Fond funciar. Decizia nr. 1194/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1194/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-09-2012 în dosarul nr. 1194/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
Dosar nr._ SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1194
Ședința publică din data de 20.09.2012
PREȘEDINTE – I. N. C.
JUDECĂTOR – R. I. C.
JUDECĂTOR – L. C. D.
GREFIER – A. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenții – intervenienți D. G. cu domiciliul în Șoimari, ., județul P. și D. O. cu domiciliul în Șoimari, ., județul P. în contradictoriu cu intimații-petenți S. S., cu domiciliul în Ploiești, ., nr. 6, județul P., D. N. cu domiciliul în Ploiești, ., nr. 6, județul P. și D. V. cu domiciliul în Ploiești, ., nr. 6, județul P. și intimatele C. JUDEȚEANĂ P. DE F. F. prin PREFECT cu sediul în Ploiești, .-4, județul P. și C. LOCALĂ ȘOIMARI DE F. F. prin PRIMAR cu sediul în Șoimari, județul P. împotriva deciziei civile nr. 349/6.03.2012 pronunțată de Tribunalul P..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: revizuenții – intervenienți reprezentați de avocat D. D. și intimatul – petent D. N. personal, lipsind intimații – petenți S. S. și D. V. și intimatele C. Județeană de F. F. P. – prin Prefect și C. Locală de F. F. a comei Șoimari – prin Primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale cu privire la pct. 7 al art. 322 Cod de Procedură Civilă.
Având cuvântul reprezentanta revizuenților – intervenienți solicită instanței admiterea excepției, disjungerea acestui capăt de cerere de revizuire și declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel Ploiești. Cu privire la celelalte două motive întemeiate pe pct. 5 și 8 ale art. 322 Cod de Procedură Civilă solicită instanței să fie soluționate de către Tribunalul P..
Intimatul – petent, având cuvântul, arată că nu se opune declinării competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel Ploiești, însă învederează instanței că potrivit practicii judiciare a Curții de Apel Ploiești aceste cauze ar trebui soluționate de Tribunalul P., aceasta fiind instanța care a pronunțat sentințele de fond.
Reprezentantul revizuenților – intervenienți, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită instanței admiterea cererii de revizuire potrivit motivelor din concluziile scrise depuse la dosar.
Având cuvântul pe fond, intimatul – petent învederează instanței că soții S. au dreptul de proprietate numai asupra suprafeței de 250 mp teren, nu mai mult.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată sub nr. 1984/331 din 27 iunie 2011 a fost înregistrată pe rolul instanței plângerea formulată de S. S., D. N. si D. V., în contradictoriu cu C. Judeteană P. și C. Locală Soimari de aplicare a legilor fondului funciar, împotriva hotărârii nr. 8246/2011a Comisiei Judetene, plângere prin care s-a solicitat anularea acestei hotărâri și a procesului-verbal nr. 2824/2010 al Comisiei locale, constatarea legalității si temeiniciei cererii petenților de reconstituire a dreptului de proprietate, obligarea intimatelor la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate, precum și la plata de daune cominatorii pentru întârzierea în executarea acestor obligații și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, petenții au arătat că sunt moștenitorii defunctului N. V. care a preluat, prin legat universal, întreaga moștenire a defunctei sale soții N. P., moștenire compusă din terenul în suprafața de 1,7 ha. dobândit prin decizia civila 3348/1960 a Tribunalului Regional Ploiești. Se mai arată că N. V. a intrat în CAP cu o suprafață de 3,51 ha., conform registrului agricol al Primăriei C. Șoimari, pe anii 1959-1963. P. testament autentificat, N. V. a testat întreaga sa moștenire surorii sale, D. S., mătușa petenților. În calitate de succesori legali, petenții au cerut, în baza legilor succesive de fond funciar, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut lui N. V. însă atât C. locală Soimari cât si C. județeană au dispus respingerea cererii petenților. S-a mai susținut că C. locală se află într-o gravă confuzie când, deși recunoaște că N. V. a intrat în CAP cu 3,51 ha. motivează eronat și împotriva propriilor constatări, că acest teren ar aparține defunctei sale soții, N. P., dobândit printr-un partaj succesoral în care defunctul N. V. nu a fost parte. Petenții mai susțin că registrul agricol este un document care face dovada suprafețelor de teren, a amplasamentului acestora, fiind principalul înscris pe baza căruia se soluționează cererile de reconstituire a dreptului de proprietate.
C. locală Șoimari a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că N. V. și soția sa, N. P. au fost membrii CAP figurând în registrul agricol cu mai multe suprafețe de teren. Se mai susține că numai moștenitorii defunctei N. (I.) P. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pentru suprafața de 1,75 ha., validată prin hotărârea Comisiei județene si pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._ din 29 iunie 2009, pe numele: I. C., I. A., N. E., F. E., I. M., I. N., I. M. si T. V.. Intimata a mai arătat că terenurile în suprafață de 3,51 ha. au fost înscrise in CAP de către defuncții N. V. și I. (N.) P. și provin în totalitate, din partea soției si a fraților acesteia, iar petenții au depus în 2005 cerere prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 3,5 ha., de pe urma defunctului N. V.. Pentru aceeași suprafață însă de pe urma defunctei I. (N.) P., au formulat cerere I. N., I. M. G., T. V., N. E., F. E., I. M. si D. I. G.. C. locală a respins cererea petenților iar pentru solicitanții veniți în numele defunctei I. (N.) P., a propus reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența dintre 3,51 si 1,75 ha. teren, fără însă a înainta documentația Comisiei județene, pană la soluționarea litigiului de către instanță.
La data de 23 august 2011 au formulat cerere de intervenție numiții D. G. si D. O..
Intervenienții au invocat autoritatea de lucru judecat, arătând că aceeași cerere, între aceleași părți, a fost soluționată definitiv si irevocabil, prin decizia nr. 786 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului P., potrivit căreia cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, formulată de petenți pentru 3,51 ha., a fost respinsă. Intervenienții au mai susținut că dețin în proprietate suprafața de 7300 mp., parte din terenul pentru care petenții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, fiind puși în posesie prin procesul verbal din 8 februarie 1996, neanulat si producător de efecte juridice si in prezent.
P. încheierea din 13 septembrie 2011 instanța de fond a încuviințat, în principiu, cererea de intervenție dar a respins excepția autorității de lucru judecat, considerând că nu există identitate de obiect între cele două cauze invocate, întrucât prezenta plângere este îndreptată împotriva unei hotărâri ulterioară hotărârii Comisiei județene pusă în discuție în dosarul la care s-a raportat autoritatea de lucru judecat.
P. sentința civilă nr. 1804/01.11.201, Judecătoria Vălenii de M. a admis, în parte, plângerea formulată de petentii S. S., D. N. și D. V., în contradictoriu cu intimatele C. L. DE F. F. SOIMARI, jud. P., C. J. DE F. F. P. și intervenientii D. G. și D. O..
A dispus anularea Hotărârii nr. 8246 din 1 aprilie 2011 a Comisiei Județene, cu privire la cererea petenților, a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, în favoarea petenților, pentru diferența dintre suprafața de 3,51 ha. cu care s-a înscris în CAP autorul N. V. si suprafața de 1,75 ha., pentru care s-a eliberat Titlul de proprietate nr._/2009.
A dispus obligarea Comisiei locale să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate și să o înainteze Comisiei județene, obligarea Comisiei județene, să elibereze titlu de proprietate petenților, a respins cererea de anulare a procesului verbal nr. 2824/2010 eliberat de C. locală, ca neîntemeiată, a respins cererea de punere în posesie, ca neîntemeiată, a respins cererea privind plata daunelor cominatorii, ca neîntemeiată, a respins cererea de intervenție, ca neîntemeiată și a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 298 din 28 noiembrie 2005 la C. locală Soimari de aplicare a legilor fondului funciar, petenții S. S., D. N. si D. V. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 3,51 ha., ce ar fi aparținut autorului lor N. V..
Întrucât comisia locală a respins cererea petenților, aceștia au formulat contestație, la C. Județeană P., care prin hotărârea nr. 8246 din 01.04.2011 a respins, de asemenea, contestația petenților.
Ambele comisii au avut, în vedere, în principal, motivația că petenții nu au făcut dovada proprietății pentru terenurile pe care le-au solicitat, ținând seama că aceste terenuri nu i-au aparținut defunctului N. V. (bunurile proprii si bunurile comune ), fiind ale soției N. (I.) P..
Instanța de fond a reținut că soluția Comisiei județene este netemeinică, pretențiile petenților fiind, în parte, justificate, astfel că prin probele administrate, petenții au dovedit că sunt succesorii ambilor defuncți, N. P. si N. V..
Certificatul de moștenitor nr. 14 din 11 ianuarie 1989 eliberat de notariatul de Stat Local Vălenii de M. a constatat că unicul moștenitor, cu vocație concretă, al defunctei N. P., decedată la 29 mai 1988, este soțul acesteia, N. V., atât în calitate de soț cat si ca legatar universal.
La decesul lui N. V., din 14 decembrie 1988, conform aceluiași certificat, a rămas ca unică moștenitoare, legală si testamentară, sora defunctului, D. S..
P. sentința civilă nr. 2730 din 11 decembrie 1996 a Judecătoriei Vălenii de M., în soluționarea acțiunii civile de partaj succesoral, s-a constatat că și petenții S. S., D. N. si D. V., alături de alte persoane, sunt succesorii legali ai defunctei D. S., decedată la 17 mai 1990.
Așadar, ca efect al retransmiterii succesorale, averea și implicit drepturile defunctei N. P. au fost transmise soțului N. V., iar ulterior numitei D. S. și în final petenților din prezenta cauză.
Calitatea acestora era astfel dovedită, fiind îndreptățiți să solicite reconstituirea dreptului de proprietate și pentru terenurile ce aparținuseră defunctei N. P., astfel din acest punct de vedere, este lămurită și înscrierea din registrul agricol, a suprafeței totale de 3,51 ha. pentru că indiferent că aceasta aparținuse lui N. V. sau soției sale, prin modalitatea de transmitere a succesiunii, petenții erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate.
Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea 18/1991, suprafața adusă în CAP (obiect al reconstituirii dreptului de proprietate) este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în CAP, evidentele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Legiuitorul a permis, deci, ca înregistrările în registrul agricol să aibă, în procedură Legea 18/1991, aceeași valoare probatorie ca un titlu de proprietate, în lipsa acestuia.
Așa cum rezultă din documentația înaintată de C. locală, N. V. figura înscris cu suprafața de 3,51 ha. teren care făcea obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
Cum petenții au probat că sunt moștenitori atât ai defunctului N. V. cat si a soției acestuia, predecedată, prin retransmitere, erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate.
Acest drept a fost însă limitat prin eliberarea titlului de proprietate, în favoarea unor moștenitori legali ai defunctei N. (I.) P. – I. C., I. A., I. N., I. G., T. V. – pentru suprafața de 1,75 ha. teren.
Titlul nu a fost anulat încă, total sau parțial, trebuind a fi luat în considerare ca valabil, chiar dacă, din punct de vedere al regulilor succesorale, moștenitorii legali nerezervatari ar fi putut fi înlăturați de legatarul universal.
În consecință, petenții erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența dintre 3,51 ha., care reprezintă totalul înscrierii în CAP a familiei N. si 1,75 ha., pentru care s-a emis deja titlu de proprietate.
În ceea ce privește cauza soluționată irevocabil prin decizia nr. 504/14 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, instanța de fond a reținut că nu poate fi vorba nici măcar de putere de lucru judecat, întrucât nu a fost analizat fondul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în favoarea petenților ci numai procedura de punere în posesie. Instanțele au constatat, de altfel, că cererea cu nr. 430/1998, formulată de petenți nu fusese soluționată de comisiile locale si a rămas astfel, împrejurare ce a determinat formularea unei noi cereri, soluționată, în mod netemeinic, cum s-a arătat prin hotărârea Comisiei județene contestate.
În consecință, în temeiul art. 53 din Legea 18/1991 instanța de fond a admis, în parte, plângerea, a anulat hotărârea Comisiei județene cu privire la cererea petenților și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, în favoarea acestora, pentru diferența de teren dintre 3,51 si 1,75 ha.
In temeiul art. 5 lit. i si art. 6 lit. f din HG 890/2005 a obligat C. locală să întocmească documentația necesară punerii în posesie si C. Județeană să elibereze titlul de proprietate, în favoarea petenților.
Întrucât procesul verbal 2824/2010 eliberat de C. locală, prin care se constată respingerea cererii petenților, este lipsit de efecte prin admiterea prezentei plângeri, a respins, ca neîntemeiat, acest capăt de cerere separat.
De asemenea, instanța de fond a stabilit că cererile pentru punerea în posesie și plata daunelor cominatorii sunt neîntemeiate întrucât, neconstatându-se încă refuzul Comisiei locale, după reconstituirea dreptului de proprietate, de a proceda la punerea efectivă în posesie, nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 64 din Legea 18/1991.
Intervenienților D. G. si D. O. nu li s-au emis acte de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul pe care îl ocupă, de 7300 mp, sens în care a respins cererea acestora, ca neîntemeiată.
Și cererea petenților privind plata cheltuielilor de judecată, a fost respinsă, ca neîntemeiată întrucât, chiar dacă pretențiile lor au fost încuviințate de instanță, nu au făcut dovada avansării acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intervenienții D. G. și D. O., petenții S. S., D. N., D. V. și C. locală de F. F. Șoimari, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
1. Recurenții intervenienți susțin că în mod greșit instanța de fond a calificat cererea acestora ca fiind cerere de intervenție accesoria întrucât prin cererea formulată au dorit să-și valorifice un drept propriu, și anume dreptul de proprietate asupra suprafeței de 7300 mp situat în . parte din suprafața de 3,51 ha solicitată de petenți.
Arată recurenții intervenienți că în mod eronat s-a respins excepția autorității de lucru judecat întruc6t petenții au promovat mai multe acțiuni în justiție cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,51 ha teren situat în . de reconstituire fiind respinsă în mod irevocabil prin decizia civilă nr.504 din 14.06.2010 a Curții de Apel Ploiești. P. sentința civilă nr. 1140/2011 s-a respins aceeași cerere reiterată de petenți, pentru motivul că aceștia nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile solicitate.
În mod eronat s-a admis cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru petenți susțin recurenții intervenienți întrucât aceștia nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile de peurma defunctei N. P. și a fraților săi.
2. Recurenții petenți critică sentința arătând că hotărârea este nelegală sub aspectul greșitei aprecieri a întinderii suprafeței de teren cuvenită a se reconstitui de pe urma autorului lor, N. V.. Deși reține că autorul acestora a deținut suprafața de 3,51 ha teren cu care figurează că a intrat în CAP, instanța de fond consideră eronat și fără temei legal că din această suprafață de teren trebuie scăzut 1,75 ha pentru care s-a eliberat Titlul de proprietate nr._/2009.
Instanța de fond face confuzie între cele două suprafețe de teren și apreciază eronat că cele 1,75 ha teren trebuie scăzute din totalul suprafeței de 3,51 ha dat fiind că reconstituirea trebuie făcută pentru întreaga suprafață cuvenită de drept indiferent dacă parte din aceasta a fost atribuită altor persoane< cele="">1,75 ha ce fac obiectul Titlului de proprietate nr._/2009 sunt distincte de cele 3,51 ha întrucât au aparținut inițial soției autorului lor, N. P., conform deciziei nr. 3348/1960 a Tribunalului Regional Ploiești, iar ulterior acest teren cu întreaga avere a fost testat prin legat universal, autorului lor N. V. conform testamentului autentificat nr. 1831/1984.
Urmare susmenționatului legat universal, suprafața de teren de 1,75 ha se cuvine a fi reconstituită tot pe numele autorului lor N. V..
Hotărârea este nelegală întrucât a respins eronat capătul de cerere prin care a solicitat anularea parțială a procesului verbal nr. 2824/2010 emis de C. Locală de F. F..
Critică recurenții petenți sentința arătând că hotărârea este nelegală și sub aspectul greșitei soluționări a cererii privitoare la cheltuielile de judecată solicitate de D. N. întrucât din probele dosarului rezultă existența dovezilor privitoare la cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
3. Recurenta intimată C. locală de F. F. Șoimari a declarat recurs împotriva sentinței Judecătoriei Vălenii de M. susținând că în mod nelegal prin sentința pronunțată s-a admis în parte cererea petenților, s-a dispus anularea hotărârii nr. 8246 din 01.04.2011 a Comisiei Județene P. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,51 ha teren situate pe raza comunei Șoimari și rămas de pe urma defuncților N. V. și N. P..
Din înscrisurile și din documentația depusă reiese o situație diferită de cea reținută de instanța de fond prin hotărâre, în contradicție cu situația reală din acte și cea de pe teren și consideră că sentința atacată este lipsită de temei legal. Solicită, admiterea recursului, modificarea sentinței, pronunțarea unei hotărâri în concordanță cu înscrisurile existente și cu situația de pe teren.
Arată recurenta intimată că în mod nelegal a fost admisă cererea intimaților petenți de reconstituire a dreptului de proprietate întrucât au făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile rămase de pe urma defunctului N.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată cu nr._ din data de 14.12.2011.
P. decizia civilă nr. 349/6.03.2012, pronunțată de Tribunalul P., recursurile au fost respinse ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut, referitor la recursul declarat de recurenții intervenienți, că este neîntemeiată critica acestora în sensul că în mod greșit instanța de fond a calificat cererea de intervenție în interes propriu ca fiind intervenție accesorie având în vedere că prin cererea formulată aceștia au solicitat astfel cum a reținut și instanța de fond respingerea acțiunii petenților .
Calificarea cererii de intervenție ca fiind accesorie sau principală este făcută de către instanța de judecata, în virtutea rolului sau activ, prevăzut de art. 129 c.p.c. Posibilitatea judecătorului de a da calificarea exacta cererii, în funcție de conținutul sau, iar nu în funcție de denumirea data de parte rezulta si din art. 84 c.p.c., conform căruia cererea de chemare în judecata sau de declarare a căii de atac este valabil făcută chiar dacă poartă denumirea greșită.
Așadar, în ceea ce privește calificarea unei cereri și stabilirea încadrării sale într-un anumit temei de drept, principiul disponibilității nu îsi găsește aplicarea, părțile putând sa dispună doar de obiectul cererii si de persoanele chemate în judecata.
Calificând cererea formulata în speță de intervenienți, drept intervenție accesorie, instanța nu a încălcat principiul disponibilității.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de recurenții intervenienți, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat întrucât, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ în care a fost pronunțată decizia nr. 504 din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești petenții au solicitat obligarea intimatelor C. Locală și Județeană de F. F. să le elibereze actele de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 3,5 ha situat pe raza comunei Șoimari, județul P. iar prin acțiunea de față au solicitat anularea Hotărârii nr. 826/01.04.2001 a Comisiei Județene de F. F. P., anularea în parte a Procesului Verbal nr. 2824 din 28.07.2010 a Comisiei Locale Șoimari, constatarea legalității și temeiniciei suprafeței de teren solicitate, obligarea pârâtelor la punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de teren solicitată.
Pentru existența autorității de lucru judecat de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui proces cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea unei hotărâri, sau cu putere de lucru judecat atunci când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces sa fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauza .
Este lucru judecat atunci când a doua cerere in judecata are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauza și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate - prezumție irefragrabilă.
Codul de procedură civilă prevede la art. 166 că excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.
În speță nu sunt întrunite cele trei elemente, obiect, părți și cauză, motiv pentru care instanța de fond în mod corect a respins excepția autorității de lucru judecat.
Critica recurenților intervenienți în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de reconstituire a petenților este neîntemeiată pentru că aceștia au formulat cerere de reconstituire pentru alte terenuri este nejustificată având în vedere că intimații petenți au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 3,51 ha ce a aparținut autorului lor N. V., a mai reținut instanța de recurs.
A constatat că această cerere a fost respinsă de cele două comisii cu motivarea că, aceștia nu au făcut dovada proprietății pentru terenurile pe care le-au solicitat, terenuri care nu au aparținut defunctului N. V. ci soției acestuia N. P., însă, prin probele administrate au făcut dovada că sunt succesorii celor doi defuncți N. V. și N. P.. Totodată din certificatul de moștenitor nr. 14 din 11 ianuarie 1989 rezultă că N. V. este unicul moștenitor cu vocație succesorală atât în calitate de soț cât și ca legatar universal.
A reținu că, la decesul lui N. V. s-a constatat că unică moștenitoare legală și testamentară a defunctului N. V. a fost D. S., iar prin sentința civilă nr. 2730 din 11 decembrie 1996 a Judecătoriei Vălenii de M. s-a constata că și petenții S. S., D. N. și D. V. alături de alte persoane sunt moștenitori legali ai defunctei D. S. fiind îndreptățiți astfel să solicite reconstituirea dreptului de proprietate.
Tribunalul a constatat că în ceea ce privește critica recurenților petenți referitoare la faptul că instanța de fond a apreciat greșit întinderea suprafeței de teren cuvenită a se reconstitui de pe urma defunctului N. V., că se face confuzie între cele două suprafețe de teren și apreciază eronat că cele 1,75 ha teren trebuie scăzute din totalul suprafeței de 3,51 ha este nefondată întrucât pentru această suprafață de 3,75 ha a fost emis deja titlu de proprietate, aceștia fiind îndreptățiți la reconstituirea diferenței dintre suprafața de 3,51 ha și 1,75 ha ce a fost reconstituit.
Critica referitoare la faptul că instanța de fond a respins în mod greșit capătul de cerere prin care au solicitat anularea parțială a Procesului verbal nr. 2824/2010, a fost considerată nejustificată întrucât instanța de fond a apreciat în mod corect că acest proces verbal este lipsit de efecte prin admiterea prezentei plângeri
S-a constatat că atât timp cât prin acest proces verbal a fost respinsă cererea petenților iar prin sentința recurată a fost admisă în parte plângerea acest înscris este lipsit de efecte juridice.
Cu privire la cheltuielile de judecată, tribunalul a constatat că aceștia nu au făcut dovada acestor cheltuieli cu chitanța privind plata onorariului de avocat din care să rezulte suma achitată apărătorului acestora.
Tribunalul a constatat că în ce privește recursul declarat de recurenta intimată C. Locală Șoimari de F. F., în mod corect a apreciat instanța de fond că cererea acestora este întemeiată și a admis-o ca atare având în vedere că cererea de reconstituire a fost formulată într-adevăr de pe urma defunctului N. V. care este moștenitorul defunctei N. P. în calitate de soț supraviețuitor și legatar universal. De pe urma defunctului N. V. a rămas ca unică moștenitoare D. S., intimații petenți fiind moștenitorii acesteia fiind făcută pe deplin dovada calității acestora de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire recurenții D. G. și D. O..
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului P. sub nr._ .
În motivarea cererii, revizuenții au arătat că decizia atacată este nelegală, netemeinică și nu corespunde realității, potrivit art. 322 pct. 5, 7 și 9 C.proc.civ.
Au arătat că, raportat la situația reală, în mod nelegal s-a respins recursul prin decizia nr. 349/6.03.2012, apreciind că, pe baza împrejurărilor noi, necunoscute de instanța de recurs, se impune retractarea hotărârii.
Au precizat că, față de motivul privitor la contrarietatea de hotărâri, se impune anularea deciziei.
Au menționat că dețin în proprietate suprafața de 7.300 m.p. situată în punctul „Acasă”, . locuința și întemeindu-și gospodăria, stăpânind continuu și netulburat terenul și că au fost puși în posesie pe acest teren prin procesul-verbal de punere în posesie din 8.02.1996, care nu a fost anulat și își produce efectele și în prezent.
Au arătat că prezenta cerere de revizuire este motivată în primul rând pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ., solicitând anularea deciziei nr. 349/6.03.2012, pentru contrarietate de hotărâri.
Au menționat că există două hotărâri potrivnice, decizia nr. 786/18.12.2009, pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr._ și decizia nr. 349/6.03.2012, pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr._, iar acestea au fost date de instanță în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Referitor la motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C.proc.civ., au arătat că la dosar nu s-a depus un înscris doveditor nou, care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința lor, deși acesta exista la data pronunțării hotărârii.
Au menționat că este vorba despre procesul-verbal de punere în posesie emis de C. Locală Șoimari în data de 8.02.1996, prin care au fost puși în posesie pe cei 7.300 m.p., acolo unde au locuința și și-au întemeiat gospodăria.
Au arătat că acest înscris, dacă ar fi fost cunoscut de instanță, ar fi condus la o altă soluție decât cea pronunțată.
Au precizat că al treilea motiv, întemeiat pe art. 322 pct.8 C.proc.civ., este în strânsă legătură cu al doilea motiv invocat și anume că au fost împiedicați să se înfățișeze la judecată dintr-o împrejurare mai presus de voința lor și să înștiințeze despre aceasta.
Au arătat că nu au avut cunoștință de termenul fixat pentru soluționarea recursului, la 6.03.2012, întrucât nu au primit citație și verificând ulterior la arhivă, au observat că citațiile au fost emise chiar în perioada în care revizuenta D. O. a fost internată în spital și a suferit o intervenție chirurgicală, potrivit actului medical pe care îl depune (bilet de ieșire din spital), iar soțul său a însoțit-o în această perioadă, având nevoie de ajutor.
Au menționat că au luat cunoștință de termen și de soluția din acest dosar la data de 13.03.2012, când a avut termen dosarul nr._ .
Au arătat că, în acest dosar, la termenul anterior din 14.02.2012, instanța a dispus amânarea, tocmai pentru a se discuta conexarea cu dosarul nr. 1984/_.
Au precizat că, așa cum s-a arătat în ședința din 13.03.2012 (dosar nr._ ) termenul acordat a fost 6.03.2012, dar în mod greșit dosarul a fost trecut pe lista din 13.03.2012.
Au menționat că la termenul din 14.02.2012, nu au fost prezenți și nici reprezentați de apărător, dispunându-se amânarea cauzei la 13.03.2012, pentru că părțile și apărătorul nu s-au putut prezenta din cauza condițiilor meteo deosebite (din cauza zăpezii și a viscolului șoseaua a fost blocată, închisă).
Au arătat că, în aceste împrejurări, cauza s-a judecat în lipsa lor și fără să aibă cunoștință de termen, fiind în imposibilitate de a depune înscrisurile invocate și a face apărările corespunzătoare.
P. întâmpinare, C. Locală de Aplicare a Legilor Fondului F. Șoimari a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
La termenul din 20.09.2012, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului P. cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului P. cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ.:
Revizuenții au invocat dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ., solicitând anularea deciziei nr. 349/6.03.2012, pentru contrarietate de hotărâri.
Au arătat că există două hotărâri potrivnice, decizia nr. 786/18.12.2009 pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr._ și decizia nr. 349/6.03.2012, pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr._ .
Conform art. 323 alin. (2) teza I C.proc.civ. „în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice”.
Cele două hotărâri arătate de revizuenți au fost pronunțate de Tribunalul P., instanța mai mare în grad fiind Curtea de Apel Ploiești.
În consecință, Tribunalul va admite excepția necompetenței materiale în privința motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.proc.civ.
Va disjunge cererea de revizuire privind acest motiv, urmând a se forma dosar separat, și va declina competența soluționării acesteia în favoarea Curții de Apel Ploiești.
În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.proc.civ.:
În primul rând, conform art. 322 C.proc.civ., revizuirea poate avea ca obiect o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și o hotărâre dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
În căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor.
P. urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, precum în prezenta cauză, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
Se admite că revizuirea se poate folosi împotriva oricăror hotărâri definitive sau irevocabile, chiar dacă prin ele nu se rezolvă fondul cauzei, doar pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 4, pct. 6, 7 și 8 C.proc.civ.
În plus, pentru a fi incident motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C.p.c., teza I, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; înscrisul nou să fie prezentat de partea care exercită revizuirea.
În cauză nu sunt întrunite cumulativ aceste condiții.
Astfel, nu constituie motiv de revizuire descoperirea oricăror acte, ci numai a acelora reținute de partea potrivnică sau a celor care nu au putut fi produse datorită forței majore.
Revizuenții nu au pretins că procesul-verbal de punere în posesie din data de 8.02.1996 ar fi fost reținut de către vreuna din părțile potrivnice.
Având în vedere că aceștia au avut calitatea de intervenienți la judecata în fond și recurenți-intervenienți în recurs, aveau posibilitatea de a depune oricând acest înscris în cursul procesului.
De asemenea, din probe nu rezultă caracterul determinant al înscrisului prezentat de către revizuenți.
Referitor la motivul de revizuire, prevăzut de art. 322 pct. 5 teza a II-a C.proc.civ., acesta nu este incident în cauză, revizuenții neinvocând modificarea sau desființarea hotărârii unei instanțe pe care să se fi întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 8 C.proc.civ.:
Conform art. 322 pct. 8 C.proc.civ., revizuire se poate cere „dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa”.
Acest motiv presupune că partea a fost legal citată, dar dintr-o împrejurare mai presus de voința sa nu s-a putut înfățișa la judecată și nici nu a putut înștiința instanța despre aceasta.
Revizuenții au pretins că nu au avut cunoștință de termenul acordat.
Un astfel de motiv, al necunoașterii termenului la care s-a judecat cauza, nu poate fi invocat și analizat pe calea revizuirii, această cale de atac extraordinară fiind limitată la motivele strict determinate prin lege.
Susținerea revizuenților, în sensul că în mod greșit dosarul a fost trecut pe lista de ședință din 13.03.2012 nu este confirmată de probe.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul va respinge cererea de revizuire pentru motivele întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 8 ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale în privința motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.proc.civ.
Disjunge cererea de revizuire formulată de revizuenții – intervenienți D. G. cu domiciliul în Șoimari, ., județul P. și D. O. cu domiciliul în Șoimari, ., județul P. în contradictoriu cu intimații-petenți S. S., cu domiciliul în Ploiești, ., nr. 6, județul P., D. N. cu domiciliul în Ploiești, ., nr. 6, județul P. și D. V. cu domiciliul în Ploiești, ., nr. 6, județul P. și intimatele C. JUDEȚEANĂ P. DE F. F. prin PREFECT cu sediul în Ploiești, .-4, județul P. și C. LOCALĂ ȘOIMARI DE F. F. prin PRIMAR cu sediul în Șoimari, județul P. împotriva deciziei civile nr. 349/6.03.2012 pronunțată de Tribunalul P. cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.proc.civ. și declină competența de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Respinge pentru celelalte motive invocate cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință public, azi, 20.09.2012.
Președinte, Judecători,
I. N. C. R. I. C. L. C. D.
Grefier,
A. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Redactat/ Tehnored. CRI
3 ex./6.10.2012
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1116/2012. Tribunalul PRAHOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1200/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
