Pretenţii. Decizia nr. 1116/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1116/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-09-2012 în dosarul nr. 1116/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1116
Ședința publică din data de 05.09.2012
Președinte: A. P. A.
Judecători: O. C. Ș.
C. D. E.
Grefier: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. I., cu sediul în Voluntari, .-96, jud. I., împotriva sentinței civile nr. 1067/25.01.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 14-16, jud. Prahova, și intimatul-pârât C. JUDEȚEAN I., cu sediul în București, .. 18, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-pârâtă, prin consilier juridic N. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-reclamantă a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât consilierul său juridic se află în concediu de odihnă în perioada 20.08.-7.09.2012, după care
Tribunalul pune în discuție cererea de amânare formulată de intimata-reclamantă.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea cererii de amânare formulată de intimata-reclamantă, prin care se încearcă doar o tergiversare a cauzei, având în vedere că, prin cererea de aprobare a 15 zile din concediul de odihnă formulată de consilierul juridic al reclamantei, se menționează că atribuțiile acestuia de serviciu vor fi îndeplinite de o altă persoană.
Tribunalul, având în vedere că în cuprinsul cererii formulate de consilierul juridic al recurentei-reclamante, G. L., prin care solicită aprobarea a 15 zile din concediul de odihnă (fila 11 dosar), se menționează că atribuțiile acestuia de serviciu vor fi îndeplinite de o altă persoană, respinge ca neîntemeiată cererea recurentei-reclamante, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere lipsa unor prevederi legale care să reglementeze o modalitate specială de decontare a cheltuielilor aferente îngrijirii persoanelor cu handicap având domiciliul într-o altă unitate administrativ-teritorială decât cea în care au fost plasați spre îngrijire, lipsa unei convenții sau protocol între cele 3 instituții din care să rezulte obligațiile asumate în legătură cu serviciile prestate, dar și lipsa unui act administrativ încheiat în baza legilor în vigoare. Totodată, arată că prin sentința atacată, în mod greșit s-a dispus obligarea în solidar a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, încălcându-se astfel prevederile art. 33 alin 2 din HG nr. 268/2007 modificată, conform căreia obligația de decontare a cheltuielilor revine consiliului județean sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată si înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. PRAHOVA a chemat în judecată pe pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. I. și C. JUDEȚEAN I., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună în temeiul dispozițiilor art. 54 din Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 34 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, obligarea paratei la plata pentru perioada 01.01.2007 – 31.07.2008, pentru un număr de 3 beneficiari pentru perioada 01.01.2007 – 31.12.2007 și 4 beneficiari pentru perioada 01.01.2008 – 31.07.2008, sumă în cuantum de 61.866,12 lei, din care 28.820,12 lei pentru perioada 01.01.2007 – 31.12.2007 și 33.046 lei pentru perioada 01.01.2008 – 31.07.2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că având în vedere disp.art. 54 alin.(4) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.
În conformitate cu disp.art. 34 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, reclamanta a solicitat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. I., achitarea costului mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul rezidențial în care a fost admisă /e persoana/ele cu handicap din județul I., datorat de la data admiterii efective în centru.
Având în vedere faptul că în prezent aceste sume nu au fost recuperate, reclamanta a solicitat obligarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. I., la plata diferenței între costul mediul lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului / aparținătorului, pentru perioada 01.01.2007 – 31.07.2008, pentru un număr de 3 beneficiari pentru perioada 01.01.2007 – 31.12.2007 și 4 beneficiari pentru perioada 01.01.2008 – 31.07.2008, sumă în cuantum de 61.866,12 lei, din care 28.820,12 lei pentru perioada 01.01.2007 – 31.12.2007 și 33.046 lei pentru perioada 01.01.2008 – 31.07.2008.
In drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 54 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 34 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv: copie de pe situația privind recuperarea costurilor cu asistații din alte județe pentru perioada 01.01. – 31.07.2008, copie de pe situația centralizatoare privind sumele de încasat aferente anului 2007 reprezentând contribuție asistați conform art.54 din legea nr. 448/2006, copie de pe lista persoanelor cu handicap adulte îngrijite în centrele rezidențiale D.G.A.S.P.C. – Prahova, copie de pe B.I. al numitului Ț. G., copie de pe B.I. al numitului S. M. - C., copie de pe B.I. al numitei R. M., copie de pe B.I. al numitului G. P..
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. I. a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură, la data de 04.12.2008, prin care a solicitat ca reclamanta să-și precizeze acțiunea în sensul justificării sumei de bani iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. I. și-a întemeiat întâmpinarea pe disp.art. 115 – 118 C.pr.civ.
La termenul de judecată din 30.01.2009 reprezentantul reclamantei a depus la dosar precizare la acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtelor la plata diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului, pentru perioada 01.01.2007 – 30.09.2008, pentru un număr de 4 beneficiari, sumă în cuantum de 68.072 lei, din care 28.717 lei pentru perioada 01.01.2007 – 31.12.2007 și 39.355 lei pentru perioada 01.01.2008 – 30.09.2008.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și de plata timbrului judiciar.
Prin sentința civilă nr.5966/22.05.2009 Judecătoria Ploiești a respins cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. PRAHOVA în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. I. și C. JUDEȚEAN I., ca neîntemeiată.
La data de 12.09.2009 reclamanta Direcția Generală De Asistență Socială Și Protecția C. Prahova a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 5966/22.05.2009 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul de mai sus.
Prin decizia nr. 362/12.03.2010 Tribunalul Prahova a admis recursul formulat de recurenta – reclamanta Direcția Generală De Asistență Socială Și Protecția C. Prahova în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală De Asistență Socială Și Protecția C. I. și C. Județean I., a casat sentința recurata si a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Ploiești.
La data de 06.08.2010 a fost reînregistrat dosarul_ privind pe reclamanta Direcția Generală De Asistență Socială Și Protecția C. Prahova, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială Și Protecția C. I. și C. Județean I..
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și a probei cu expertiza în specialitatea contabilitate, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr.1067/25.01.2012 prin care a admis în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulata de către D. G. DE A. S. SI P. C. PRAHOVA in contradictoriu cu pârâții D. G. DE A. S. SI P. C. I. si C. J. I..
De asemenea, a fost obligată pârâta sa plătească reclamantei suma de 45.744,44 lei, reprezentând diferența intre costul mediu lunar si contribuția lunara de întreținere, potrivit raportului de expertiza contabila – refacere, C. N. L..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit disp. art. 54 din Lg. 448/2006: „ (1) Persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința.
(2) Finanțarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București, pe teritoriul cărora funcționează acestea.
(3) În cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială.
(4) Decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.”
In cauza, expertiza contabila a efectuat la cererea partilor doua variante de calcul. Astfel in prima varianta expertiza contabila a avut in vedere obiectivele stabilite de reclamanta, documentele aflate la dosarul cauzei si cele puse la dispoziție de reclamanta, rezultând un total de 56.796, 18 lei.
In ședința de judecata din data de 12.10.2011 instanța de fond a admis obiecțiunile formulate de parata care a arătat ca expertul a realizat expertiza fara a exista la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare si având in vedere si precizarea reclamantei, orala, prin care a aratat ca abia in cursul anului 2011 a fost emisa Hotărârea de către C. Județean Prahova, pentru sumele aferente anilor 2007,2008, 2009 si 2010, ce fac obiectul prezentului litigiu, sens in care a dispus refacerea expertizei contabile numai cu privire la actele depuse la dosarul cauzei.
Potrivit raportului de expertiza contabila refăcut, C. N., a rezultat ca in urma controlului efectuat de Curtea de Conturi Prahova a fost emisa Decizia nr. 31/2008 prin care a fost obligata reclamanta sa recupereze sumele de bani datorate de celelalte Direcții Generale de A. S..
Expertul a avut in vedere Fisele personale ale persoanelor nominalizate întocmite de Centrele sociale in care acestea s-au aflat in perioada la care se face referire, Hotărâri ale Consiliului Județean Prahova privind stabilirea costului mediu lunar de întreținere a persoanelor adulte cu handicap aflate in sistemul de protecția sociala, precum si contribuția de întreținere a beneficiarului, pe baza cărora a determinat diferența dintre costul mediu lunar si contribuția de întreținere.
De asemenea, expertul a ținut cont ca in lunile ianuarie, februarie, martie si noiembrie 2007, nu exista la dosarul cauzei Hotărârea Consiliului Județean Prahova privind stabilirea costului mediu lunar aferent întreținerii in centre rezidențiale ale persoanelor încadrate in grad de handicap, in aceasta perioada, fiind exclusa din calcul.
Concluzionând, expertul a stabilit ca din calcularea diferenței dintre costul mediu lunar si contribuția lunara de întreținere ce revine ca obligatie de plata beneficiarului/apartinatorului cu domiciliul pe raza județului I. si internati in centrele rezidențiale de pe raza județului Prahova in perioada 01.01.2007 – 30.09.2008, a rezultat un total in cuantum de 45.744,44 lei.
Instanța de fond a avut în vedere aceasta varianta a expertizei contabile pentru considerentele arătate de expert si reținând ca expertiza a avut in vedere documentele justificative depuse la dosarul cauzei, cum de altfel a solicitat si reclamanta când s-au stabilit obiectivele prezentei expertize contabile.
A mai reținut instanța de fond, conform disp. art.34 alin.4 din HG 268/2007 potrivit cu care: „Costul mediu lunar al cheltuielilor pentru persoanele cu handicap asistate și care au domiciliul în alte județe/sectoare ale municipiului București decât cel pe raza căruia se află centrul rezidențial va fi suportat, pe bază de convenții, din bugetul consiliului județean/local în care persoana cu handicap asistată are domiciliul”.
Totodată, conform disp. art.53 alin.2 din același act normativ: „Fiecare consiliu județean sau local al sectoarelor municipiului București va stabili, prin hotărâre, costul mediu lunar de întreținere în centrele rezidențiale publice de pe raza unității administrativ-teritoriale respective”.
În consecința, pentru considerentele arătate in cele ce preced, instanta de fond a admis in parte acțiunea si a obligat parata sa plătească reclamantei suma de 45.744,44 lei, reprezentând diferența intre costul mediu lunar si contribuția lunara de întreținere, potrivit raportului de expertiza contabila – refacere, C. N. L..
Prin încheierea pronunțată la data de 12.03.2012 s-a dispus îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.1067/25.01.2012, în sensul că din eroare s-a menționat obligarea „pârâtei” la plata sumelor stabilite, corect fiind „pârâții”.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Direcția G. de A. S. și Protecția C. I., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, sa se rejudece pe fond cauza si sa se dispună respingerea acțiunii in pretenții formulata, ca fiind neîntemeiata.
În motivarea recursului, recurenta –pârâtă a arătat că este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pc.9 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea s-a dat cu aplicarea greșita a legii.
Potrivit art. 33 din H.G. nr.268/2007 modificata prin H.G. nr.89/2010 (norme metodologice de aplicare a Legii nr.448/2006), decontarea cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit de consiliile județene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, iar potrivit art. 53 alin.(2), din același act normativ: „
Fiecare consiliu județean sau local al sectoarelor municipiului București va stabili, prin hotărâre, costul mediu lunar de întreținere în centrele rezidențiale publice de pe raza unității administrativ-teritoriale respective".
Deși a luat in considerare precizarea reclamantei ca „abia in data de 21 aprilie 2011 a fost emisa Hotărârea Consiliului Județean Prahova privind aprobarea costului mediu lunar pe persoana adulta cu handicap pentru sumele aferente anilor 2007, 2008, 2009 si 2010" instanța a considerat ca pretențiile sunt întemeiat formulate, chiar daca au la baza doar referate ale Direcției Generale de A. S. si Protecția C. Prahova, in baza cărora a si emis de altfel, factura pentru perioada 01.01._08.
Instanța de fond si-a motivat admiterea cererii DGASPC Prahova si prin prisma prevederilor art.34 alin.(4) din H.G. nr.268/2007 modificata prin H.G. nr.89/2010: „Costul mediu lunar al cheltuielilor pentru persoanele cu handicap asistate și care au domiciliul în alte județe/sectoare ale municipiului București decât cel pe raza căruia se află centrul
rezidențial va fi suportat, pe bază de convenții, din bugetul consiliului județean/local în care persoana cu handicap asistată are domiciliul".
Niciuna dintre părți nu a putut face dovada existentei unei astfel de convenții, pentru ca ea nu exista.
In lipsa unor dispoziții legale sau a altor prevederi care sa reglementeze o modalitate speciala de decontare a cheltuielilor aferente îngrijirii persoanelor cu handicap având domiciliul . administrativ-teritoriala decât cea in care au fost plasați spre îngrijire, nu se pot deconta astfel de cheltuieli întrucât fondurile publice nu pot fi angajate decât in baza legii.
În lipsa oricărei convenții sau protocol intre cele 3 instituții din care sa rezulte obligațiile asumate in legătura cu serviciile prestate, respectiv modalitatea de emitere si comunicare a facturilor, data la care trebuie efectuata plata serviciilor scadente si consecințele nerespectării termenului de plata, data la care trebuie calculate penalitățile de întârziere, plata acestor cheltuieli nu este posibila. Simpla emitere a facturilor invocate drept proba in litigiu nu este aptă sa facă dovada existentei raportului juridic obligațional, întrucât nu au fost acceptate la plata de DGASPC I., fiind restituite.
De asemenea, recurenta a criticat hotărârea și pentru faptul ca, deși reclamanta a arătat ca pretențiile formulate sunt datorate întreținerii unor persoane cu handicap, instituționalizate anterior intrării in vigoare a Legii nr.448/2006, instanța de fond a înțeles sa admită acțiunea, chiar daca condițiile de decontare nu erau îndeplinite.
Potrivit art. 34 din H.G. nr.268/2007 modificata prin H.G. nr.89/2010, de la data publicării normelor metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în instituțiile specializate se face exclusiv la solicitarea conducătorului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. din unitatea administrativ teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, cu respectarea condițiilor prevăzute de același articol: solicitarea trebuie să cuprindă acordul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. de achitarea a costurilor lunare de cheltuieli stabilite pentru centrele rezidențiale în care urmează să fie admise persoanele cu handicap.
Totodată art. 2 alin. (2) din Ordin nr. 468/2009 al Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea art. 54 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, prevede: „Solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, privind admiterea acesteia într-un centru rezidențial public din alt județ decât cel de domiciliu, reprezintă actul administrativ în baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor", neexistenta acestei solicitări nu obligă instituția noastră la plata sumei solicitată de către reclamantă.
De asemenea, prevederile legii menționate în baza cărora își fundamentează reclamanta acțiunea dispun numai pentru viitor, în virtutea principiului neretroactivității legii civile, prin urmare, legea face referire numai la persoanele cu handicap care vor fi instituționalizate după . actului normativ în discuție. Așadar, nu se face nicio referire la persoanele cu handicap care deja erau instituționalizate în centre la . legii.
Mai mult decât atât, actul normativ în discuție, nefăcând nicio precizare referitoare la persoanele cu handicap care deja erau instituționalizate în momentul intrării sale în vigoare, rezultă fără echivoc că obligația de plată pentru aceste persoane nu există.
Recurenta a criticat și încheierea de ședința din 12.03.2012 prin care s-a dispus: „obliga parații (DGASPC I. si C. Județean I.) sa plătească reclamantei suma de 45.744,44 lei reprezentând diferența intre costul mediu lunar si contribuția lunara de "întreținere obliga parații la plata cheltuielilor de judecata către reclamanta in cuantum de 1100 lei reprezentând onorariu de expertiza", întrucât stabilește o obligație de plata solidara, încălcând prevederile art. art.33 alin.(2) din H.G. nr.268/2007 modificata prin H.G. nr.89/2010, conform căruia „ Obligația de decontare a cheltuielilor prevăzute la alin.(1) revine consiliului județean sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București în a cărui/căror raza administrativ teritoriala isi are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistenta sociala si protecția copilului..."
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, iar intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinări și nici nu s-au prezentat în fața instanței la termenele de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâta DGASPC I., a dispozițiilor legale aplicabile, precum și sub toate aspectele de fapt și drept, conform art.3041 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Așa cum a reținut și prima instanță, prin dispozițiile art.54 din legea nr.448/2006 republicată privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată inițial în Monitorul Oficial nr.1006/18.12.2006, se statuează că persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința.
În cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială.
Decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.
Modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.
Conform art. 33 HG nr.268/2007, publicată în Monitorul Oficial nr.233/04.04.2007, modificată și completată, în sensul prevederilor art. 54 alin. (4) din lege, decontarea cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit de consiliile județene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului București. La stabilirea costului mediu lunar al cheltuielilor se iau în calcul cheltuielile de personal și cheltuielile cu bunuri și servicii.
Împrejurarea că Hotărârea nr.42 a Consiliului Județean Prahova, prin care au fost aprobate costurile medii lunare pe persoană adultă cu handicap aflată în centrele de îngrijire din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. Prahova pentru perioada mai 2007-decembrie 2010, a fost adoptată la data de 21.04.2011 (filele 75-77 dosar rejudecare fond) nu este de natură a determina netemeinicia sentinței Judecătoriei Ploiești, așa cum a pretins recurenta.
În esență, tribunalul apreciază că respectiva hotărâre este un act administrativ, susceptibil a fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ, în condițiile instituite prin legea nr.554/2004, actualizată, la cererea oricărei persoane interesate. Atât timp cât pârâtele nu au făcut proba că ar fi fost revocată de organul emitent sau anulată de instanța competentă, acest act administrativ a intrat în circuitul civil și produce pe deplin efecte.
Mai mult, la fila 67 din dosarul inițial al Judecătoriei Ploiești, se regăsește Hotărârea nr.88/25.05.2007 a Consiliului Județean Prahova prin care s-a stabilit costul mediu lunar aferent lunii aprilie 2007 pentru întreținerea persoanei adulte cu handicap aflată în centrele de îngrijire și, totodată, a fost împuternicit Președintele Consiliului Județean Prahova să stabilească, la propunerea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. Prahova, costul mediu respectiv pentru lunile următoare.
Or, referatele întocmite de intimata-reclamantă pentru perioada mai 2007-septembrie 2008 (filele 69-93 dosar fond inițial), prin care au fost propuse costurile în discuție, poartă ștampila de înregistrare la C. Județean Prahova din chiar luna în care au fost redactate și, cel mai important, semnătura de aprobare a Președintelui Consiliului Județean Prahova.
Trebuie menționat și faptul că stabilirea cu întârziere a costurilor medii lunare pe persoană adultă cu handicap aflată în centrele de îngrijire din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. Prahova ar fi putut fi valorificată de către recurentă doar în măsura în care sesizarea instanței s-ar fi realizat cu depășirea termenului general de prescripție care a început să curgă de la momentul efectuării cheltuielilor în litigiu, iar nu de la data emiterii hotărârii Consiliului Județean Prahova.
În ceea ce privește semnificația convenției pe baza căreia trebuie să se realizeze decontarea, potrivit art.34 din HG nr.268/2007, actualizată, tribunalul subliniază faptul că inexistența unei asemenea convenții nu poate avea semnificația exonerării pârâților de obligația decontării cheltuielilor efectuate de direcția reclamantă, atât timp cât nu există o prevedere expresă în sensul menționat.
De altfel, este absolut normal ca intimata-reclamanta să-și recupereze asemenea cheltuieli de la pârâții care aveau obligația să asigure protecție specială persoanelor respective cu domiciliul în jud.I., potrivit prevederilor Legii nr. 448/2006, împrejurările invocate de recurenta-pârâtă fiind simple formalități ce exced cauzei.
Tribunalul constată, pe baza analizei înscrisurilor aflate la filele 25-39 din dosarul inițial al Judecătoriei Ploiești, că între recurenta-pârâtă și intimata-reclamantă s-a purtat o corespondență susținută în legătură cu situația celor patru persoane cu handicap (rămase trei după data de 30.11.2007, când S. M. și-a schimbat domiciliul în Ploiești) care aveau domiciliul pe raza județului I. și erau instituționalizate în centrele rezidențiale de pe raza județului Prahova. De aceea, neîncheierea convenției invocate de recurentă nu poate fi imputată intimatei-reclamante care, de altfel, a făcut dovada transmiterii facturii emise pentru costurile pretinse prin acțiune către direcția pârâtă ce nu a luat nicio „atitudine” până la momentul sesizării instanței.
În altă ordine de idei, interpretarea dată de recurenta dispozițiilor art.54 din legea nr.448/2006 republicată, în sensul că pentru persoanele care, la data intrării în vigoare a legii, erau deja instituționalizate nu ar exista obligația de decontare, nu poate fi luată în considerare, fiind străină de scopul pentru care respectiva normă legală a fost edictată.
Este perfect adevărat că Legea nr. 448/2006 nu dispune decât pentru viitor, neputând retroactiva, motiv pentru care, în virtutea prevederilor art.54,
decontarea cheltuielilor aferente instituționalizării unor persoane cu handicap cu domiciliul pe raza altui județ, între autoritățile administrației publice locale, nu se va putea realiza decât pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a acestui act normativ, așa cum reclamanta a și pretins prin acțiunea introductivă.
Sub aspectul instituirii obligației solidare de plată în sarcina ambilor pârâți, tribunalul consideră că s-a dat în mod corect eficiență prevederilor art.33 din 268/2007, modificată și completată, care statuează că obligația de decontare a cheltuielilor revine consiliului județean în a cărui rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului.
În raport de rațiunile expuse, în baza art.312 alin.3 cu aplicarea art.304 pc.9 și art.3041 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. I. împotriva sentinței civile nr. 1067/25.01.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. I., cu sediul în Voluntari, .-96, jud. I., împotriva sentinței civile nr. 1067/25.01.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 14-16, jud. Prahova, și intimatul-pârât C. JUDEȚEAN I., cu sediul în București, .. 18, sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.09.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. P.-A. O. C. Ș. C. D. E.
Fiind în concediu de odihnă
Semnează Președinte:
Grefier
L. E. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored. P.A.A.
2 exemplare
d.f._ Jud.Ploiesti
j.f.N. L. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1590/2012. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1194/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
