținerile apărătorului contestatorului în sensul admiterii contestației, constatarea perimării executării și acordarea cheltuielilor de judecată, specificându-se în cuprinsul practicalei că aceste susțineri au vizat fondul cauzei, nu înseamnă, în mod automat, că au fost declarate închise dezbaterile cu privire la fondul cauzei și că apărătorului contestatorului i s-ar fi acordat cuvântul și cu privire la fondul cauzei, deoarece, instanța de fond avea obligația ca, după punerea în discuția părților a excepțiilor invocate, să dispună, în primul rând, cu privire la aceste excepții, iar după soluționarea acestora să procedeze la verificarea poziției procesuale a apărătorului contestatorului, în vederea constatării efective a cauzei în stare de judecată cu privire la fondul celor două contestații, obligații pe care nu și le-a îndeplinit, procedând la respingerea excepțiilor în ședință publică, în mod direct, neacordând cuvântul în dezbateri cu privire la fondul cauzei, pronunțându-se direct la momentul deliberării, atât cu privire la excepțiile deja soluționate, cât și pe fondul contestației.
Mai mult chiar, analizându-se cuprinsul practicalei, în raport de consemnările grefierului din caietul de ședință din data de 15.10.2013, reiese, cu certitudine, faptul că măsurile dispuse de completul de judecată au un caracter contradictoriu, neputându-se stabili, în mod cert, dacă într-adevăr instanța de fond a rămas în pronunțare numai cu privire la excepții sau și în ceea ce privește fondul cauzei, fiind un non sens ca, în cazul în care, se resping excepțiile într-o ședință publică, să nu se acorde cuvântul părților și cu privire la fondul cauzei, după care, la momentul deliberării, să fie respinse, din nou, aceleași excepții asupra cărora instanța se pronunțase anterior, în ședință publică, pronunțându-se, în același timp, și pe fondul cauzei, ceea ce atestă că, în realitate, nu a existat nicio pronunțare în ședință publică cu privire la excepțiile respective, excepții asupra cărora instanța a rămas în pronunțare, ocazie cu care, fără să se acorde cuvântul în dezbateri, a fost soluționată, pe fond, contestația la executare, cu încălcarea principiilor contradictorialității, oralității și aflării adevărului.
Dacă, într-adevăr, completul de judecată s-ar fi pronunțat, efectiv, în ședința publică din data de 15.10.2013 asupra excepțiilor invocate, potrivit mențiunilor înserate în cuprinsul practicalei sentinței, ar fi însemnat să existe mențiuni în acest sens în caietul grefierului de ședință, mențiuni inexistente, în realitate, ceea ce demonstrează, cu certitudine, că instanța de fond a rămas în pronunțare cu privire la excepțiile invocate, excepții pe care nu le-a soluționat în ședința publică respectivă, iar la momentul deliberării nu numai că a soluționat excepțiile respective, dar s-a pronunțat și cu privire la fondul cauzei, considerând neîntemeiată contestația la executare, fără să respecte drepturile procesuale ale părților, caz în care, sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiilor fundamentale care guvernează desfășurarea procesului civil prevăzute de art.127 și urm. C.pr.civ., având loc o vătămare gravă a drepturilor procesuale ale contestatorului, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea în parte a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării acesteia cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Astfel, în mod nelegal, s-a procedat la soluționarea cauzei cu nerespectarea dispozițiilor legale sus - menționate, motiv pentru care sentința este lovită de nulitate absolută în parte, și anume cu privire la modalitatea de soluționare a contestației la executare, având loc o vătămare a drepturilor procesuale ale contestatorului, în baza art.105 alin.2 C.pr.civ., vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea în parte a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării acesteia cu respectarea drepturilor procesuale ale tuturor părților, în scopul pronunțării unei sentințe legale și temeinicie în acest sens, ținându-se seama că există două contestații la executare din care una principală, iar cealaltă conexată.
Criticile contestatorului în sensul că au fost încălcate formele de procedură atât timp cât, la data de 15.10.2013, s-a acordat cuvântul cu privire la excepțiile invocate, excepții asupra cărora s-a rămas în pronunțare, însă, instanța de fond s-a pronunțat și pe fondul cauzei, aspecte confirmate de practicaua hotărârii, care nu concordă cu dispozitivul sentinței privind soluționarea, pe fond, a contestației, sunt fondate, deoarece, într-adevăr, analizându-se cuprinsul practicalei sentinței, consemnările grefierului inserate în caietul de ședință, reiese cu certitudine că, în realitate, instanța de fond a rămas în pronunțare cu privire la excepțiile invocate, având loc dezbateri în ședința publică respectivă numai cu privire la aceste excepții și, nicidecum, și în raport de fondul cauzei, iar la momentul deliberării, completul de judecată nu a ținut seama de aspectele asupra cărora a rămas în pronunțare, soluționând pe fond cauza, fără, însă, să respecte principiile care guvernează modul de soluționare al unei cauze civile din punct de vedere procesual.
Motivele invocate de contestator conform cărora au fost încălcate principiile contradictorialității, oralității, aflării adevărului, dreptului la apărare constând în dreptul părților de a avea o apărare calificată, de a solicita amânarea judecății pentru lipsă de apărare, de a depune concluzii, prin neacordarea cuvântului privind fondul cauzei, impunându-se nulitatea hotărârii sunt întemeiate întrucât, într-adevăr, au fost încălcate principiile sus - menționate, în condițiile în care, contestatorul a fost în imposibilitate de a-și susține pretențiile deduse judecății, neacordându-i-se cuvântul în dezbateri în acest sens, caz în care, a avut loc o încălcare flagrantă a dreptului său la apărare și, deci, o vătămare a drepturilor sale procesuale care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea parțială a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării acesteia cu respectarea principiilor care guvernează modul de desfășurare a unui proces civil cu privire la fondul cauzei.
Toate celelalte critici formulate cu ocazia promovării prezentului recurs vizează însuși fondul cauzei, urmând să fie analizate și dezbătute cu ocazia rejudecării, deoarece, instanța de recurs se află în imposibilitate legală de a le analiza, din punct de vedere al legalității sau nelegalității, temeiniciei sau netemeiniciei acestora, atât timp cât, sentința este lovită de nulitate absolută parțială în ceea ce privește modalitatea de soluționare, pe fond, a pretențiilor deduse judecății.
În raport de aceste considerente, tribunalul, ținând seama de art.3041 C.pr.civ. și, având în vedere art.304 pct.5 C.pr.civ., în baza art.312 alin.1, 2 și 3 C.pr.civ., a admis recursul, a casat în parte sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, potrivit considerentelor deciziei, și anume în vederea soluționării cauzei cu respectarea principiilor care guvernează procesul civil în ceea ce privește modalitatea de soluționare a celor două contestații la executare principală și conexată, menținând restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește excepțiile invocate, ca fiind legale și temeinice.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Ploiești – Secția Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 23.06.2014.
La data de 22.09.2014, contestatorul I. de C. – D. pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească a formulat cerere de renunțare la judecată cu privire la capetele de cerere privind suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și întoarcerea executării silite.
Prin sentința civilă nr.4167/31.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești au fost respinse, ca neîntemeiate, atât excepțiile tardivității formulării contestației la executare invocată de intimata A. P. A. A. S. și a perimării executării silite, invocate de contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, cât și contestația la executare formulată de contestator, reținând că, prin Ordinul nr.4/30.01.2013 al Vicepreședintelui A.A.A.S. s-a dispus înființarea popririi asupra disponibilităților bănești ale contestatorului pentru recuperarea sumei de 298.069,23 USD, sumă care a fost cesionată de intimată de la Banca Agricola S.A. la data de 15.12.1999.
Instanța de fond a constatat că procedura executării silite îndreptată împotriva contestatorului I. de C. – D. pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească s-a desfășurat, potrivit dispozițiilor art.42 și urm. din O.U.G. nr.51/2008 privind valorificarea unor active ale statului, cu modificările și completările ulterioare, în forma în vigoare la data emiterii Ordinului nr.4/30.01.2013 și, prin urmare, a-a apreciat că nu sunt întemeiate motivele de nulitate invocate de contestator cu privire la nerespectarea dispozițiilor art.149 și art.44 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, deoarece, la data emiterii ordinului, dispozițiile referitoare la executarea silită din O.U.G. nr.51/1998 nu făceau trimite la prevederile O.G. nr.92/2003, legea specială aplicabilă în cauză fiind O.U.G. nr.51/1998, completată cu dispozițiile generale ale Codului de procedură civilă de la 1865.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimata A.A.A.S. prin întâmpinare, instanța de fond a constatat că, prin prezenta contestație la executare, contestatorul solicită anularea actului de executare constând în Ordinul nr.4/30.01.2013 al Vicepreședintelui A.A.A.S.
Potrivit art.401 alin.1 C.pr.civ. 1865, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit.” Din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă data la care debitorul a fost înștiințat cu privire la măsura luată împotriva sa.
Ca urmare, prima instanță a apreciat că termenul de 15 zile pentru formularea contestației la executare se calculează de la data de 18.03.2015, dată la care însuși contestatorul recunoaște că i-a fost comunicat Ordinul nr.4/30.01. 2013 și, cum prezenta contestație la executare a fost depusă la oficiul poștal la data de 21.03.2015, rezultă că aceasta a fost formulată în termenul legal, motiv pentru care a respins excepția tardivității contestației la executare, invocată de intimată.
Cu privire la excepția perimării executării silite, invocată de contestator prin cererea completatoare formulată la data de 23.04.2013, instanța de fond a constatat că, potrivit art.41 alin.1 din O.U.G. nr.51/1998, forma în vigoare la data emiterii actului de executare contestat, „Titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nicio formalitate”.
Rezultă, din această dispoziție legală, că executarea silită demarată de intimata A.A.A.S. nu este condiționată de emiterea unei somații.
Or, potrivit art.390 alin.1 C.pr.civ. 1865 „Dispozițiile art.387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație”.
Ca urmare, instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu se poate reține aplicarea art.389 C.pr.civ. de la 1865 cu privire la perimarea executării silite, respingând ca neîntemeiată această excepție invocată de contestator.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de contestator potrivit căruia nu a fost înștiințat despre măsura popririi luată împotriva sa, instanța de fond a apreciat că, neînștiințarea debitorului despre măsura popririi ce a fost luată împotriva sa poate atrage sancțiunea nulității acesteia doar în condițiile art.105 alin.2 C.pr.civ de la 1865, în condițiile în care, contestatorul ar fi demonstrat existența unei vătămări ce nu putea fi înlăturată altfel.
Or, de vreme ce contestatorul nu a făcut o astfel de dovadă, iar toate criticile cu privire la legalitatea poprii au putut fi formulate în cadrul prezentei contestații la executare, instanța de fond a apreciat că nici acest motiv de contestație nu este întemeiat.
Instanța de fond a constatat că nu a fost dovedită de către contestator existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea Ordinului nr.4/30.01.2013 nici ca urmare a necomunicării către terțul poprit a titlului executoriu pe baza căruia s-a demarat procedura executării silite și nici ca urmare a lipsei unora dintre mențiunile prevăzute de art.454 alin.2 C.pr.civ. de la 1865 din actul de executare contestat.
În ceea ce privește motivul de nulitate prevăzut de art.452 alin.2 lit. c) C.pr.civ. de la 1865, legat de împrejurarea că a fost dispusă poprirea asupra unui cont din care se efectua plata drepturilor salariale ale angajaților contestatorului, instanța de fond a reținut că, pe de o parte, acesta nu a făcut nicio dovadă în acest sens, iar, pe de altă parte, în art.3 din Ordinul nr.4/30.01.2013 se prevede expres că, pe perioada blocării conturilor, se pot efectua plăți numai în contul creanței deținute de către A.A.A.S., cu excepția sumelor având drept destinație plata drepturilor salariale, inclusiv obligațiile bugetare aferente acestora, datorate de angajat și angajator și a altor privilegii legale.
Prin urmare, prima instanță a apreciat că și acest motiv de contestație este neîntemeiat.
Totodată, instanța de fond a apreciat că nu pot fi reținute ca întemeiate nici susținerile contestatorului potrivit căruia nu datorează suma pentru care a fost demarată procedura executării silite împotriva sa, întrucât, beneficiază de scutirea de la plata creanței preluată de A.A.A.S., creanța decurgând din contractele de credit încheiate cu Banca Agricolă S.A., preluată prin cesiune de A.V.A.B., preluat de A.V.A.S., devenit A.A.A.S.
Aceasta, deoarece, art. III alin.1 lit. b) din O.U.G. nr.29/2005, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.96/2008 prevede că „fac obiectul înlesnirilor la plată prevăzute la lit. a) și sumele preluate pentru încasarea de către A. pentru Valorificarea A. S. reprezentând contribuția datorată Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Sumele reprezentând creditele și dobânzile aferente preluate de A. pentru Valorificarea A. S. de la Banca Agricolă S.A. fac obiectul scutirii la plată”, nu poate fi avut în vedere, atâta timp cât, O.U.G. nr.96/2008 a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr.1597/14.12.2011 publicată în M.Of. nr.924/27.12.2011, iar menținerea art. II și III din O.U.G. nr. 29/2005 și, în urma Legii nr.45/2009, se referă la menținerea dispozițiilor în forma lor inițială, fără a avea în vedere O.U.G. nr.96/2008, anume fără scutirea pentru credite și dobânzi.
Ca urmare, instanța de fond a apreciat că debitorul I. de C. – D. pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească datorează intimatei A.A.A.S. suma pentru care a fost emis Ordinul nr.4/30.01.2013 al Vicepreședintelui A.A.A.S.
În ceea ce privește certificatul de atestare fiscală în care nu este menționată această creanță, instanța de fond a apreciat că acesta nu poate face dovada inexistenței creanței A.A.A.S. față de contestator, ci. numai pe aceea că, la un anumit moment, au fost achitate datoriile fiscale față de bugetul statului, iar nu și creditele pe care contestatorul le avea de restituit.
Împotriva încheierii de ședință din data de 20.03.2015 și a sentinței civile nr.4167/31.03.2015, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești a declarat recurs, în termen legal, contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, apreciindu-le ca fiind lovite de nulitățile prevăzute de dispozițiile art.304 pct.5 și 9 C.pr.civ., arătând că acestea sunt supuse recursului, iar nu apelului, așa cum s-a menționat în dispozitivul sentinței atacate.
Aceasta, deoarece, contestatorul a supus controlului judiciar un act de executare silită, respectiv Ordinul nr.4/30.01.2013 emis de Vicepreședintele Autorității pentru A. A. S. prin care s-a ordonat înființarea popririi asupra disponibilităților bănești ale societății, executarea silită fiind demarată de pretinsul creditor în cursul anului 2005, adică sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, și actul de executare dedus controlului judiciar fiind emis tot sub imperiul vechii legislații procedurale.
Or, potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012 „Dispozițiile Noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.
Întrucât, în cazul de față, executarea silită a fost începută când era în vigoare codul de procedură civilă din 1865, acesta este actul normativ care guvernează întreaga procedură de executare silită, inclusiv contestația la executare formulată de contestator, în calitate de pretins debitor.
Or, potrivit acestui act normativ, hotărârea care se pronunță de instanța de fond cu privire la contestația Ia executare promovată de debitor este supusă recursului, în considerarea dispozițiilor art.402 alin.2 C.pr.civ.
Mai mult decât atât, în prezenta cauză, în primul ciclu procesual, hotărârea instanței de fond a fost supusă recursului, iar nu apelului.
Or, cererea este supusă aceleiași proceduri, astfel încât, pentru identitate de rațiune, și în al doilea ciclu, calea de atac trebuie să fie tot recursul.
De aceea, în opinia contestatorului, atât sentința nr.4167/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, cât și încheierea interlocutorie din data de 20.03.2015 a aceleiași instanțe sunt supuse recursului, iar nu apelului, mențiunea din dispozitiv fiind eronată.
Arată contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească că motivele pentru care a declarat prezentul recurs vizează următoarele aspecte:
P. a putea susține activitatea, în anul 1996, contestatorul a contractat un credit în valoare totală de 5._ lei de la fosta Bancă Agricolă S.A., prin contractul de credit nr.100/6.06.1996 și, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998, A. de Valorificare a A. Bancare (antecesoarea Autorității pentru A. A. S.), a preluat creanța Băncii Agricole.
Astfel, prin contractul de cesiune de creanță nr._/15.12.1999, A.V.A.B., în calitate de cesionar, a preluat de la fosta Bancă Agricolă S.A., creanța neperformantă aferentă Institutului de C. - D. pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească în cuantum de 560.479,60 lei care a fost consolidată, conform dispozițiilor art.21 alin.2 din O.U.G. nr.51/1998 la valoarea de 311.897,31USD.
La data de 16.09.2005, A.V.A.B. a comunicat contestatorului titlurile executorii, adică atât contractul de credit nr.100/06.06.1996 și contractul de gaj fără deposedare nr.5222/22.06.1999.
Creditorul a mai făcut o . acte de executare în cursul anilor 2005 și 2006, respectiv a instituit sechestru asupra unor bunuri mobile, sens în care a întocmit mai multe procese – verbale și a făcut anunțuri de vânzare.
Prin Ordinul nr.4/30.01.2013 al Vicepreședintelui A.A.A.S. s-a dispus înființarea popririi asupra disponibilităților bănește ale Institutului de C. - D. pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească pentru recuperarea sumei de 298.069,23 USD, sumă care a fost cesionată de la Banca Agricolă la data de 15.12.1999.
Împotriva actelor de executare, I. de C. - D. pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească a formulat prezenta contestație la executare și, prin încheierea de ședință din data de 20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. B. S.A., iar după administrarea tuturor probatoriilor, prin sentința civilă nr.4167/31.03.2015 au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile tardivității formulării contestației la executare și a perimării executării silit, precum și contestația la executare.
Apreciază contestatorul că încheierea de ședință este lovită de nulitatea prevăzută de art.304 pct.5 C.pr.civ., iar sentința este afectată de nulitatea prevăzută de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
În primul rând, contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească a învederat că înțelege să conteste încheierea de ședință din data de 20.03.2015 a Judecătoriei Ploiești sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a S.C. B. S.A., întrucât, aceasta este lovită de nulitatea prevăzută de dispozițiile art.304 pct.5 C.pr.civ., potrivit cu care este supusă casării hotărârea dată de către instanța care a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 C.pr.civ.
Astfel, după cum s-a arătat și în actul procedural numit „Completarea și precizarea contestației la executare”, se impunea antrenarea în acest proces și a societății bancare arătate, întrucât și aceasta participă la executarea silită demarată de A. pentru A. A. S., în calitate de terț poprit, fiind banca unde contestatorul are deschise mai multe conturi necesare desfășurării activității, ceea ce înseamnă că hotărârea care se pronunță în cauză trebuie să fie opozabilă și terțului poprit pentru a putea fi pusă în executare, fără realizarea altor demersuri juridice.
De aceea, participarea terțului poprit la soluționarea acestei cauze este obligatorie, acesta având calitate procesuală pasivă.
Întrucât, instanța a dispus scoaterea din cauză a terțului poprit cu motivarea că nu are calitate procesuală pasivă, hotărârea astfel pronunțată este nelegală.
În al doilea rând, contestatorul apreciază că sentința civilă nr.4167/31.03. 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești este lovită de nulitatea prevăzută de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ., fiind consecința interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente, în condițiile în care, pretinde că nu sunt fondate motivele de nulitate întemeiate pe dispozițiile art.149 și art.44 C.pr.fiscală și aduce o . argumente în acest sens.
Însă, după cum s-a arătat în „Completarea și precizarea contestației la executare” contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile Codului de procedură civilă, iar nu pe cele ale Codului de procedură fiscală, cum a reținut instanța de fond.
Aceasta deoarece, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub nr.948/27. 03.2013 emisă de A. pentru A. A. S., titlurile executorii în baza cărora s-a pornit executarea silită sunt contractul de credit nr. 100/6.06.1996 și contractul de gaj fără deposedare nr.5222/22.06.1999.
A. centrală a preluat creanța Băncii Agricole, prin contractul de cesiune de creanță din data de 15.12.1999, în considerarea dispozițiilor O.U.G. nr.51/1998 - act normativ care instituie o procedură specială de executare silită a creanțelor care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă (art.1918 din O.U.G. nr.51/1998).
Mai mult, și la data demarării executării silite, respectiv 15.09.2005 când s-au comunicat contestatorului titlurile executorii, procedura instituită de O.U.G. nr.51/1998 se completa cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Chiar și Ordinul nr.4/30.01.2013 emis de către Vicepreședintele Autorității pentru A. A. S. face trimitere la actul normativ arătat.
De aceea, în mod eronat, instanța de fond a reținut că cererea introductivă de instanță se întemeiază pe dispozițiile Codului de procedură fiscală, iar nu pe dispozițiile Codului de procedură civilă, schimbând temeiul juridic al contestației la executare, fără a pune această situație în discuția părților, ceea ce contravine principiului disponibilității și încalcă dispozițiile art.129 C.pr.civ.
O altă critică a vizat faptul că instanța de fond pretinde că executarea silită nu este perimată și, în acest sens, aduce un singur argument, și anume acela că, în considerarea dispozițiilor art.41 alin.1 din O.U.G. nr.51/1998, executarea silită poate fi demarată și fără emiterea unei somații, însă, aspectul reținut de judecătorul fondului nu prezintă nicio relevanță cu privire la perimarea contestației la executare, ci vizează un motiv de nulitate a actelor de executare silită.
Potrivit dispozițiilor art.389 alin.1 C.pr.civ. „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
Or, așa cum s-a arătat și anterior, pentru a-și putea susține activitatea, în anul 1996, contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească a contractat un credit în valoare totală de 5._ lei de la fosta Bancă Agricolă S.A., prin contractul de credit nr. 100/06.06.1996 și, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr.51/1998, A. de Valorificare a A. Bancare (antecesoarea Autorității pentru A. A. S.), a preluat creanța Băncii Agricole.
Astfel, prin contractul de cesiune de creanță nr._/15.12.1999, A.V.A.B., în calitate de cesionar, a preluat de la fosta Bancă Agricolă S.A. creanța neperformantă aferentă Institutului de C. - D. pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească în cuantum de 560.479,60 lei care a fost consolidată, conform dispozițiilor art.21 alin.2 din O.U.G. nr.51/1998 la valoarea de 311.897,31USD.
La data de 16.09.2005, A.V.A.B. a comunicat contestatorului titlurile executorii, adică atât contractul de credit nr.100/06.06.1996, cât și contractul de gaj fără deposedare nr.5222/22.06.1999, acesta fiind momentul la care a început executarea silită.
Creditorul a mai făcut o . acte de executare în cursul anilor 2005 și 2006, respectiv a instituit sechestru asupra unor bunuri mobile, sens în care a întocmit mai multe procese – verbale și a făcut anunțuri de vânzare, aceste acte de executare fiind menționate și în adresa nr.948/27.03.2013 a Autorității pentru A. A. S..
Însă, din anul 2006 și până la data emiterii Ordinului nr.4/30.01.2013 de înființare a popririi, creditoarea nu a mai făcut niciun act de executare silită pentru a-și valorifica pretinsa creanță.
Or, în această situație, contestatorul a apreciat că a intervenit perimarea executării silite, aceasta fiind o sancțiune procesuală care constă în stingerea executării silite ca urmare a lipsei îndelungate de stăruință a creditorului în încercarea de valorificare a dreptului recunoscut printr-un titlu executoriu.
După cum rezultă din dispozițiile art.389 alin.1 C.pr.civ., pentru a interveni perimarea, trebuie îndeplinite o . condiții, respectiv: să existe o cerere de executare, să fi trecut 6 luni de la data ultimului act de executare iar inactivitatea să fie din culpa creditorului.
Or, toate aceste cerințe sunt îndeplinite în cauză, ceea ce conduce la concluzia că a intervenit perimarea executării silite demarate de A. pentru A. A. S..
Mai mult, prin trecerea celor 8 ani, dreptul de a cere și de a obține executarea silită este și prescris în considerarea dispozițiilor art.405 alin.2 C.pr.civ., potrivit cu care termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Investită cu o speță similară care avea ca părți Stațiunea de C. D. Agricolă Livada și A. pentru A. A. S., și obiect tot contestație la executare credit preluat de Banca Agricolă S.A., Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „perimarea executării, ca și prescripția acesteia, sancționează pe creditor atunci când acesta nu întreprinde demersuri pentru ca titlul său executoriu să fie pus în executare. Faptul că intimata (AAAS) nu a îndeplinit niciun act de executare de la data de 25 noiembrie 2005 și până la emiterea Ordinului nr.4/30.01.2013 ... nu i se poate imputa recurentei (Stațiunii de C.) ci, în atare situație, neîndeplinirea niciunui act de executare atrage perimarea și prin trecerea a opt ani de zile, dreptul de a cere și a obține executarea silită este și prescris”. (Înalta Curte de Casație și Justiție - decizia nr.2150/11 iunie 2014)
Astfel, în situații similare, instanța supremă a constatat perimarea executării silite pentru lipsa demersurilor între comunicarea titlului executoriu - 2005 și instituirea popririi - 2013.
De aceea, în mod eronat, instanța de fond a reținut că, în speța dedusă judecății, executarea silită nu s-a perimat, hotărârea astfel pronunțată încălcând dispozițiile art.389 C.pr.civ.
Susține contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească faptul că instanța de fond pretinde că neînștiințarea debitorului despre măsura popririi poate să atragă sancțiunea nulității doar dacă există o vătămare a debitorului.
Însă, potrivit dispozițiilor art.454 C.pr.civ. „Poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art.452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.
(2) În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine, potrivit alin. (1), terț poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
(21) Adresa de înființare a popririi va cuprinde numele și domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și codul de identificare fiscală”.
Or, contestatorul nu a fost înștiințat despre poprire, ci a constatat, întâmplător, că are blocat contul deschis la S.C. B. S.A., ceea ce i-a produs prejudicii, neputând onora obligațiile bănești asumate prin contracte, după cum nu a putut face plăți angajaților, etc.
De altfel, nici nu sunt supuse executării silite, prin poprire, sumele necesare plății drepturilor salariale ale angajaților, prin contul deschis de contestator la societatea bancară facondu-se plățile ce derivă din convențiile încheiate, dar și plățile drepturilor salariale.
De aceea, am solicitat atât societății bancare cât și autorității care se pretinde creditoare, să ne comunice actele care au stat la baza popririi.
Cu această ocazie, contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească a sesizat că terțului poprit nu i s-a comunicat titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea, iar ordinul de înființare a popririi nu cuprinde mențiunile obligatorii enumerate de dispozițiile art.454 alin.21 C.pr.civ., motiv pentru care s-a apreciat că actele de executare silită încalcă dispozițiile legale arătate anterior, respective art.454 C.pr.civ., fiind vătămătoare pentru contestator, fapt care atrage nulitatea lor.
Instanța de fond a reținut că, în speță, contestatorul datorează suma pentru care a fost demarată executarea silită, întrucât textul de lege care-l scutea de la plata creanței preluate de A.A.A.S. a fost declarat neconstituțional.
Însă, organizarea și activitatea institutului au fost stabilite printr-o . acte normative printre care și Legea nr.290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare - dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. I. – Sisesti”.
Prin O.U.G. nr.29/14 aprilie 2005 s-a modificat Legea nr.290/2002 și s-au luat o . măsuri necesare „"deblocării conturilor bancare ale unităților de cercetare - dezvoltare, în vederea efectuării lucrărilor agricole de primăvara necesare realizării programului de multiplicare a semințelor și materialului săditor din categorii biologice superioare, precum și a obținerii furajelor necesare pentru animalele de rasă”, după cum se menționează în expunerea de motive a actului normativ.
Potrivit art. III din O.U.G. nr.29/2005, unitățile de cercetare - dezvoltare reorganizate ca institute naționale sau ca instituții publice, cuprinse în anexele nr. 1 a), 1 b), 2,4, 5 și 6 la Legea nr. 290/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.147/2004, beneficiază de o . la plata obligațiilor restante printre care și scutirea de plată a creanțelor preluate de A.V.A.S.
Astfel, potrivit acestui text de lege „(1) Unitățile de cercetare - dezvoltare reorganizate ca institute naționale sau ca instituții publice, cuprinse în anexele nr. 1 a), 1 b), 2, 4, 5 și 6 la Legea nr.290/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 147/2004, beneficiază de următoarele înlesniri la plata obligațiilor fiscale restante:
a) scutirea de la plată a obligațiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr.147/2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.78/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr.290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare - dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. I. – Șișești” și neachitate prin orice modalitate prevăzută de lege, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj, cu excepția contribuției pentru pensia suplimentară, contribuției individuale de asigurări sociale, contribuției individuale de asigurări pentru șomaj, contribuției datorate Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate de către persoanele asigurate care au calitatea de angajat, taxei pe valoarea adăugată suspendate în vamă, impozitului pe salarii, impozitului pe veniturile din salarii, impozitului pe dividende și a celorlalte impozite cu reținere la sursă, care urmează a fi achitate în termen de 90 de zile de ia data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență;
b) fac obiectul înlesnirilor la plată prevăzute la lit. a) și sumele preluate pentru încasare de către A. pentru Valorificarea A. S., reprezentând contribuția datorată Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
c) scutirea de la plată a dobânzilor și penalităților de orice fel aferente obligațiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr.147/2004, calculate și datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”.
Această ordonanță de urgență, prin care contestatorul a fost scutit de plata creanței preluate de A.VA.S., a fost publicată în Monitorul Oficial nr.346 din data de 25.04.2005 și, cu toate acestea, autoritatea care se pretinde creditoare i-a comunicat, la data de 16.09.2005, titlurile executorii, punându-i în vedere să achite debitul în termen de 5 zile.
Or, raportat la actul normativ arătat anterior, este clar că, la data de 16.09.2005, când a fost demarată executarea silită nu mai exista nicio creanță.
Este adevărat că, ulterior, Legea nr.290/2002 a fost abrogată prin Legea nr.45/2009, însă aceasta nu conduce, automat, la concluzia că și O.U.G. nr.29/ 2005 a fost abrogat.
Aceasta, deoarece O.U.G. nr.29/2005 a cuprins mai multe dispoziții legale dintre care doar art. I care viza modificarea Legii nr.290/2002.
Astfel, art. II și III au rămas în vigoare.
Or, art. III era cel care dispunea ștergerea datoriei institutelor de cercetare - dezvoltare față de A.V.A.S., acest punct de vedere fiind exprimat și de Comisia pentru agricultură, Silvicultură, Industrie Alimentară și Servicii Specifice din cadrul Parlamentului României prin adresa nr.24/12/6.01.2010, dar și de Academia de Științe Agricole și Silvice „G. I. – Șișești” prin adresa nr.68/12.01.2010, adresa nr.1259/4.07.2008, adresa nr.1372/11.07.2006, adresa nr.48/11.01.2010.
Mai mult, și instanțele de judecată investite cu soluționarea unor situații similare au apreciat că unitățile de cercetare fac obiectul înlesnirilor la plată, dispozițiile art. III din O.U.G. nr.29/2005 nefiind declarate neconstituționale, astfel încât, executarea silită demarată de către A.A.A.S. este nelegală. (Înalta Curte de Casație și Justiție - decizia nr.2150/11 iunie 2014, Tribunalul T. - decizia nr.1583/19 septembrie 2013),
În concluzie, printr-un act normativ, A. P. A. A. S. a fost scutit de la plata creanței preluate de A.V.A.S., ceea ce înseamnă că s-a pornit executarea silită fără a exista vreo creanță și, de aceea, hotărârea instanței de fond încalcă dispozițiile art. II și III din O.U.G. nr.29/2005.
Contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească a susținut faptul că instanța de fond pretinde că certificatul de atestare fiscală nu poate face dovada inexistenței creanței A.A.A.S. față de acesta, însă, certificatul de atestare fiscală reflectă modul de îndeplinire a obligațiilor de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri datorate.
Astfel, orice datorie către bugetul statului este evidențiată în cuprinsul acestui act fiscal, intimata A. pentru A. A. S. fiind o instituție românească de referință în domeniul administrării/vânzării acțiunilor statului și ai valorificării creanțelor, aflată în subordinea Guvernului și în coordonarea Ministrului Economiei.
Orice datorie către această instituție, este, de fapt, o datorie către bugetul de stat, fiind menționată în certificatul de atestare fiscală și, de aceea, s-a apreciat că hotărârea pronunțată încalcă dispozițiile O.M.F.P. nr.752/2006 privind eliberarea certificatului de atestare fiscală pentru persoane juridice și fizice.
În final, contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească a apreciat că atât încheierea din data de 20.03.2015, cât și sentința civilă nr.4167/31.03.2015, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești sunt nelegale, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii din data de 20.03.2015 în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a S.C. B. S.A. și modificarea în tot a sentinței civile nr.4167/31.03.2015 în sensul admiterii contestației la executare, așa cum a fost promovată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 09.11.2015, pricina fiind soluționată, în faza procesuală a recursului, în condiții de legală citare a părților litigante.
În raport de motivele de recurs formulate de recurentul - contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, intimata A. P. Valorificarea A. S. – A.V.A.S. a formulat, în temeiul art.308 1lin.2 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Consideră intimata că instanța de fond, în mod corect, a respins contestația la executare ținând seama de argumentele prezentate de această instituție, reiterând împrejurarea că, prin contractul de cesiune de creanță nr._/15.12.1999, încheiat cu Banca Agricolă S.A., A.V.A.S. (actualmente A.A.A.S.) a preluat o creanță în cuantum de 560.479,46 lei, deținută asupra Stațiunii de C. D. pentru V. și Vinificație Valea Călugăreasca.
Valoarea nominală a creanței preluate a fost consolidată în USD, rezultând suma de 298.069,23 USD (la cursul lei/USD de la data încheierii contractului de cesiune), conform dispozițiilor art.21 alin.2 din O.U.G. nr.51/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare și, urmare cesiunii de creanță, A.V.A.S. (actualmente A.A.A.S.) a preluat contractul de credit și convențiile accesorii contractului de credit, astfel: contractul de credit nr.100/06.06.1996 în vederea recuperării debitului de 298.069,23 USD, preluat de A.V.A.S. (actualmente A.A.A.S.) de la Banca Agricola S.A. în baza contractului de cesiune de creanță nr._/15.12.1999, corpul propriu de executori al A.V.A.S. (actualmente A.A.A.S.), în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr.51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a efectuat următoarele acte de executare: comunicarea titlului executoriu nr.1181 /10.11.2005 prin care debitoarea a fost notificată să achite, în contul A.V.A.S. (actualmente A.A.A.S.) soldul obligației de plată de 298.069,23 USD (echivalentul în RON la cursul B.N.R. valabil la data plății).
Astfel, în urma demersurilor efectuate de A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.), urmare a declanșării procedurii de executare silită, a fost recuperată o parte a creanței, astfel că, soldul actual al creanței este de 298.069,23 USD (echivalentul în RON la cursul B.N.R. valabil la data plății) și, având în vedere că, în urma actelor de executare care au fost întreprinse în cadrul procedurii de executare silită, nu s-au mai înregistrat plăți, la data de 30.01.2013, prin Ordinul Vicepreședintelui A.A.A.S. nr.4, s-a instituit poprirea asupra conturilor debitoarei.
Referitor la apărările invocate de contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească privind „Sumele reprezentând creditele și dobânzile aferente preluate de A.V.A.S. (actualmente A.A.A.S.) de la Banca Agricolă S.A., fac obiectul scutirii la plată, intimata a precizat că, în speță, contestatorul se afla într-o gravă eroare, întrucât, facilitățile sus - rubricate se referă, strict, la înlesniri bancare, fiind acordate prin O.U.G. nr. 96/2008, care a modificat Legea nr.290/2002.
Astfel, înlesnirile acordate la plată prin O.U.G. nr.96/2008 care a modificat Legea nr.290/2002, au fost abrogate de Legea nr.45/2009, motiv pentru care nu s-au mai putut acorda aceste facilitați, cu precizarea că, în speță, contestatorului S.C.D.V.V. Valea Călugărească, prin Decizia nr.1597 din 14.012.2011 a Curții Constituționale a României, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.96/2008 privind modificarea art. III alin.1 lit. b) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.29/ 2005, pentru modificarea Legii nr.290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare - dezvoltare din domeniile agriculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. I. Sisești”, Curtea Constituțională a României a constatat ca amintita lege este neconstituțională.
Așadar, având în vedere că această decizie a fost publicată, în mod legal, în Monitorul Oficial nr.924 din 27.12.2011, se prezuma că a produs efecte juridice și este cunoscută și opozabilă tuturor persoanelor fizice și juridice.
În consecință, nimeni nu poate invoca necunoașterea acesteia în virtutea principiului „nemo censetur ignorare legem”, care instituție prezumția absolută a cunoașterii legii din momentul intrării în vigoare și aducerii la cunoștința publică, prezumție care nu poate fi răsturnată prin dovada contrarie.
De asemenea, temeiurile referitoare la aplicarea prevederilor Codului de procedura fiscală invocate de contestator sunt neîntemeiate, întrucât, este evident că, având în vedere natura creanței, A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.) nu are altă cale pentru recuperarea acesteia decât O.U.G. nr.51/1998.
În lumina celor arătate, intimata a apreciat că este evident că titlurile executorii rezultate din activitatea desfășurată de A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.) sunt supuse executării silite prin metodele reglementate de dispozițiile O.U.G. nr.51/ 1998 și, față de argumentele prezentate, rezultă că toate actele de executare efectuate în dosarul de executare sunt perfect legale, fiind întocmite în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr.51/1998 (dispoziții speciale care sunt aplicabile în cauză), astfel încât, nu există motive legale pentru anularea acestora.
Examinând încheierea de ședință din data de 20.03.2015 și sentința civilă nr.4167/31.03.2015, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu, conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele care se vor expune în continuare:
Prin petitul acțiunilor cu care contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească a înțeles să investească instanța de fond - cererea principală și, respectiv conexă - a formulat, în contradictoriu cu intimata A. P. A. A. S., contestație la executare prin poprire, solicitând să se dispună anularea Ordinului nr.4/30.01._ prin care s-a ordonat înființarea popririi, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, întoarcerea executării silite, în sensul restituirii sumelor reținute de intimată și constatarea scutirii de la plata obligațiilor.
La data de 24.04.2013, contestatorul a depus precizare și completare a contestației, solicitând introducerea în cauză a terțului poprit B. S.A. - S. P., constatarea perimării executării silite, motivat de faptul că a fost scutit de la plata creanței, în baza O.U.G. nr.25/2009, astfel încât, s-a procedat, în mod nelegal, la executarea sa silită prin poprire.
La termenul de judecată din data de 20.03.2015, instanța de fond a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit B. S.A. - S. P. și, apreciind că, în cadrul unei contestații la executare, pot avea calitate procesuală activă și, respectiv pasivă numai părțile interesate sau vătămate prin actele de executare silită contestate, terțul poprit neputând avea calitate procesuală pasivă, a admis excepția menționată și a dispus scoaterea din cauză a terțului poprit B. S.A. - S. P., astfel cum rezultă din practicaua încheierii menționate (f.68 – dos. fond).
Astfel, în cauza dedusă judecății au figurat, în consecință, ca părți litigante numai contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, în calitate de debitor și intimata A. P. A. A. S., în calitate de creditor, ca urmare a preluării creanțelor, inițial, de A.V.A.S., ulterior, de A.A.A.A.
Este cunoscut faptul că poprirea este acea formă de executare silită indirectă prin care creditorul urmărește sumele sau efectele pe care o terță persoană le datorează debitorului poprit.
Poprirea constă în indisponibilizarea sumelor sau efectelor în mâinile terțului debitor al datornicului urmărit și în obligarea acestuia de a plăti, direct, creditorului urmăritor ceea ce datorează creditorului său.
Așadar, în cadrul acestei forme de executare silită se întâlnesc, de regulă, trei subiecte: creditorul popritor (cel care solicită înființarea popririi), debitorul poprit (cel care este obligat față de creditorul popritor) și terțul poprit (care este debitorul debitorului poprit), ceea ce înseamnă că există și trei raporturi juridice.
Un prim raport juridic există între creditorul popritor și debitorul poprit care este un raport direct de la creditor la debitor; un al doilea raport juridic, care este tot un raport direct de la creditor la debitor, există între debitorul poprit și terțul poprit, aceste două raporturi preexistând înființării popririi și, ca efect al validării popririi executorii, se naște un al treilea raport juridic între creditorul popritor și terțul poprit.
De altfel, prin „Completarea și precizarea contestației la executare” depusă la data de 24.04.2014, contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească a apreciat ca fiind necesară lărgirea cadrului procesual, în sensul chemării în judecată și a S.C. B. S.A. – prin S. P., în calitate de terț poprit, motivat de faptul că și această societate bancară participă la executarea silită declanșată de intimata A. P. A. A. S., în calitatea menționată, fiind banca unde debitorul are deschise mai multe conturi necesare desfășurării activității sale (f.45 – dos. fond).
În acest context, în mod corect, s-a dispus, la același termen de judecată – 24.04.2013, introducerea în cauză a S.C. B. S.A. - prin S. P. (f.51 – dos. fond), cadrul procesual astfel stabilit fiind corespunzător naturii litigiului dedus judecății.
Pe cale de consecință, în mod evident greșit, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit B. S.A. - S. P. invocată din oficiu și a dispus scoaterea acestuia din cauză, în condițiile în care, dată fiind prezentarea analitică a acestei instituții (nb. instituția terțului poprit), astfel cum s-a arătat în precedent, și această societate bancară participă la executarea silită declanșată de intimata A. P. A. A. S., în calitatea menționată, fiind banca unde debitorul are deschise mai multe conturi necesare desfășurării activității sale.
Admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit B. S.A. - S. P. invocată din oficiu și dispunând scoaterea acestuia din cauză, este evident că încheierea de ședință din data de 20.03.2015 este lovită de nulitatea prevăzută de art.304 pct.5 C.pr.civ. potrivit cu care este supusă casării hotărârea dată, când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 C.pr.civ.
Procedând în modalitatea arătată și acordând, la același termen de judecată – 20.03.2015, cuvântul în dezbaterea fondului pricinii cu care a fost investită, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al terțului poprit B. S.A. - S. P., acesta fiind scos din cauză, în condițiile în care, astfel cum s-a arătat, avea calitate procesuală pasivă, după cum, tot în raport de același terț poprit, au fost nesocotite principiile contradictorialității, oralității și aflării adevărului – principii care guvernează procesul civil, deși, judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
Așa fiind, este evident că și sentința civilă nr.4167/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în care figurează ca părți litigante numai contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, în calitate de debitor și intimata A. P. A. A. S., în calitate de creditor, ca urmare a preluării creanțelor, inițial, de A.V.A.S., ulterior, de A.A.A.A. este lovită de nulitate pentru aceleași considerente prezentate în ceea ce privește încheierea de ședință din data de 20.03.2015.
P. considerentele expuse în precedent, tribunalul urmează să admită recursul declarat de contestatorul I. de C. D. P. Viticultură și Vinificație Valea Călugărească și, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.312 alin.3 Teza a – II – a C.pr.civ., va casa încheierea de ședință din data de 20.03.2015 și sentința civilă nr. 4167/31.03.2015, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit S.C. B. S.A., invocată din oficiu de instanța de fond și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru a se proceda la soluționarea pricinii deduse judecății prin garantarea respectării și aplicării întocmai a principiilor fundamentale care guvernează procesul civil, inclusiv în privința terțului poprit B. S.A. - S. P. care va fi citat și va figura în prezenta cauză, în această calitate, ocazie cu care vor fi avute în vedere și analizate și celelalte critici inserate în cuprinsul motivelor de recurs.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul – contestator I. DE C. D. P. VITICVULTURĂ și VINIFICAȚIE VALEA CĂLUGĂREASCĂ, cu sediul în com. Valea Călugărească, .. 2, jud. P. împotriva încheierii de ședință din data de 20.03.2015 și a sentinței civile nr. 4167/31.03.2015, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata AUTORIUTATEA P. A. A. S., cu sediul în București, . nr. 50, Sector 1 și intimat – terț poprit S.C. B. S.A., cu sediul în București, .. 6A, Sector - prin S. P., cu sediul în Ploiești, ., jud. P. și, în consecință:
Casează încheierea de ședință din data de 20.03.2015 și sentința civilă nr. 4167/31.03.2015, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit S.C. B. S.A. și trimite cauza la aceeași instanță de fond, potrivit considerentelor prezentei decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2015.
P. JUDECĂTORI
M. R. A. G. H. N. C.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. A.G.H./tehnored. M.Ș.
3 ex. – 25.01.2016
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. T. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 202/2016. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3248/2015. Tribunalul... → |
|---|
