Recuzare executor. Decizia nr. 442/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 442/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 442/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 442
Ședința publică din data de 14 Martie 2013
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- F. L. ȘALAR
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil, având ca obiect „recuzare executor”, declarat de recurentul - petent M. M. - P. ORAȘULUI URLAȚI, domiciliat în U., .. 9, județ Prahova, împotriva Încheierii din data de 21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul B. M. D., cu sediul în Ploiești, .. 5, .. G, ., județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, recurentul-petent a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, conform chitanței . nr._/13.03.2013 și a timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei, precum și o notă de timbraj, solicitând, totodată, judecarea cauzei în lipsă, conform disp. art. 242 alin.2C. pr. civ., după care,
Tribunalul, având în vedere că procedura de citare este îndeplinită și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ la data de 29.06.2012, petentul M. M. - P. O. U. a formulat în contradictoriu cu intimatul B. M. D., cerere de recuzare a executorului judecătoresc cu privire la dosarul de executare silită nr. 516/2011.
În motivarea cererii, petentul a arătat că dosarul de executare menționat are la bază titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3434/09.12.2010, pronunțată de Judecătoria Ploiești, însă, deși a învederat executorului judecătoresc că a executat obligația impusă, acesta totuși nu a sistat executarea silită.
La dosar a fost anexată copia dosarului de executare silită nr. 516/2011 de pe rolul B. M. D..
După administrarea probelor încuviințate părților, prin încheierea de ședință din data de 21.11.2012 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată cererea având ca obiect recuzare executor, formulată de către petentul M. M. - P. Orașului Urlați în contradictoriu cu intimatul B. M. D..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că dosarul de executare în cauză a avut la bază titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3434/09.12.2010, pronunțată de Judecătoria Ploiești, principalul motiv de nemulțumire al debitorului constând în faptul că, deși a învederat executorului judecătoresc că a executat obligația impusă, acesta totuși nu a sistat executarea silită.
S-a reținut de către instanța de fond că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 „Executorii judecătorești pot fi recuzați în cazul în care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 și 9 din Codul de procedură civilă”, articolul menționat făcând trimitere la cazurile în care judecătorii pot fi recuzați care se aplică în mod corespunzător și experților.
A mai reținut instanța de fond că potrivit art. 27 pct. 7 “Judecătorii pot fi recuzați dacă și-au spus părerea cu privire la pricina ce se judecă”, art. 27 pct. 8 dispune că „Judecătorii (executorii) pot fi recuzați dacă au primit de la una din părți daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri, iar conform art. 27 pct.9 “Judecătorii (executorii) pot fi recuzați dacă este vrăjmășie între el, soțul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv și una dintre părți, soții sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv”.
Potrivit acestor prevederi legale, reiese că dispozițiile art. 27 pct. 7 C. p.c nu se aplică executorilor judecătorești, prin urmare instanța de fond nu a analizat îndeplinirea condițiilor instituite de aceste dispoziții legale în prezenta cauză.
Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor art. 27 pct. 8 C. p.c instanța de fond a constatat că petenții nu au făcut dovada că executorul judecătoresc ar fi primit daruri sau făgăduieli de daruri de la creditor - împrejurarea că acesta este cel ce avansează cheltuielile cu executarea nefiind de natură a atrage aplicarea dispozițiilor art. 27 pct. 8 C. p. c, fiind în concordanță cu dispozițiile art. 3717 C. p.c conform căruia „Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a unei alte activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop”
S-a reținut de către instanța de fond că nici dispozițiile art. 27 pct .9 C. p.c nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât petentul nu a făcut dovada relațiilor de vrăjmășie care ar exista între executorul judecătoresc sau rudele acestuia și petent sau rudele acestuia, deși în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. p.c îi incumba sarcina probei pe acest aspect, apreciindu-se că faptul stăruinței executorului în executarea silită, reprezintă tocmai îndeplinirea de către acesta a atribuțiilor sale, petentul având la îndemână posibilitatea solicitării suspendării executării silite în cadrul dosarului de contestație la executare, precum și pe aceea a solicitării suspendării provizorii a executării silite.
Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal, a declarat recurs petentul M. M. - P. Orașului Urlați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, petentul a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, în dosarul nr._, recurentul-petent a formulat cerere de recuzare a executorului judecătoresc M. D., având în vedere comportamentul doamnei executor față de acesta.
Dezvoltând motivele de recurs, petentul a învederat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut ca principalul motiv de nemulțumire al petentului ar fi că executorul judecătoresc nu a sistat executarea silită. În realitate, contestatorul era nemulțumit de modul in care doamna executor a înțeles să îl trateze pe acesta și reprezentantul convențional al acestuia, refuzând să primească înscrisurile care făceau dovada îndeplinirii obligației impuse, a delegației avocațiale și a reprezentantului convențional.
S-a mai arătat că cererea de recuzare a fost întemeiată pe art. 10 din Legea nr. 188/2000 și art. 27 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel că instanța de fond, in mod greșit, a analizat aplicarea celorlalte dispoziții ale codului de procedura civila prevăzute în art. 27 și anume cele cuprinse la punctele 7 si 8, când de fapt temeiul juridic al cererii de recuzare a fost art. 27 pct. 9 și anume existența unor relații de vrăjmășie între executorul judecătoresc și petent.
A mai arătat petentul că, potrivit dicționarului, termenul de vrăjmășie se referă la o atitudine ostilă manifestată față de o anumită persoană, iar în cazul de față, această atitudine ostilă a fost dovedită prin actele depuse la dosar, și anume adresa prin care s-a comunicat executorului judecătoresc îndeplinirea obligațiilor stabilite prin titlul executoriu încă înainte de începerea executării silite, procesul-verbal încheiat în urma refuzului executorului de a discuta cu reprezentantul debitorului și de a primi înscrisurile ce fac dovada îndeplinirii obligațiilor din titlu executoriu, sesizarea înaintată Camerei Executorilor de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Petentul a apreciat că toate înscrisurile depuse fac dovada atitudinii vrăjmașe a intimatei, instanța de fond nefăcând nicio referire la aceste acte, neanalizându-le și neinterpretându-le în niciun fel.
În plus, petentul a considerat că este inadmisibil modul în care executorul a pornit executarea, pe baza unei sentințe care nu stabilește efectiv prejudiciul suferit de debitor, din dosarul de executare depus in copie la instanța de fond nerezultând modul în care executorul a calculat aceste despăgubiri, neexistând nicio expertiză și niciun alt mod de calcul, precizând că nicio executare nu se poate porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert și nelichid. Petentul a învederat că îi revenea instanței de judecată obligația de a transforma aceste daune cominatorii în daune interese, acest lucru neputând fi făcut de executorul judecătoresc.
Astfel, petentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond admiterea cererii de recuzare și recuzarea executorului judecătoresc.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 06.02.2013.
Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de petent, a dispozițiilor legale incidente, precum și a motivelor de fapt și de drept,tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Recurentul petent a criticat încheierea instanței de fond prin care i s-a respins cererea de executare a Executorului Judecătoresc D. M., arătând, ca un prim motiv de recurs, că instanța de fond a reținut în mod greșit că principalul motiv de nemulțumire al petentului ar fi că executorul judecătoresc nu a sistat executarea silită - nemulțumirea acestuia vizând în realitate modul în care executorul l-a tratat pe acesta și reprezentantul său convențional refuzând să primească înscrisurile care făceau dovada îndeplinirii obligațiilor impuse, a delegației avocațiale si a reprezentantului convențional.
Sub acest aspect, tribunalul constată însă că în cuprinsul cererii de recuzare formulată la instanța de fond, recurentul petent a arătat „în primul rând” că deși a îndeplinit dispozițiile cuprinse în titlul executoriu comunicând acest lucru B. M. D., creditorul a solicitat executarea silită a recurentului iar executorul a deschis dosar de executare - al doilea motiv al cererii de recuzare vizând modalitatea in care a fost calculat de către B. D. M. cuantumul despăgubirilor datorate, abia în ultimele alineate ale cererii menționate recurentul petent menționând că a făcut plângere legat de modul în care „executorul înțelege să îl trateze” - întemeindu-și cererea în drept pe disp. art.10 din Legea nr. 188/2000 și art.27 pct.9 cod pr. civilă.
Rezultă astfel că instanța de fond a reținut în mod corect primul motiv de nemulțumire din cuprinsul cererii de recuzare, iar cu privire la acesta tribunalul constată că, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, inclusiv dosarul de executare atașat în copie, creditorul Melconian V. a formulat cerere de executare silită la 21.12.2011, executarea fiind încuviințată de Judecătoria Ploiești, la cererea B. D. M., prin încheierea din 18.01.2012; la 20.02.2012 creditorul a depus o nouă „cerere de stăruință în executare silită”; la 06.03.2012 executorul a emis procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare și respectiv somația adresată debitorului recurent - care abia prin adresa nr.3278/09.03.2012, având primirea înregistrată la B. M. D. la 16.03.2012, a comunicat executorului că obligațiile stabilite prin titlul executoriu au fost îndeplinite, „urmând să depună în acest sens, ulterior prezentei, înscrisurile doveditoare”.
Aceste înscrisuri doveditoare nu au mai fost însă depuse de recurentul petent, ele neregăsindu-se nici în dosarul de executare, nici atașate cererii de recuzare formulată la instanța de fond și nici măcar atașate prezentului recurs formulat în cauză.
Mai mult, la dosar se găsește adresa din 25.04.2012 comunicată de B. D. M. recurentului, prin care i se punea în vedere să se prezinte la 09.05.2012 la Biroul Executorului Judecătoresc pentru relații in dosarul de executare – astfel că, față de aspectele arătate, nu se poate reține aspectul invocat de recurent, privind continuarea în mod abuziv a executării silite.
În recursul declarat, recurentul-petent a mai precizat că instanța de fond a analizat în mod greșit dispozițiile cuprinse în art. 27 pct. 7 și 8 c.pr.civ, în condițiile în care cererea sa de recuzare a fost întemeiată pe art. 27 pct.9 c.pr.civ., respectiv pe existența unor relații de vrăjmășie între recurentul-petent și executor.
Sub acest aspect, se constată că, deși a analizat și prevederile art. 27 pct. 7 și 8 c.pr.civ, instanța de fond a analizat în mod corespunzător cererea de recuzare formulată și în raport de prevederile art. 27 pct. 9 c.pr.civ, reținând în mod corect că în cauză petentul nu a făcut dovada relațiilor de vrăjmășie care ar exista între executorul judecătoresc sau rudele acestuia și petent sau rudele acestuia – tensiunile inerente și evidente existente între debitorul executat și organul de executare neputând fi asimilate vrajmășiei prevăzute de art. 27 pct. 9 c.pr.civ. ca temei al recuzării executorului judecătoresc, astfel cum a solicitat recurentul-petent în prezenta cauză.
În acest sens, la dosar s-a depus atât procesul-verbal încheiat la 9.05.2012 de avocat D. C., în care se consemna refuzul executorului de a-i primi împuternicirea avocațială și de a lua act de declarațiile sale privind lămuririle solicitate în dosarul de executare – dar și procesul-verbal de constatare încheiat la aceeași dată de 9.05.2012 de B. D. M., în care se consemnează neprezentarea la biroul executorului judecătoresc a debitorului invitat pentru a da lămuririle necesare realizării executării, ci a alte două persoane care au arătat că sunt reprezentanții Primăriei Urlați, care au făcut discuții referitoare la greșita obligare la plată a debitorului Machițescu M., iar “față de agresivitatea verbală a acestora, li s-a cerut să părăsească sediul biroului, în caz contrar urmând a se solicita intervenția serviciului de pază al biroului”.
De asemenea, la dosar s-a depus atât copia sesizării Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Ploiești formulată de recurentul-petent, cât și răspunsul Colegiului Director al Camerei sesizate.
În ce privește contestarea de către recurentul-petent a modalității de calcul a despăgubirilor dispuse prin titlul executoriu, precum și a calității sale de debitor – acestea reprezintă aspecte ce nu pot face obiectul unei cereri de recuzare a executorului judecătoresc ci, cel mult, al unei cereri de lămurire dispozitiv ori contestații la executare.
Având în vedere considerentele arătate, în baza art. 312, cu aplicarea art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-petent Machițescu M. împotriva încheierii din data de 21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul civil nr._ al instanței menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul - petent M. M. - P. ORAȘULUI URLAȚI, domiciliat în U., .. 9, județ Prahova, împotriva încheierii din data de 21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul B. M. D., cu sediul în Ploiești, .. 5, .. G, ., județ Prahova, ca fiind nefondat.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședință publică azi, 14.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
N. C. C.-A. M. F. L. Șalar
Fiind promovat la altă instanță,
semnează Președintele Instanței
GREFIER,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. / Tehnored. CAM
2 ex./10.09.2013
d.f. nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. M. I. C.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 1756/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 782/2013. Tribunalul... → |
|---|
