Contestaţie la executare. Decizia nr. 995/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 995/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-06-2012 în dosarul nr. 995/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 995
Ședința publică din data de 29 Iunie 2012
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTORI - C. M.
- ȘALAR F. L.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta -contestatoare M. D., domiciliată în Câmpina, ., ., . și cu domiciliul ales la C.. Av. C. R., cu sediul în Ploiești, ., ., jud. Prahova și de recurenta - intimată . I., cu sediul în București, ., ., sector 1 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S. P. și Asociații, cu sediul în București, . A, .,sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1298/06.04.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 iunie 2012, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună la dosar note scrise, a amânat pronunțarea la data de 29 iunie 2012 când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată cu nr._ /15.12.2010 la Judecătoria Câmpina, contestatoarea M. D. a chemat în judecată pe intimata S.C. R. L. R. I. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea somației nr. 242/29.11.2010 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc F. M..
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că a încheiat cu intimata contractul de leasing nr._/21.12.2007 constând în achiziționarea unui autovehicul marca Dacia L. Ambition în valoare de 11.463,18 euro, însă la data de 19.05.2009 a fost înștiințată de intimată că a reziliat unilateral contractul de leasing, punându-i-se în vedere să predea autovehiculul, predare care a avut loc la 04.08.2009, dată la care avea de achitat suma de 2.911 lei, procedându-se în mod nelegal la executarea sa silită.
La data de 10.01.201 intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației, deoarece utilizatorul nu și-a executat corespunzător obligațiile asumate, conform clauzelor contractuale, și în baza pactului comisoriu de gradul IV inserat în art. 16 pct. 1 lit. i, s-a procedat la rezilierea de drept a contractului, din cauza culpei utilizatorului care nu și-a achitat ratele facturate de ea.
La data de 15.03.2011 contestatoarea și-a precizat contestația, solicitând anularea somației emisă la data de 29.11.2010, a încheierii din data de 03.11.2010 a Judecătoriei Câmpina, prin care s-a dispus încuviințarea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 242/2010al B. F. M., suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației și întoarcerea executării.
La termenul de judecată din data de 03.05.2011 s-a luat act de cererea contestatoarei în sensul că nu mai stăruie în judecarea acestei cereri.
După administrarea probelor cu acte, expertiză contabilă, prin sentința civilă nr. 1298/06.04.2012 a Judecătoriei Câmpina, a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata, a fost anulată somația nr. 242/29.11.2010 emisă în dosarul de executare nr. 242/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc F. M., fiind respinse ca neîntemeiate cererile privind anularea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor executare încheiat la 29.11.2010, a încheierii din data de 03.11.2010, întoarcerea executării.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestatoare, fiind obligată contestatoarea să plătească intimatei suma de 837 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza actelor existente la dosar, intimata a procedat la executarea silită a contestatoarei conform contractului de leasing financiar nr._/21.12.2007 în vederea achitării sumelor de 6.799,60 euro, 7.211,81 lei reprezentând facturi emise și neachitate, penalități, capital rămas nerambursat, dobândă contractuală, cheltuieli recuperare și executare, plus 2.970,37 lei reprezentând rest onorariu executor, ocazie cu care au fost întocmite acte de executare contând în încheierea de încuviințare din 03.11.2010, somația nr.242/29.11.2010, acte întocmite legal în condițiile în care contestatoarea nu și-a achitat ratele de leasing, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor executare încheiat la 29.11.2010 fiind emis legal cu respectarea prevederilor art. 3717 C. pr. civ., însă în urma analizării raportului de expertiză contabilă, a situațiilor depuse la dosar, se impune refacerea calculelor prin raportare la titlul executoriu, în mod transparent pentru a se putea verifica și de debitoare, și în funcție de acestea a se emite o nouă somație, în cazul în care contestatoarea refuză achitarea sumelor, existând neconcordanțe cu privire la modul de calcul al acestora, caz în care în baza art. 399 alin. 2 Cod proc. civ. a fost admisă în parte contestația formulată și s-a dispus numai anularea somației nr. 242/29.11.2010, nefiind posibilă întoarcerea executării în baza disp. art. 4041 C. pr. civ., datorită nedesființării titlului executoriu, a executării silite.
S-a menționat că în contractul de leasing financiar nr._/21.12.2007 obiectul acestuia a fost clar identificat, indicându-se condițiile financiare, respectiv prețul autovehiculului cu taxe fără TVA, taxa de administrare, prima de asigurare, avansul plătit la semnarea contractului, rata de leasing, numărul ratelor de leasing, valoarea reziduală și valoarea totală, modalitățile, termenele de plată, nefiind un contract abuziv, fiind semnat de contestatoare în deplină cunoștință de cauză, iar debitoarea nu a formulat nicio cerere în vederea anulării acestuia, motiv pentru care au fost respinse ca neîntemeiate cererile contestatoarei privind anularea încheierii pronunțată de Judecătoria Câmpina la data de 03.11.2010, anularea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor executare încheiat la 29.11.2010 deoarece acest act de executare nu are nicio legătură cu sumele datorate de contestatoare în temeiul contractului de leasing mai ales că debitoarea nu a achitat nicio sumă de bani intimatei datorată.
În baza art. 274 cod proc. civilă a fost obligată contestatoarea să plătească intimatei suma de 837 lei cheltuieli de judecată reprezentând o parte din onorariul de avocat în cuantum total de 1116 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației precizate, compensarea cheltuielilor de judecată, motivându-se că nu au fost cercetate împrejurările privind caracterul incert al creanței, fiind ignorate concluziile expertizei contabile, soluția bazându-se pe argumente străine de natura cauzei, încălcându-se principiul disponibilității prin îndrumarea executorului constând în emiterea unei alte somații fără analizarea temeiniciei contestației și că nu a fost soluționat fondul cauzei, fiindu-i vătămate drepturile, constând în încălcarea dreptului la apărare, devenind incidente disp.art.105 alin.2 c.pr.civ.
În continuare, contestatoarea a arătat că în cuprinsul considerentelor există aspecte contradictorii, fiind incoerente, cu privire la cuantumul sumei datorate variind între 6799,60 EURO și 5649,59 EURO în timp ce există sume contradictorii obținute în urma valorificării mașinii și că deși s-a reținut caracterul incert al sumelor datorate de debitoare au fost ignorate concluziile expertizei contabile, privind existența unui debit de 2761,76 lei, mai ales că hotărârea a fost lipsită de un fundament juridic, nefiind motivată în drept, considerentele reprezentând o înșiruire necontrolată a unor calcule matematice, redarea fragmentată a concluziilor expertizei, nefiind respectate disp.art.261 pct.5 c.pr.civ privind motivarea în fapt, în drept a unei hotărâri și că neindicarea considerentelor de fapt, de drept, ce au stat la baza pronunțării unei hotărâri echivalează cu necercetarea fondului devenind incidente disp.art.312 alin.5 c.pr.civ.
De asemenea, contestatoarea a precizat că eronat s-a reținut că ar fi renunțat la data de 03.05.2011 la capătul de cerere referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației, fără să se țină seama de formularea unei cereri de suspendare provizorii a executării silite în cadrul căreia a fost achitată o cauțiune de 10% din cuantumul creanței, adică 3550 lei, solicitând în prezenta cauză aplicarea deducerii acesteia din cauțiunea stabilită de către instanță și că în urma admiterii contestației se impunea anularea procesului verbal de cheltuieli de executare din 29.11.2010, atât timp cât acesta nu are nicio legătură cu sumele datorate de contestatoare în temeiul contractului de leasing, aspecte reținute în considerentele sentinței.
Totodată, contestatoarea a precizat că au fost încălcate dispozițiile Ordinului MJ nr.2550/2006, a Hotărârii UNEJR nr.2/2007, OG nr.144/2007, atât timp cât cuantumul cheltuielilor de executare se stabilește de către executor prin raportare la cuantumul sumei ce face obiectul executării silite, onorariu care se calculează în raport de anumite limite maxime și că onorariul de 3984,7 lei stabilit depășește cuantumul maxim legal, fiind calculat în raport de sumele indicate de creditoare, creanța neavând un caracter cert.
Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii expertizei contabile, motivându-se că sentința a fost nemotivată, fiind respinse eronat obiecțiunile la expertiza contabilă fără nicio argumentație cu încălcarea dispozițiilor procedurale și că eronat au fost însușite concluziile expertizei privind nerespectarea dispozițiilor legii nr.82/1991 în ceea ce privește documentele contabile, fără indicarea textelor legale, analizarea naturii juridice a acestor documente, mai ales că eronat s+a considerat că scadențarul anexă la contract nu intră sub incidența aceste legi, nefiind un document contabil, neavând valoarea unei fracturi, fără să se țină seama că acesta a vizat calcularea daunelor interese solicitate contestatoarei în baza contractului și nu în raport de facturile emise neachitate.
În continuare, intimata a arătat că penalitățile au fost calculate în raport de facturile aferente, ratelor scadente, neachitate la data rezilierii și nicidecum față de un număr de 48 de facturi, facturile aferente ratelor 1-10, nefăcând obiectul executării silite,și că se impunea refacerea calculelor în condițiile în care s-a reținut necesitatea acestora, ținându-se seama de obiectul contestației ce a vizat o contestație la titlu, mai ales că instanța avea obligația să se pronunțe pe fiecare categorie de sume solicitate, contestate, având loc nesoluționarea fondului în condițiile în care s-a considerat necesitatea refacerii calculelor.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ /10.05.2012.
Tribunalul examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În baza contractului de leasing financiar nr._/21.12.2007, notificării nr.5898/19.05.2009, adresei din data de 17.06.2009, proceselor verbale din 04.08.2009, contestatoarea a achiziționat în regim de leasing autovehiculul Dacia L. în schimbul sumei de_,18 EURO, sumă ce urma să fie achitată în rate lunare la care se adaugă valori reziduale etc, însă la un moment dat contestatoarea nu a mai achitat ratele datorate începând cu luna mai 2009, motiv pentru care la data de 04.08.2009 a predat intimatei autoturismul.
Conform cererii din data de 01.10.2010, somației nr.242/29.11.2010, procesului verbal de cheltuieli de executare din 29.11.2010, facturilor situațiilor detaliate depuse la dosar, încheierii din 03.11.2010, înștiințărilor anexate acestora, intimata a solicitat executarea silită a contestatoarei în baza contractului sus menționat în vederea încasării sumelor de 5197,51 lei, 6799,60 EURO, plătibili în lei la cursul BNR în ziua plății, reprezentând debit datorat, penalității, daune interese, plus cheltuieli de executare de 3984,67 lei, din care 3970,37 lei onorariu executor, cerere admisă la data de 03.11.2010, fiind somată contestatoarea să-și execute obligația, în caz contrar, urmând să se procedeze la executarea sa silită mobiliară și imobiliară.
Potrivit raportului de expertiză contabilă G. G., contestatoarea datorează intimatei suma de 2404,81 lei reprezentând c/val facturi neachitate, penalizări, sumele solicitate de către intimată de 6799,60 EURO, 5197,51 lei nefiind identificate, datorită faptului că actele prezentate de către intimată, inclusiv scadențarul anexă nr.1 la contract nu îndeplinesc calitatea de documente justificative în baza Legii nr.82/1991, sumele înscrise în diferite documente nu corespund cu sumele înscrise în altele, nefiind anexate în totalitate toate cele 48 facturi invocate de către intimată, în timp ce factura emisă de societatea care a recuperat autoturismul, nu cuprinde elementul valorica, denumirea unității monetare.
Disp.art.399 c.pr.civ. stipulează că orice persoană interesată sau vătămată prin executare poate formula contestație la executare împotriva fie a executării silite, a oricărui act de executare, fie în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea, aplicarea titlului executoriu, astfel încât nerespectarea dispozițiilor privind executarea silită atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
În conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că între părți a intervenit contractul de leasing financiar nr._/2007 în baza căruia contestatoarea a achiziționat în regim de leasing un autoturism în schimbul achitării sumei de_,18 EURO, sumă ce urma să fie plătită în rate lunare, însă contestatoarea nu și-a mai îndeplinit obligațiile asumate constând în achitarea ratelor datorate începând cu vara anului 2009, motiv pentru care intimata a procedat la executarea silită a contestatoarei pentru sumele de 5197,51 lei, 6799,60 euro, plus cheltuieli de executare de 3984,67 lei, constând în urmărirea mobiliară, imobiliară a acesteia din urmă, contestatoarea predând autoturismul intimatei la 04.08.2009, dată la care s-a specificat că are un debit restant față de intimată de 2911 lei, astfel încât intimata a reziliat contractul cu contestatoarea la data de 19.05.2009.
Pe de altă parte, în conformitate cu raportul de expertiză contabilă G. G., s-a stabilit că debitoarea datorează intimatei suma de 2404,81 lei, reprezentând c/val facturi neachitate și penalități de întârziere, pentru perioada noiembrie 2008 – aprilie 2009, în condițiile în care pentru sumele solicitate de către intimată documentele nu se încadrează în categoria documentelor justificative prevăzute de Legea nr.82/1991, o . acte întocmite de către intimată, având elemente contradictorii, nu permit identificarea în mod cert a modalității de calcul a sumelor solicitate de către intimată.
Ca atare, atât timp cât între părți a intervenit un contract de leasing în temeiul căruia contestatoarea și-a asumat obligația să achite lunar anumite sume de bani cu titlu de rate, valori reziduale, în schimbul achiziționării unui autoturism, obligații pe care contestatoarea nu și le-a mai îndeplinit, iar în cuprinsul raportului de expertiză contabilă s-a specificat că aceasta datorează intimatei cu titlu de debit suma de 2404,81 lei față de sumele solicitate de către intimată de 5197,51 lei, 6079,60 euro, înseamnă că în realitate contractul de leasing reprezintă un titlu executoriu ce atestă în favoarea intimatei o creanță certă lichidă și exigibilă, creanță pe care aceasta din urmă are obligația să facă dovada exactă a cuantumului acesteia, perioada datorată efectiv, modalitatea de calcul a sumelor solicitate contestatoarei.
De altfel, în condițiile în care în cuprinsul raportului de expertiză contabilă s-a specificat că debitoarea ar datora intimatei suma de 2404, 81 lei c/val facturi neachitate, penalități, iar în cuprinsul actelor de executare s-au menționat sumele de 5197,51 lei, 6079,60 euro, sume la baza cărora ar fi stat anumite documente întocmite de intimată care nu întrunesc condițiile prevăzute de Legea nr.81/1991, nefiind documente justificative, înseamnă că în mod nelegal s-a procedat la executarea silită a contestatoarea în vederea achitării acestor sume, deoarece nu există nicio dovadă la dosar că debitoarea contestatoare ar datora efectiv aceste sume de bani solicitate de către intimată, mai ales că raportul de expertiză contabilă a stabilit existenta unei datorii din partea contestatoarei față de intimată, constând în suma de 2404,81 lei, și nicidecum de 5197,50 lei, 6079,60 euro, sume care nu au la bază documente justificative în temeiul legii nr.82/1991, fiind calculate arbitrar de către intimată, invocând pur și simplu anumite scadențare, facturi, acte, care cuprind elemente contradictorii.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte contestația la executare, anulând somația nr.242/2010 în condițiile în care intimata nu a făcut dovada certă a cuantumului sumelor solicitate de la contestatoare, modalitatea efectivă de calcul a acestora, nu a depus documentele justificative potrivit legii în vederea stabilirii cu claritate a sumelor datorate, iar actele invocate de către intimată nu se coroborează cu raportul de expertiză contabilă G. G. în ceea ce privește modalitatea de calcul a debitului datorat, fiind întocmite în mod legal încheierea de încuviințare din 03.11.2010, procesul verbal din 29.11.2010, atât timp cât contractul de leasing reprezintă titlu executoriu fiind supus încuviințării executării silite, iar procesul verbal vizează cheltuieli de executare datorate de către contestatoare în raport de culpa acesteia privind neîndeplinirea obligațiilor rezultate din contractul de leasing.
Susținerile contestatoarei în sensul că nu ar fi fost cercetate împrejurările privind caracterul incert al creanței, fiind ignorate concluziile expertizei contabile, soluția bazându-se pe argumente străine de natura cauzei, încălcându-se principiul disponibilității prin îndrumarea executorului la emiterea unei alte somații fără analizarea temeiniciei contestației și că nu a fost soluționat fondul cauzei, fiindu-i vătămate drepturile, constând în încălcarea dreptului la apărare, devenind incidente disp.art.105 alin.2 c.pr.civ, nu pot fi avute în vedere deoarece la stabilirea modalității de soluționare a cauzei s-a ținut seama de principiul disponibilității contestatoarei care a solicitat admiterea pur și simplu a contestației fără nicio altă mențiune referitoare la cuantumul datoriei, iar în speță au fost analizate situațiile de fapt, de drept în raport de principiul disponibilității, de probele administrate în cauză, fiind cercetat fondul dedus judecății, neexistând nicio vătămare a drepturilor contestatoarei, nicio încălcare a dreptului la apărare al acesteia.
Apărările contestatoarei în sensul că în cuprinsul considerentelor ar exista aspecte contradictorii cu privire la cuantumul sumei datorate, variind între 6799,60 EURO și 5649,59 EURO, în timp ce există sume contradictorii obținute în urma valorificării mașinii și că deși s-a reținut caracterul incert al sumelor datorate de debitoare au fost ignorate concluziile expertizei contabile, privind existența unui debit de 2761,76 lei, nu au relevanță în cauză, întrucât în realitate nu au fost ignorate concluziile expertizei, nefiind înserate elemente contradictorii ci pur și simplu au fost descrise toate împrejurările rezultate din actele de executare existente la dosar, instanța anulând somația tocmai ținând seama de concluziile raportului de expertiză, de modalitatea în care contestatoarea a solicitat admiterea contestației.
Împrejurările invocate de către contestatoare, conform cărora hotărârea ar fi fost lipsită de fundament juridic, nefiind motivată în drept, considerentele reprezentând o înșiruire necontrolată a unor calcule matematice, redarea fragmentată a concluziilor expertizei, nefiind respectate disp.art.261 pct.5 c.pr.civ privind motivarea în fapt, în drept a unei hotărâri și că neindicarea considerentelor de fapt, de drept, ce au stat la baza pronunțării unei hotărâri echivalează cu necercetarea fondului devenind incidente disp.art.312 alin.5 c.pr.civ, nu au niciun temei legal deoarece sentința cuprinde situațiile de fapt, de drept deduse judecății în raport de actele administrate în cauză, nefiind o înșiruire a anumitor elemente inclusiv de ordin matematic, respectând dispozițiile sus menționate, iar în speță a fost cercetat însuși fondul cauzei, sub toate aspectele, analizându-se netemeinicia, nelegalitatea modalității de întocmire a anumitor acte de executare.
Apărările contestatoarei, în sensul că, eronat s-a reținut că ar fi renunțat la data de 03.05.2011 la capătul de cerere referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației, fără să se țină seama de formularea unei cereri de suspendare provizorii a executării silite în cadrul căreia a fost achitată o cauțiune de 10% din cuantumul creanței, solicitând aplicarea deducerii acesteia din cauțiunea stabilită de către instanță, nu au niciun fundament legal întrucât în realitate contestatoarea a renunțat la judecata cererii de suspendare, invocând imposibilitatea neachitării cauțiunii, renunțare asupra căreia nu a mai revenit, punându-se concluzii la data de 30.03.2012 numai în ceea ce privește contestația la executare și nicidecum și cu privire la suspendare, iar formularea unei cereri de deducere a unei cauțiuni nu atestă că debitoarea nu ar fi renunțat la cererea de suspendare, ci pur și simplu solicitarea exprimată la un moment dat de a se deduce o anumită sumă de bani dintr-o altă sumă instituită în sarcina contestatoarei.
Motivele invocate de către contestatoare în sensul că se impunea anularea procesului verbal de cheltuieli de executare din 29.11.2010, atât timp cât acesta nu are nicio legătură cu sumele datorate de contestatoare în temeiul contractului de leasing și că au fost încălcate dispozițiile Ordinului MJ nr.2550/2006, a Hotărârii UNEJR nr.2/2007, OG nr.144/2007, privind cuantumul cheltuielilor de executare care se stabilesc prin raportare la cuantumul sumei ce face obiectul executării silite, onorariu care se calculează în raport de anumite limite maxime și că onorariul de 3984,7 lei depășește cuantumul maxim legal, fiind calculat în raport de sumele indicate de creditoare, creanța neavând un caracter cert, sunt neîntemeiate deoarece în realitate împrejurările sus menționate constituie împrejurări noi invocate pentru prima dată în recurs care nu au făcut obiectul unei analize în primă instanță, iar contestatoarea avea obligația să invoce asemenea împrejurări, aspecte în primă in stanță pentru a putea fi puse în discuția părților cu respectarea principiului contradictorialității, în caz contrar încălcându-se principiul dublului grad de jurisdicție.
Aspectele invocate de către intimată conform cărora, sentința ar fi fost nemotivată, fiind respinse eronat obiecțiunile la expertiza contabilă fără nicio argumentație cu încălcarea dispozițiilor procedurale și că eronat au fost însușite concluziile expertizei privind nerespectarea dispozițiilor legii nr.82/1991 în ceea ce privește documentele contabile, fără indicarea textelor legale, analizarea naturii juridice a acestor documente, nu pot fi avute în vedere întrucât în mod corect au fost respinse obiecțiunile atât timp cât acestea vizau însuși fondul cauzei, expertul răspunzând la obiectivele stabilite, descriind împrejurările privind modalitatea de stabilire a sumelor de bani datorate de contestatoare, solicitate de intimată, iar în cuprinsul expertizei au fost indicate toate elementele de ordin contabil în ceea ce privește calificarea anumitor acte ca fiind documente justificative potrivit legii nr.82/1991.
Criticile invocate de către intimată în sensul că, eronat s-a considerat că scadențarul anexă la contract nu intră sub incidența aceste legi, nefiind un document contabil, neavând valoarea unei fracturi, fără să se țină seama că acesta a vizat calcularea daunelor interese solicitate contestatoarei în baza contractului și nu în raport de facturile emise neachitate, sunt nefondate deoarece raportul de expertiză atestă imposibilitatea considerării scadențarului ca fiind un document contabil justificativ în sensul Legii nr.82/1991, iar intimata avea obligația să depună la dosar toate actele considerate documente contabile pentru a putea face dovada debitului real datorat de către contestatoare.
Susținerile intimatei în sensul că, penalitățile au fost calculate în raport de facturile aferente, ratelor scadente neachitate la data rezilierii și nicidecum față de un număr de 48 de facturi, facturile aferente ratelor 1-10, nefăcând obiectul executării silite, și că se impunea refacerea calculelor în condițiile în care s-a reținut necesitatea acestora, ținându-se seama de obiectul contestației ce a vizat o contestație la titlu, instanța având obligația să se pronunțe pe fiecare categorie de sume solicitate, având loc o nesoluționare a fondului în condițiile în care s-a considerat necesitatea refacerii calculelor, nu au relevanță în cauză întrucât raportul de expertiză contabilă atestă modalitatea în care intimata a calculat anumite sume de bani, ținând seama doar de anumite acte, aceasta având obligația să depună la dosar toate documentele pe care le deține, iar în speță contestația nu a vizat o contestație la titlu, ci la executare propriu zisă, având drept obiect desființarea actelor de executare, neexistând obligația instanței de a se pronunța cu privire la fiecare sumă solicitată, caz în care nu se impunea refacerea expertizei atât timp cât expertul a clarificat situațiile deduse judecății.
În raport de aceste considerente, tribunalul constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev. de art. 304 pct. 1-9 c.pr.civ. și ținând seama de disp. art.304 indice 1 c.pr.civ., în baza art. 312 alin. 1 c.pr.civ. va respinge recursurile ca nefondate.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenta -contestatoare M. D., domiciliată în Câmpina, ., ., . și cu domiciliul ales la C.. Av. C. R., cu sediul în Ploiești, ., ., . și de recurenta - intimată . I., cu sediul în București, ., ., sector 1 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S. P. și Asociații, cu sediul în București, . A, .,sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1298/06.04.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca nefondate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
R. C. C. M. Șalar F. L.
Fiind în CO semnează Fiind în CO semnează
Președintele instanței Președintele instanței
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. M.C./ Tehnored.CIN.
2 ex. / 03.08.2012
Df._ Judecătoria Câmpina
Jf. Ș. M. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1026/2012.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3062/2015. Tribunalul... → |
|---|
