Contestaţie la executare. Decizia nr. 88/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 88/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 88
Ședința publică din data de 20.01.2016
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P. – A. A.
Grefier: S. L. F.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva sentinței civile nr. 8804/06.07.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare ., CUI RO_, J_, cu sediul în Râmnicu-Sărat, ., nr. 42-44, jud. B..
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 20 lei, conform OP nr._/22.09.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, la data de 16.11.2015, intimata-contestatoare a depus întâmpinare la dosar, iar la data de 07.12.2015, apelanta-intimată a depus răspuns la întâmpinare, după care:
Tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform disp. art. 482, art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC și, examinând actele și lucrările dosarului, luând act că apelanta-intimată și intimata-contestatoare au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, la data de 27.02.2015, contestatoarea . a formulat în contradictoriu cu intimata C. SA, contestație la executare împotriva executării silite începute în dosarul execuțional nr. 1439/2014 al B. P. A., solicitând anularea formelor de executare.
De asemenea, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei contestații.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că actele de executare i-au fost comunicate la domiciliul său și nu la sediul societății, că abrogarea tarifului de despăgubire prin Legea 144/2012 constituie o lege contravențională mai favorabilă astfel încât acesta nu mai poate fi aplicat, că termenul de prescripție al despăgubirii datorate este de 3 ani, iar întrucât au trecut peste 42 de luni de la întocmirea procesului verbal, astfel încât executarea este tardivă și lipsită de obiect.
Contestatoarea a criticat și modul de stabilire a cheltuielilor de executare și a tarifului de despăgubire, apreciind că au fost încălcate dispozițiile aplicabile.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 144/2012, Constituția României, art. 399-402 și art. 404 alin 1 NCPC.
În susținerea cererii au fost atașate, în copie: somație de executare, înștiințare, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, încheiere de încuviințare a executării silite, proces verbal de contravenție, dovada de comunicare.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii contestatoarei privind aspectele de nelegalitate și netemeinicie a titlului executoriu, respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată și menținerea tuturor actelor și formelor de executare, ca legale și temeinice.
De asemenea, a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că in speța de față executarea silita s-a efectuat in baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și, prin urmare, motivele invocate de către contestatoare in contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate in considerare, întrucât in legătura cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui, și anume plângerea contravențională
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat ca autovehiculul aparținând contestatoarei circula pe drumurile naționale fără sa dețină rovinieta valabila, fiind emis procesul verbal de contravenție în cauză.
Intimata a mai arătat că emiterea si comunicarea proceselor-verbale de contravenție în cauza au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG 2/2001.
A mai arătat intimata că de la data comunicării proceselor-verbale de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatoarea nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilita în titlurile executorii, astfel încât s-a trecut la executarea silită a acesteia.
Intimata a învederat și că potrivit art. 37 din OG 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum și hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate, iar instanța de executare a încuviințat executarea silita a titlurilor executorii, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
A mai apreciat intimata că, atât timp cât procesul verbal de contravenție emis pe numele debitoarei nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar și în parte a masurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii 144/2012, deține un titlu executoriu apt de executare silită, pentru valorificarea creanței prevăzuta în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
Intimata a precizat și că dispozițiile prevăzute de Legea 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravenționala a fost săvârșita anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare, iar în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii 144/2012, care nu a fost contestat în instanță.
Cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită, intimata a precizat că debitoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, respectiv începând cu data de 18.07.2011, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG 2/2001, dar aceasta nu a formulat plângerea contravenționala în termenul legal de 15 zile și prin urmare, după expirarea termenului de 15 zile precizat mai sus, a început să curgă termenul de 3 ani de executare a creanței.
Or, executarea silită a fost demarată în data de 16.06.2014, odată cu înregistrarea cererii de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc P. A., data când a fost deschis dosarul de executare nr. 1439/2014.
Intimata a susținut și că, în ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de debitoare, acestea se încadrează în limitele legale admise de OMJ nr. 2561/2012.
În drept, intimata a invocat disp. art. 205-208 NCPC.
În combaterea acțiunii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 11.05.2015, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că semnătura de pe scrisoarea recomandata aflată la dosarul de executare nu îi aparține. Totodată, contestatoarea a reiterat susținerile din cuprinsul cererii introductive.
La data de 16.06.2015, ca urmare a solicitării din oficiu a instanței, a fost anexată copia dosarului de executare nr. 1439/2014 al B. P. A..
La termenul din data de 22.06.2015, instanța a luat act de renunțarea contestatoarei la judecarea petitului privind suspendarea executării silite și a calificat excepția inadmisibilității cererii în ceea ce privește apărările privind legalitatea și temeinicia titlului executoriu, invocată de intimată, ca fiind apărare de fond.
În cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr.8804/06.07.2015 Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare, a dispus anularea executării silite efectuate în dosarul nr. 1439/2014 al B. P. A. și a dispus comunicarea unui exemplar al prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, către B. P. A..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în data de 04.07.2011 a fost emis de către intimată procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._, prin care se reținea săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, faptă pentru care contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei și a fost obligată la plata către intimată a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de euro. (fila 14)
Potrivit susținerilor intimatei, comunicarea procesului-verbal s-a făcut în data de 18.07.2011, conform confirmării de primire atașată la dosar. (fila 32)
Pentru suma de 28 de euro, reprezentând contravaloare tarif de despăgubire, intimata a solicitat executarea silită a contestatoarei, încuviințată de Judecătoria Ploiești în data de 09.07.2014 prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/281/2014. (fila 12)
În drept, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 în vigoare la data întocmirii procesului-verbal (04.07.2011), „Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4”.
Conform art. II din Lg. nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
P. lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Printre criteriile de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale se regăsesc: modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Pentru a constata faptul că o lege conține dispoziții contravenționale mai favorabile nu trebuie neapărat ca aceasta să prevadă dezincriminarea faptei, ci este suficient ca prin ea consecințele săvârșirii unei contravenții să fie mai ușoare.
În cauză, obligarea la plata tarifului de despăgubire, deși nu era o sancțiune principală ori complementară, reprezenta o consecință a săvârșirii contravenției, astfel că eliminarea acestei consecințe constituie o lege contravențională mai favorabilă în sensul art. 15 alin. 2 din Constituția României.
În acest sens sunt și considerentele Deciziei CCR nr. 505/05.12.2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea 144/2012, în conformitate cu care: „Examinând dispozițiile legale supuse controlului, din perspectiva criticii autorului, potrivit căreia se încalcă principiul neretroactivității legii, Curtea constată că acestea au caracter retroactiv, întrucât reglementează pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Însă, prin abrogarea normelor legale referitoare la tariful de despăgubire, dispozițiile criticate reprezintă o prevedere legală contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție”.
De asemenea, prin Decizia CCR nr. 112/06.03.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea 144/2012 s-a reținut: „prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, Curtea a reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.”
În concluzie, dacă între momentul constatării contravenției și cel al aplicării sancțiunii apare o lege contravențională mai favorabilă, sancțiunea și celelalte consecințe ale săvârșirii contravenției vor trebui aplicate în conformitate cu legea nouă, astfel că ele nu se mai aplică, chiar dacă la momentul săvârșirii și al constatării contravenției erau prevăzute de lege. În schimb, dacă legea mai favorabilă apare după momentul aplicării sancțiunii ori celorlalte consecințe ale săvârșirii faptei, până la data executării integrale a acestora, sancțiunea sau consecințele care nu mai sunt prevăzute de noua lege nu se vor mai executa.
Cu alte cuvinte, sancțiunea nemaifiind prevăzută de noua lege, aceasta nu mai poată fi pusă în executare, întrucât a devenit lipsită de temei legal, iar dacă executarea silită a fost demarată după apariția legii contravenționale mai favorabile, soluția ce trebuie pronunțată este anularea executării.
În lumina celor arătate, este evident că invocarea legii contravenționale mai favorabile apărute după momentul sancționării contravenționale nu reprezintă nicidecum o critică adusă fondului dreptului cuprins în titlul executoriu, ci doar executării acestuia, nefiind încălcate disp. art. 712 alin. 2 NCPC.
Astfel, nu se susține că aplicarea tarifului de despăgubire a fost nelegală, ci doar că executarea sa după momentul abrogării este ilegală, întrucât odată cu apariția legii noi acesta a fost lipsit de temei legal și prin urmare nu mai trebuia executat.
Față de aceste argumente arătate anterior, instanța de fond a apreciat că prezenta contestație la executare este întemeiată, întrucât de la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție . nr._/04.07.2011 (prin care contestatoarea a fost obligată la achitarea tarifului de despăgubire) și până la cel al executării integrale a obligației, respectivul tarif a fost înlăturat printr-o lege contravențională mai favorabilă. P. urmare, procesul-verbal de constatare a contravenției nu constituie titlu executoriu cu privire la tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro care se execută în dosarul de executare nr. 1149/2014 al B. P. A..
Pe de altă parte, și argumentul contestatoarei privind procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție este întemeiat.
Astfel, comunicarea adresată unei persoane juridice nu poate fi considerată valabilă, decât dacă s-a realizat către reprezentantul legal sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței, iar din mențiunile de pe confirmarea de primire aflată la dosar nu se poate stabili dacă o persoană autorizată din cadrul societății a primit adresa intimatei.
În speță, la rubrica „confirm primirea” apare o semnătură indescifrabilă, fără a se face mențiunea calității primitorului și nefiind aplicată ștampila societății în cauză. fila 32)
Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că înscrisul depus de intimată la dosar ca fiind dovada comunicării procesului verbal de contravenție, nu este apt să îndeplinească această funcție.
Potrivit art. 31 alin 1 din OG 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
De asemenea, potrivit art. 37, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
Nefiind legal comunicat, procesul verbal nu a dobândit calitatea de titlu executoriu, astfel încât, în speță, s-a pus în executare un înscris care nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, impunându-se anularea executării silite și a încheierii de încuviințare a executării silite.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis contestația la executare, a dispus anularea executării silite efectuate în dosarul nr. 1439/2014 al B. P. A..
Totodată, în temeiul disp. art. 719 alin 4 NCPC, instanța de fond a dispus comunicarea unui exemplar al prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, către executorul judecătoresc P. A..
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania (C.) SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că, în fapt analizând motivarea sentinței apelate, în momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat în eroare, reținând în mod nefondat ca în cauza sunt aplicabile dispozițiile mai favorabile conținute de art. I si II din Legea nr. 144/2012.
Astfel, emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauza au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
La momentul săvârșirii contravenției, respectiv în anul 2011, art. 8 alin 3 din O.G. nr. 15/2002 prevedea faptul că „Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabila, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4".
Ulterior, prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, alin 3 al art. 8 din O.G. 15/2002 a fost abrogat.
Astfel, apelanta-intimată a solicitat instanței de judecată să constate faptul că dispozițiile astfel modificate se aplică de la data intrării în vigoare a Legii 144/2012, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după aceasta data.
P. urmare, în ceea ce privește titlul executoriu contestat, apelanta-intimata a precizat faptul că dispozițiile prevăzute de Legea 144/2012 nu au aplicabilitate, intricat fapta contravențională a fost săvârșită în datele de 05.01.2011, deci anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii 144/2012, legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 (....) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. "
P. urmare, reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
Astfel norma instituită de art. II din Legea 144/2012 având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat in instanța.
Aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil „daca legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul sa o interpreteze".
Mai mult decât atât, în temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
In acest sens, apelanta-intimată a învederat instanței de judecata faptul că începând cu data comunicarea procesului-verbal în cauză, respectiv 18.07.2011, contestatoarea a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia în conformitate cu dispozițiile OG 2/2001.
Or, contestatoarea nu a apelat la aceasta cale procesuala, la momentul respectiv, adică în urma cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea procesului-verbal în cauza s-a efectuat conform dispozițiilor legale, și prin urmare în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea 144/2012.
P. urmare, apelanta-intimată a precizat că atât timp cat procesul verbal de contravenție emis pe numele contestatorului nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii 144/2012, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silita, pentru valorificarea creanței prevăzuta în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
De asemenea, apelanta-intimată a precizat faptul că în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii 144/2012 care nu a fost contestat în instanță.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia „dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșita înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”, nu este aplicabila în speță, întrucât Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinieta valabila, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire.
In baza acestor considerente, apelanta-intimată a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței apelate, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. P. A. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, apelanta-intimată a invocat dispozițiile art. 650, alin. (3) NCPC, art. 466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse în prezentul apel.
In temeiul art. 223 NCPC a solicitat judecata și în lipsă.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul de fond al cauzei.
Apelul a fost înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova la data de 27.10.2015 sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
În raport de motivele de apel, contestatoarea . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
În motivare, contestatoarea a învederat instanței că la data de 04.07.2011 prin procesul verbal ., NR._, întocmit de agent constatator R. G. R., . a fost amendată cu 250 lei, pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (l) din OG 15/2002 și prin care s-a impus societății plata contravalorii tarifului de despăgubire, în valoare de 28 curo, curs BNR.
Contestatoarea a mai susținut că despre acest proces verbal a aflat pentru prima data in data de 08.12.2011, dorind sa plătească datoriile către bugetul de stat, i s-a comunicat de către angajații ANAF ca au instituită și o amendă, atunci au și achitat suma de 250 lei, nu li s-a comunicat despre cei 28 de euro (și au aflat ulterior că acest tarif de despăgubire nu se transmite și nu se achita la ANAF).
Procesul verbal fiind considerat, în mod eronat, titlu executoriu, a fost format la biroul sus-menționat dosarul de executare nr. 1439/2014, dosar despre care au aflat în data de 24.02.2015, după ce au găsit plicul cu toate actele trimise de biroul executorului în curtea casei unde locuiesc, și nu la sediul societății (fără a semna ori a lua la cunoștința nimeni de primirea acestuia).
Executorul judecătoresc le-a trimis, după 8 luni de la întocmirea primei încheieri de admitere a cererii creditoarei (din data de 19.06.2014), întregul dosar de executare alcătuit din adrese, încheierea de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Ploiești la data de 09.07.2014, înștiințare, somație și încheierea nr. 1439/11.02.2015 prin care se cere să achite suma de 28 de euro reprezentând tariful de despăgubire neachitat către C. SA și suma de 457,12 lei cheltuieli de executare, folosind termenul de „recomunicare”, deși o alta comunicare nu a existat.
Totodată, s-a precizat că împreună cu întregul dosar de executare a fost trimisă și o copie a procesului verbal ., nr._, astfel că în data de 24.02.2015 a văzut pentru prima data procesul verbal. De asemenea, a subliniat faptul că în dosarul de executare apare și o recomandată semnată, semnătura care nu le aparține.
În continuare, intimata-contestatoare a menționat că în data de 26.02.2015 B. P. A., le-a transmis o adresa prin care le-a comunicat că suma la care se ridică cheltuielile de executare este de 78,22 Iei si nu 457,12 lei, cum le stabilise inițial, ceea ce înțeleg este că suma inițiala era un ipotetica și nu stabilită pe considerente reale si legale, însa și de aceasta data suma depășește valoare de 10 % din valoarea creanței.
Toate aceste abuzuri, privind falsa semnătura ori necomunicarea în termen, termenul de „recomunicare” folosit de executor, recalcularea după ce au introdus o acțiune în justiție le-au întărit convingerea că trebuie sa meargă mai departe cu procesul aflat deja pe rol, C. având „monopol” în economia româneasca nu poate din punctul său de vedere să ceara mai mult decât este legal la un moment dat ca si creanțe.
Contestatoarei i-a fost creat un prejudiciu prin nerespectarea legala a comunicării procesului-verbal, din vina C. ori a factorului postal, prin faptul că în 24 ore puteau plăți jumătate din cuantumul amenzii și tariful de despăgubire, acum deja au plătit amenda integral, recomandate către Judecătoria Ploiești, taxe de timbre, etc., totalul acestor sume depășind valoarea a 1/2 amenda și tarif despăgubire.
Un executor, din punct de vedere deontologic, tot din punctul său de vedere nu se poate „juca” cu termenul de comunicare-recomunicare după bunul plac, și nici nu poate introduce ca și cheltuieli sume fictive, fabuloase, probabil în ideea că dacă sunt acceptate sunt bune de încasat.
Mai mult decât atât, pe parcursul procesului pe fond, din dorința de a termina cu timpul pierdut și bani aruncați pe adrese, au încercat să obțină o înțelegere cu biroul de executare, care le-a răspuns pe e-mail că suma datorata lor mai creste de la 78,22 lei la 90,62 lei, diferența de 12,40 lei datorându-se faptului că pur si simplu le-a răspuns printr-un e-mail.
Contestatoarea a mai precizat că prin apelul formulat se solicită modificarea Sentinței Civile 8804/ 06.07.2015, considerând-o netemeinica si nelegala, susținând că instanța de fond a reținut în mod nefondat că în cauza sunt aplicabile dispozițiile art. I si II din Legea nr. 144/2012 si cele ale Deciziei nr. 228/2007, însa instanța de fond a subliniat faptul că obligarea la plata tarifului de despăgubire reprezintă o consecința a săvârșirii contravenției, astfel eliminarea acestei consecințe este reglementata de Constituția României prin art. 15 alin.2, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Contestatoarea a solicitat ca instanța să ia în considerare faptul ca art. II din Legea 144/2012 este incompatibil cu art. l din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, prin care este evidențiat faptul că criteriul contestării sau necontestării procesului-verbal într-o anumita perioadă introduce un tratament diferit, discriminatoriu, fără a fi justificata de motive obiective.
De asemenea, în cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
S-a mai arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că procedura de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției a fost viciată, prin faptul că, pentru a fi valabilă comunicarea către o persoana juridică, trebuie să fie realizată de către reprezentantul legal ori persoana însărcinata cu primirea corespondentei, iar la rubrica „confirm primirea” apare o semnătura indescifrabila, fără a se face mențiuni legate de nume, calitatea primitorului, stampila societății.
Faptul că procesul verbal le-a fost în realitate comunicat pentru prima data odată cu dosarul de executare, adică la data de 24.02.2015, și că a apărut însoțit de o confirmare de primire pe care apare o semnătura pe care nu o cunoaște, o face să aprecieze că procedura de comunicare a procesului-verbal a fost viciată, ca le-au fost lezate drepturi procesuale, și mai grav o obliga la plata unor sume (de executare) în plus față de cele ce erau prezente în procesul-verbal, cei 250 lei plătiți de contestatoare ar fi însemnat 125 lei de plată în 48 ore și în concluzie ar fi fost mai mult decât suficienți pentru plata celor 28 de euro despăgubire.
Contestatoarea a subliniat faptul că nu a semnat nicio confirmare de primire, în legătura cu procesul-verbal, dosarul de executare ori cu prezentul dosar, și dacă acestea exista a solicitat să se ia în discuție că aceste semnături care nu le aparțin.
Posibilitate să demonstreze, în mod legal, că pe confirmarea de primire nu este o semnătură valabilă era la acel moment să ceară o expertiză a acesteia, determinând angajarea unui număr prea mare de persoane (de la factorul poștal din acea perioada până la angajații . de la acel moment) și pentru a demonstra aceasta, în acest moment este posibil a fi determinate doar pe baza de înscrisuri prin compararea semnăturilor de pe toate confirmărilor de primire existente legate de întregul dosar din momentul trimiterii dosarului de executare până în prezent.
Din punct de vederea al dosarului de executare, contestatoare a precizat că, deși instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlului executoriu în data de 09.07.2014, în Camera de consiliu, fără citarea părților, necunoscând faptul că titlul executoriu nu este valabil, în sensul că nu avea cum să cunoască că procedura comunicării lui a fost viciata, primind o copie de pe aceeași confirmare de primire nesemnata de contestatoare.
Daca executorul judecătoresc, ca și C. ar fi încercat sa contacteze administratorii societății ori să comunice acesteia despre cei 28 euro contravaloare tarif despăgubire neachitați, anterior formulării oricărei cereri către instanța, s-ar fi cunoscut reala situație, și cu siguranță s-ar fi rezolvat înainte de constituirea unui dosar de executare.
De asemenea, la aceea data (09.07.2014) nu era intrata în vigoare Decizia 6/16.02.2015 a ICCJ, prin care sunt stabilite ca nule toate procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor transmise pe suport hârtie în lipsa semnăturii olografe.
Concluzionând, intimata-contestatoare a menționat că este de necontestat că un vehicul al ., cu numărul de înmatriculare_, a circulat în data de 05.01.2011 fără să dețină rovinieta, situație ce li se poate imputa ca excepție (se poate vedea în baza de date a C. că . deține roviniete pentru orice alt vehicul, chiar și pentru acesta însa a fost omisă verificarea valabilității rovienetei pentru o perioada scurtă, posibil o zi), nu se poate contesta nici faptul că procesul verbal a fost emis exact cu o zi înainte de împlinirea celor 6 luni reglementate prin lege.
Însa comunicarea procesului-verbal este de contestat, semnătura care apare pe confirmarea de primire nu o recunosc și nu aparține nici unei persoane care la acea data se putea afla la adresa societății.
De asemeni cheltuielile de executare stabilite de biroul executorului judecătoresc depășesc, chiar și în ultima adresa 10 % din valoarea creanței, și nu există la baza calculării lor dispoziții legale.
Intimata-contestatoare a apreciat că art. 8 alin. (3) din OG 5/2002, care a stat la baza aplicării sancțiunii complementare privind plata tarifului de despăgubire, a fost abrogat de pct. 2 al art. I din Legea 144/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 509/24.07.2012.
Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - s-a instituit o norma legala mai favorabila, intervenita în domeniul contravențional, conform prevederilor art. 15 alin (2) din Constituția României, astfel că intervine aplicarea legii contravenționale mai favorabile în conformitate cu art. 12 alin 2 din OG nr 2/2001 și art. 15 alin 2 Constituția României. De asemenea, prin Decizia nr. 228/2007 Curtea Constituționala a stabilit faptul că legea mai favorabila se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii.
P. urmare, așa cum a statuat și Curtea Constituționala, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșita înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Aceste prevederi au ca obiect dezincriminarea cu titlu general a faptelor săvârșite și produc efecte pentru viitor începând cu momentul intrării în vigoare a actului normativ nou și, prin urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior încetează de la data apariției noului act normativ.
Astfel, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai executa.
Pentru aceste motive, intimata-contestatoare a solicitat respingerea apelului formulat de intimată și menținerea sentinței civile nr. 8804 / 06.07.2015.
La data de 07.12.2015, apelanta a formulat un răspuns la întâmpinarea contestatoarei prin care a solicitat respingerea tuturor apărătorilor contestatorului ca nefondate, admiterea apelului formulat, modificarea sentinței civile nr. 8804/06.07.2015 pronunțata de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, ca netemeinică și nelegală, respingerea contestației la executare formulata de către contestator împotriva executării silite efectuata de către B. P. A. în baza titlului executoriu PVCC . nr._/04.07.2011, generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii 455/2001 și ale HG 1259/2001, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc P. A. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În fapt, se reține că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/04.07.2011 contestatoarea . a fost sancționată cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a circulat pe drumul public fără a deține rovinietă valabilă, stabilindu-se în sarcina sa si obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de 28 euro.
Acest proces-verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 18.07.2011 (fila 15 dosar fond).
Legat de acest aspect, tribunalul urmează a înlătura susținerile societății debitoarei, în sensul că acest proces verbal nu i-a fost comunicat în mod legal. Astfel, respectivul proces-verbal a fost comunicat de către un funcționar din cadrul serviciului poștal însărcinat cu predarea corespondenței, iar confirmarea de primire conține o semnătură din partea unui delegat din partea societății debitoare, aspect arătat de funcționarul poștal pe confirmarea de primire.
P. urmare, tribunalul constată că prin această confirmare de primire se face dovada faptului că procesul verbal de contravenție a fost comunicat societății la data respectivă (18.07.2011), atâta timp cât contravenienta nu a făcut nicio dovadă că până în prezent a înțeles să se înscrie în fals împotriva modului în care a fost completată, respectiv semnată, acea confirmare de primire.
Pe de altă parte, deși societatea debitoare a mai susținut că la data de 08.12.2011 a plătit la ANAF amenda contravențională stabilită prin același proces-verbal de contravenție, se naște prezumția rezonabilă că și la acea dată societatea debitoare avea cunoștință de conținutul procesului-verbal, sub toate aspectele sale, căci în lipsa unor asemenea informații apare greu de înțeles ușurința cu care debitoare a acceptat să plătească o amendă stabilită printr-un proces-verbal de contravenție de care nu avea cunoștință.
De asemenea, se mai reține că, potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.
A.. 37 din același act normativ stabilește că procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În cauza de față, petentul nu a afirmat și nici nu depus la dosar dovezi din care să rezulte faptul că împotriva respectivului proces-verbal de contravenție, . 11 nr._/05.07.2011 ar fi formulat plângere contravențională, fie după data de 18.07.2011, fie după data de 08.12.2011 și chiar și după data de 24.02.2015, când debitoarea pretinde că a luat cunoștință, pentru prima dată, de acest proces-verbal de contravenție, urmând ca, eventual, în cadrul respectivei plângeri contravenționale, să se fi analizat dacă debitoarea ar mai fi fost în termen să le formuleze.
Conform art. 712 alin. 2 NCPC, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt și de drept cu privire la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu exeutoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
P. urmare, din această perspectivă, constându-se că titlul executoriu nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, ci de un alt înscris (proces-verbal de contravenție), se putea solicita desființarea, pentru motive de nulitate, fie ele de fond ori de formă, doar pe cale separată, respectiv pe calea unei plângeri contravenționale, formulate la instanța competentă.
În lipsa unei asemenea plângeri contravenționale, întemeiate pe dispozițiile art. 37 din OG 2/2001, acest două proces-verbal de contravenție constituie titlu executoriu împotriva persoanei sancționate contravențional.
Astfel, în mod corect intimata-creditoare C. SA s-a adresat la data de 12.06.2014 către B. P. A. solicitând executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/04.07.2011, în vederea recuperării creanței în sumă de 28 euro, echivalent în lei data plății efective, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire stabilit în baza art. 8 alin. 3 din OG 15/2002.
În ceea ce privește aplicabilitatea principiului legii contravenționale mai favorabile în cauza de față, tribunalul constată că, potrivit art. II din Legea 144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 (…), aplicate și contestate în instanțăpână la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Cu alte cuvinte, legea a stabilit sfera de aplicare a dispozițiilor respective doar în ceea ce privește tarifele de despăgubire stabilite prin procese-verbale de contravenție contestate în instanță, însă în cauza de față, așa cum s-a arătat mai sus, nu s-a formulat plângere contravențională împotriva respectivelor procese-verbale de contravenție.
P. urmare, tribunalul constată că în mod greșit prima instanță a apreciat că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/04.07.2011 nu ar constitui titlu executoriu.
De asemenea, examinând actele de executare efectuate de executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 1439/2014 al B. P. A., se observă că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind afectate de vreun motiv de nulitate.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 NCPC, tribunalul va admite apelul declarat de intimata-creditoare C. SA împotriva sentinței civile nr. 8804/06.07.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, și va schimba în tot sentința atacată, în sensul ca va respinge contestația la executare, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva sentinței civile nr. 8804/06.07.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare ., CUI RO_, J_, cu sediul în Râmnicu-Sărat, ., nr. 42-44, jud. B..
Schimbă în tot sentința, în sensul că respinge în tot contestația la executare, ca fiind neîntemeiată.
Ia act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător,
Ș. O.-C. P.-A. A.
Grefier,
S. L.-F.
Red. O.C.Ș. /tehnored. B.G.G.
4 ex./02.02.16
d. f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j. f. F. R. N.
Operator de data cu caracter personal 5595
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 72/2016.... | Validare poprire. Decizia nr. 236/2016. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
