Acţiune în constatare. Decizia nr. 1200/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1200/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-09-2012 în dosarul nr. 1200/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1200
Ședința publică din data de 20.09.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTOR: C. R. I.
JUDECĂTOR.D. L. C.
GREFIER: B. A.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul D. I. prin mandatar T. E., cu domiciliul în Ploiești, .. 13, județul Prahova, împotriva deciziei nr. 1530/17.11.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata . P., cusediul în . Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reprezentată de avocat N. M., lipsind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părții prezente asupra contestației în anulare.
Având cuvântul, reprezentanta intimatei solicită instanței respingerea contestației în anulare ca neântemeiată, având în vedere că motivele invocate de către contestator exced dispoz. Art. 318 alin. 1 Cod de Procedură Civilă. De asemenea, arată că prin contestația în anulare se solicită de fapt o rejudecare și o reanalizare a probelor.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/ 281/2007, reclamantul D. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta . primar, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este proprietarul terenului în suprafață de 1.591 mp. situat în comuna V. C., .. 14, jud. Prahova.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că stăpânește de peste treizeci de ani acest teren, perioadă în care s-a comportat ca proprietar, figurând în registrul agricol, astfel cum reiese din adeverința nr.658/12.03.1966, unde se menționează expres că în vol. III, fila 179, este înscris reclamantul cu 0,10 ha. teren arabil, 0,05 ha. curte și 0,15 ha. altă categorie.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.1850 și urm. C.civ.
În raport de susținerile reclamantului, pârâta a formulat în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că suprafața de teren pentru care se solicită a se constata că reclamantul a devenit proprietar prin uzucapiune a făcut obiectul legilor fondului funciar, în sensul că suprafața de 1.591 mp. face parte din totalul suprafeței de 1,75 ha. cu care autorul reclamantului, defunctul D. L. I. figurează în evidențele agricole.
A mai precizat pârâta că pentru suprafața de 1,75 ha., în baza Legii nr. 18/1991, prin H.C.J. nr.98/29.08.1991, anexa 3, poziția 763, s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma defunctului D. L. I. pe numele moștenitorilor acestuia: A. C., C. A., D. T., D. I., T. E., D. N., D. M., D. M. și L. M., iar suprafața de 1.591 mp. solicitată de reclamant provine din totalul de 1,75 ha. cu care defunctul D. L. I. a figurat în evidențele agricole în anii 1959 - 1963 și cu care s-a înscris în CAP.
La data de 28.11.2007, reclamantul a formulat precizare la acțiune prin care a învederat că tatăl său - defunctul D. L. I., a figurat la rol cu două suprafețe de teren de 1 ha. teren arabil situat în pct. „Orbescu” și 0,80 ha. teren livadă situat în pct. „V. M.”, iar după apariția Legii nr.18/1991, mama reclamantului - D. L. M., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceste 2 suprafețe de teren.
Reclamantul a mai arătat că nu există identitate între suprafața de teren solicitată prin prezenta cerere și suprafața reconstituită, suprafața pentru care se solicită să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune fiind în intravilan, în vatra satului, cu precizarea că, prin includerea suprafeței de teren solicitată, în suprafața totală reconstituită sunt prejudiciați toți moștenitorii defunctului D. L. I..
Totodată, reclamantul a menționat că din fișa de rol cu evidențele agricole ale comunei V. C. reiese că terenul care face obiectul prezentului dosar se află în posesia sa din anul 1963, perioadă în care a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar, plătind taxele și impozitele aferente și construcțiile aflate pe acesta, terenul în litigiu fiind situat în intravilanul comunei, în zona centrală, ..
La data de 27.03.2008, reclamantul a depus la dosarul cauzei note de ședință prin care a susținut că terenurile pentru care defuncta L. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate prin cererea depusă la Primăria comunei V. C. corespund cu terenurile menționate în fișa de rol din evidențele agricole ale comunei, atât ca suprafață, cât și ca amplasament, respectiv 0,80 ha. în pct. „V. M.” și 1 ha. arabil în pct. „Orbescu” și, atât în cererea de reconstituire, cât și în anexa la aceasta, nu se face referire la terenul intravilan din ., pe care acesta îl stăpânește de peste 30 de ani, de unde reiese faptul că nu există identitate între suprafețele solicitate.
La termenul de judecată din data de 05.06.2008, s-a dispus, în temeiul disp. art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., suspendarea judecății pricinii până la soluționarea irevocabilă a cauzei care formează obiectul dosarului nr._/281/2007 al Judecătoriei Ploiești ce are ca obiect fond funciar, prin încheierea de ședință din data de 13.02.2009, fiind respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei.
P. decizia nr.1841/15.12.2009 a Tribunalului Prahova, irevocabilă, a fost admis recursul împotriva încheierilor de ședință din 05.06.2008 și din 13.02.2009, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești și trimisă cauza la aceeași instanță de fond în vederea continuării judecății.
În urma probelor administrate în cauză cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică de specialitate topometrică ing. P. D., Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr.7340/27.06.2011 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, reținând că, din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză topo, fișa de rol din registrul agricol din care reiese că reclamantul figura cu suprafața de 0,15 ha. și fișa de rol din evidențele agricole pe numele lui L. C. I. D. a reieșit faptul că între suprafața de teren ce formează obiectul prezentei cauze și terenurile specificate în Hotărârea nr.98/29.08.1991 a Comisiei Județene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate, respectiv 1 ha. amplasat în pct. „Orbescu” și 0,80 ha. situat în V. M. nu există identitate, fiind vorba de suprafețe de teren diferite.
Altfel spus, atât tatăl reclamantului - D. L. I., cât și reclamantul au figurat la rol cu suprafețe diferite de teren, terenul ce formează obiectul prezentei cauze fiind situat în . V. U., ., T. 8, P. 219, 220, 221.
Prima instanță a reținut din declarațiile martorilor audiați în cauză V. M. și S. E., din adeverința nr.513/20.01.2000 și din concluziile raportului de expertiză tehnică în specialitatea topografie ing. P. D., că terenul situat în . V. U., ., în suprafață de 1.591 mp. a fost stăpânit de familia reclamantului din anul 1962, din acel an reclamantului fiindu-i eliberată și autorizație pentru construirea unei case de către Primăria comunei V. C..
Din declarația martorei V. M., care este susținută de altfel și de către reclamant, prin cererea depusă la dosar la data de 07.01.2008, prin scrisoarea nr. 457/31.03.1989 a comunei V. C. și notele scrise depuse la termenul din 20.06.2011, instanța de fond a reținut că suprafața ce face obiectul prezentei cauze a fost predată reclamantului de către C.A.P. ca lot în folosință, pentru zilele de muncă efectuate în cadrul acestuia, astfel că prin aceasta reclamantul a devenit un simplu detentor precar, calitate ce reiese și din adeverința nr.457/31.03.1989 prin care reclamantului i se aducea la cunoștință faptul că nu a îndeplinit volumul de muncă pentru anul 1989 pentru suprafața pe care acesta o deținea de la C.A.P, respectiv 1.050 mp. arabil și 235 mp. vii, deci, terenul în discuție, stabilindu-i-se obligația de a preda 1.208 kg. porumb boabe și 225 kg. struguri.
P. adresa nr.251/12.03.1987 a Primăriei V. C. înaintată Miliției Municipiului Ploiești s-a arătat că D. I. a plătit cooperativei, pentru perioada 1977-1985, suma de 5.072 lei pentru suprafața de teren arabil pe care sunt amplasate 2 sere de flori naturale, adică 600 mp. arabil și 700 mp. vie, întrucât în perioada 1977-1987 acesta nu a prestat norme de muncă în cadrul C.A.P. - ului.
Prima instanță a apreciat că din probele administrate în cauză, a reieșit că reclamantul stăpânea bunul pentru C.A.P, deci nu pentru sine în calitatea de proprietar, în caz contrar, acesta neputând justifica cu ce titlu plătea către C.A.P., prin produse, folosința terenului sau presta ore de muncă în favoarea acestuia, nefiind negată, de plano, posibilitatea reclamantului de a se constata dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin uzucapiune, însă acesta va trebui să facă dovada în conformitate cu disp. art.1858 C.civ a intervertirii precarității în posesie.
Eventual, față de înscrisurile depuse la termenul din 20.06.2011, respectiv Hotărârea din 31.03.1989 a Primăriei comunei V. C., instanța de fond a apreciat că s-ar putea vorbi de intervertirea precarității în posesie în condițiile art.1858 pct.2 C.civ, începând cu anul 1989, când s-a constatat că reclamantul a folosit, în mod ilegal, suprafața de 1.050 mp. arabil și 235 mp. vie, fiind obligat să plătească suma de 1.596 lei, cu titlu de despăgubiri, acesta negând, astfel, prin refuzul de a mai plăti, prin produse sau prin muncă, folosința terenului, dreptul celui de la care îl deținea, respectiv, C.A.P.
A apreciat instanța de fond că această chestiune ar putea face, eventual, obiectul unei alte cereri de chemare în judecată după împlinirea termenului stabilit pentru a uzucapa, în care să se stabilească, în urma administrării de probe cu respectarea dreptului la apărare al părților și al principiului contradictorialității, dacă a intervenit o intervertire a precarității în posesie, dacă posesia este utilă și dacă termenul pentru a uzucapa s-a împlinit.
Chiar acceptând, că din anul 1989, detenția precară s-a transformat într-o posesie utilă, instanța de fond a constatat că termenul de 30 ani pentru a uzucapa nu s-a împlinit, context în care, având în vedere considerentele menționate mai sus, s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani asupra terenului în discuție.
P. decizia civilă nr. 1530/17.11.2011, Tribunalul Prahova a respins recursul, ca nefondat.
În motivarea acestei decizii, s-au reținut următoarele:
Unul dintre efectele cele mai importante ale posesiei,când aceasta se prelungește în timp, este uzucapiunea sau prescripția achizitivă.
Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestuia în tot timpul fixat de lege.
P. demersul judiciar inițiat, reclamantul a solicitat să se constate că are calitatea de proprietar, prin efectul uzucapiunii, asupra terenului în suprafață de 1.591 mp. intravilan, situat în com. V. C., ..14, jud. Prahova, invocând ca temei de drept al acțiunii disp. art.1890 si urm. C.civ.
Astfel, cel care pretinde că a dobândit dreptul de proprietate sau alt drept real prin uzucapiunea de 30 de ani, trebuie să facă dovada că a posedat bunul în tot timpul prevăzut de lege si că posesia sa a fost una utilă, adică a fost o posesie propriu – zisă, iar nu o simplă detenție precară si că această posesie nu a fost viciată.
Aceasta înseamnă că nu este suficientă simpla întrunire a celor două elemente constitutive ale posesiei – material, ca element obiectiv si intențional, ca element psihologic, subiectiv, ci trebuie ca posesia să fie însoțită de anumite calități.
Referindu-se la aceste calități cerute pentru a se produce unul dintre principalele efecte ale posesiei, care este prescripția achizitivă, art.1847 C.civ. dispune: „Ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar…”.
Contrariul fiecăreia dintre calitățile pe care trebuie să le întrunească posesia constituie vicii ale acesteia.
În consecință, viciile posesiei, astfel cum rezultă din art.1847 C.civ., sunt următoarele: discontinuitatea, violenta, clandestinitatea, precaritatea si echivocul.
În speță, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se retine că reclamantul D. I. I. a figurat înscris în evidentele agricole ale . perioadei 1964 – 1970 cu suprafața totală de teren de 0,15 ha. situat în . nr.21, jud. Prahova, din care 0,10 ha. arabil, 0,05 ha. alte terenuri și 0,05 ha. curți – construcții (f.34 - dos. fond), fapt confirmat și prin adeverința nr.658/12.03.1966 eliberată de fostul Sfat Popular V. C. – Raionul și regiunea Ploiești (f.29 – dos. fond).
Conform adeverinței nr.3397/17.05.2007 emisă de Primăria ..41 – dos. fond), moștenitorii defunctului D. I. L. (tatăl reclamantului din cauza de fată), respectiv D. M., D. N., D. I., D. T., A. C., C. A., T. E., L. M. și D. M. figurează în anexa nr.3/763 din Legea nr.18/1991 cu suprafața de 1,75 ha., aprobată prin H.C.J.F.F. Prahova nr.98/1991 pentru care nu s-a emis proces - verbal de punere în posesie si titlu de proprietate.
Aceeași instituție a eliberat și adeverința nr.3398/17.05.2007 din care rezultă că suprafața de teren de 1.500 mp. cu care figurează reclamantul în registrul agricol anii 1964 – 1970, vol. III, fila nr.179, a fost cuprinsă în suprafața de 1,75 ha. reconstituită, în baza Legii nr.18/1991, de pe urma tatălui său - L. I. D., deoarece nu a prezentat acte de proprietate pentru terenul solicitat (f.41 – verso, dos. fond).
Dată fiind această situație, prin adresa nr.5163/31.07.2007 eliberată de Primăria ..9 – dos. fond) se comunica instanței de fond ofertele de amplasament pentru suprafața de 1,75 ha. reconstituită defunctului L. I. D. (în care se include, ca întindere, și suprafața de teren în litigiu de 1.500 mp. pretinsă de reclamant), menționându-se: „intravilan V. C. – unde are casa D. I.: T.8, P.221 = 0,0736 ha. curte; T.8, P.221 = 0,0668 ha. arabil; T.8, P.219 = 0,0183 ha. vie, rezultând un total de 0,1587 ha.”.
Martora V. M. audiată la solicitarea reclamantului a arătat că terenul care face obiectul prezentei cauze are o suprafață de cca. 500 mp. și a fost obținut de reclamant de la fostul C.A.P., prin cumpărare, pe acesta fiind edificată o casă de locuit (f.25 – dos. fond).
Martora a mai relatat că are cunoștință de această împrejurarea, întrucât, împreună cu mama acestuia, a efectuat zile de muncă în C.A.P., în perioada 1962 – 1965, cu precizarea că, la acel moment, era important să se presteze un număr de zile de muncă și, din câte cunoaște martora, se achita și o sumă de bani, însă, totul depindea de o aprobare a autorităților locale.
Așa fiind, este evident că suprafața de teren în litigiu a fost predată reclamantului de către fostul C.A.P. ca lot în folosință, pentru zilele de muncă efectuate în cadrul acestuia.
Că este așa, rezultă și din cuprinsul adeverinței nr.457/31.03.1989 eliberată de C.A.P. V. C. (f.30 – dos. fond) prin care se comunica reclamantului că, urmare a faptului că în anul 1988, nu a îndeplinit volumul de muncă stabilit de adunarea generală, îi revine pentru anul 1989 următorul plan de cultură pentru suprafața pe care o deține de la C.A.P., respectiv 1.050 mp. arabil și 235 mp. vie, plan care consta în predarea la magazia unității, imediat după recoltare, a cantităților de 1.207 kg. porumb boabe și 225 kg. struguri.
Nu în ultimul rând, urmează a se retine și adresa nr.251/12.03.1987 înaintată de C.A.P. V. C. fostei Miliții a Mun. Ploiești – Postul de Miliție Hale, în care se menționează că reclamantul a plătit cooperativei, pe perioada 1977 – 1985, suma de 5.072 lei pentru suprafața de teren arabil pe care sunt amplasate cele 2 sere de flori naturale, respectiv 600 mp. arabil și 700 mp. vie, cu precizarea că în perioada 1977 – 1987, nici reclamantul și nici familia sa nu au prestat norme de muncă în cadrul C.A.P. – ului (f.33 – dos. fond).
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, instanța retine că art.8 alin.1 din Legea nr.18/1991 republicată si actualizată prevede că „stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept”.
Măsura reconstituirii dreptului de proprietate, în cazul dedus judecății, presupune că terenul în litigiu în suprafață de 1.591 mp. să fi fost proprietatea reclamantului, acesta să se fi înscris în evidentele agricole ale . acest teren pe care să-l fi adus în cooperativa agricolă de producție prin adeziunea formulată în acest sens.
Ori, fată de ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, este evident că reclamantului i-a fost repartizată suprafața de teren în litigiu de către fostul C.A.P. V. C., în anul 1965, doar cu titlu de lot dat în folosință pentru numărul de zile lucrate în cooperativă, fapt probat atât de înscrisurile depuse la dosar, cât și prin depoziția martorei V. M. care a efectuat, împreună cu mama reclamantului, zile de muncă în cadrul C.A.P. – ului, în perioada 1962 – 1965, esențial fiind la acel moment să se presteze un anumit număr de zile la care se adăuga și plata unei sume de bani.
Aceasta nu înseamnă, însă, că s-ar fi generat, în favoarea reclamantului, un drept de proprietate asupra terenului astfel atribuit, acesta exercitând doar o detenție precară asupra terenului, iar nu o posesie propriu – zisă, câtă vreme nu s-a dovedit incidenta vreunuia din cazurile reglementate de art.1858 C.civ. în care operează intervertirea precarității în posesie utilă, aceste cazuri fiind expres și limitativ prevăzute de lege.
Deși Codul civil tratează precaritatea în rândul viciilor posesiei, în realitate, precaritatea este mai mult decât atât: este lipsa însăși a posesiei, ceea ce înseamnă că actele sau faptele materiale de folosință sau de putere sunt săvârșite nu pentru sine, ci pentru altul.
În acest context, instanța retine că reclamantul a posedat terenul cu privire la care a solicitat să se constate pretinsa calitate a sa de proprietar, prin efectul prescripției achizitive de lungă durată, însă, posesia exercitată de acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.1847 C.civ., nefiind exercitată sub nume de proprietar, câtă vreme, terenul în litigiu în suprafață de 1.591 mp. i-a fost repartizat de C.A.P. V. C. doar ca lot dat în folosință pentru zilele de muncă efectuate în cadrul cooperativei, fapt care conduce la concluzia reclamantul nu a posedat terenul pentru sine, ci pentru altul.
Așa fiind, probele administrate în cauză atestă împrejurarea că terenul în litigiu a fost predat reclamantului de fostul C.A.P. V. C. ca lot în folosință, operațiune prin care acesta a devenit un simplu detentor precar, fără ca stăpânirea exercitată să aibă un caracter util, în sensul posibilității de a conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii.
Trebuie subliniat și faptul că, întrucât, terenul în litigiu în suprafață de 1.591 mp. se circumscrie ipotezei reglementată de art.23 sau 24 din Legea nr.18/1991 republicată, în condițiile în care a făcut parte din patrimoniul cooperativei agricole de producție, având regimul juridic de proprietate publică, termenul de prescripție achizitivă a fost întrerupt, potrivit art.1864 pct.2 C.civ., chiar dacă s-a aflat permanent în folosința reclamantului.
Concluzionând, terenul în litigiu, în modalitatea în care a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică de specialitate topometrică ing. Panaitoiu D. (T 8, P 219, 220 și 221) face obiectul legilor edictate în materia fondului funciar, făcând parte, ca întindere, din suprafața de 1,75 ha., teren pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului reclamantului – L. I. D..
Împotriva acestei decizii, reclamantul D. I. I., prin mandatar, a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia, iar pe fond, admiterea recursului, în sensul modificării în totalitate a sentinței civile și admiterea acțiunii.
În motivare, a susținut că dezlegarea dată prin decizia instanței de recurs este și rezultatul unor greșeli materiale care se referă, în principal la calitatea și susținerea părților. A susținut, printre altele, că instanța de recurs a omis să constate că atât reclamantul, cât și autorul acestuia au fișe de rol separate în evidențele agricole ale . asemenea, a comis greșeala de a concluziona că terenul în litigiu în modalitatea în care a fost identificat face obiectul legilor fondului funciar parte ca întindere din suprafața de 1,75 ha. Teren pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului L. C. I. D., în condițiile în care din raportul de expertiză topo, rezultă că, de comun acord cu executorul și specialistul cadastru s-a ajuns la concluzia că nu a existat identitate între aceste două terenuri.
De asemenea, a mai susținut că instanța de recurs a consemnat în cuprinsul deciziei o . aspecte care nu au fost învederate de martora V. M..
Mai mult decât atât, au fost menționate o . dovezi care nu au fost cercetate de către instanța de recurs, acestea putând duce la modificarea sentinței recurate.
În drept, a invocat prev.art. 318 C.p.c.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de contestator, precum și a temeiurilor contestației în anulare prev. de art. 318 Cod pr. civilă, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 318 alin. 1 C.p.c., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
În speță, contestatorul invocă săvârșirea unor erori materiale de către instanța de recurs, în soluționarea deciziei atacată prin prezenta cale extraordinară de atac.
Tribunalul reține că această cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 C.p.c. (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318 C.p.c. (greșeală materială au nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, nu și în contestația în anulare.
În sensul art. 318 C.p.c., „greșeală materială” înseamnă o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință, darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei (de ex. anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar se află recipisa de plată a taxelor legale de timbru). P. urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată.
Având în vedere faptul că, prin prezenta cerere sunt invocate în realitate pretinse erori de judecată, de apreciere a probelor existente la dosar și de pretinsă interpretare eronată a dispozițiilor legale, motive care chiar de ar fi adevărate, nu deschid părților această cale extraordinară de atac, de retractare, nemaiputând fi, de altfel, invocate, întrucât decizia atacată a rămas irevocabilă, Tribunalul, în baza art. 318 C.p.c., va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul D. I. prin mandatar T. E., cu domiciliul în Ploiești, .. 13, județul Prahova, împotriva deciziei nr. 1530/17.11.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata . P., cusediul în . Prahova, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20.09.2012.
Președinte,JUDECATORI,
I. C. R. I. C. D. L. C.
Grefier,
A. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. /tehnored. CI
2 ex./08.10.2012
Dosar nr._/281/2007 al Tribunalului Prahova
Judecători – A. G. H., A. G., R. I. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1194/2012. Tribunalul PRAHOVA | Evacuare. Decizia nr. 1213/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
