Fond funciar. Decizia nr. 1241/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1241/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-09-2012 în dosarul nr. 1241/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Decizia nr. 1241
Ședința publică din data de 27.09.2012
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTOR: C. R. I.
JUDECĂTOR: D. L. C.
GREFIER: B. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenții - intimații D. A. C., D. B. I. și D. M. G., toți cu domiciliul în comuna V. D., . și D. R., cu domiciliul în municipiul București, sector 1, .. 32 și recurenții – petenții D. C., cu domiciliul în București, .. 58, ., D. OVIDIUS I. D., prin moștenitori D. V., D. E., D. A., toți cu domiciliul în municipiul B., ., ., cu domiciliul în ., D. CRENGUȚA, cu domiciliul în ., D. L., cu domiciliul în ., D. D., cu domiciliul în T., ., ., D. M. M., reprezentat prin D. A. M., D. I. M. și D. I. C., toți cu domiciliul în Urlați, .. 4, județul P., N. L. G., cu domiciliul în municipiul Ploiești, .. 3, ., ., C. E. M., cu domiciliul în Urlați, .. 4, județul P., H. F., cu domiciliul în municipiul București, sector 3, ., ., ., cu domiciliul în municipiul București, sector 3, ., ., ., cu domiciliul în municipiul București, sector 3, .. 4, ., ., cu domiciliul în București, .. 166, ., cu domiciliul în București, sector 2, ., ., cu domiciliul în București, sector 4, .. 18, U. I., cu domiciliul în municipiul București,, sector 3, ., ., ., cu domiciliul în ., C. M. N., C. F. M., C. L., toți cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, C. A., cu domiciliul în București, sector 1, ., C. M. Ș., cu domiciliul în București, sector 2, ., ., cu domiciliul în București, sector 3, ., ., A. C. D., cu domiciliul în municipiul Ploiești, ., ., județul P., împotriva sentinței civile nr. 726/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele D. M., cu domiciliul în comuna V. D., ., C. JUDEȚEANĂ P. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediu în municipiul Ploiești, . - 4, judetul P. și C. L. V. D. DE A. A L. FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în V. D., județul P. și intimata - intervenientă A. O. CHRISTIANNA, cu domiciliul în municipiul Ploiești, . nr. 188, ., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 20 septembrie 2012 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitatea parților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27 septembrie 2012, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12.10.2010 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Câmpina, reclamanții D. C., D. Ovidius D., D. A., Dregănescu Crenguța, D. L., D. D., D. M. M., N. L. G., C. E. M., Hadarca F., M. V., D. O., D. C., P. A., P. R., U. I., D. V., C. M. N., C. F. M., C. L., C. A., C. M. Ș., L. A., A. O. C., A. C. D. au formulat contestație împotriva Hotărârii Comisiei Județene P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere nr. 7522/12.03.2010 în contradictoriu cu C. Județeană P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere, C. L. V. D. de aplicare a legilor fondului funciar, D. R., D. M., D. A., D. B. și D. M..
S-a solicitat de către petenți constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr. 7522/12.03.2010 a Comisiei Județene, obligarea Comisiei Județene de a valida propunerea Comisiei Locale pentru 325,821 ha pentru toți succesorii defunctului D. H. I., obligarea Comisiei Județene de a completa anexa Hotărârii nr. 7522/2010 prin includerea în cuprinsul acesteia a reclamanților, obligarea Comisiei Județene de a emite titlul de proprietate și pentru suprafața de 325,821 ha pădure pe numele tuturor moștenitorilor defunctului D. H. I., respectiv reclamanții și cei patru pârâți persoane fizice, obligarea Comisiei Locale V. D. să elibereze procesul - verbal de punere în posesie pe numele tuturor succesorilor.
În motivarea acțiunii, se arată că reclamanți, precum și pârâții, persoane fizice, sunt succesorii defunctului D. H. I. (descendenți și afini cu vocație succesorală), autor care a deținut o suprafață importantă de pădure. După apariția Legii nr. 18/1991, au formulat toți moștenitorii cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, fiindu-le eliberat titlu de proprietate pentru suprafața de 10 ha. Se arată că, ulterior, au formulat cereri și în baza Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000, precum și a Legii nr. 247/2005, la data formulării cererilor conform acestei ultime legi necunoscând că autorul a avut în proprietate o suprafață de 741 Ha, având cunoștință decât de o suprafață de 414 ha și 56 ha zona de protecție.
Arată reclamanții, de asemenea, că pârâtul D. R. și-a asumat sarcina depunerii noii cereri, acesta aflându-se și în posesia actelor, dar, ulterior, s-a constatat că acesta formulase cerere doar în numele său și al fratelui său, D. Adoris (în acest moment, decedat și reprezentat de ceilalți patru pârâți, persoane fizice). Datorită acestei situații, C. Județeană a emis două hotărâri în care dreptul de proprietate era reconstituit numai pe numele celor doi frați, iar în, urma atacării acestor hotărâri în instanță au fost modificate, în parte, în sensul menționării în titlul de proprietate ce va fi eliberat, toți moștenitorii pentru suprafața de 414,729 ha.
Deși C. L. a întocmit documentația pentru reconstituirea dreptului de proprietate tuturor moștenitorilor atât pentru suprafața de 414,729 ha validați anterior, dar și a restului de 325,821 ha pentru care solicitaseră validarea printr-o cerere suplimentară nr.1404/26.02.2009, C. Județeană a validat restituirea celor 325,821 ha numai pentru D. R. și D. Adoris A..
Reclamanții apreciază că această hotărâre a avut la bază doar decizia pronunțată de Tribunalul P., fără a lua în considerare și celelalte acte și ignorând dispozițiile legale în materie, respectiv art. I pct. 37 alin. 2 din Legea nr. 274/2005, precum și art. 11 pct. 8 din H.G. nr. 890/2005 care arată că în cazul în care, după înregistrarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, dar înainte de punerea în posesie, sunt prezentate probe doveditoare pentru suprafețe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafață dovedită.
Reclamanții arată că îndeplinesc condițiile prevăzute de această normă, deoarece au depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în termen legal, încă din anul 1998, respectiv sub imperiul Legii nr. 169/1997, și chiar în baza Legii nr. 18/1991 și după înregistrarea cererii, respectiv în intervalul 29.11._06, au fost depuse actele care atestă o suprafață mai mare de teren deținuta de autor, respectiv 753,55 ha, acte care au fost depuse înainte de punerea în posesie. Rezultă așadar, în opinia reclamanților, că nu a fost interpretată corect situația de către C. Județeană P..
Astfel, în considerentele deciziei nr. 942/08.10.2008 a Tribunalului P. se arată că se va dispune modificarea Hotărârilor nr. 4226/02.02.2006 și nr. 4375/19.05.2006, aceasta din urmă fiind emisă numai pe numele celor doi frați pentru o suprafață de circa 190 ha, arătându-se și cum va fi modificată această hotărâre, și anume prin includerea reclamanților în cuprinsul acestora.
Se invocă, de asemenea, de către reclamanți faptul că au o situație identică cu aceea a pârâților persoane fizice, respectiv aceștia au formulat, inițial, sub imperiul Legii nr. 247/2005, cerere pentru 571 ha, iar ulterior, după expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv la 06.02.2006, au formulat o cerere suplimentară prin care solicitau și suprafața de 190 ha. Reclamanții au formulat cerere de reconstituire, inițial, în baza Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000, iar ulterior, au formulat cereri suplimentare.
În drept, au fost invocate dispozițiile titlului VI, art. I, pct. 37 alin. 2 din Legea nr. 247/2005, art. 11 pct. 8 din H.G. nr. 890/2005, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 247/2005.
A fost atașată adresa nr. L499 a Comisiei Județene P. și Hotărârea nr. 7522/12.03.2010 a aceleiași instituții.
La data de 08.11.2010, intimata C. Județeană P. S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor P. a depus, la dosarul cauzei, întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, se arată că pârâții, persoane fizice, au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru cu terenul forestier în suprafață de 740,55 ha, situat pe raza comunei V. D. privire la care C. Județeană a adoptat Hotărârile nr. 4226/2006 și nr. 4375/2006, prin care s-a validat dreptul de proprietate în favoare solicitanților. Reclamanții din prezenta cauză au formulat plângere la Judecătoria Câmpina prin care au solicitat anularea parțială a celor două hotărâri ale Comisiei Județene. C. Județeană arată că aceștia nu au formulat cerere de reconstituire în termenul legal prevăzut de Legea nr. 247/2005 și nu au parcurs procedura prealabilă prevăzută de legea specială. Plângerea a fost soluționată definitiv și irevocabil prin decizia nr. 942/2008 a Tribunalului P., prin care s-a admis cererea de revizuire și s-a dispus modificarea Hotărârilor Comisiei Județene nr. 4226/2006 și nr. 4375/2006 în ceea ce îi privește pe moștenitorii defunctului D. H. I., în sensul că reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 414,729 ha pădure și pentru reclamanți, alături de pârâții D. R. și D. Adoris A..
C. Județeană apreciază că reclamanții nu au dorit să înțeleagă soluția pronunțată, formulând cereri de reconstituire pentru diferența de 325,821 ha în februarie 2009, cu mult după expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 247/2005. Aceasta a emis Hotărârea nr. 7263/29.10.2009 pentru toți moștenitorii defunctului pentru suprafața de 414,729 ha, iar pentru suprafața de 325,821 ha s-a adoptat Hotărârea nr. 7522/12.03.2010, atacată în prezenta cauză, suprafața fiind reconstituită doar pe numele moștenitorilor care au formulat cerere – D. R. și D. A. Adoris.
Apreciază C. Județeană, de asemenea, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 coroborat cu art. 11 alin. 8 din H.G. nr. 890/2005, deoarece reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005 și în momentul formulării cererilor se efectuase punerea în posesie pentru terenurile menționate. De asemenea, aceștia aveau cunoștință despre tot terenul în suprafață de 740,55 ha, deoarece l-au solicitat la nivelul anului 2007 prin acțiunea în justiție. Cererile formulate de către reclamanți sunt cereri suplimentare la Legea nr. 160/1997 și respectiv Legea nr. 1/2000 și nu sunt cereri la Legea nr. 247/2005 pentru a putea fi aplicabile dispozițiile legale invocate de către reclamanți.
În drept, au fost invocate de parata dispozițiile art. 11 Cod procedura civila, legile fondului funciar, HG nr. 890/2005.
Au fost atașate H.C.J. nr. 7522/12.03.2010 și procesul - verbal al ședinței Comisiei Județene de Fond Funciar din data de 12.03.2010, decizia civilă nr. 942/08.10.2008 a Tribunalului P..
La data de 09.12.2010, au formulat întâmpinare, intimații persoane fizice D. R., D. M., D. A. C., D. B. I. și D. M. G., prin care au solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, se arată că, într-adevăr, atât reclamanții, cât și pârâții, persoane fizice, sunt moștenitorii defunctului D. H. I. și întrucât acesta a deținut mai multe suprafețe de teren pe raza comunei V. D., ulterior apariției Legii nr. 18/1991 și a celorlalte acte normative ce reglementează materia fondului funciar, au fost depuse cereri de fiecare moștenitor pentru restituirea suprafețelor de teren. Arată însă pârâții că reclamanții din prezenta cauză nu au depus cerere de reconstituire pentru suprafața ce face obiectul prezentei cauze, desfășurându-se între părți mai multe litigii finalizate cu hotărârea pronunțată în revizuire de către Tribunalul P. prin decizia civilă nr. 240/18.03.2007. Această instanță a admis cererea pârâților din prezenta cauză de revizuire și a modificat, în parte, decizia atacată în sensul modificării în parte a sentinței civile nr. 2844/11.10.2007 a Judecătoriei Câmpina, dispunând reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru suprafața de 414,729 ha pădure pe numele tuturor moștenitorilor defunctului, pentru diferența de 325,821ha, dispunându-se reconstituirea numai pe numele pârâților din prezenta cauză.
Pârâții apreciază astfel ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată, chestiunea celor 325,81 ha fiind tranșată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 942/08.10.2008, motivarea prezentei cereri vizând în totalitate fondul dreptului dedus judecății, aspecte asupra cărora instanța nu se mai poate pronunța fiind soluționate cu putere de lucru judecat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedura civila.
Au fost atașate: sentința civilă nr. 2844/11.10.2007 a Judecătoriei Câmpina, decizia nr. 240/18.03.2007, decizia nr. 942/08.10.2008, decizia nr. 163/28.01.2009 pronunțate de Tribunalul P..
La data de 09.12.2010, petenții au depus la dosarul cauzei o precizare la cererea introductivă prin care arată că prin hotărârea atacată nr. 7522/12.03.2010, C. Județeană a validat o propunere a Comisiei Locale V. D. din anexa 37, poziția nr. 2 pentru 325,821 ha, poziție care nu există, anexa nr. 37 având o singură poziție în care se propune restituirea suprafeței de 414,729 ha. Hotărârea atacată ar valida astfel o poziție inexistentă care ar prevedea reconstituirea suprafeței de 325,821 ha numai pentru D. R. și D. Adoris, ceea ce ar atrage în opinia petenților, nulitatea acesteia.
La data de 20.01.2012, petenții au depus la dosarul cauzei o alta precizare, prin care arată că terenul în suprafață de 325,821 ha este compus din 269 ha teren pădure, situat în punctul Zănoaga și 56,821 ha teren, reprezentând zonă de protecție, situat în punctul Șețul Părului, aferent suprafeței de 414,729 ha pădure, reconstituit tuturor moștenitorilor. Apreciază astfel că și această suprafață care reprezintă zonă de protecție ar trebui să fie reconstituită pe numele tuturor moștenitorilor.
La data de 20.05.2011, prima instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu și în interesul petenților formulată de A. O. Christianna.
Au fost depuse la dosarul cauzei de către C. L. V. D. actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 726/24.02.2012, Judecătoria Câmpina a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către intimații, persoane fizice, cu privire la capete patru și cinci ale cererii principale, a respins acțiunea precizată formulată de petenți, ca neîntemeiată, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de A. O. Christianna, ca neîntemeiată, a respins cererea de intervenție accesorie formulată de A. O. Christianna, ca neîntemeiată, a obligat petenții la plata către intimații persoane fizice a sumei de 1550 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
P. a pronunța aceasta soluție, instanța de fond, cu privire la excepția autorității de lucru judecat, analizată cu prioritate, potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, a reținut că pentru a se paraliza o nouă acțiune este necesară existența triplei identități între cele două acțiuni, cea judecată în mod irevocabil prin soluționarea fondului și cea nouă: identitate de părți, obiect și cauză. Deși în privința identității de părți se poate aprecia că între dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina și capetele patru și cinci ale prezentei cereri există o astfel de identitate, instanța de fond a apreciat că nu există identitate cu privire la celelalte două elemente.
Astfel, în prezenta cauză, solicitarea de obligare a Comisiei Județene de a emite titlu de proprietate și pentru suprafața de 325,821 ha pe numele tuturor moștenitorilor defunctului D. H. I., precum și cea de obligare a Comisiei Locale V. D. să elibereze procesul - verbal de punere în posesie, sunt urmări ale solicitării de anulare a Hotărârii Comisiei Județene P. nr. 7522/12.03.2010.
Dacă, instanța de fond ar aprecia că aceste capete de cerere ar fi fost soluționate anterior în mod irevocabil, capătul de cerere din prezenta acțiune referitor la anularea hotărârii Comisiei Județene nu ar mai produce nici un fel de consecințe juridice, motiv pentru care a respins excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanța a reținut că între părți a existat anterior un litigiu soluționat în mod irevocabil prin decizia nr. 942/08.10.2008 a Tribunalului P.. Prin această decizie s-a admis cererea de revizuire formulată de D. R. și D. Adoris A. împotriva deciziei civile nr.240/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr._, s-a modificat în parte decizia atacată, în sensul modificării în parte a sentinței pronunțate de Judecătoria Câmpina și a admiterii în parte a plângerii formulate. S-a dispus modificarea Hotărârilor nr. 4226/02.02.2006 și nr. 4375/19.05.2006 emise de C. Județeană P. în ceea ce privește pe moștenitorii defunctului D. H. I., în sensul că reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 414,729 ha pădure și pentru reclamanți, alături de pârâții D. R., D. Adoris A., în calitate de moștenitori legali ai defunctului D. H. I.. Au fost obligate, de asemenea, cele două Comisii să menționeze în cuprinsul titlului de proprietate ce urmează să fie eliberat pe numele moștenitorilor defunctului și pe reclamanți.
Instanța de fond a reținut că, inițial, în această cauză a fost respinsă acțiunea reclamanților (petenții din prezenta cauză) prin sentința civilă nr. 2844/11.10.2007 a Judecătoriei Câmpina.
A mai reținut instanța de fond că, prin decizia civilă nr. 240/18.03.2007, Tribunalul P. a admis recursul formulat de petenții din prezentul dosar, a modificat Hotărârile nr. 4226/02.02.2006 și nr. 4375/19.05.2006 ale Comisiei Județene P. în sensul reconstituirii dreptului de proprietate și pe numele acestora pentru terenurile de 562,75 ha și 190,8 ha cu destinație forestieră situate pe raza comunei V. D., iar soluția care a intrat astfel în puterea lucrului judecat este cea dată cu privire la cererea de revizuire, respectiv decizia nr. 942/08.10.2008 a Tribunalului P..
A reținut instanța de fond că, prin Hotărârea nr. 7522/12.03.2010 a Comisiei Județene P., hotărâre a cărei anulare se solicită prin prezenta cauză, a fost validată propunerea Comisiei Locale V. D., respectiv anexa 37, poziția nr. 2, cu privire la terenul în suprafață de 325,821 ha, acesta urmând a fi reconstituit doar pe numele lui D. R. și D. Adoris A., petenții criticând această hotărâre a Comisiei Județene P. și, apreciind că și pentru această suprafață se impune reconstituirea dreptului de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor.
Instanța de fond a reținut că, în motivarea acestei critici, este invocată atât interpretarea deciziei nr. 942/08.10.2008 a Tribunalului P., cât și motivele ulterioare acestei decizii, astfel încât a apreciat că, deși nu se poate reține că în cauză este aplicabilă excepția autorității de lucru judecat, cu privire la raportul juridic dedus judecății, există o hotărâre intrată în autoritate de lucru judecat, respectiv decizia nr. 942/08.10.2008. De altfel, această hotărâre a fost invocată de C. Județeană atât în Hotărârea nr. 7522/12.03.2010 a cărei anulare se solicită (menționându-se că se reconstituie această suprafață de 325,821 ha conform acestei decizii), cât și din procesul - verbal al ședinței Comisiei Județene din data de 12.03.2010.
Din interpretarea dispozitivului acestei hotărâri prin raportare la considerentele sale, instanța de fond a reținut faptul că s-a stabilit în mod irevocabil că petenții sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru suprafața de 414,729 ha.
Astfel, la paragraful 35 din considerentele deciziei, instanța de fond a reținut că „motivarea instanței de recurs în sensul că, prin cerere, intimații - recurenți au solicitat întreaga suprafață deținută de autorul lor, este incorectă, deoarece prin cereri aceștia și-au precizat expres că suprafața deținută în proprietate de autoul lor este de 414,729 ha”.
Instanța de fond a mai reținut că prezumția de lucru judecat reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat, constatarea făcută printr-o hotărâre judecătorească fiind prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Instanța de fond a constatat, de asemenea, că ulterior pronunțării deciziei civile nr. 942/8.10.2008, respectiv la datele de 23.03.2009, 26.02.2009, 28.01.2009, 26.02.2009, 26.02.2009, 23.03.2009, petenții din prezenta cauză au formulat cereri prin care au solicitat suprafața suplimentară de 338,83 ha, invocând în acest sens art. 11 alin. 8 din H.G. nr. 890/2005, fiind invocat și în prezenta cauză alături de art. 37 alin. 2 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005. Potrivit acestui text de lege, în situația în care, după depunerea cererilor de reconstituire, s-au administrat probe care atestă alte terenuri ce au aparținut petenților în proprietate, ele se restituie acestora pe vechile amplasamente, dacă sunt libere. Acest text de lege trebuie însă raportat la alineatul 1 al aceluiași articol, privind astfel cererile formulate conform Legii nr. 247/2005 și în situațiile menționate de acest text, cereri al căror termen limită a fost 30 noiembrie 2005. Această interpretare rezultă de altfel și din considerentele aceleiași decizii nr. 942/08.10.2008, paragraful 36, constatându-se că, pentru diferența, s-a formulat cerere la Legea 247/2005 numai de către intimații din prezenta cauză D. R. și D. Adoris A. (decedat și reprezentat în prezenta cauză de D. M., D. A., D. B. și D. M.).
Totodată, instanța de fond a reținut că petenții din prezenta cauză nu au formulat astfel, cereri în baza Legii nr. 247/2005, așa cum rezultă și din răspunsurile acestora la interogatoriu, iar cererile din anul 2009 sunt formulate cu mult timp după expirarea termenului prevăzut de acest act normativ.
Reține instanța de fond, cu privire la mandatul tacit pe care aceștia l-ar fi acordat intimaților, persoane fizice din prezenta cauză, de a formula cerere și în numele celorlalți moștenitori, și acest aspect a fost tranșat de către instanțe în litigiul anterior.
Instanța de fond a apreciat, de asemenea, că simplele considerente de echitate care rezultă din situația de moștenitori cu drepturi egale ale părților din proces, nu pot determina o altă soluție în prezenta cauză. Astfel, drepturile acestora nu rezultă numai din calitatea de moștenitori, fiind vorba de reconstituirea dreptului de proprietate care s-a făcut la cerere. De asemenea, legile de restituire au prevăzut termene limitative în care puteau fi depuse aceste cereri, scopul acestora fiind acela de a nu prelungi în mod nejustificat incertitudinea cu privire la dreptul de proprietate asupra terenurilor.
Referitor la celelalte motive de nelegalitate cu privire la Hotărârea nr. 7522/12.03.2010 a Comisiei Județene P., instanța de fond a apreciat că și acestea sunt neîntemeiate. Astfel, prin această hotărâre a fost validată poziția a doua din anexa nr. 37, prin aceasta precizându-se reconstituirea pentru suprafața de 325,821 ha pe numele lui D. R. și D. Adoris A., rezultând că, motivul referitor la validarea unei poziții inexistente este neîntemeiat, această poziție existând, așa cum rezultă din anexa 37.
Instanța de fond a reținut că, nici motivul invocat prin precizarea de la termenul de judecată din data de 20.01.2012, referitor la faptul că suprafața de 56,821 ha reprezintă zonă de protecție aferentă suprafeței de 414,729 ha reconstituit pe numele tuturor moștenitorilor, nu este întemeiat. Astfel, natura de zonă de protecție a suprafeței de 56,821 ha nu are relevanță în privința reconstituirii dreptului de proprietate în sensul că aceasta trebuie reconstituită pe numele acelorași persoane, neexistând o obligație legală în acest sens.
Împotriva sentinței civile nr. 726/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, au declarat recursuri, petentii D. C., D. V., D. E., D. A., M. (D.) A., D. Crenguța, D. L., D. D., D. A. M., D. I. M., D. I. C., N. L. G., C. E. M., H. F., M. V., D. O., D. C., P. A., P. R., U. I., D. V., C. M. N., C. F. M., C. L., C. A., C. M. Ș., L. A. și A. C. D., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului P., cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 30.03.2012.
În motivarea recursului, recurenții – intimați arata ca hotărârea instanței de fond este netemeinica si nelegala, motivarea neacoperind toate aspectele invocate de recurenți.
Arata ca instanța de fond isi motivează hotărârea pe un comentariu privind existenta unei hotărâri intrata in autoritate de lucru judecat, decizia nr. 942/08.10.2008 prin care s-ar fi stabilit irevocabil ca recurenții sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru suprafața de 414,729 ha teren, pretinzând, la fel ca si comisia județeană, ca decizia 942/2008 a Tribunalului P. s-ar rezuma, exclusiv, la lămurirea situației juridice a celor 414 ha.
In opinia recurenților, din dispozitivul deciziei 942/2008 se observa ca instanța a atins si problema restului de teren, prin dispoziția de modificare a Hotărârii nr. 4375/2006, indicându-se si modalitatea in care sa fie modificata aceasta hotărâre, respectiv prin completarea anexelor acestor hotărâri si includerea reclamanților in cuprinsul acestora, instanța obligând comisia județeană sa emită hotărâre si respectiv, titlu de proprietate pentru întreaga suprafața prevăzuta in anexele hotărârilor nr. 4226/2006 si nr. 4375/2006, tuturor moștenitorilor.
Instanța de fond face discuție privind textele de lege invocate, respectiv art. 11 alin. 8 din H.G. 890/2005 si art. 37 alin. 2 din Titlul VI al Legii 247/2005, interpretând insa ca acest din urma alin. 2 al art. 37 trebuie raportat la alin. 1 al aceluiași articol privind cererile formulate conform Legii 247/2005 ale căror termen limita a fost 30.11.2005, considerent ce ignora ca recurenții au invocat, in principal, art. 11 alin. 8 din H.G. 890/2005, la care instanța de fond nu face referire.
Instanța de fond nu discuta de coroborări ale articolelor de lege, se limitează la a conchide superficial ca trebuiau făcute cereri in baza Legii 247/2005, pana la 30.11.2005, fara insa a lua in considerare ca situația recurenților nu se încadrează la aceasta interpretare simplificata a prevederilor legale. Cererile făcute in baza Legii 247/2005, ce trebuie făcute pana la data de 30.11.2005, privesc persoanele care nu au mai formulat cereri anterior, in baza altor legi de fond funciar in vigoare. Recurenții invoca H.G. 890/2005 potrivit căruia, in cazul in care după înregistrarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, dar înainte de punerea in posesie, sunt prezentate probe doveditoare pentru suprafețe mai mari avute in proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafața dovedita, apreciind ca întrunesc cumulativ toate condițiile impuse de normele legale pentru aplicarea acestor prevederi.
Reclamanții – recurenți au depus, in termen legal, cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate al autorului inca din anul 1998, respectiv sub imperiul Legii 169/1997, in fapt chiar si in baza Legii 18/1991, după înregistrarea cererii, in intervalul 29.11._06, au fost depuse la C. de Fond Funciar V. D. actele de proprietate care atesta ca autorul a avut o suprafața totala de teren forestier de 753,55 ha, înscrisuri care constituie "probele doveditoare" pentru suprafețele mai mari avute in proprietate decât cele cunoscute la momentul depunerii cererilor de retrocedare, neavând relevanta de cine au fost depuse actele doveditoare.
In opinia acelorași recurenți, este îndeplinita si ultima condiție impusa de lege, cerința ca aceste acte doveditoare sa fi fost depuse înainte de punerea in posesie, ce nu a fost efectuata nici pana la acesta da, procesele - verbale prin care s-a încercat punerea in posesie fiind anulate, motiv pentru care nu au fost depuse la dosarul cauzei si nu au fost folosite de intimați in susținerea cauzei lor.
Paratul D. R. a recunoscut la interogatoriu ca actele doveditoare au fost depuse înaintea efectuării punerii in posesie (întrebarea nr. 4) si a arătat ca nu cunoaște daca exista procese - verbale valabil întocmite (întrebarea nr. 5).
Totodată, arata ca nu s-a făcut nici o proba din partea paraților, persoane fizice, sau a celor doua comisii ca ar exista un asemenea proces - verbal de punere in posesie valabil, care sa nu fi fost anulat prin vreo hotărâre judecătoreasca anterioara, nu s-au indicat datele procesului – verbal de punere in posesie de care face vorbire comisia județeana, deși sarcina probării ii revine acesteia.
Fiind întrunite condițiile impuse de Legea 247/2005 si H.G. 890/2005, recurenții considera ca nu mai era necesar sa formuleze cereri noi in baza Legii 247/2005, pornind de la cererile deja înregistrate in anul 1998 fiind suficienta depunerea actelor doveditoare pentru diferența de teren suplimentara celei inițial indicate si precizarea suprafeței totale ce a aparținut autorului, ceea ce s-a întâmplat prin cererile suplimentare înregistrate in februarie 2009 in care s-a menționat ca pe langa cele 414,729 ha pădure, autorul a deținut in plus inca 338,83 ha (de fapt 325,821 ha), solicitând retrocedarea si a acestui supliment de suprafața.
Arata ca situația este identica cu procedura urmata in soluționarea cererilor depuse de D. R. si D. Adoris, aceștia formulând, inițial, sub imperiul Legii 247/2005, cerere pentru o suprafața de cea 571 ha, ulterior, după expirarea termenului impus de aceasta lege, respectiv la 06.02.2006, au formulat cerere suplimentara prin care arăta ca autorul a avut o suprafața mai mare de teren, solicitând si retrocedarea suplimentului de cca 190 ha, la situații identice, comisia județeana aplicând un tratament discriminatoriu, iar pentru cererile suplimentare nici Legea 247/2005, nici H.G. 890/2005 nu prevăd vreun termen pentru depunerea cererilor.
Recurenții arata ca au depus cererile suplimentare după finalizarea litigiului anterior, prin care se recunoștea valabilitatea cererilor formulate in baza Legii 169/1997, fiind fireasca depunerea cererilor suplimentare.
Cu privire la validarea unei poziții inexistente, care se pretinde, in considerentele hotărârii recurate, ca exista de fapt, recurenții arata ca poziția 2 nu exista, fapt ce se observa din propunerea de restituire a comisiei locale (la numărul de înregistrare 7259/01.10.2009) anexa 37 nu are decât o singura poziție, in care se propune restituirea suprafeței de 414,729 ha. Anterior, împreuna cu referatul 4582/07.07.2009 se înaintase aceeași anexa 37, tot cu o singura poziție (pentru 751,75 ha).
In procesul - verbal al ședinței din 12.03.2010 s-a pus in discuție memoriul comisiei locale nr. 7259/2009 si s-a votat validarea poziției 2 a Anexei 37 din memoriu, dar anexa 37 ce insoteste memoriul conține doar poziția 1 in care apar menționați toți moștenitorii defunctului D. H. I..
Hotărârea atacata validează o poziție 2 inexistenta, in care se pretinde ca s-ar solicita reconstituirea suprafeței de 325,821 ha, numai pentru D. R. si D. Adoris. Propunerea nu exista insa in niciunul din memoriile justificative înaintate de comisia locala, nici in cel din data de 14.12.2009 (nr. 9616) care este însoțit de anexa 37 cu o singura poziție. Validarea poziției inexistente atrage nulitatea hotărârii.
În ceea ce privește considerentul final al instanței de fond privind zona de protecție a celor 414,729 ha, recurenții arată că zona de protecție însumează 56,821 ha și face parte din suprafața de 325,821 ha solicitate prin acțiune. Suprafața de 325,821 ha este formata din 269 ha in pct. Zanoaga și 56,821 ha zona de protecție în pct. Setul Parului, aferenta suprafeței de 414,729 ha, suprafață deja reconstituită pe numele tuturor moștenitorilor lui D. I., implicit și reclamanților. Apare astfel firesc, în opinia recurenților, ca si zona de protecție aferenta sa aparțină, de asemenea, tuturor succesorilor și să fie retrocedată pe numele acestora.
Arată, de asemenea, că suprafața de 56,821 ha este menționată în titlul de proprietate al autorului, depus o dată cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului din pct. „Setul Parului”, cerere formulată încă din anul 1998, la Legea 169/1997, motive față de care recurenții solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, admiterea cererii introductive, integral, sub toate capetele sale și acordarea cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
Împotriva aceleiași sentințe nr. 726/2012 au declarat recurs și intimații D. R., D. A. C., D. B. I. și D. M. G., încadrat în dispozițiile art. 304 ind. 9 Cod procedură civilă, criticată ca netemeinică și nelegală sub aspectul respingerii excepției autorității de lucru judecat invocată de aceștia cu privire la capetele patru si cinci ale cererii principale, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate, în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat si respingerii capetelor patru si cinci ale cererii principale în consecință.
Arată că instanța fondului a respins excepția invocată, considerând, in mod greșit, ca in speța nu se întâlnește tripla identitate (părți, obiect și cauza) cerută de dispozițiile art. 1201 Cod civil, față de dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina, obiectul și cauza fiind diferite între cele 2 litigii.
Prin plângerea formulată, petenții au solicitat in penultimul capăt de cerere „obligarea comisiei județene de aplicare a legilor fondului funciar P. de a emite titlu de proprietate și pentru suprafața de 325,821 ha pădure pe numele tuturor moștenitorilor defunctului D. H. I." iar in ultimul capăt "obligarea Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar V. D., pe cale de consecință, să elibereze procesul - verbal de punere în posesie, de asemenea pe numele tuturor succesorilor".
Arata recurenții – intimați ca petenții au promovat pe rolul Judecătoriei Câmpina cererea de chemare in judecata înregistrata sub nr._, prin care au solicitat ca prin sentința civila ce se va pronunța in cauza sa se dispună menționarea lor in titlul de proprietate ce va fi eliberat de pe urma defunctului I. H. D., in ceea ce privește suprafața de 743,55 ha, reprezentând întregirea suprafeței de pădure de 10 ha atribuita tuturor moștenitorilor prin titlul de proprietate nr. 86/02.10.2003. Ulterior, si-au precizat acțiunea introductiva, solicitând modificarea Hotărârilor nr. 4226/ 02.02.2006 si nr. 4375/19.05.2006 ale Comisiei Județene P. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, in sensul completării anexei cu toți moștenitorii legali ai autorului comun.
Prin sentința civila nr. 2844 din 11.10.2007 pronunțata de Judecătoria Câmpina in dosarul civil nr._ a fost respinsa acțiunea reclamanților. Prin decizia civila nr. 240 din 18.03.2007 a Tribunalului P. s-a admis recursul reclamanților, dispunându-se ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafața de teren preluata de la D. H. I. sa fie reconstituita pe numele tuturor moștenitorilor acestuia.
Împotriva acestei decizii s-a formulat cerere de revizuire, iar instanța investita cu soluționarea caii extraordinare de atac a admis cererea recurenților – intimați si a modificat, în parte, decizia atacata, in sensul modificării in parte a sentinței civile nr. 2844/11.10.2007 pronunțata de Judecătoria Câmpina si al admiterii în parte a plângerii formulate, dispunând reconstituirea dreptului de proprietate numai asupra suprafeței de 414,729 ha pădure pe numele tuturor moștenitorilor defunctului I. H. D., astfel incat, pe cale de consecința, pentru diferența de 325,821 ha s-a dispus reconstituirea numai pe numele recurenților.
Se arată, totodată, ca împotriva deciziei Tribunalului P. prin care s-a admis cererea de revizuire au formulat o alta cerere de revizuire petenții, invocând aceleași dispoziții legale ca si in plângere, insa prin decizia nr. 163 din 28.01.2009, Tribunalul P. a respins respectiva cerere de revizuire.
F. de dispozițiile art. 1201 Cod civil, recurenții – intimați solicita sa se constate ca in cauza sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru a opera autoritatea de lucru judecat, fiind identitate de parți (personal sau prin succesorii legali pentru persoanele decedate), obiect si cauza, arătând ca instanța de fond nu a motivat excepția autorității de lucru judecat cu privire la capetele 4 si 5 ale cereri principale raportat la ambele dosare, nu a motivat neîndeplinirea triplei identități, ci se refera la prezumția "puterii de lucru judecat", deși s-a invocat "autoritatea de lucru judecat". Considerentele noii hotărârii nu reprezintă autoritate de lucru judecat, ci numai dispozitivul sentinței.
Potrivit instanței supreme, exista autoritate de lucru judecat când scopul final urmărit de parți, este același, condiție îndeplinita in cauza, fata de care se impune admiterea excepției invocate.
F. de motivele de recurs formulate de recurenții D. R., D. A. C., D. B. I. și D. M. G., recurenții – intimați au formulat întâmpinare la data de 29 iunie 2012, solicitând respingerea recursului, deoarece, in opinia acestora, in mod corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiata.
Se arata ca, in susținerea acestei excepții, se invoca decizia civila nr. 942/2008 a Tribunalului P., in care insa instanța se pronunța strict asupra modificării Hotărârilor nr. 4226/2006 si 4375/2006 ale Comisiei Județene, in sensul reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 414,729 ha pentru toți moștenitorii autorului si completarea anexelor acestor hotărâri prin includerea reclamanților in cuprinsul lor, insa instanța de revizuire nu ia nici o măsura cu privire la eliberarea titlului de proprietate si a procesului - verbal de punere in posesie pentru terenul de 325,821 ha, in sensul ca nici nu admite, nici nu respinge o asemenea cerere.
In considerentele deciziei 942/2008 se arata ca, deși inițial Judecătoria Câmpina fusese investita cu menționarea reclamanților in titlul ce va fi eliberat, ulterior, reclamanții au precizat acțiunea in sensul modificării hotărârilor nr. 4226/2006 si nr. 4375/2006 si completarea anexelor cu toți moștenitorii autorului comun. Ca urmare, apreciază recurenții ca nu exista o identitate de obiect si de cauza intre cele doua acțiuni, nu subzista vreo putere de lucru judecat care sa ii împiedice a solicita si admiterea ultimilor doua capete de cerere.
In hotărârea inițiala nu s-a dispus decât asupra situației suprafeței de 414,729 ha pădure, insa nu s-a făcut practic nici o referire cu privire la diferența de 325,821 ha, neputându-se face presupunerea ca pentru acesta din urma suprafața s-ar fi dispus reconstituirea numai pe numele intimaților.
Intimații recunosc in motivele de recurs ca numai dispozitivul unei sentințe, raportat la a doua cauza dedusa judecații poate constitui comparație pentru tripla identitate. Prin prima hotărâre, decizia 942/2008 a Tribunalului P., s-a dispus doar modificarea hotărârii 4375/2006 (si a hotărârii 4226/2006), insa nu se arata nimic in mod expres, despre diferența de teren de 325,821 ha, motiv pentru care dispozitivul acestei decizii nu prezintă identitate din punct de vedere al obiectului si cauzei cu acțiunea ce face obiectul dosarului 5823/2010.
C. județeană de aplicare a Legii 18/1991 a anulat, prin hotărârea 7263/2009, anexele Hotărârii 4375/2006 si a emis alte anexe pe numele tuturor moștenitorilor lui D. H. I., deoarece Tribunalul P., prin decizia 942/2008 a dispus completarea acestora prin includerea si a recurenților in aceste anexe.
Considera, totodată ca recursul intimaților - recurenți D. R., D. A. C. s.a. este si lipsit de interes, atât timp cat acțiunea a fost respinsa pe fond, astfel incat nu exista un „avantaj" de a se respinge capetele 4 si 5 ale acțiunii prin admiterea unei excepții, solicitând respingerea recursului intimaților – recurenți, in principal, admițând excepția lipsei de interes, iar, in subsidiar, ca neîntemeiat.
La data de 20.09.2012, intimata - intervenientă A. O. Christianna a formulat întâmpinare, arătând ca este de acord cu admiterea recursului si modificarea in tot a sentinței nr. 726/2012 a Judecătoriei Câmpina, pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata, reluând, in apărare, motivele de recurs învederate de intimații D. A. C., D. B. I., D. M. G., D. R. si alții.
Examinând recursurile formulate, raportat la motivele invocate în fiecare din cererile de recurs și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente in cauza, tribunalul constată ca ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
In ceea ce privește recursul declarat de petentii D. C., D. V., D. E., D. A., M. (D.) A., D. Crenguța, D. L., D. D., D. A. M., D. I. M., D. I. C., N. L. G., C. E. M., H. F., M. V., D. O., D. C., P. A., P. R., U. I., D. V., C. M. N., C. F. M., C. L., C. A., C. M. Ș., L. A. și A. C. D., acesta este nefondat pentru ca:
Critica potrivit căreia hotărârea instanței de fond este motivata sumar nu este întemeiată.
Astfel, din studiul dosarului, tribunalul observă că hotărârea recurată cuprinde toate motivele pe care se sprijină arătate la obiectul cauzei și nu este sumar motivată, sentința fiind legală și temeinică, bazată pe o interpretarea corectă a întregului material probator de la dosar.
Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este rezultatul a două exigențe ce rezultă din art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului așa cum este aceasta interpretată de CEDO: pe de-o parte, consacră dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și observațiile în fața instanței, iar pe de altă parte, impune oricărei instanțe obligația de a proceda la un examen efectiv al motivelor, argumentelor și propunerilor de probe prezentate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinenta.
Convenția impune obligația oricărei instanțe de a indica suficient de clar motivele pe care s-a sprijinit pentru a tranșa litigiul și care nu poate fi întotdeauna înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat pentru fiecare argument al părților.
Curtea a admis că și o motivare sumară care s-a referit la toate argumentele invocate de părți corespunde exigențelor Convenției. Atunci însă când o instanță de recurs oferă o altă soluție decât cea a instanțelor inferioare, instanța de control judiciar are obligația de a oferi o motivare detaliată a soluției și a motivelor pentru care au fost respinse argumentele contrare ale părților.
În speță, instanța de recurs nu a oferit o altă soluție decât cea a judecătorului de fond, care a apreciat corect probele prezentate, a dat răspunsuri suficient de clare și precise la toate argumentele aduse de petenți ce aveau o incidență decisivă asupra obiectului litigiului și asupra soluției ce urma să se dea în litigiu, în sensul dat de jurisprudența Curții.
Curtea este constantă în a statua că „deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34 sau Dimitrellos c. G., hot. din 7 aprilie 2005, § 15). În cauza Albina c. România (hot. din 28 aprilie 2005, § 30, când a sancționat lipsa motivării unei hotărâri judecătorești în materie civilă, pronunțată în recurs), Curtea relevă că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, astfel încât judecătorul să răspundă tuturor argumentelor prezentate de părți. Această obligație este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hot. Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Curtea apreciază că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Raportat la hotărârea atacată, se observă că instanța a luat în considerare argumentele pe care recurenții le-au prezentat în susținerea acțiunii formulate, fiind analizate argumentele invocate prin acțiunea introductivă, și ca urmare, motivația aleasă face ca procedura, în ansamblul ei, să îmbrace caracterul echitabil cerut de Convenție.
Dispozițiile legale invocate de instanța fondului in considerente, dar si de recurenți in cererea proprie, art. 11 alin. 1 pct. 8 din Hotărârea de Guvern nr. 890/2005 dispun ca: „orice suprafață mai mare decât cea trecută în cerere poate fi luată în considerare, pe baza actelor doveditoare, numai până la punerea în posesie, și nu după aceea”.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu critica formulată, tribunalul reține că hotărârea atacata nr. 7522 din 12.03.2010 a Comisiei Județene a fost emisa în concordanță cu cererea depusă de reclamanți și dovezile existente la comisie. Mai mult, textul invocat a fost emis în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, iar recurenții nu au făcut altă cerere pentru suprafața de 325,821 ha înaintea termenului prevăzut de acest act normativ, cum in mod corect a reținut si comisia județeana si nu au parcurs procedura prealabila prevăzuta de aceasta lege.
Fără respectarea procedurii legale ar fi eludate termenele de prescripție prevăzute pentru stabilitatea raporturilor juridice, cum de altfel a reținut si instanța fondului.
Tribunalul constata că interpretarea dată de către recurenți prevederilor art. 11 alin. 8 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 este incorectă. Astfel, art. 11 pct. 8 din Hotărârea nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, se referă și are aplicabilitate cu privire la persoanele care au formulat cerere de reconstituire și după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezintă probe doveditoare înainte de punerea în posesie, pentru suprafețe mai mari avute în proprietate.
P. terenul in litigiu, la momentul formulării cererilor de recurenți se efectuase punerea in posesie, astfel ca, ulterior acestui moment, nu se poate completa în afara termenului de introducere a cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate, cererea ulterioară fiind o cerere nouă. Demersurile susținute de recurenți a fi făcute in perioada 29.11.2005 – 06.02.2006 se impuneau a fi făcute în perioada cât aceștia erau în termen să introducă o cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, astfel ca aceștia nu se află în situația prevăzută de textul invocat, ”după înregistrarea cererii”, ci se află în situația de „după soluționarea cererii”.
In privința existentei unui proces – verbal de punere in posesie, fata de care recurenții arata ca nu s-a făcut nici o proba de parații, persoane fizice sau de intimatele comisii de fond funciar, tribunalul nu constata decât ca stabilirea unei situații de fapt ramane totuși in sarcina instanței de fond, iar instanța de recurs nu poate fi decât o instanță de control judiciar, cu structură specifică în dreptul de control.
A considera altfel înseamnă ca instanței de recurs să i se atribuie, contrar spiritului legii, atribuția de a se ocupa de stabilirea situației de fapt - fără ca această chestiune (emiterea procesului – verbal de punere in posesie) să fi fost rezolvată mai întâi de către instanța de fond, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 305 Cod procedura civilă, potrivit cărora în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, astfel ca aceasta chestiune ridicata de recurenți in cerere nu va face obiectul instanței de control judiciar.
Motivul de recurs invocat de recurenți în sensul că, la situații identice, s-a aplicat un tratament diferit, considerându-se de C. Județeana că D. R. si D. Adoris A., dar nu și recurenții au dreptul la reconstituirea proprietatii in întregime după autorul comun, își găsește răspuns in considerentele deciziei civile nr. 942/2008 pronunțate de Tribunalul P..
Astfel, în declarația de recurs, recurenții arată că au formulat cerere de reconstituire, inițială, în baza L. nr. 169/1997 și nr. 1/2000, iar ulterior au formulat cereri suplimentare de indicare a suprafeței totale, dar situația nu este identică cu cea a moștenitorilor D. P. R. și D. P. Adoris A., care au formulat la data de 29.11.2005, în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005 și în temeiul acestei legi, cerere adresată Comisiei Locale de Fond Funciar V. D. de retrocedare în întregime și pe vechile amplasamente a suprafeței 471,549 ha și respectiv, 100 ha, proprietatea autorului D. H. I..
Cererea la care se referă recurenții, formulată de aceeași moștenitori D. R. și D. Adoris A., înregistrată sub nr. 701/06.02.2006, nu este o cerere suplimentară, ci este o cerere precizatoare formulată de cei doi moștenitori în baza prevederilor art. 33 alin. 2 din Legea nr. 247/2005 coroborat cu art. 11 alin. 8 din H.G. nr. 890/2005, prin care se arată că se revine la cererea nr. 5931/29.11.2005, solicitând suprafața de 190,80 ha pădure situată în punctul „Zănoaga Mortului” V. D., și nu suprafața de 100 ha din același punct, menționată în cererea nr. 5391/29.11.2011.
Moștenitorii înșiși și-au calificat cererea ca o revenire la cererea inițială prin care precizează întinderea corectă a unei suprafețe de teren solicitată a fi retrocedată pe vechiul amplasament din punctul „Zănoaga Mortului” V. D., și nu poate avea caracterul unei cereri suplimentare prin care ar solicita retrocedarea unui supliment de 190 ha teren, respectiv o suprafață mai mare de teren deținută de autor, cât timp această suprafață se regăsește și în cererea inițială formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 și s-a corectat doar întinderea ei dintr-un amplasament individualizat.
Decizia civilă nr. 942/08.10.2008 a Tribunalului P., prin care se admite cererea de revizuire și se modifică, în parte, decizia atacată nr. 240/18.03.2008 pronunțată de aceeași instanță, în sensul că modifică în parte sentința Judecătoriei Câmpina și admite, în parte, cererea formulată, reține în considerentele sale (ce vor fi primite de prezenta instanță de recurs cu autoritatea unui lucru care a fost supus unei judecăți anterioare și care nu poate fi contrazis, prin considerente contrare ale acestei hotărâri), ca prin cererile formulate de moștenitorii D. R. si D. Adoris A., aceștia ș-au precizat expres că suprafața deținută în proprietate de autorul lor este de 414,729 ha. Aceeași instanță de revizuire reține că nu se poate susține că prin cererile formulate în baza Legii nr. 169/1997 s-ar putea dispune reconstituirea pentru întreaga suprafață deținută, fără a mai fi necesară formularea de cereri în baza Legii nr. 247/2005, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 1 pct. 37 teza a III – a din acest act normativ, pentru suprafețele cu privire la care nu s-au depus acte doveditoare, trebuia formulată cerere în termen de 60 de zile la data intrării în vigoare a legii.
Această cerere a fost formulată numai de revizuienții D. R. si D. Adoris A., pentru suprafața de teren reprezentând diferența dintre suprafața reconstituită și suprafața de 414,72 ha.
Tribunalul P. reține în considerentele soluționării cererii de revizuire formulate că „având în vedere că cererile formulate de intimații - recurenți în baza Legii nr. 169/1997 s-au făcut într-un moment în care nu se cunoștea existența dreptului de proprietate, în persoana ascendentului comun cu privire la diferența de teren pădure de la suprafața reconstituită de instanță la 414,72 ha este evident, în opinia instanței de revizuire, că nu puteau invocând aceste cereri să primească o suprafață de teren mai mare decât cea solicitată și pentru care la momentul respectiv au fost depuse acte doveditoare.
Ca atare, nu se poate vorbi de situații identice și, cu atât mai puțin, de un tratament diferențiat al Comisiei Județene de Fond Funciar în privința soluționării cererilor moștenitorilor, atât a cererilor inițiale, cât și a celor următoare, dar corect calificate ca cereri precizatoare, și nu cereri noi (sau cereri suplimentare cum le denumesc recurenții).
Nu era necesară statuarea valabilității cererilor inițiale formulate de recurenți printr-o hotărâre judecătorească, pentru ca abia în acel moment, recurenții să depună cereri suplimentare, invocând această ordine firească, în opinia lor, ținând de finalizarea litigiului anterior, cât timp dispozițiile Legii nr. 247/2005 nu stabilesc o astfel de condiționare pentru cererile ulterioare, ci dau posibilitatea celor care nu au formulat cerere în temeiul legilor funciare anterioare, să depună într-un termen de 60 de zile astfel de cereri.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la validarea unui poziții inexistente, susținându-se de aceeași recurenți că poziția 2 validată nu există, anexa 37 având doar o singură poziție, prin care se propune restituirea suprafeței de 414,729 ha, iar hotărârea Comisiei Județene a validat o poziție inexistentă, ceea ce, în opinia recurenților, atrage nulitatea acestei hotărâri, nu este un motiv întemeiat.
În procesul - verbal al ședinței Comisiei Județene de Fond Funciar, din data de 12.03.2010 s-a analizat propunerea de validare a dreptului de proprietate formulată, printre altele, și de C. L. de Fond Funciar V. D. în Anexa 37, reținându-se, prin memoriul Comisiei Locale nr. 7259/2009 și trimis spre analiză Comisiei Județene ca acesta cuprinde o propunere de validare a Anexei 37, ce are 2 poziții, din care poziția 1 a fost validată în ședința Comisiei Județene din 29.10.2009, iar poziția nr. 2 privește pe defunctul D. H. I. cu moștenitorii D. P. R. și D. P. Adoris A. ce solicită reconstituirea suprafeței de 325,821 ha în baza deciziei nr. 942/2008 a Tribunalului P. și această a doua poziție a fost supusă analizei Comisiei Județene, reținându-se că ordinea pozițiilor are în vedere ordinea în care se prezentau pozițiile din Anexa 37 la data de 29.10.2009, dată la care s-a validat doar prima poziție.
Chiar dacă la momentul ședinței Comisiei Județene din data de 12.03.2010 Anexa nr. 37 ar prezenta doar o singură poziție, așa cum susțin recurenții, validarea poziției a privit însă Anexa nr. 37 din 29.10.2009 și cele două poziții regăsite în anexă, la care trebuie să se facă raportarea, în mod corect, a poziției validate prin Hotărârea nr. 7522/12.03.2010.
Astfel, prin această hotărâre a fost validată poziția a doua din Anexa nr. 37, prin aceasta precizându-se reconstituirea pentru suprafața de 325,821 ha pe numele lui D. R. și D. Adoris A., rezultând că, motivul referitor la validarea unei poziții inexistente este neîntemeiat, această poziție existând, așa cum rezultă din anexa.
Instanța de fond a reținut că, nici motivul invocat prin precizarea de la termenul de judecată in prima instanța din data de 20.01.2012, referitor la faptul că suprafața de 56,821 ha reprezintă zonă de protecție aferentă suprafeței de 414,729 ha reconstituita pe numele tuturor moștenitorilor, nu este întemeiat. Astfel, natura de zonă de protecție a suprafeței de 56,821 ha nu are relevanță în privința reconstituirii dreptului de proprietate, în sensul că aceasta trebuie reconstituită pe numele acelorași persoane, neexistând o obligație legală în acest sens.
În primul rând, se constată că numai suprafața de 414,729 ha a fost reconstituita pe numele tuturor moștenitorilor autorilor D. H. I. prin decizia civila nr. 942/2008 a Tribunalului P., nu și terenurile aferente acestei suprafețe, indiferent de natura lor. P. terenul de 56,821 ha, recurenții arată ca are natura de zona de protecție, situata in pct. Setul Parului, este aferenta suprafeței de 414,729 ha, deși face parte din suprafața de 325,821 ha, obiect al litigiului de fata, alături de cei 269 ha din pct. Zanoaga.
Natura de teren aferent unei suprafețe pentru care instanța a dispus reconstituirea dreptului proprietatii pe numele tuturor moștenitorilor autorului nu schimba întinderea dreptului reconstituit, ce nu poate opera de facto și în favoarea terenului aferent proprietatii reconstituite.
Recursul declarat de recurenții D. R., D. A. C., D. B. I. și D. M. G. împotriva aceleiași sentințe nr. 726/2012 a Judecătoriei Câmpina privește critica adusă hotărârii sub aspectul respingerii excepției autorității de lucru judecat cu privire la capetele de cerere 4 și 5 ale cererii principale și va fi respins ca nefondat, pentru că:
În cererea de față ce formează obiectul dosarului nr._, reclamanții au formulat sub nr. 4 petitul de cerere constând în obligarea Comisiei Județene de A. a L. Fondului Funciar P. de a emite titlul de proprietate și pentru suprafața de 325,821 ha pădure, pe numele tuturor moștenitorilor defunctului D. H. I., respectiv reclamanții și cei 4 pârâți persoane fizice, și drept urmare, prin capătul de cerere notat sub nr. 5, aceleași părți au solicitat obligarea Comisiei Locale V. D. să elibereze procesul -verbal de punere în posesie pe numele tuturor succesorilor.
În cauza înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Câmpina, aceeași reclamanți au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților chemați în judecată D. R. și D. Adoris A. să fie menționați în titlul de proprietate ce urmează a fi eliberat de Primăria Comunei V. D. în calitate de moștenitori legali ai defunctului D. H. I., întrucât pe numele celor doi pârâți s-au emis în mod nelegal Hotărârile nr. 4226/2006 și nr. 4375/2006.
Obiectul cauzei nr._ va fi avut însă în vedere astfel cum a fost precizat de reclamanți la data de 18.04.2007, când au solicitat instanței modificarea Hotărârilor nr. 4226/02.02.2006 și nr. 4375/19.05.2006 emise de C. Județeană P., în sensul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pădure de 562,75 ha și 190,80 ha situate în . numele tuturor moștenitorilor defunctului D. H. I. și completarea anexei cu toți moștenitorii legali ai acestuia.
P. a aprecia identitatea de obiect dintre cele două cauze, instanța de recurs va constata, în primul rând, suprafețele de teren vizate prin cele două acțiuni, în sensul că acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Câmpina privește terenurile pădure de 562,75 ha și 190,80 ha pentru care C. Județeană a emis doua hotărâri de reconstituirea dreptului de proprietate doar pe numele a doi moștenitori, iar acțiunea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr._ privește, în capetele 4 și 5, suprafața de 325,521 ha pădure și dreptul de proprietate reconstituit asupra acesteia prin eliberarea procesului - verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor.
Astfel identificat obiectul celor două acțiuni, se constată că nu există identitate de obiect.
Al doilea element esențial al puterii lucrului judecat vizează identitatea de cauză. Cauza rezidă în fundamentul juridic al acțiunii și se materializează practic în „situația de fapt calificată juridic” . Reprezentând justificarea pretenției promovate în justiție, cauza este temeiul de drept al pretenției.
Cererea înregistrată sub nr._ este întemeiată, în drept pe dispozițiile art. 1 pct. 37 din Legea nr. 247/2005, art. 11 pct. 8 din H.G. nr. 890/2005, temeiuri care privesc îndreptățirea solicitanților de a li se reconstitui dreptul proprietății după autorul comun, iar cererea înregistrată sub nr._ are ca temei, în drept, dispozițiile art. 11 alin. 1 H.G. nr. 890/2005 și art. 1 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Conceptul de cauză nu trebuie raportat doar la temeiul juridic al cauzei, ci și la starea de fapt calificată juridic, dar și la acele împrejurări noi ce nu au fost luate în considerare cu prilejul primei judecăți.
Se constată astfel că nu exista identitate de cauză, si nici de obiect, avându-se în vedere ca, sub aspectul puterii de lucru judecat, în noțiunea de obiect se cuprinde nu numai pretenția concreta a reclamantului, ci si dreptul subiectiv dedus judecații.
Tot în acest sens, tribunalul retine ca autoritatea lucrului judecat are la baza regula ca o acțiune nu poate fi judecata irevocabil decât o singura data si nu poate fi combătuta printr-o alta hotărâre judecătoreasca, astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre irevocabila sa nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioara, data într-un alt proces. Respectarea principiului autoritatii de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasa odată tranșata de instanța sa nu mai poată fi adusa înaintea judecații, autoritatea de lucru judecat nemanifestându-se doar sub forma excepției procesuale (non bis in idem), ci si sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune ca ceea ce a stabilit o instanța sa nu fie contrazis de cea ulterioara.
Acest considerent al tribunalului răspunde criticii aduse de recurenții al căror recurs este analizat, fata de considerentul judecătorului de fond si reproșul adus, când arata ca instanța de fond nu a motivat excepția autorității de lucru judecat cu privire la capetele 4 si 5 ale cereri principale raportat la ambele dosare, nu a motivat neîndeplinirea triplei identități, ci se refera la prezumția "puterii de lucru judecat", deși s-a invocat "autoritatea de lucru judecat".
Principiul puterii lucrului judecat împiedică, nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, dată într-un alt proces, fapt ce ar afecta finalitatea puterii lucrului judecat și chiar a prezumției de adevăr instituită de art. 1201 cod civil abrogat.
Deși, între cele două procese exista o legătura intrinsecă, determinată, de interesul reclamanților de a-și finaliza demersul judiciar inițial, excepția puterii de lucru judecat nu poate fi primită, obiectul și cauza celor doua acțiuni fiind diferite.
Cu privire la cererea recurenților – reclamanți de a respinge recursul declarat de părțile adverse ca lipsit de interes, tribunalul constată, în primul rând, că excepția lipsei de interes a fost invocată în cadrul apărărilor făcute față de recursul părților adverse, pe calea întâmpinării.
Existența condiției interesului în promovarea căii de atac a recursului trebuie apreciată de instanță, constatându-se ca intimații - recurenți au avut câștig de cauză, triumf reținut din soluția de respingere a acțiunii recurenților - reclamanți, pe fondul pretențiilor acestora, au interesul ca soluția de respingere să rezulte dintr-o autoritate de lucru judecat și procesul purtat anterior, ce ar paraliza orice acțiune următoare având același obiect și ca urmare, interesul declarării căii de atac exista și este actual.
P. considerentele expuse, tribunalul constată că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii în niciunul din cele două recursuri formulate, apreciind că prima instanță a soluționat acțiunea cu respectarea dispozițiilor legale în materie, recursurile urmând a fi respinse ca nefondate, față de dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, și totodată, urmare a soluției pronunțate, vor fi respinse si cererile formulate de recurenți prin care solicită restituirea cheltuielilor judecății, întrucât nicunul din recurenți nu au avut câștig de cauză în calea de atac a recursului declarat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții - intimații D. A. C., D. B. I. și D. M. G., toți cu domiciliul în comuna V. D., . și D. R., cu domiciliul în municipiul București, sector 1, .. 32 și recurenții – petenții D. C., cu domiciliul în București, .. 58, ., D. OVIDIUS I. D., prin moștenitori D. V., D. E., D. A., toți cu domiciliul în municipiul B., ., ., ., cu domiciliul în comuna V. D., ., D. CRENGUȚA, cu domiciliul în comuna V. D., ., D. L., cu domiciliul în comuna V. D., ., D. D., cu domiciliul în T., ., ., D. M. M., reprezentat prin D. A. M., D. I. M. și D. I. C., toți cu domiciliul în Urlați, .. 4, județul P., N. L. G., cu domiciliul în municipiul Ploiești, .. 3, ., ., C. E. M., cu domiciliul în Urlați, .. 4, județul P., H. F., cu domiciliul în municipiul București, sector 3, ., ., ., cu domiciliul în municipiul București, sector 3, ., ., cu domiciliul în municipiul București, sector 3, .. 4, ., ., cu domiciliul în București, .. 166, ., ., cu domiciliul în București, sector 2, ., ., cu domiciliul în București, sector 4, .. 18, U. I., cu domiciliul în municipiul București,, sector 3, ., ., ., D. V., cu domiciliul în comuna V. D., ., C. M. N., C. F. M., C. L., toți cu domiciliul în comuna Brănești -Priboiu, ., județul Dâmbovița, C. A., cu domiciliul în București, sector 1, ., C. M. Ș., cu domiciliul în București, sector 2, .. 3TA, ., cu domiciliul în București, sector 3, ., ., A. C. D., cu domiciliul în municipiul Ploiești, ., ., județul P., împotriva sentinței civile nr. 726/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele D. M., cu domiciliul în comuna V. D., ., C. JUDEȚEANĂ P. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediu în municipiul Ploiești, . - 4, judetul P. și C. L. V. D. DE A. A L. FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în V. D., județul P. și intimata - intervenientă A. O. CHRISTIANNA, cu domiciliul în municipiul Ploiești, . nr. 188, ., ., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.09.2012
Președinte, Judecători,
C. I. C. R. I. D. L. C.
Grefier,
B. A.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. D.L.C./ Tehnored. A.Ș.P.
2 exp./03.12.2012
Dosar fond nr._ - Judecătoria Câmpina
Jud. fond T. A. C. A.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1213/2012. Tribunalul PRAHOVA | Uzucapiune. Decizia nr. 671/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
