Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 482/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 482/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 482/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.482
Ședința publică din data de 10.02.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva încheierii din data de 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimatul debitor O. V. - F., CNP_, domiciliat în Vălenii de M., .. 23 B, jud. Prahova și intimatul – petent BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC P. A., C. RO_, cu sediul în Ploiești, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, conform O.P. nr.4480/13.10.2014, anulată și atașată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, în baza art. 131 C.pr.civ., stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 95 C.pr.civ.
Totodată, instanța invocă din oficiu excepția tardivității declarării apelului, având în vedere data comunicării hotărârii instanței de fond, respectiv 25.11.2014 și data înregistrării cererii de apel la prima instanță – 04.12.2014, rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M., la data de 21.10.2014, sub nr._, Biroul Executorului Judecătoresc P. A. a solicitat încuviințarea executării silite în toate modalitățile de executare și autorizarea creditorului pentru a trece la executarea silită a obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de procesele - verbale de constatare a contravenției . nr._/19.12.2011 și . nr._/19.12. 2011, privind pe debitorul O. V. - F..
Prin cererea de executare silită, creditorul a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii menționate pentru recuperarea creanței în cuantum de 56 Euro reprezentând tarif de despăgubire, la care se adaugă cheltuieli de executare silită.
În susținerea cererii, potrivit dispozițiilor art.665 alin.1 C.pr.civ., la dosar au fost atașate următoarele înscrisuri, în copie certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul, și anume: cererea de executare formulată de creditoare, titlurile executorii, dovada de îndeplinire a procedurilor de comunicare a proceselor verbale, încheierea executorului judecătoresc prevăzută de art.664 alin.1 C., precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Prin încheierea de ședință din data de 30.10.2014 Judecătoria Vălenii de M. a respins ca neîntemeiată cererea de încuviințare a executării silite formulată de B.E.J. P. A., reținându-se că, prin procesele - verbale de constatare a contravenției încheiate de intimată, pe debitorul O. V. - F. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea fiecărei contravenții prevăzute de art.8 alin.1 și 2 din O.G. nr.15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 56 Euro, potrivit art.8 alin.3 din O.G. nr.15/2002, în forma în vigoare la acel moment.
Potrivit art. II din Legea nr.144 din 23 iulie 2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în legii se anulează.
În drept, potrivit art.665 alin.5 pct.4 C.pr.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă respectiva creanță nu este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art.15 alin.2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța de fond a apreciat că Legea nr.144 din 23 iulie 2012, prin care a fost abrogat art.8 alin.3 și 31 din O..G nr.15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
De asemenea, prima instanță a reținut că prin Decizia nr.228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.12 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea Constituțională a statuat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.”
În aceste condiții, dând eficiență principiului retroactivității legii contravenționale, cu valoare constituțională, instanța de fond a apreciat că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională, obligația acestuia de a plăti tariful de despăgubire nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.665 alin.5 pct.4 C.pr.civ., instanța a respins cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate în sensul admiterii cererii și executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesele - verbale de constatare a contravenției . nr._/19.12.2011 și . nr._/19.12.2011.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că, în fapt, prin cererea adresată Biroului Executorului Judecătoresc P. A., s-a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului, O. V. - F., întrucât nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv procesele - verbale de constatare a contravenției . nr._/19.12.2011 și . nr._/19.12.2011.
În urma solicitării creditoarei, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu.
Prin încheierea atacată, instanța de executare a respins cererea de încuviințare a executării silite motivând in mod netemeinic și nelegal că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.632, art.662 și art.665 C.pr.civ.
Prin Ordonanța Guvernului nr.15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr.144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Apelanta a mai susținut că distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege în vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr.455/2001 și ale H.G. nr.1259/ 2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabila.
A apreciat apelanta – creditoare că obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R. S.A., în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile O.U.G. nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul C.N.A.D.N.R. S.A. de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr.57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.8 alin.3 din O.G. nr.15/2002.
Prin urmare, apelanta a apreciat că reiese fără echivoc faptul că, în speță, este vorba de o creanță de drept comun (adică tariful de despăgubire). creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art.662 NCPC.
Această creanță este supusa regulilor de procedura civila, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, a apreciat apelanta că instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art.638 NCPC raportat Ia art.640 NCPC si la art. 37 din O.G. nr.2/2001, cu modificările si completările ulterioare, si sa constate faptul ca procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond în baza considerentelor arătate, trebuia să constate faptul ca creanța este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art.662 alin.1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedura necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formala si limitata ( „pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlu ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art.665 alin.5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsa numai daca hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, apelanta a arătat că instanța de fond in temeiul art.252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, in momentul pronunțării si deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația sa respectate dispozițiilor art.5 din Legea nr.76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc că „Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie."
Totodată, apelanta a învederat instanței de apel faptul ca, potrivit art.665 alin.2 NCPC încuviințarea executării silite se face fără citarea pârtilor, tocmai pentru faptul ca procedura încuviințării executării silite este o procedură necontenciosă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.665 alin.6 C.pr.civ., art.466 și urm. C.pr.civ., precum și dispozițiile legale cuprinse în motivarea cererii de apel.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, la data de 11._, această cale de atac fiind soluționată cu citarea legală a părților, fără ca intimatul – debitor O. V. - F. să formuleze întâmpinare.
La termenul de judecată de astăzi – 10.02.2015, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării apelului în raport de data la care s-a comunicat creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A. încheierea apelată 25.11.2014 și data înregistrării apelului la instanța care a pronunțat respectiva încheiere – 04.02.2014.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma excepției tardivității declarării apelului invocată din oficiu, tribunalul constată și reține următoarele:
Potrivit art.665 alin.6 Teza a - II - a C.pr.civ., „încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată exclusiv cu apel numai de creditor, în termen de 5 zile de la comunicare”.
În speță, potrivit procesului – verbal de înmânare, creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A. i-a fost comunicată încheierea de ședință din data de 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. la data de 25.11.2014 (f.16 – dos. fond), ceea ce înseamnă că de la acest moment începe să curgă termenul legal imperativ de 5 zile înlăuntrul căruia se putea exercita calea de atac a apelului.
Procedând la calcularea termenului de 5 zile, conform art.181 alin.1 pct.2 C.pr.civ. în sensul că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul nici ziua de la care acesta începe să curgă și nici ziua când acesta se împlinește, înseamnă că se putea declara apel până pe data de 02.12.2014, inclusiv.
În cauza dedusă judecății, potrivit rezoluției aplicată pe chiar cererea de apel, aceasta a fost înregistrată la Judecătoria Vălenii de M. la data de 04.12.2014, așadar, cu depășirea termenului legal de 5 zile de la comunicarea încheierii care se atacă, termen care, așa cum s-a arătat, expira la data de 02.12.2014, inclusiv, fiind lipsită de relevanță data la care cererea de apel a fost înregistrată în evidențele creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A. sub nr.18/_, respectiv 02.12.2014.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul urmează să admită excepția tardivității declarării apelului invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge apelul declarat de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. împotriva încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. la data de 30.10.2014, ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării apelului, invocată din oficiu.
Respinge apelul declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva încheierii din data de 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimatul debitor O. V. - F., CNP_, domiciliat în Vălenii de M., .. 23 B, jud. Prahova și intimatul – petent BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC P. A., C. RO_, cu sediul în Ploiești, ., .. 2, jud. Prahova, ca tardiv formulat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.02.2015
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. A.G.H./tehnored. D.A.
4 ex. – 11.02.2015
d.f.nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. A. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 243/2014. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 487/2015.... → |
|---|
