Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 859/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 859/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 859/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 859
Ședința publică din data de 07.10.2014
PREȘEDINTE: N. C.
JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii de ședință din data de 08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - debitor S. R. A., CNP_, cu domiciliul în Moreni, ., județul Dâmbovița.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform O.P. nr._/09.05.2014, ce a fost anulat și atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar prin serviciul registratură: la data de 30.06.2014, întâmpinare formulată de intimatul-debitor, însoțită de un set de înscrisuri; la data de 02.09.2014, răspunsul apelantei-creditoare la întâmpinarea susmenționată; la data de 25.09.2014 o cerere formulată de intimatul-debitor prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care,
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, petenta Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „P. și M.” a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.06.2011, la solicitarea creditoarei C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regionala de D. si P. București, privind pe debitorul S. R. A..
Prin încheierea de ședință din data de 08.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de petenta Societatea Civilă Profesionala a Executorilor Judecătorești „P. și M.”, reținându-se că, în conformitate cu art. 632 Cod proc. civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, art. 665 alin. 5 Cod proc. civ., stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: pct. 1 – înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii (a se vedea Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din_ ) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei, rezultă că solicitarea de încuviințare a executării silite privește procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.06.2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A., a cărui transmitere către pcontravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia în prezența unui martor asistent (fl. 6 dosar).
Față de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța de fond a constatat că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator este nelegal îndeplinită.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Într-un atare caz, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitor pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fața instanței, fiind pusă sub semnul întrebării nu doar a exigibilitatea creanței pretinse ci însăși existența acesteia în patrimoniul creditoarei.
În consecință, constatând că prezentul procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.06.2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A., a cărui transmitere către contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V-a din Codul de procedură civilă, instanța de fond a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat apel creditoarea Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România SA, prin Direcția R. de D. și P. București, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii apelate si încuviințarea executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.06.2011.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că, în fapt, prin cererea adresata Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești P. si M., s-a solicitat înregistrarea si deschiderea dosarului de executare silita împotriva debitorului S. R. A. întrucât acesta nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/10.06.2011.
In urma solicitării creditoarei, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului. De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu.
Apelanta a arătat că prin încheierea atacată, instanța de executare a respins în mod netemeinic si nelegal cererea de încuviințare a executării silite, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu," prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire" în conformitate cu prevederile O.G. 2/2001 și că procesul-verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul dispozițiilor art. 37 din OG nr. 2/2001.
Potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.""
Astfel, conform textului legal invocat, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Apelanta a arătat că emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză a fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Prin urmare, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, a arătat apelanta, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. l din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție si nici nu a achitat de bună voie obligația stabilită prin procesul-verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, (forma legala în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului-verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinietă valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C. - SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul C. SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și în consecință și recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fără echivoc faptul că în speță este vorba de o creanță de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Această creanță este supusă regulilor de procedura civilă, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC și la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, și să constate faptul că procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, a arătat apelanta, instanța de fond în baza considerentele sus rubricate, trebuia să constate faptul că creanța este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art. 662 alin.1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată („pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin. 5 NCPC, încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația să fie respectate dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă care stabiliesc: " Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executoriii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formulă executorie."
Totodată, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedura necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, în aceasta fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul-verbal de contravenție a fost adus la cunoștință contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens, în procedura necontencioasa a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare să facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța învestita cu o cerere de încuviințare silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 alin. 6 NCPC, art. 466 și următoarele NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în motivarea cererii de apel.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 06.06.2014.
În raport de motivele de apel, intimatul-debitor S. R. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea soluției atacate, ca temeinică și legală, arătând că apelanta creditoare nu a respectat procedurile prev. de art. OG 2/2001 privind constatarea faptei contravenționale, aplicarea sancțiunii și comunicarea actului constatator și sancționator. Astfel, a arătat intimatul, a intervenit prescripția executării sancțiunii amenzii.
Pentru a constitui titlu executoriu în sensul art. 37 din OG 2/2001, procesul verbal de sancționare trebuia comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, conform art. 14 din OG 2/2001.
În cauză, procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenție nu poartă nici o mențiune privitoare la data la care a fost întocmit și comunicat, pentru a se putea verifica respectarea termenului de o lună, prev. de art. 14.
Intimatul a arătat că art. 37 din OG 2/2001 atribuie într-adevăr natura de titlu executoriu a procesului verbal de contravenție neatacat în termen de 15 zile de la comunicare, prev. de art. 31, dar cu condiția ca termenul de o lună pentru comunicare să fi fost respectat.
În caz contrar, trebuie considerat că dreptul la executare silită s-a prescris.
În subsidiar, intimatul a arătat că atât amenda contravențională cât și tariful de despăgubire au fost achitate integral.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art. 665 alin.5 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii;
înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;
creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
debitorul se bucură de imunitate de executare;
titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
există alte impedimente prevăzute de lege.
În cauză de față, în mod justificat, prima instanță a apreciat că procesul-verbal de contravenție . nr._/10.06.2011, întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A., nu constituie titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât nu s-a făcut dovada comunicării către contravenient, prin poștă, cu aviz de primire.
Este de domeniul evidenței că, în soluționarea cererii formulate de apelanta-creditoare, nu se putea face abstracție de statuările obligatorii, potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, din decizia nr. 10/10.06.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, hotărâre potrivit căreia modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Or, apelanta-creditoare a depus la dosar doar procesul-verbal de comunicare prin afișare la domiciliul contravenientului (fila 6 dosar fond), astfel că, reținând că nelegala comunicare are semnificația juridică a lipsei unei asemenea comunicări, tribunalul apreciază ca fiind corectă concluzia judecătorului fondului în sensul că nu poate determina momentul de la care a început să curgă termenul de 15 zile pentru exercitarea plângerii contravenționale.
Tribunalul nu poate lua în considerare susținerea apelantei în sensul că prima instanță nu avea abilitarea de a verifica dacă procesul-verbal de contravenție a fost legal comunicat, atât timp cât realizarea acestei operațiuni în condiții de legalitate determină caracterul de titlu executoriu al respectivului înscris.
Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ. cu aplicarea art. 665 alin. 5 C.pr.civ., va păstra în tot încheierea de ședință din data de 08.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelanta-creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii de ședință din data de 08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - debitor S. R. A., CNP_, cu domiciliul în Moreni, ., județul Dâmbovița, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. C. D. G.
GREFIER,
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. N.C./tehnored. A.L.E.
4 ex ./13.10.2014
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. D. F. I.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1271/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 875/2014.... → |
|---|
