Contestaţie la executare. Decizia nr. 243/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 243/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 243/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 243
Ședința publică din data de 14 Februarie 2014
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTORI - M. G.
- E. C. D.
GREFIER - B. M. - D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „contestație la executare”, declarat de recurenta - intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. P. (F. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A MUNICIPIULUI PLOIEȘTI), cu sediul în Ploiești, .. 22, județ P., împotriva sentinței civile nr._/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - contestator O. M., domiciliat în Ploiești, ., ., județ P. și intimata - chemată în garanție C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI P., cu sediul în Ploiești, ., județ P..
Cerere de recurs scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au răspuns intimatul – contestator O. M. personal și intimata - chemată în garanție C. de A. de S. a Județului P. reprezentată de consilier juridic T. C., lipsind recurenta – intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul intimatei - chemate în garanție C. de A. de S. a Județului P., consilier juridic T. C., depune la dosar delegație de reprezentare juridică și întâmpinare, în dublu exemplar.
Tribunalul comunică intimatului – contestator un exemplar al întâmpinării depusă la dosar de intimata – chemată în garanție prin reprezentant.
Intimatul – contestator O. M., având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de cuprinsul întâmpinării ce i-a fost comunicată astăzi.
Tribunalul respinge cererea formulată de intimatul – contestator O. M., ca neîntemeiată, însă pentru a da posibilitatea acestuia să ia la cunoștință de cuprinsul întâmpinării ce i-a fost comunicată astăzi, constată necesar lăsarea cauzei la a doua strigare.
Reprezentantul intimatei - chemate în garanție C. de A. de S. a Județului P., având cuvântul, arată că la a doua strigare nu se va mai putea prezenta în instanță, întrucât se va afla la o altă instanță judecătorească, sens în care, solicită judecarea cauzei și în lipsa sa.
Tribunalul ia act de susținerile reprezentantului intimatei - chemate în garanție C. de A. de S. a Județului P., în sensul că nu se va mai putea prezenta în instanță, întrucât se va afla la o altă instanță judecătorească, precum și că acesta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns intimatul – contestator O. M. personal, lipsind recurenta – intimată și intimata - chemată în garanție C. de A. de S. a Județului P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul – contestator O. M., având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul – contestator O. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 05.03.2013 sub nr._, contestatorul O. M., în contradictoriu cu Administrația Finanțelor P. Ploiești, a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._/30.01.2013 emis în dosarul de executare nr._/29/_ /_ al intimatei.
În motivarea contestației, a arătat că înștiințarea de executare se referă la un debit nr._/15.03.2005, care este prescris și, de asemenea, că în acea perioadă era angajat, plata asigurărilor de sănătate fiind realizată în virtutea contractului de muncă pe care l-a avut.
A solicitat anularea debitului și tilului executoriu.
Intimata AFP Ploiești, legal citată, nu a depus întâmpinare, însă a depus cerere de chemare în garanțe a Casei de A. de S. a Județului P., aceasta fiind entitatea ce a emis titlul de creanță, în același timp solicitând față de aceasta obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea de chemare în garanție a fost comunicată potrivit legii, iar chemata în garanție a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acestei cereri ca inadmisibilă.
A fost administrată în cauză proba cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr._/15.10.2013 instanța a admis excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, a admis contestația la executare, a anulat actele de executare întocmite de intimată și titlul executoriu nr._/30.01.2013 și a respins cererea de chemare în garanție ca fiind inadmisibilă.
În motivare, instanța de fond a reținut că împotriva contestatorului a fost pornită executarea silită de către intimata AFP Ploiești, în cadrul dosarului de executare nr._/29/_ /_ din 2013, că documentul prin care s-a evidențiat suma de plată consemnat în titlul executoriu din dosarul de executare a fost emis la 15.03.2005 și poartă nr. 8197.
A mai reținut instanța de fond că dreptul organului fiscal de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept., conform art. 131 alin. 1 C. pr. fisc.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că excepția prescripției dreptului organului fiscal de a solicita și obține executarea silită este întemeiată și, pe cale de consecință o a admis excepția și adispus anularea actelor de executare întocmite de intimată.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 C.pr.civ., atâta timp cât intimata este cea care administrează veniturile provenite din contribuții sociale, conform art. V alin. 1, 9, 10 în OUG nr. 125/2011 și are calitate procesuală atât pentru executările pornite și nefinalizate în perioada de dinainte de 1 iulie 2012, cât și după. De asemenea a mai reținut că, cererea de chemare în garanție privește cheltuieli de judecată, și întrucât nu se solicită pretenții principale, cum art. 60
prevede, astfel cererea de chemare este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în mod eronat instanța de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată cât timp contestatoarea avea obligația, în temeiul art. 10 din OG 92/2003, să coopereze cu organele fiscale, respectiv să se prezinte la sediul CASS P. în vederea soluționării inadvertențelor apărute în dosarul fiscal, fără a mai apela la contestarea formelor de executare pe cale judiciară, mai ales că actele de executare au fost emise ulterior anulării titlului de creanță de către CASS P. care a învederat că, contestatoarea nu mai are obligația de plată la asigurările sociale de sănătate, motiv care nu este imputabil recurentei pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 11.12.2013.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei și înregistrată prin Serviciul Registratură la 13.02.2014, intimata C. de A. S. a Județului P. a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond cu motivarea că instanța de fond a admis în mod corect inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, arătând că recurenta trebuia să efectueze toate verificările necesare înainte să procedeze la emiterea formelor de executare.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.304 și art.3041 c.pr.civ., constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente: Conform titlului executoriu și a somației nr._ din 30.01.2013 și a somației cu nr. 29/_ /_ din 30.01.2013, contestatoarea a figurat în evidențele fiscale cu suma de 1128 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate în baza documentului nr.8197 din 15.03.2005. Întrucât dreptul organului fiscal de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept., conform art. 131 alin. 1 C. pr. Fisc, în mod corect instanța de fond a anulat actele de executare sus-menționate și, pe cale de consecință, a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art.274 c.pr.civ., ținând seama că intimata a fost cea căzută în pretenții, caz în care contestatoarea este îndreptățită la restituirea cheltuielilor de judecată suportate de aceasta pe parcursul procesului, în sumă de 102,25 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, cheltuieli solicitate de către contestatoare prin chiar cererea de chemare în judecată.
De altfel, intimata nu a depus întâmpinare prin care să arate că este de acord cu pretențiile contestatoarei, formulând doar o cerere de chemare în garanție a Casei de A. S. a Județului P., solicitând obligarea acesteia să depună titlul de creanță care a stat la baza declanșării procedurii de executare silită față de contestatoare și a dovezii de comunicare a acestuia, deși intimata este cea care avea obligația ca, anterior declanșării executării silite, să verifice și să solicite CASS P. documentele în baza cărora contestatoarea datorează sau nu contribuție de asigurări de sănătate, dacă acesteia i s-au comunicat actele prin care s-a stabilit obligarea acesteia la plata asigurărilor de sănătate și nicidecum să declanșeze o executare silită în baza unor acte pe care nu le deține, neexistând nicio dovadă la dosar că intimatei i s-au comunicat acte care să justifice declanșarea executării silite împotriva contestatoarei.
Criticile recurentei în sensul că în mod eronat instanța de fond ar fi obligat-o la plata cheltuielilor de judecată cât timp contestatoarea ar fi avut obligația, în temeiul art. 10 din OG 92/2003, să coopereze cu organele fiscale, respectiv să se prezinte la sediul CASS P. în vederea soluționării inadvertențelor apărute în dosarul fiscal, fără a mai apela la contestarea formelor de executare pe cale judiciară, sunt nejustificate întrucât nu există niciun temei legal care să o împiedice pe contestatoare să se adreseze instanței de judecată în condițiile în care aceasta s-a considerat vătămată prin emiterea actelor de executare contestate, caz în care, cât timp actele de executare au fost anulate, înseamnă că, în speță, contestatoarea este îndreptățită să solicite și să i se acorde cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar aferente cererii de chemare în judecată.
Susținerile recurentei conform cărora organul fiscal și-a îndeplinit atribuțiile și a procedat la emiterea formelor de executare întrucât contribuabilul a figurat cu creanțe fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului, astfel că nu a făcut decât să pună în executare un titlu de creanță perfect valabil la data emiterii formelor de executare nu au relevanță întrucât, în cauză, se analizează incidența disp. art. 274 c.pr.civ. care prevăd în mod expres că partea care cade în pretenții, în speță recurenta, poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, și nicidecum raporturile dintre recurentă și CASS P., raporturi în baza cărora recurenta se poate întoarce împotriva CASS P. pentru recuperarea cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește susținerile intimatei chemate în garanție, instanța urmează să nu le mai analizeze, având în vedere faptul că recurenta a criticat soluția instanței de fond numai sub aspectul capătului de cerere privind obligarea acesteia din urmă la cheltuieli de judecată față de intimatul contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. P. împotriva sentinței civile_/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-contestator O. M., domiciliat în Ploiești, ., ., județ P. și intimata - chemată în garanție C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI P., cu sediul în Ploiești, ., județ P., ca nefundat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2013.
Președinte, Judecători,
G. D. M. G. E. C. D.
cu opinie separată
Grefier – B. M. D.
OPINIE SEPATATĂ, în sensul admiterii recursului, modificării în parte a sentinței recurate în sensul înlăturării obligației recurentei-intimate de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 104,25 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi 14.02.2014.
MOTIVARE:
Potrivit art.23 alin.1 lit. e din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în cazul în care se admite contestația la executare, la rămânerea irevocabilă a hotărârii și la cererea petiționarului (contestatorului) instanța urmează a dispune restituirea taxei judiciare de timbru achitată de contestator.
Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că, în cadrul contestației la executare admise, pentru recuperarea cheltuielilor ocazionate de plata taxei judiciare de timbru contestatorul are la îndemână calea cererii adresate instanței de judecată care a soluționat contestația prin care solicită restituirea taxei de timbru achitate, în temeiul textului de lege sus menționat, text care, potrivit principiului specialia generalibus derogant, face inaplicabil dreptul comun, care în speță este reprezentat de art.274 c.pr.iv. în temeiul cărora recurenta-intimată a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 104,25 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Ca atare, raportat la considerentele expuse, în mod greșit instanța fondului a obligat intimata la cheltuieli de judecată, în cuantum de 104,25 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în temeiul art. 274 c.pr.civ., devreme ce taxa de timbru se restituie la rămânerea irevocabilă a hotărârii și la cererea petiționarului, în temeiul art.23 alin.1 lit. e din Legea nr.146/1997.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin. 2 c.pr.civ., se impune admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul înlăturării obligației recurentei-intimate de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 104,25 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Judecător,
M. G.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored. ECD
5 ex./22.01.2014
d.f._ - Judecătoria Ploiești
j.f. – D. S. I.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 25/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 482/2015.... → |
|---|
