Contestaţie la executare. Decizia nr. 85/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 85/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 85
Ședința publică din data de 20.01.2016
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: S. L. F.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva sentinței civile nr. 9504/18.08.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-contestator R. G. R., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., ..
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 25 lei, conform OP nr._/03.06.2014,_/03.06.2014,_/03.06.2014,_/03.06.2014,_/22.09.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, la data de 19.11.2015, intimatul-contestator a depus întâmpinare la dosar, iar la data de 09.12.2015, apelanta-intimată a depus răspuns la întâmpinare, după care:
Tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform disp. art. 482, art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC și, examinând actele și lucrările dosarului, luând act că apelanta-intimată și intimatul-contestator au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești – Secția Civilă sub nr._, la data de 11.12.2014, contestatorul a formulat contestație la executare prin care a invocat prescripția dreptului de a obține executarea silită întrucât titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției este prescris.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că procesul verbal a fost comunicat prin afișare la data de 02.07.2011, conținând în mod eronat mențiunea că a fost comunicat la data de 09.07.2014.
În subsidiar a solicitat contestatorul diminuarea cheltuielilor de executare stabilite de executor, întrucât sunt exagerat de mari.
În susținerea plângerii, petentul a depus înscrisuri.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 669 alin. 3, art. 705 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, art. 37 din OG nr. 2/2001, .
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimata a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Executorul judecătoresc a depus la dosarul cauzei copia dosarului de executare.
Cererea a fost legal timbrată cu 48 lei taxă judiciară de timbru cu privire la contestația la executare.
În urma probelor cu înscrisuri administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr.9504/18.08.2015 prin care a admis contestația la executare formulată de contestatorul R. G. R. în contradictoriu cu intimatul C. Națională De Autostrăzi Și Drumuri Naționale Din România Sa și a anulat actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 4102/2014 al S. P. și M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 10.06.2011, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 cu amendă în cuantum de 250 lei, fiind obligat și la plata sumei de 115,38 lei tarif de despăgubire către intimată.
Cu privire la procesul verbal menționat s-a întocmit procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare din 09.07.2011.
Pentru tariful de despăgubire intimata s-a adresat executorului judecătoresc, care la rândul său, în dosarul de executare 4102/2014, a solicitat încuviințarea executării silite, solicitare admisă prin încheierea din 25.08.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2014.
Potrivit Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În cauză nu s-a făcut dovada comunicării procesului verbal de contravenție în prin poștă, de altfel chiar intimata, în apărările sale, invocând comunicarea prin afișare a procesului verbal.
Înscrisul care se execută silit reprezintă un proces-verbal de contravenție, creanța constând în contravaloarea tarifului de despăgubire stabilită chiar prin procesul verbal de contravenție.
Potrivit art. 37 din respectivul act normativ, pentru ca procesul-verbal de contravenție să constituie titlu executoriu, trebuie ca acesta să nu fi fost atacat în termenul prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenție, în care contravenientul poate face plângere contravențională, potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
Întrucât nu s-a făcut dovada comunicării potrivit dispozițiilor legale așa cum au fost acestea interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de fond a reținut că procesul verbal a cărui executare silită se cere nu a dobândit caracter de titlu executoriu.
Încheierea de încuviințare a executării silite, invocată de intimată, nu are relevanță în cauză, aspectele analizate anterior nefăcând obiectul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite, putând fi soluționate doar pe calea contestației la executare.
Pentru aceste motive, constatând că procesul verbal nu a dobândit caracter de titlu executoriu, instanța de fond a admis contestația la executare și a anulat actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 4102/2014 al S. P. și M..
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat, în termen legal, apel intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că, în fapt, analizând motivarea sentinței apelate, în momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat în eroare, apreciind în mod nefondat că procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat în mod legal debitorului, procesul verbal de contravenție în cauză neconstituind titlu executoriu.
Astfel, apelanta-intimată a solicitat instanței de apel, în baza probatoriului administrat în cauză, să constate faptul că emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauza au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, apelanta-intimată a învederat că în conformitate cu dovada de comunicare a procesului - verbal în cauză, acesta a fost comunicat contravenientei, în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, în data de 09.07.2011, fără a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent.
Totodată, a solicitat instanței de judecata sa aibă în vedere și dispozițiile art. 273, alin. (2) NCPC potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport pot servi doar ca început de dovada scrisa".
De asemenea, apelanta-intimată a învederat instanței de judecată faptul că somația si procesul verbal de constatare contravenției au fost comunicate la același domiciliu ca cel precizat de către contestator în contestația executare.
Prin urmare, nu se poate reține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal contravenție a fost viciată sau că debitoarei i-au fost lezate drepturile procesuale.
În continuare, apelanta-intimată a precizat că potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativă, și nu subsidiară.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care consta în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursă fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Apelanta-intimată a menționat că instituția contravenției continue are o importanță relevanta în incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravențională aplicabila în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, apelanta-intimată a arătat că, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală s-a statuat faptul că "în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracțională s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioada de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continua și se sancționează cu amendă.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, apelanta-intimată a subliniat faptul că, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, apelanta-intimată a învederat faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea că modalitate de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa și nu subsidiară.
Prin urmare, rezultă că cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, sunt alternative, fără a exista vreo ordine de preferința între ele (din interpretarea gramaticala a normei, utilizarea conjuncției "sau" conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele doua modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă).
Apelanta-intimată a opinat că, pe cale de consecința, efectele Deciziei nr. 10/2013 nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor (de la data publicării acesteia în M. Of), de către autoritățile implicate în activitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, acestea trebuind să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabile să prevadă, într-o măsura rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat, legea trebuind să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă (CEDO, Cauza Sunday Times Împotriva Regatului Unit. 1979).
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr. 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabila în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea, apelanta-intimată a solicitat instanței de judecata să constate faptul că Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenăa cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, apelanta-intimată a solicitat instanței de judecata să constate faptul că procedura de comunicare a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
În baza acestor considerente, apelanta-intimată a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Societatea Civila Profesională a Executorilor Judecătorești „P. Si M." în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, apelanta-intimată a invocat dispozițiile Art. 665, alin. (6) NCPC, Art. 466 și următoarele NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezentul apel, iar în temeiul art. 223 NCPC a solicitat judecata și în lipsă.
În dovedire, apelanta-intimată a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul de fond al cauzei. Cu cheltuieli de judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 06.11.2015, pricina fiind soluționată, în faza procesuală a apelului, în condiții de legală citare a părților litigante.
În raport de motivele de apel formulate de apelanta - intimată Administrația Finanțelor Publice Ploiești, intimatul-contestator R. G. Răzven a formulat, în temeiul art.482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală (f.17-18).
În motivarea întâmpinării, intimatul-contestator a învederat instanței că în ceea ce privește fondul cauzei, nu poate fi avuta în vedere motivarea apelantului potrivit căreia, nu poate fi aplicată legea mai favorabilă. O norma juridică acționează în timp din momentul intrării ei în vigoare și până în momentul ieșirii sale din vigoare și se bucură de prezumția de constituționalitate. Sunt și excepții de la acest principiu general, cum sunt retroactivitatea și ultra activitatea legii penale și contravenționale mai favorabile (Decizia nr.766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr.549 din 3 august 2011). Prin Decizia nr.932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr.42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a statuat că orice lege se aplica numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, care are efecte și asupra raporturilor juridice penale sau contravenționale născute anterior intrării sale în vigoare.
De asemenea, intimatul-contestator a precizat că prin Decizia nr.228 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.283 din 27 aprilie 2007, Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. Astfel, retroactivitatea legii presupune existenta unei noi reglementari care se aplică inclusiv situațiilor și raporturilor juridice născute sub imperiul legii vechi. Din perspectiva legii contravenționale mai favorabile, aceasta privește nu numai aplicarea retroactiva a reglementarii noi care scoate din sfera ilicitului contravențional o faptă, dar și aplicarea retroactivă a noilor sancțiuni contravenționale mai favorabile. Daca o lege noua nu mai incriminează o faptă considerată până atunci ca fiind contravenție sau, deși continuă să o interzică, prevede, pentru aceeași faptă, o sancțiune mai ușoară sau instituie noi moduri de executare a sancțiunilor, care sunt mai favorabile contravenientului, legii noi trebuie să i se permită să retroactiveze, tocmai pentru a se respecta principul constituțional înscris în art.15 alin.(2) din Legea fundamentala.
Astfel, intimatul-contestator a menționat că respectarea principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile incumba, pe de-o parte, celui care este chemat să aplice legea (organul care constată și aplică sancțiunea contravențională/instanța de judecată), iar, pe de altă parte, legiuitorului, care nu poate împiedica producerea efectului retroactiv al legilor contravenționale mai favorabile.
La fel trebuie interpretat și aspectul invocat în cadrul contestației la executare, referitor la Decizia nr.6 din 16.02.2015 a Înaltei Curți de Casație Și Justiție, prin care s-a admis recursul În interesul legii formulat de Avocatul Poporului, prin care s-a reținut că, procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Prin urmare, față de aspectele menționate mai sus rezulta că,intimatul-contestator a precizat că intimata nu deține un titlu executoriu valabil și legal pe care sa i-l poată opună.
Chiar dacă nu a fost atacat sau chiar dacă s-ar fi respins o eventuală contestație împotriva procesului verbal la momentul la care a fost emis, nu înseamnă că, nu se poate aplica legea mai favorabila, care a intervenit între momentul emiterii titlului executoriu și punerea lui în executare, astfel consideră că, executarea silită se face în lipsa unui titlu executoriu motiv pentru care intimatul-contestator a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare.
A precizat că, în cursul lunii iunie 2011, a fost sancționat de 5 ori, fiind emise Procesele Verbale de Constatare a Contravenției nr._/10.06.2011, nr._/10.06.2011, nr._/24.06.2011, nr._/28.06.2011 si nr._/3O.06.2011, enumerate în Chitanța . nr._ eliberată în data de 11.12.2012 de Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești, prin care a achitat amenzile.
Până în momentul de față, C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA a introdus în executare silită, la executori judecătorești distincți, 4 din cele 5 procese verbale emise în luna iunie 2011, fapt ce contravine prevederilor Articolului 8 alin. (1) din Legea nr. 144/2012, de modificare a O.G. nr.15/2002 „Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continua și se sancționează cu amenda.".
Intimatul-contestator a considerat că solicitarea C.N.A.D.N.R. SA de recuperare prin executare silită a celor 4 tarife de despăgubire în cuantum de 28 de euro, este una abuzivă, fără temei legal, fiind practic o îmbogățire fără justă cauză.
Având în vedere cele menționate mai sus, precum și celelalte susțineri din contestația la executare, intimatul-contestator a solicitat respingerea apelul declarat de C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania S.A.
La data de 09.12.2015, apelanta-intimată a formulat un răspuns la întâmpinare prin care a solicitat modificarea Sentinței Civile nr. 9504/18.08.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, ca netemeinică și nelegală, respingerea contestației la executare formulată de către contestatoare împotriva executării silite efectuată de către Societatea Civila Profesionala a Executorilor Judecătorești „P. și M." în baza titlului executoriu PVCC . nr._/10.06.2011 generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „P. și M." în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
Apelanta-intimată a solicitat ca, având în vedere aspectele ridicate de intimatul – debitor, să se constate faptul că susținerile acestuia sunt nefondate și respingerea acestora în consecința, astfel că își menține toate cererile depuse și formulate în apelul depus la termen împotriva Sentinței Civile nr. 9504/18.08.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ .
De asemenea, apelanta-intimată a precizat faptul că în conformitate cu prevederile art. 478, alin. (2) NCPC contestatorul nu se poate folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la instanța de fond.
Referitor la trimiterile contestatorului la prevederile Legii nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, apelanta-intimata a învederat faptul că în speța de față acestea nu se aplica.
Astfel, a solicitat instanței de judecata să constate faptul că dispozițiile invocate se aplică de la data intrării în vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după aceasta data.
Prin urmare, în ceea ce privește titlul executoriu contestat, apelanta-intimata a precizat faptul că dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravenționala a fost săvârșita în data de 11.12.2010, deci anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.
În ceea ce privește dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, apelanta-intimata a precizat faptul că în speța de față acestea nu se aplică.
Astfel, conform dispozițiilor sus invocate, legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. "
Prin urmare, reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță.
Aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil „daca ieșea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze".
Mai mult decât atât, în temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
In acest sens, apelanta-intimată a învederat instanței de judecată faptul că începând cu data comunicării procesului— verbal în cauză, contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatorul nu a apelat la aceasta cale procesuală, la momentul respectiv, adică în urma cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea procesului-verbal în cauză s-a efectuat conform dispozițiilor legale și prin urmare în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, atât timp cât procesul verbal de contravenție emis pe numele contestatorului nu a fost contestat neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar și în parte a masurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită, pentru valorificarea creanței prevăzuta în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
De asemenea, apelanta-intimata a precizat faptul că în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia "dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșita înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ", nu este aplicabilă în speța, întrucât Legea nr 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinieta valabila, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
În ceea ce privește aspectele legate de generarea și semnarea electronica a procesului-verbal de contravenție reținute de către instanța de fond, a solicitat instanței de apel să constate faptul că acestea sunt nefondate.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
Prin urmare, debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, debitorul nu a apelat la aceasta cale procesuală și prin urmare până la desființarea acestuia, titlul executoriu își menține puterea executorie.
În altă ordine de idei, apelanta-intimată a solicitat instanței de apel să constate faptul că în speța de față executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele reținute de către instanța de fond reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu pot fi luate în considerare intricat în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifică pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele reținute de către instanța de apel constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului - verbal de contravenție nu pot fi reținute ca motiv de admitere a contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
În acest sens, apelanta-intimată a solicitat instanței de apel să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712, alin. 2 NCPC și să respingă motivarea instanței de fond, întrucât aceasta privește aspecte legate de fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr.2/2001.
Prin urmare, cât timp procesul verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare a acestuia, deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
Prin urmare, apelanta-intimata a menționat că deține un titlu executoriu apt de executare silită, cu toate efectele sale, iar întoarcerea executării silite a fost dispusa în mod nelegal de către instanța de fond.
În baza acestor considerente, apelanta-intimată a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Societatea Civila Profesionala a Executorilor Judecătorești „P. și M." în baza titlului executoriu menționat și continuarea executorii silite.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 - 208 NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse în prezentul răspuns la întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prima instanță a soluționat contestația la executare promovată de R. G. R. cu încălcarea principiului disponibilității, verificând legalitatea actelor de executare silită desfășurate împotriva acestuia, în dosarul de executare nr.5102/2014 al S.C.P.E.J.”P. și M.”, prin prisma altor motive decât acelea invocate prin contestația inițială ori prin completarea acestei contestații depuse la dosar la data de 12.01.2015 (filele 19 – 20 dosar fond).
Practic, conform art.711 alin.2 C.pr.civ., în forma în vigoare la data promovării contestației la executare, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlu executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Tribunalul reține că, prin dispozițiile art. 31 din O.G. nr.2/2001, este reglementată calea de atac a plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, mijlocul procesual specific prin intermediul căruia contravenientul, nemulțumit de sancțiunile contravenționale principale și complementare ce i-au fost aplicate, poate invoca motive de nulitate absolută sau relativă a actului de constatare a contravenției, dar și motive de netemeinicie.
În cauza de față, apelanta-creditoare a făcut dovada comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.06.2011 la data de 09.07.2011, prin afișare la domiciliul contravenientului, conform procesului-verbal aflat la fila 10 din dosarul de fond.
Este adevărat că, prin decizia nr.10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casației și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Din întreaga motivare a acestei decizii se desprinde concluzia că de esența prevederilor art.27 din O.G. nr.2/2001, modificată și completată, este ca destinatarul (contravenientul) să i-a efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție.
Așa cum s-a arătat mai sus, intimatul-contestator nu a susținut în vreun moment procesual, în fața primei instanțe, că nu i-ar fi fost comunicat și că nu ar fi avut cunoștință despre existența procesului-verbal de contravenție în baza căruia s-a declanșat procedura de executare silită.
Mai mult decât atât, în completarea contestației pe care a depus-o la data de 12.01.2015 a arătat expres că a achitat toate cele cinci amenzi ce i-au fost aplicate pentru fapta de a circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă, plata realizându-se încă din data de 11.12.2012, potrivit chitanței aflate în copie la fila 21 din dosarul de fond, ceea ce demonstrează fără dubiu faptul că R. G. R. a cunoscut existența procesului-verbal în legătură cu care s-a declanșat procedura de executare silită
Practic, contestatorul-debitor nu și-a exercitat dreptul de a formula plângere contravențională, astfel încât respectivul proces verbal a devenit titlu executoriu, conform art.37 din O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor fără vreo altă formalitate.
Referitor la tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, tribunalul constată că stabilirea acestei sume în sarcina contravenientului are natura juridică a unei sancțiuni contravenționale complementare, ce a fost aplicată acestuia în baza art.8 alin.3 din O.G. nr.15/2002, modificată și completată, apelantă-creditoare fiind îndrituită să obțină aducerea la îndeplinire a acestei obligații ce nu a fost executată de bunăvoie de partea adversă, în baza procesului verbal de contravenție devenit titlu executoriu și care nu a fost atacat cu plângere contravențională.
Nu în ultimul rând, tribunalul subliniază faptul că nulitatea procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție are un evident caracter relativ, astfel că ar fi trebuit valorificată/invocată de partea interesată, neputând fi invocată de instanță, din oficiu, așa cum s-a întâmplat în primul ciclu procesual.
Tribunalul nu poate lua în considerare susținerile intimatului-contestator referitoare la prescripția dreptului de a obține executarea silită, întrucât cererea de executare silită a fost depusă la organul de executare la data de 23.12.2013 (fila 45 dosar fond), cu respectarea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului de a obține executarea silită a creanței stabilite prin procesul-verbal de contravenție încheiat la data de 10.06.2011, conform art.705 alin.1 și 2 C.pr.civ.
Instanța de control judiciar apreciază că sunt nefondate și criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de executare ce se circumscriu limitelor stabilite prin Ordinul nr.2561/2012 al Ministrului Justiției, dar și dispozițiilor art.669 alin.3 C.pr.civ. și art.39 din Legea nr.188/2000, fiind detaliate în cuprinsul încheierii nr.4102/28.11.2014 al executorului judecătoresc (fila 53 dosar fond). Practic, sumele de 248 lei, reprezentând taxă consultanță în legătură cu constituirea actelor execuționale, și 192,82 lei, reprezentând cheltuieli necesare desfășurării executării silite, se încadrează în categoria cheltuielilor necesare desfășurării executării silite prevăzute de art.669 alin.3 pct.7 C.pr.civ, fără a fi disproporționat de mari cu valoarea debitului și cu demersurile efectuate în vederea recuperării acestuia de către creditoare.
În ceea ce privește invocarea prevederilor art.8 alin.1 din Legea nr.144/2012, ca lege contravențională mai favorabilă, tribunalul consideră că acest text legal instituie o cauză de nulitate absolută a proceselor-verbal de contravenție încheiate ulterior, care nu poate fi incidentă celui pus în executare în prezenta cauză (care este primul prin care contestatorul a fost sancționat), mai ales că asemenea cauze de nulitate absolută nu ar putea fi valorificate decât pe calea procesuală specifică a plângerii contravenționale, iar nu în cadrul contestației la executare, așa cum statuează art.711 alin.2 C.pr.civ.
În ceea ce privește Decizia nr.6/16.02.2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, instanța de control judiciar constată că reprezintă un motiv ce nu a fost invocat la prima instanță în cadrul contestației la executare completată, astfel că nu poate fi luată în considerare în calea de atac conform art.478 alin.1 și 2 C.pr.civ.
Față de toate aceste argumente, în baza art.480 C.pr.civ. cu aplicarea art.711 alin.2 din aceleași cod și art.37 din O.G. nr.2/2001, tribunalul va admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 9504/18.08.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, pe care o va schima în tot în sensul că va respinge contestația la executare formulată de R. G. R., ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva sentinței civile nr. 9504/18.08.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-contestator R. G. R., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., ..
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Ș. O. C. P. A. A.
GREFIER,
S. L. F.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. P.A.A. /tehnored. B.G.G.
5 ex/27.01. 2016
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. B. P.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 83/2016.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 46/2016. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
