Fond funciar. Decizia nr. 651/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 651/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 651/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.651
Ședința publică din data de 12.04.2013
Președinte: P. A. A.
Judecători: H. A. G.
L. A.-M.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții-petenți S. M., domiciliată în Ploiești, ., ., ., G. S., domiciliat în Ploiești, .. 22, ., și T. G., domiciliat în București, ., sector 1, și recurentele-intimate C. L. B. DE FOND FUNCIAR, cu sediul în B., jud. P., și C. JUDEȚEANĂ P. DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P.. împotriva sentinței civile nr. 847/16.03.2010, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata O. P. SA, pentru S. B., cu sediul în București, ., sector 1.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2013, susținerile recurenților-petenți, prin apărător, fiind consemnate în încheierea de ședință pronunțată la acea dată,care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra recursurilor pentru data de 02.04.2013, dată la care, având în vedere că unul dintre membrii completului de judecată, respectiv judecător L. A. M. s-a aflat în concediu medical, a amânat pronunțarea pentru data de 05.04.2013, dată la care, având nevoie de timp pentru deliberare, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ reclamanții S. M., G. S. și T. G. au formulat plângere, în contradictoriu cu pârâtele C. L. B., C. Județeană P. și O. P. SA, prin care au solicitat anularea parțială a Hotărârii nr.7130/2009 și obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4,5 ha situat în orașul B., pct.”O.”, obligarea Comisiei locale B. la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate și înaintarea acesteia către C. județeană P. și obligarea pârâtei C. județeană P. la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 4,5 ha.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt nepoții lui S. T. și S. M. și aceștia au avut în proprietate un teren de circa 4,5 ha, teren arabil situat în orașul B., pct.”Valea Olarului” conform actului de vânzare de drepturi succesorale din 12.02.1925.
Reclamanții au mai precizat că în baza acestui act G. S., unul din fiii defunctului T. S., vinde dreptul său de moștenire către A. G. D., teren ce aparținea lui T. S., fiind dat în concesiune societății petrolifere Colombia.
Reclamanții au precizat că ulterior anului 1944 terenul a rămas în posesia soției defunctului S. T., respectiv S. M. care l-a folosit împreună cu fiul său S. V. și această posesie este dovedită cu adeverința nr.5626/7.04.2008 eliberată de Primăria Ploiești, adeverința nr.292/10.04.1991 eliberată de CAP Berceni, copia cererii de înscriere în CAP Berceni pentru S. S. (soția lui S. V.).
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.53 din Legea nr.18/1991.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus în copie la dosar acte de stare civilă (f.6-9), adresa nr._ din 09.11.2009 (f.10), Hotărârea nr.7130/17.09.2009 și tabelul anexă (f.12-13), cererea de înscriere în CAP (f.14), actul de vânzare din 12.02.1925 (f.15), adeverința nr.292/1991 (f.16), adresa nr.1410/2002 emisă de Sucursala P. Ploiești (f.19).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, C. L. B. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că cererea reclamanților a fost respinsă întrucât terenul de 4,18 ha de pe urma defunctei B. A. s-a reconstituit în baza Legii 18/1991 și se află în pct.”Deal”, iar cererea formulată de reclamanți este dublura celei pentru care s-a admis reconstituirea pentru defuncta B. A..
În drept, pârâta nu a indicat dispozițiile legale pe care își întemeiază cererea, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
După administrarea probelor încuviințate părților, cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză topometrică întocmită de exp.P. D., prin sentința civilă nr.847/16.03.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost admisă în parte plângerea formulată de reclamanții S. M., G. S. și T. G.; a fost anulată în parte hotărârea nr. 7130 din 17.09.2009 a Comisiei Județene P. în sensul reconstituirii în favoarea reclamanților a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 0,5 ha pe vechiul amplasament situat în orașul B., pct. ,,Valea Olarului” în afara perimetrului 1-2-3-4-5-6-7-1 în suprafață de 2000 mp pe care se află sonda și instalațiile aferente astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topometrică efectuat de expert P. D. (f.196).
A fost obligată pârâta C. L. B. să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru terenul de 0,5 ha situat în extravilanul orașului B., Ț., pct. ,,Valea Olarului”, iar pârâta C. Județeană P. să elibereze reclamanților titlul de proprietate pentru suprafața de 0,5 ha situat în extravilanul orașului B., Ț., pct. ,,Valea Olarului”.
Au fost obligate pârâtele C. L. B. și C. Județeană P. să plătească reclamanților suma de 3.800 lei cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea nr.5374 din 16.09.2005, reclamanta S. M. și G. D. E., în calitate de moștenitoare a defunctului S. V., au solicitat restituirea imobilului teren și construcție ce au fost proprietatea lui S. V., în baza Legii 247/2005 (f.36).
Din adresa nr.437 din 06.01.2008 rezultă că pârâta C. L. B. a propus respingerea cererii de reconstituire întrucât nu sunt prezentate acte de proprietate, iar din declarațiile martorilor nu rezultă că martorii sunt foști vecini ai proprietății (f.35).
Prin Hotărârea nr.7130 din 17.09.2009 C. județeană P. a respins contestația reclamanților, iar din procesul verbal al ședinței din 17.09.2009 rezultă că terenurile ce au fost deținute de autorul reclamanților S. T., au fost împărțite între moștenitori înainte de anul 1945 și au fost revendicate de urmașii acestora (f.61).
Martorul Bădăran I., audiat la cererea reclamanților, a arătat că S. V. a deținut un teren în pct.”O.” dar nu poate preciza suprafața terenului și în prezent reclamanta folosește terenul în litigiu (f.93).
Audiat la solicitarea reclamanților, martorul A. P. a declarat că tatăl reclamantei, S. V., a deținut până la colectivizare un teren de circa 4-5 ha, iar în prezent terenul este o pășune (f.92).
Din certificatul de naștere rezultă că reclamanta S. M. a fost fiica lui S. V. și S. S., căsătorită cu S. Ș. (f.73).
Reclamantul G. S. E. a fost fiul lui G. D. E. (f.9), iar aceasta a fost fiica lui S. V. și S. S., conform certificatului de deces (f.72 și 74).
Din cererea de înscriere în CAP din 15.02.1962 rezultă că S. S. s-a înscris în CAP cu suprafața de 0,50 ha în Ț. și 0,01 ha la curte (f.14).
Conform actului de vânzare din 12.02.1925 vânzătorul S. a vândut către A. G. D. dreptul său de moștenire din succesiunea tatălui, respectiv terenul situat în . în concesiune societății Colombia (f.15).
Din adeverința nr.292 din 10.04.1991 rezultă că S. S. a fost membră cooperatoare în CAP Berceni, conform cererii de înscriere nr.15 din 15.02.1962 cu suprafața de 0,50 ha teren situat în localitatea Ț., pct.”O.” (f.16).
Din adresa nr.1410/24.05.2002 emisă de S. B. rezultă că suprafața de 2.000 mp ce era ocupată de sonda 341 făcea parte din suprafața de teren deținută de S. V., iar în anul 1960 terenul a trecut în proprietatea statului conform Decretului nr.218/1960 (f.19).
Din adresa nr.1845 din 26.11.2008 emisă de Primăria orașului B. rezultă că a fost reconstituit dreptul de proprietate de pe urma defunctei B. A. pentru suprafața de 4,18 ha situată în pct.”Deal”, teren ce a fost solicitat conform cererilor nr.1394/2008 și 1845/2008 (f.134) și a fost emisă decizia nr.277 din 20.01.1993 prin care s-a stabilit dreptul la acțiuni în valoare de 256.380 lei pentru suprafața de 2,09 ha, teren aflat în administrarea Societății „Pomicola” SA B. și rămas de pe urma defunctei B. A. (f.133).
Din registrul agricol privind pe autoarea reclamanților, B. A., rezultă că aceasta a fost înscrisă în anul 1959 cu suprafața de 4,18 ha în pct.”Deal” și care a fost predat conform Decretului nr.115/1958 (f.115).
Conform Hotărârii nr.2809 dom 21.11.2002 și anexei, a fost reconstituit pe numele moștenitorilor defunctei B. A. dreptul de proprietate asupra terenului de 4,18 ha (f.122-123).
Prin cererea nr.9893 din 25.XI.2005 reclamanții au solicitat punerea în posesie pe vechile amplasamente pe terenul în suprafață de 4,18 ha reconstituit de pe urma defunctei B. A. și asupra terenului pe care îl dețin de la autoarea lor S. M. (f.145).
Prin sentința nr.2163 din 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul P. a fost respinsă contestația completată, prin care reclamanții au solicitat să se dispună restituirea în natură a terenului aferent casei de locuit sau să se acorde despăgubiri pentru casa de locuit și anexele gospodărești situate în B., pct.”Valea Olarului” (f.150).
Conform deciziei nr.118 din 9.06.2010 a Curții de Apel Ploiești a fost admis apelul declarat de reclamanții din prezenta cauză și desființată sentința nr.2163/2009 a Tribunalului P., reținându-se că este necesară efectuarea unei expertize construcții pentru stabilirea valorii construcției demolată, astfel că instanța să se pronunțe și cu privire la cererea de acordare a măsurilor reparatorii.
În ceea ce privește terenul s-a stabilit ca instanța de fond să aibă în vedere și dispozițiile art.1 lit.f din HG nr.250/2007.
Din registrul agricol pe anul 1959 rezultă că autorul reclamanților a figurat înscris cu suprafața de 0,50 ha fâneață în pct.”D.”.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta . București a solicitat respingerea cererii reclamanților pentru suprafața de 2.000 mp situat în extravilanul orașului B., teren ocupat de sonda nr.341, întrucât acest teren este potrivit art.2 lit.e din Legea 18/1991 teren cu destinație specială (f.167).
Prin raportul de expertiză completare efectuat de expert P. D., a fost identificată suprafața de 2.000 mp afectată instalațiilor și sondei 341 (f.196) iar comparativ cu raportul de expertiză topometrică efectuat de expert B. N. în dosarul nr._ al Tribunalului P., rezultă că terenul identificat în prezenta cauză este același teren identificat în dosarul nr._, în ceea ce privește vecinătățile și amplasamentul, mai puțin suprafața rezultată întrucât s-a identificat și terenul vândut către A. G. D. (f.147,163).
Din actele depuse la dosar, respectiv adeverința nr.292 din 10.04.1991 emisă de CAP Berceni (f.16), adeverința nr.5626 din 7.04.2008 emisă de Primăria mun.Ploiești (f.17), coroborate cu registrul agricol pentru S. V. (f.163) și cererea de înscriere în CAP din 15.02.1962 (f.14) rezultă că autoarea reclamanților S. M. a deținut suprafața de 0,5 ha teren situat în Ț., iar G. S. (fiul lui T. S.) a înstrăinat către A. G. D. dreptul său din succesiunea defunctului T. S., conform actului de vânzare autentificat sub nr.924 din 12.02.1925 (f.15).
Din conținutul acestui act nu rezultă că suprafața terenului din . în concesiune ar fi de 4,5 ha, astfel cum susțin reclamanții prin acțiune.
Conform adresei nr.1410 din 24.05.2002 emisă de Sucursala P. rezultă că autorul reclamanților S. V. era proprietarul terenului de 2.000 mp pe care se afla sonda nr.341, iar în anul 1960 terenul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului 218/1960 (f.19).
Martorul A. P., audiat la cererea reclamanților, a arătat că autorul reclamanților S. V. avea un teren de circa 4-5 ha pe care l-a folosit până la colectivizare iar pe teren exista o locuință care a fost demolată și o sondă (f.92).
Audiat la solicitarea reclamanților, martorul Bădăran I. a declarat că autorul reclamanților a deținut un teren în pct.”Valea Olarului”, dar nu poate preciza suprafața și l-a folosit până la colectivizare (f.93).
Potrivit prevederilor statutelor fostelor cooperative de producție, dobândirea calității de membru cooperator se realiza pe baza unei cereri care era aprobată de către Adunarea generală a cooperativei și în aceste cereri erau înscrise și suprafețele de teren care aparțineau persoanei care solicita să devină membru cooperator, iar o astfel de cerere are un caracter declarativ, adică va face dovada până la proba contrară.
Potrivit art.6 alin.13 din Legea 1/2000 dovada proprietății terenurilor solicitate va putea fi făcută în lipsa înscrisurilor doveditoare cu martori dacă sunt îndeplinite mai multe condiții, în sensul că reconstituirea să se facă pe vechiul amplasament, martorii să fie proprietarii sau foștii proprietari vecini a terenurilor solicitate.
În consecință, este necesar să se facă dovada de către reclamanți că martorii solicitați a fi audiați în dovedirea pretențiilor sunt proprietarii vecini sau moștenitori ai proprietarilor vecini, iar această dovadă nu se poate face doar cu simple declarații întrucât astfel de declarații nu fac dovada dreptului de proprietate deoarece părțile prin voința lor nu-și pot crea drepturi.
Din raportul de expertiză topometrică efectuat de expert P. D. rezultă că terenul în suprafață de 35.000 mp are ca vecinătăți terenul din Valea Olarului, V. S., F. N., drumul și Bădăran I. (f.196), iar prin raportul de expertiză inițial expertul a stabilit că în prezent terenul este liber, urmând să fie atribuit către terțe persoane cu procese verbale de punere în posesie și titluri de proprietate (f.111).
În cauză, a fost audiat martorul A. P. (f.92), dar cu privire la acest martor reclamanții nu au făcut dovada că a fost proprietar vecin a terenului în litigiu iar martorul Bădăran G. care a cumpărat suprafața de 5.000 mp de la S. G. (fratele autorului reclamanților, S. V.) conform actului de vânzare din 12.02.1925 (f.15) și care este menționat ca vecin a terenului în litigiu, a arătat în declarația dată la instanță că nu poate preciza ce suprafață de teren a deținut autorul reclamanților, S. V. în pct.”O.” (f.93).
De asemenea, instanța de fond a reținut că la dosar s-a depus de către reclamanți declarația martorului Bădăran I. (fiind același martor audiat în instanță), din care rezultă că este vecin cu terenul în litigiu prin cumpărarea suprafeței de 0,5 ha în pct.”Valea Olarului”, precizând că autorul reclamanților, S. V., a fost proprietar și a administrat întreaga suprafață de 8 pogoane moștenită de el și ceilalți frați până în momentul colectivizării 1959-1963.
Martorul a precizat că pe lotul de 0,5 ha ce revenea lui S. V., acesta a construit o casă de locuit ce o folosea întreaga familie (f.25)
În ceea ce privește celelalte declarații depuse la dosar, respectiv a lui S. I., Câlțaru C. și A. P. (f.20-21 și 24), instanța reține că reclamanții nu au dovedit că sunt foști vecini sau moștenitorii acestora cu terenul în litigiu.
Astfel, art.6 alin.13 din Legea 1/2000, prevede că în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când această reconstituire se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii acestora pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
Alineatul 13 al art.6 a fost introdus prin titlul VI, art.I, pct.8 din Legea 247/2005.
În consecință, pentru aplicarea art.6 alin.13 din Legea 1/2000, respectiv dovada cu martori pentru reconstituirea dreptului de proprietate, este necesară îndeplinirea celor două cerințe prevăzute de text, respectiv reconstituirea pe vechiul amplasament (terenul identificat prin raportul de expertiză fiind pe vechiul amplasament) dar și condiția ca martorii să fie proprietarii vecini sau moștenitorii acestora.
De asemenea, instanța reține că prin cererea nr.5374 din 16.09.2005 reclamanta S. M. și G. D. E. au solicitat restituirea imobilului teren de pe lângă casă de 0,01 ha și locuința casă de locuit demolată, proprietatea familiei V. S., ce a existat pe dreptul de moștenire de un pogon astfel cum reiese din cererea de înscriere în CAP Ț. a cărei semnatară este S. S., cererea 15/378 din 15.02.1962 (f,36-37).
Prin Hotărârea nr.7130 și procesul verbal al ședinței din 17.09.2009 a fost respinsă contestația nr.154/2008 formulată de reclamanta S. M., întrucât terenul de 4,50 ha solicitat de pe urma defunctului T. S. a fost împărțit între moștenitori și nu există dovezi pentru suprafețele suplimentare la care ar fi îndreptățiți (f.58-61).
Prin întâmpinarea formulată, C. L. B. a arătat că cererea reclamanților a fost respinsă întrucât terenul de 4,18 ha rămas de pe urma defunctei B. A. a fost reconstituit conform Legii 18/1991 și se află în pct.”Deal”, iar cererea formulată de reclamanți de pe urma defunctului V. S. a fost considerată ca dublura primei cereri pentru care s-a admis reconstituirea de pe urma defunctei B. A. (f.32).
Din registrul agricol pentru anul 1959 rezultă că defuncta B. A. a fost înscrisă cu suprafața de 4,18 ha teren neproductiv situat în pct.”Deal” și predat în baza Decretului 115/1959 (f.114-115), iar din registrul agricol rezultă că autorul reclamanților, S. V. a fost înscris cu suprafața de 0,5 ha fâneață situat în pct.”D.” (f.163).
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța de fond a constatat că autorul reclamanților S. V. a fost înscris în evidențele agricole cu suprafața de 0,5 ha teren fâneață, teren care a fost înscris în CAP conform cererii din 15.02.1962 (f.14), iar pentru motivele arătate anterior instanța nu va reține declarațiile martorilor audiați în cauză și de declarațiile depuse la dosar pentru dovedirea dreptului de proprietate asupra suprafeței solicitată de reclamanți de 4 ha potrivit precizării formulate în ședința publică de astăzi, astfel că în baza art.53 din Legea 18/1991 modificată și completată prin Legea 247/2005, instanța urmează să admită în parte plângerea și să anuleze în parte Hotărârea nr.7130 din 17.09.2009 a Comisiei județene P. și să dispună reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, pentru suprafața de 0,5 ha pe vechiul amplasament, situat în orașul B., . în afara perimetrului 1-2-3-4-5-6-7-1, în suprafață de 2.000 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topometrică efectuat de expert P. D., pe care se află sonda și instalațiile aferente acesteia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs atât petenții S. M., G. S., T. G., cât și intimatele C. L. B. de aplicare a legilor fondului funciar și C. Județeană P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, arătând că este nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii lor de recurs, petenții S. M., G. S., T. G. au arătat că instanța de fond a încălcat disp. art. 53 din Legea nr. 18/1991 cu modificările ulterioare, Legea 247/2005 .Legea 1/2000, fiind admisă numai in parte plângerea acestora formulată împotriva Hotărârii nr.7130/17.09.2009 a Comisiei județene P., dispunând numai in parte anularea acesteia, deși potrivit probatoriilor administrate urma sa se dispună admiterea in totalitate a acesteia.
Recurenții petenți au învederat că au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr.7130/2009 solicitând anularea parțiala a Hotărârii nr.7130 / 2009 si obligarea intimatelor la reconstituirea suprafeței de 4,5 ha teren situat in ora B., . Olarului pe vechil-amplasamente, plângere precizata cu privire la suprafața de numai 4 ha; obligarea intimatei C. Locala B. la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața sus menționată si înaintarea acestei documentații către C. Județeană P.; obligarea Comisiei Județene P. la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 4,5 ha, teren situat in ras B.,. Olarului », cu beneficiari ai titlului de proprietate petenții.
In motivarea acestei plângeri, au menționat ca autorii lor comuni sunt defuncții S. T. si S. M., ei având calitatea de nepoți ai autorilor sus menționați.
Autorul recurenților - defunctul T. S. a avut in proprietate un teren de circa 4,5 ha - teren arabil - situat in oraș B.,. Olarului », jud.P..
Acest fapt rezulta din conținutul actului autentic de vânzare de drepturi succesorale din 12 februarie 1925, depus in cauza.
In baza acestui act G. S. - unul din fiii defunctului T. S. - vinde dreptul sau de moștenire din " succesiunea defunctului sau tata" către A. G. D..
In conținutul actului se face vorbire de un teren aparținând succesiunii defunctului T. S., teren situat in corn.Ț. si aflat parte, adică 2000 m.p. in concesiunea societății ( petroliere - n.s.) « Columbia « .
Acest teren, aparținea deci, la data confecționării actului sus menționat, succesiunii defunctului T. S., fiind dat in concesiune unei societăți care avea ca obiect de activitate extracțiile petroliere, dovada existenta si in prezent a unei sonde dezafectate pe terenul pârtilor, identificata de expert P. D..
Ulterior anului 1920, acest teren a cărui suprafața totala era de 4,5 ha a rămas in posesia soției defunctului S. T., respectiv S. M., bunica petentilor, nominalizata prin ridicarea topo, septembrie 1922, aceasta stăpânindu-l împreuna cu fiul său S. T. V. .
Pe acest teren, respectiv pe suprafața de 0,01 ha - curți construcții - era situata si casa autorilor recurenților, construcția fiind ulterior demolata si solicitându-se despăgubiri conform . procedurii instituite pe Lg.10/2001, pe rolul TRIBUNALULUI P. existând in prezent litigiul ce formează obiectul dosarului nr.2615 / 105 / 2008 in care s-a pronunțat sentința nr. 2163 /18 decembrie 2009, iar Curtea de Apel Ploiești a pronunțat Decizia NR.118/9 iunie 2010, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului P. (pentru acordarea despăgubiri cuvenite petenților de pe urma autorilor lor, deci pentru teren de 0,01ha.si construcția cu suprafața de 35 m p ).
In cauza, au fost depuse o . acte ulterioare care fac dovada ca S. M. si fiul acesteia S. T. V. au posedat acest teren pana la data preluării abuzive si anume :adeverința nr.5626/7.04.2008 eliberata de Primăria mun. Ploiești care consemnează faptul ca in perioada 1959-1961 numiții S. V. si S. S. ( soția lui S. V. ) figurează înscriși in evidentele agricole cu suprafața de 0,50 ha ( 5000 m.p. teren arabil ( Ț. - Valea Olarului); adeverința nr.292/10.04.1991 eliberata de C.A.P. Berceni, prin care se adeverește ca S. S. ( soția lui S. V. ) a fost membra cooperatoare cu suprafața de 0.50 ha teren situat in localitatea Ț., punct „Valea Olarului”; copia cererii de înscriere in C.A.P. Ț. Valea Olarului pentru S. S. ,care atesta faptul ca aceasta s-a înscris in C.A.P. cu suprafața de 0,5 ha teren arabil; adeverința nr. 1410/24.05.2002 eliberata de sucursala P. Ploiești, schela B., care arata ca: fosta sonda 341 C. a ocupat o suprafața de 2000 m.p., parte din « suprafața de teren deținuta de titularul V. S., situat in T.; punctul Valea Olarului, delimitat de vecinătățile: pădurea statului, M. S., D. C. si F. V.; adeverința nr.998/1 ianuarie 1957 privind aceeași suprafața de 2000 m.p. ocupați de sonda nr.341 C.; Primăria B. prin întâmpinarea nr._/20.10.2010 si anexele H.C.J. PH 7130 /17.09.2000, recunoaște evidențiind existenta Registrelor agricole cu suprafața de 4,5 ha pentru M. T. S. ce se regăsește nominalizata si in ridicarea topo din septembrie 1922.
Scrisoarea de la Arhivele Naționala P. nr. 1379/2008, care dovedește ca suprafața de 0,5 ha a fost moștenirea fiului P. T. S. si o alta suprafața de 0,5 ha a fost moștenirea lui G. S., suprafața înstrăinata potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 6465/12.02.1920;
Cererea din 1991 depusa la Primăria B. a decedatei T. I., căreia ii revenea împreuna cu fratele sau Gheoghe o suprafața de 0,5 ha; declarația martorului A. N. N. care confirme existenta terenului in punct Valea Olarului deținuta de familie S. ( zis G.).
De asemenea, pentru a face dovada posesie întregului teren de 4,5 ha petenții au depus pe lângă înscrisurile sus menționate s declarații ale martorilor vecini cu terenul solicitat, martori vecini precizați de altfel in adeverința 1410/2002 precizata la pct. d).
Terenul in prezent este liber, nefiind reconstituit altor persoane situație ce reiese din doua expertize topo si anume cea întocmita i prezenta cauza de ing. P. D. si cea extrajudiciară întocmita in dosarului nr. 2615 / 105 / 2008 al Tribunalul! P. .
In atare situație, având in vedere ca înscrisurile care însoțesc plângere si care au fost depuse pe parcursul derulării procedurii reconstituirii dreptului de proprietate începând din anul 1991, cererea 1004/28.02.1991 si pana in prezent, motivarea data i C. Județeană P. - respectiv că nu exista acte proprietate - in respingerea contestației petenților apărea ca nelegală dar si netemeinică.
Instanța de fond nu analizează actele depuse de recurenți, decât prin enunțarea simpla a acestora .
Potrivit disp. art.6 alin 1 ind. 3 din Legea 1 /2000, art. I pct 8 din Legea 247 /2005: dovada proprietății, in afara înscrisurilor, se poate face si cu martori, vecini ai terenului.
Recurenții au audiat martori exact in sensul prevederilor legale (A. P., Bădăran I., S. I. care are declarație la cererea nr. 1004 /1991, Caltaru C.) martori care au menționat unde anume au posedat autorii recurenților terenul de 4:5 ha, punctul unde acesta era situat, vecinătățile terenului, amplasamentul actual liber.
Față de aceste probatorii, cu acte si martori, instanța de fond urma sa admită in totalitate plângerea potrivit disp. ari 53 din Legea 18 /1991, sa dispună reconstituirea pentru întreaga suprafața de 4ha, cu toate consecințele legale ce decurg din aceasta .
Recurenții-petenți au solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței, admiterea in totalitate a plângerii, reconstituirea suprafeței de 4 ha pe vechi amplasamente libere, identificate de expert P. D., cu cheltuieli de judecată.
In motivarea recursului declarat, intimata C. L. B. de aplicare a L. fondului funciar, a arătat că, astfel cum rezulta din adeverința nr. 5626/07.04.2008 emisa de Primăria Municipiului Ploiești- S. V. si S. figurează cu suprafața de 0,50 ha in punctul Valea Olarului dar conform cererii de înscriere in C.A.P. nr.15/15.02.1962 si a adeverinței nr.292/10. 04.1991 S. S. s-a înscris in C.A.P. Berceni.
Astfel, C. locala Berceni a reconstituit aceasta suprafața de 0,50 ha in baza legii 18/1991 si a eliberat titlu de proprietate nr._/1996 anexat, astfel aceasta suprafața nu poate fi reconstituita de 2 ori.
In drept, au fost invocate prevederile art. 299-316 C.pr.civilă.
In motivarea recursului său, intimata C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate Privata Asupra Terenurilor a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor legale in materia fondului funciar întrucât, potrivit legii nr. 18/1991 numitele S. M. si G. E. au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul in suprafața de 5000mp care provenea de la autoarea lor, defuncta S. S.. Cele doua moștenitoare au formulat cererea la C. locala de fond funciar a comunei Berceni in anul 1991, care a făcut propunerea de validare a dreptului (validat prin HCJ nr.268/1992), a întocmit procesul verbal de punere in posesie nr.743/30.10.1996 in baza căruia a fost emis titlul de proprietate nr._/22.11.1996.
Precizează recurenta că procesul verbal de punere in posesie a fost semnat de numita G. E. (autoarea reclamantului G. S. E.), care si 1-a asumat si nu a contestat amplasamentul.
Actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate si a emiterii titlului de proprietate au fost următoarele: cererea de înscriere in CAP Berceni nr.378/15.02.1962 (pentru 5000mp in Ț. punctul O.) si evidentele din registrul agricol 1959-1961 aflat la Primăria municipiului Ploiești. Având in vedere ca defuncta a fost înscrisa in evidentele agricole ale comunei Berceni cu terenul care a fost solicitat in prezenta cauza, reiese ca pentru acest teren s-a reconstituit deja dreptul de proprietate si a fost emis si titlul de proprietate.
Totodată, recurenta a precizat că, potrivit dispozițiilor Legii nr.18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, atribuirea efectiva a terenurilor se face in cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere faptul ca, potrivit dispozițiilor legale reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face in măsura in care terenul se afla in patrimoniul si posesiunea cooperativei agricole de producție la data de 1 ianuarie 1990 (art.ll al.3 din legea nr.18/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare).
Recurenta a apreciat că reclamanții-intimați, cu rea credința, nu au făcut cunoscut instanței de fond faptul ca deja au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate si dețin si titlul de proprietate pentru terenul care a făcut obiectul prezentului dosar.
Din înscrisurile depuse la dosar si potrivit dispozițiilor legilor fondului funciar, concluziile sunt următoarele:
- Prin hotărârea pronunțata, instanța de judecata a procedat la o dubla reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul in suprafața de 5000mp punctul O.;
- Petentele beneficiare ale reconstituirii dreptului de proprietate nu au formulat cerere la nivelul anului 1991 pentru acest teren la C. locala de fond funciar a orașului B.;
- Acestea nu au contestat procesul verbal de punere in posesie referitor la amplasament si mai mult si l-au asumat prin semnarea acestuia.
De asemenea, consideram ca lipsita de temei obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar la plata cheltuielilor de judecata, având in vedere ca a procedat in mod corect la reconstituirea dreptului de proprietate potrivit legislației in vigoare la data reconstituirii iar HCJ nr.7130/2009 a fost adoptata cu respectarea prevederilor legale.
F. de cele arătate mai sus, va solicitam admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței civile nr.847/2011 pronunțata de Judecătoria Câmpina in dosarul nr._ .
Recursurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului P. sub același număr unic de dosar,_, la data de 14.04.2011, iar intimata O. P. SA a formulat întâmpinare, solicitând recursurilor, ca fiind nefondate, și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Prin încheierea pronunțată la data de 03.11.2011, tribunalul a dispus, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă, suspendarea judecării prezentei pricini până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina, apreciindu-se că între cele două litigii există o strânsă legătură, în sensul că soluția ce va fi dată în acel dosar are o înrâurire hotărâtoare asupra prezentei cauze.
La termenul din 26.03.2013 a fost admisă cererea formulată de recurenta-petentă și s-a dispus repunerea cauzei pe rol, având în vedere că dosarul în raport de care s-a dispus suspendarea a fost soluționat irevocabil prin decizia nr. 17/07.01.2013.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de părți, a dispozițiilor legale incidente, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 cod procedură civilă, tribunalul apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În ceea ce privește recursul declarat de petenții S. M., G. S. și T. G., tribunalul apreciază că, în mod corect, prima instanță a cenzurat pretenția acestora de a le fi reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren indicată prin cererea înregistrată sub nr. 5374/16.09.2005 la C. L. a Orașului B. de Fond Funciar, în calitatea de moștenitori ai defunctului S. V., teren pe care l-ar fi dobândit de la autorii comuni S. T. și S. M. (filele 36-37 dosar fond).
În mod indubitabil, actul de vânzare autentificat sub nr. 924/12.02.1925 (fila 15 dosar fond) nu este susceptibil a proba că defunctul S. T. a avut în proprietate terenul arabil cu suprafața de aproximativ 4,5 ha, situat în Orașul B., Cartier Ț., punct „Valea Olarului”, jud. P..
Practic, prin acest act juridic, S. G., unul dintre fiii lui S. T., și-a vândut drepturile succesorale din averea rămasă de pe urma defunctului său tată, făcându-se referire specială la un teren situat în „. dat în concesiune societății Colombia.
Din analiza clauzelor acestui act juridic se constată că nu cuprinde nicio referire la întinderea și amplasamentul terenului pe care defunctul S. T. l-ar fi deținut în respectiva localitate, iar în raport de calitatea vânzătorului și de obiectul contractului apare ca fiind îndreptățită afirmația primei instanțe, potrivit căreia averea rămasă de pe urma acestui defunct a fost împărțită între moștenitorii săi înainte de cooperativizare, aceștia beneficiind de reconstituirea, în nume propriu, a dreptului de proprietate.
În realitate, din coroborarea mențiunilor înscrise în Registrul Agricol din perioada 1959-1961 (filele 163-164 dosar fond), potrivit cărora S. V. a figurat înscris cu suprafața de 0,50 ha teren fâneață în Ț. cererea de înscriere în C.A.P. din data de 15.02.1962, în baza căreia S. M. (soția lui S. V.) s-a înscris în G.A.C. Ț. cu terenul de 0,50 ha în Punctul „O.”, tribunalul consideră că, în mod justificat, prima instanță a apreciat că nu există vreo dovadă a suprafeței suplimentare pretinse de petenți, cu excepția terenului de 0,5 ha ce trebuie reconstituit pe vechiul amplasament situat în Orașul B., punct „Valea Olarului”.
Depozițiile martorilor ascultați în primul ciclu procesual nu pot conduce la infirmarea concluziei expuse în paragraful precedent, în condițiile în care nu sunt proprietari vecini sau moștenitorii acestora de pe toate laturile terenurilor pentru care s-a solicitat reconstituirea pe vechiul amplasament, conform art. 6 alin. (1)3 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește recursurile declarate de intimatele C. L. a Orașului B. și C. Județeană P. de Fond Funciar, instanța de control judiciar observă că, prin sentința civilă nr. 1866/25.05.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, irevocabilă prin decizia nr. 17/07.01.2013 dată de Tribunalul P. (filele 44-47 dosar recurs), s-a statuat cu putere de lucru judecat că amplasamentul terenului cu suprafață de 5000 mp, reconstituit reclamanților S. M. și G. S. E., este în extravilanul Orașului B., Punct „Valea Olarului”, jud. P., chiar dacă, la data de 01.01.1990, acest teren se afla în patrimoniul C.A.P. Berceni.
În sarcina Comisiei Locale a Orașului B. și a Comisiei Județene P. de Fond Funciar s-a stabilit obligativitatea întocmirii documentației necesare pentru eliberarea unui nou titlu de proprietate în favoarea reclamanților pe vechiul amplasament, constatându-se nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/22.11.1996, în baza căruia beneficiarilor reconstituirii li se atribuise suprafața de 5000 mp pe raza comunei Berceni.
Față de împrejurarea că recurentele-intimate au avut calitatea procesuală de părți și în dosarul nr._, este evident că sentința civilă nr. 1866/2012 produce efecte față de acestea, devenind total nejustificate criticile lor referitoare la reconstituirea pentru recurenții petenți a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5000 mp, în baza propunerii Comisiei Locale a Comunei Berceni de Fond Funciar.
În baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă cu aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 3041 din același cod, coroborate cu art. 6 alin. (1)3 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, tribunalul va respinge recursurile declarate de părți împotriva sentinței civile nr. 847/16.03.2011 a judecătoriei Câmpina, ca fiind nefondate.
Constatând că toți recurenții se află în culpă procesuală, tribunalul va respinge cererea recurenților-petenți de acordare a cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții-petenți S. M., domiciliată în Ploiești, ., ., ., G. S., domiciliat în Ploiești, .. 22, ., ., și T. G., domiciliat în București, ., sector 1, și recurentele-intimate C. L. B. DE FOND FUNCIAR, cu sediul în B., jud. P., și C. JUDEȚEANĂ P. DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P.. împotriva sentinței civile nr. 847/16.03.2010, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata O. P. SA- pentru S. B., cu sediul în București, ., sector 1, ca fiind nefondate.
Respinge cererea recurenților-petenți de acordare a cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.04.2013.
Președinte Judecători
P.-A. A. H. A. G. L. A.-M.
Grefier
N. L. E.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. /Tehnored. P.A.A.
2 ex./07.06.2013
D.f. nr._ -Judecătoria Câmpina
j.f. C. M.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 671/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 223/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
