Obligaţie de a face. Hotărâre din 25-11-2015, Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 3199/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL P. - SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 3199

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2015

PREȘEDINTE - M. C.

JUDECĂTOR - M. N.

GREFIER - I. C. M.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții-pârâți I. C., I. S., ambii domiciliați in S., . C., nr. 9, jud. P., împotriva sentinței civile nr.475/12.06.2015 pronunțată de Judecătoria S., in contradictoriu cu intimații-reclamanți C. S. C., C. I., ambii cu domiciliul ales la Cabinet de avocat B. N., cu sediul în București, ., ., și intimații - pârâți C. L. de A. a Legilor F. F. S., cu sediul in S., .. 47, jud. P., C. J. P. de A. a Legilor F. F., cu sediul în Ploiești, ., jud. P., P. J. P., cu sediul în Ploiești, ., jud. P..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 18.11.2015 când având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.11.2015 când a dat următoarea decizie:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /16.12.2013 la Judecătoria S., reclamanții C. S. C., C. I. au chemat în judecată pe pârâții I. C., I. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâților să-și exprime consimțământul în formă autentică pentru efectuarea de către reclamanți a unor lucrări de transformare a podului în spațiul locuibil, de schimbare învelitoare, modificare șarpantă aferente imobilului proprietatea lor, situat în S., . C., nr.9A, jud.P., constând într-un apartament, urmând ca în caz de neexecutare să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de consimțământ valabil exprimat al pârâților, precum și obligarea acestora din urmă la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că dețin în proprietate două apartamente aflate în imobilul sus menționat, în timp ce pârâții dețin un singur apartament, imobilul provenind de la numitul F. N., de pe urma căruia moștenitorii legali ai acestuia și-au partajat spațiile existente în imobilul în litigiu, motiv pentru care reclamanții au executat lucrări de transformare a podului aflat în proprietatea lor exclusivă deasupra apartamentelor pe care le dețin, lucrări pe care au fost în imposibilitate să le efectueze la un moment dat datorită inexistenței autorizației de construcție, motiv pentru care în scopul obținerii acesteia au solicitat pârâților să le dea acordul în vederea derulării în continuare a lucrărilor cu care inițial au fost de acord, astfel încât pârâții au refuzat să-și dea consimțământul în acest sens, deși lucrările ce urmează să fie efectuate nu le încalcă dreptul de proprietate, nu le produce niciun prejudiciu.

La data de 14.01.2014 pârâții au formulat o întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii atât timp cât autorii reclamanților, reclamanții înșiși nu au respectat proiectul realizat în 1982, autorizația de construcție, edificând streașină în loc de calcan, modificând șarpanta, amplasând o fereastră de vedere înspre proprietatea lor, neprevăzută în plan și că reclamanții sunt vinovați de executarea unor lucrări în lipsa unei autorizații de construcție, de natură să le încalce dreptul de proprietate, refuzând înlăturarea deficiențelor încă din momentul derulării procedurii de mediere, fiind de acord să-și dea consimțământul numai dacă reclamanții înlătură deficiențele.

Totodată, pârâții au formulat o cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamanților să închidă fereastra din partea de est aflată la parterul apartamentului nr.1 cu cărămidă tip Nevada, să modifice streașina acoperișului din partea de răsărit a imobilului- construcție într-o modalitate încât picătura de apă, zăpada să nu mai cadă pe terenul proprietatea lor, să închidă fereastra din partea de est a apartamentului nr.2 de la etaj sau mascarea acesteia cu cărămidă tip Nevada, geam oscilobatant pentru o eventuală aerisire, să mute racordul de energie electrică de pe peretele proprietatea lor pe proprietatea reclamanților, în caz contrar, să fie abilitați pârâții pe cheltuiala reclamanților să execute aceste lucrări, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr.2283/25.06.1986, a titlului de proprietate nr._/14.11.2002, în ceea ce privește . indiviză din 400 mp, rectificarea CF nr._ în sensul radierii dreptului de proprietate asupra pct. 33, 34 din CF, introducerea în cauză a Comisiei Locale de A. a Legilor F. F. S., a Comisiei Județeana P. de A. a Legilor F. F., a Prefectului Județului P..

În motivarea cererii reconvenționale pârâții au arătat că în baza sentinței civile nr.2621/20.11.1970 a Judecătoriei Câmpina autorul reclamanților, F. C., a dobândit apartamentul de la parter, o suprafață de teren de cca. 55 mp., în timp ce autorul lor, F. N., a dobândit apartamentul de la etaj, o parcelă de teren de cca.175 mp., terenul de sub construcție aflându-se în continuare în indiviziune, motiv pentru care eronat s-a specificat în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare nr.2283/25.06.1986, . 100 mp. indiviză din 400 mp. fără să se țină sama că autorul reclamanților dobândise în proprietate doar 55 mp. plus terenul de sub construcție aflat în indiviziune, fiind emis în mod nelegal și titlul de proprietate pentru această suprafață de teren de 100 mp. în favoarea reclamanților în temeiul legilor fondului funciar, astfel încât se impune constatarea nulității absolute a actelor sus menționate, închiderea ferestrelor care le încalcă dreptul de proprietate, modificarea strașinei acoperișului executată fără respectarea autorizației emisă în anul 1982.

La data de 11.02.2014, reclamanții au formulat o întâmpinare, solicitând respingerea cererii reconvenționale, invocându-se excepțiile inadmisibilității acestei cereri, a lipsei calității procesuale active a pârâților, a lipsei de interes în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr.2283/1986, a titlului de proprietate atât timp cât în mod legal au fost întocmite aceste acte cu privire la terenul de 100 mp. dobândit de către autorul lor în urma partajului, teren liber de construcție, pârâții având un drept de proprietate doar asupra parcelei de teren de 55,52 mp., cotei indivize din terenul de sub construcție împreună cu etajul casei, neavând niciun beneficiu în urma desființării actelor, mai ales că aceștia au cumpărat construcția în starea în care se afla la data încheierii contractului, fiind imposibil să invoce vicii de construcție, nerespectarea unor dispoziții în condițiile în care autorii de la care au cumpărat nu au înțeles să conteste modalitatea de edificare a construcției.

La data de 24.02.2014, pârâții au formulat un răspuns la întâmpinarea reclamanților, solicitând respingerea excepțiilor invocate atât timp cât au dreptul să formuleze anumite pretenții față de reclamanți, să conteste actele de proprietate invocate de către aceștia din urmă, având calitate procesuală activă în acest sens în condițiile în care actele au fost încheiate cu fraudarea legii, bazându-se pe o cauză ilicită.

La data de 18.04.2014, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a Comisiei Locale de A. a Legilor F. F. S., a Comisiei Județene P. de A. a Legilor F. F., a Prefectului Județului P., dată la care a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii reconvenționale aflată într-o strânsă legătură cu acțiunea și au fost unite cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale active a pârâților, a lipsei de interes a acestora.

După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, expertize tehnice construcții și MLPAT, prin sentința civilă nr.475/12.06.2015 a Judecătoriei S. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților persoane fizice și au fost obligați pârâții I. C., I. S. să-și exprime consimțământul în formă autentică pentru efectuarea de către reclamanți a lucrărilor de transformare pod în spațiu locuibil, schimbare învelitoare și modificare șarpantă, aferente apartamentului proprietatea acestora situat în S., . C. nr. 9A, jud. P., urmând ca în caz de neexecutare, sentința să țină loc de consimțământ valabil exprimat al pârâților.

A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții I. C., I. S. împotriva reclamanților și au fost obligați aceștia din urmă să mute racordul de energie electrica de pe peretele apartamentului proprietatea pârâților de la etaj pe peretele apartamentului aparținând reclamanților de la etaj, fiind respinse ca neîntemeiate celelalte capete ale cererii reconvenționale formulată de pârâți, precum și excepția lipsei calității procesuale active a pârâților cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2283/25.06.1986, a titlului de proprietate_.

Au fost obligați pârâții I. C., I. S. să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 4.000 lei, rest după compensare.

Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit contractului de vânzare – cumpărare nr.2283/25.06.1986, certificatelor de moștenitor nr.110/2000, 111/2000, numiții F. C., F. E. au înstrăinat reclamanților apartamentul cu 2 camere aflat la etajul clădirii amplasată pe un teren aferent de 100 mp., indiviz din suprafața de 400 mp. care a trecut în proprietatea statului, reclamanta dobândind în calitate de moștenitoare a celor doi defuncți și apartamentul cu 3 camere și dependințe aflat la parterul construcției în litigiu, în timp ce pârâții, persoane fizice, au dobândit în temeiul contractului de vânzare – cumpărare nr.3721/30.10.1996, etajul casei de locuit împreună cu terenul de 55,52 mp, o cotă indiviză din terenul de sub construcție, astfel încât în baza sentinței civile nr.2621/20.11.1970, autorii părților au încheiat o tranzacție prin intermediul căreia au partajat apartamentele aflate în imobilul în litigiu, stabilindu-se că terenul de sub construcție, acoperișul rămân în indiviziune, iar ulterior, în temeiul autorizației de construcție nr.43/21.10.1982, procesului verbal nr.7/21.07.2012, autorul reclamantei F. C. a efectuat lucrări de extindere a construcției constând în supraetajarea parțială a acesteia, modificarea șarpantei, fiind sancționată contravențional reclamanta în anul 2012 pentru efectuarea unor lucrări de transformare a podului în cursul anului 2011 fără autorizație de construcție.

S-a menționat că în urma sancționării contravenționale a reclamantei, aceasta a fost obligată să intre în legalitate constând în obținerea autorizației de construcție, a tuturor avizelor, acordurilor necesare, întocmirea unei expertize tehnice privind starea structurii de rezistență a construcției, ținându-se seama de solicitările pârâților, iar potrivit rapoartelor de expertiză tehnică construcții, MLPAT s-a constatat că lucrările de transformare a podului în spațiul locuibil pe o arie utilă de cca. 28,57 mp. din podul respectiv, prin majorarea masei totale a clădirii, nu afectează semnificativ structura de rezistență, stabilitatea imobilului, ceea ce înseamnă că în mod nejustificat și cu rea credință pârâții au refuzat să-și dea consimțământul cu privire la efectuarea acestor lucrări și, deci, la obținerea autorizației de construcție de către reclamanți, exercitându-și abuziv drepturile, fiind responsabili de neexecutarea acestor lucrări de către reclamanți, mai ales că pârâții nu au dovedit că prin edificarea lucrărilor respective li s-ar fi încălcat, îngrădit, afectat dreptul de proprietate, motiv pentru care în temeiul disp. art.15, art.14 cod civil a fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții să-și dea consimțământul în formă autentică pentru efectuarea de către reclamați a lucrărilor respective.

S-a specificat că în baza probelor administrate în cauză, inclusiv autorizația de construire nr.43/21.10.1982, raportul de expertiză tehnică construcții ing. M. G., autorul reclamanților, F. C., a executat lucrări de supraetajare parțială a construcției în anul 1982, de modificare a șarpantei acoperișului fără însă să respecte autorizația de construcție și anume orientarea pantei acoperișului, a poziției ferestrelor, edificând ferestrele la etaj cu vedere înspre proprietatea pârâților, situație de fapt acceptată începând cu anul 1982 de către autorul pârâților care nu a intervenit în niciun fel pentru a sancționa nerespectarea proiectelor, motiv pentru care la momentul achiziționării imobilului de către pârâți, aceștia au cumpărat partea lor de imobil în deplină cunoștință de cauză, inclusiv în ceea ce privește servituțile continue, aparente, privind picătura strașinei, deschiderea ferestrelor înspre proprietatea lor, împlinindu-se termenul de 30 de ani în cursul anului 2012, fiind o posesie utilă, unită de către reclamanți cu cea a autorilor lor, caz în care pârâții persoane fizice nu pot pretinde desființarea ferestrelor, modificarea acoperișului.

S-a constatat temeinicia pretențiilor pârâților persoane fizice privind obligarea reclamanților să mute racordul de energie electrică pe proprietatea lor, în caz contrar, să fie abilitați pârâții să efectueze această lucrare în condițiile în care raportul de expertiză construcții efectuat în cauză atestă existența pe peretele de la apartamentul pârâților a racordului respectiv, impunându-se mutarea acestuia pe proprietatea reclamanților, obligație care poate fi executată de către reclamanți în temeiul eliberării unei autorizații, având un caracter strict personal, neputând fi efectuată de către pârâți în numele reclamanților, caz în care nu s-a dispus abilitarea pârâților să efectueze o asemenea lucrare pe cheltuiala reclamanților.

Au fost respinse capetele cererii reconvenționale ca neîntemeiate în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr.2283/25.06.1986, a titlului de proprietate nr._/14.11.2002 solicitate de către pârâți, deoarece analizându-se probele administrate în cauză s-a stabilit că autorul reclamantei F. C. a dobândit în urma partajării imobilelor în litigiu, un apartament aflat la parterul construcției, un garaj, partea de teren liberă dinspre apus delimitată de linia pereților de răsărit ai clădirii, cu excepția terenului aflat sub construcție care a rămas în indiviziune, ceea ce înseamnă că la data încheierii contractului nr.2283/1986, reclamanții nu au dobândit în proprietate terenul aferent construcției, care a intrat în proprietatea statului, neexistând deci, nicio cauză ilicită.

S-a specificat că potrivit disp. art.968 cod civil, nu s-a făcut dovada că prin încheierea contractului de vânzare – cumpărare nr.2283/25.06.1986, a titlului de proprietate nr._/14.11.2002, reclamanții ar fi urmărit un scop prohibit de lege, contrar ordinii publice, iar atât timp cât în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare a fost menționată .. indiviză din 400 mp, atribuită ulterior în folosința reclamanților, această parcelă a revenit de drept în proprietatea reclamanților, motiv pentru care pârâții au interes și calitate procesuală activă să conteste actele sus menționate în calitate de terțe persoane interesate, motiv pentru care a fost respinsă și cererea de radiere a dreptului de proprietate din CF, atât timp cât cele două acte au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în materie, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art. III din Legea nr. 169/1997 privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate.

În baza disp. art.453 alin.1, 2 cod pr. civilă au fost compensate cheltuielile de judecată suportate de către părți, ținându-se seama de admiterea fie în totalitate, fie în parte a tuturor pretențiilor deduse judecății, fiind obligați pârâții persoane fizice la 4000 lei cheltuieli către reclamanți, rest după compensare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții I. C., I. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, înlăturarea considerentelor referitoare la abuzul de drept, reaua credință în ceea ce privește admiterea acțiunii principale, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale, acordarea cheltuielilor de judecată, motivându-se că argumentele înserate în cuprinsul considerentelor sentinței privind pretinsul abuz de drept atestă în realitate necesitatea respingerii acțiunii atât timp cât s-a constatat inexistența abuzului de drept în baza disp. art.14, 15, cod civil, suportând un prejudiciu, reclamanții edificând construcția în litigiu ignorând ordinea publică, bunele moravuri, cu încălcarea dispozițiilor legale și că și-au apărat dreptul de proprietate, având dreptul să cenzureze înscrisurile obținute de către reclamanți fără participarea lor efectivă, mai ales că au dorit verificarea lucrărilor efectuate, descrise în expertiza extrajudiciară, în raport de construcția proprietatea lor, nevizualizată în expertiza respectivă,în sensul inexistenței vreunui pericol previzibil de nicio natură pentru construcția lor, iar inexistența prejudiciului real pentru imobilul lor are loc pe baza unor expertize supuse controlului judecătoresc, fiind de acord să-și dea consimțământul reclamanților în cazul inexistenței prejudiciului.

În continuare, pârâții au arătat că nu au exercitat un abuz de drept, ci și-au apărat dreptul de proprietate, un drept fundamental prevăzut de Constituție, culpa aparținând în exclusivitate reclamanților privind formularea acțiunii, fiind sancționați nejustificat cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată și că eronat nu s-a ținut seama de nerespectarea de către autorul reclamanților a autorizației nr.43/21.10.1982, a schiței de plan, a memoriului tehnic, panta șarpantei fiind orientată nelegal înspre terenul lor, practicându-se în peretele de la est ferestre cu vedere directă înspre proprietatea lor, aspecte confirmate de expertiza tehnică ing. M. G. privind modalitatea de edificare a acoperișului, de amplasare a ferestrelor, propunându-se măsuri de remediere în scopul respectării autorizației de construire nr.43/1982.

De asemenea, pârâții au precizat că niciodată pe parcursul derulării litigiului nu s-au invocat dispozițiile privind prescripția achizitivă de 30 de ani în raport de modalitatea de dobândire a unor servituți continue, aparente, aflându-se în imposibilitate legală să-și exercite dreptul la apărare în acest caz, încălcându-se principiile contradictorialității, oralității, egalității părților privind exercitarea drepturilor procesuale fără discriminări și că exista posibilitatea invocării din oficiu a excepției uzucapiunii cu ocazia repunerii pe rol a cererii în vederea efectuării expertizei MLPAT, mai ales că termenul de prescripție a început să curgă în anul 1986, cu ocazia întocmirii unei note de constatare nr.2170/21.05.1986 prin care s-a constatat finalizarea etajului, dată de la care reclamanții au început să posede imobilul, împlinindu-se termenul de 30 de ani în 2016, motiv pentru care se impune admiterea cererii reconvenționale în acest sens privind desființarea șarpantei, a ferestrelor,

Totodată, pârâții au menționat că în baza tranzacției din anul 1970 starea de indiviziune asupra terenului de cca. 400 mp, aferent construcției, a fost lichidată, aflându-se în indiviziune doar asupra terenului de sub construcție, fiind respinse eronat capetele de cerere privind desființarea actelor contestate încheiate cu fraudarea legii, având la bază o cauză ilicită,fără să se țină seama de caracterul fals al mențiunilor înserate în contract cu privire la teren, recunoscându-se efectele juridice ale contractului cu privire la teren în momentul analizării titlului de proprietate, deși inițial s-a constatat neînstrăinarea terenului în anul 1986, existența unei stări de indiviziune inexistentă în realitate, mai ales că eronat s-a considerat că actul de vânzare cumpărare nu ar fi produs consecințe juridice privind dobândirea terenului în condițiile în care a sta la baza emiterii titlului de proprietate, impunându-se nulitatea absolută a titlului emis în favoarea unor persoane neîndreptățite la constituire.

Pe de altă parte, pârâții au învederat că atât timp cât s-a considerat că actul de vânzare nu a fost încheiat în mod nelegal, se impunea nulitatea absolută a titlului de proprietate care nu-i îndreptățește pe reclamanți să dobândească ceea ce nu au achiziționat în realitate și că potrivit certificatului de moștenitor nr.111/2000 reclamanta a dobândit de la autorul său o parcelă de 65,90 mp., o cotă indiviză din terenul de 100,66 mp. împreună cu apartamentul aflat la parter, suprafață care ar fi trebuit să se regăsească și în titlul de proprietate al reclamanților, fiind imposibil ca autorul lor să dețină o suprafață mai mare de teren decât cea înscrisă în tranzacție, întreaga construcție a reclamanților fiind amplasată pe un teren de 165 mp., mai ales că există o parcelă de 65,90 mp. atribuită în exclusivitate în urma partajului în 1970, o cotă parte indiviză de 165 mp. din care fiecare deține câte 1/2, fiind posibilă înscrierea în CF a acestor parcele numai în urma însumării celor două suprafețe de teren.

Primindu-se dosarul la Tribunalul P. cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 18.08.2015.

La data de 11.09.2015 reclamanții au formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte cererea reconvențională, în totalitate acțiunea, constatând reaua credință a pârâților-apelanți privind exprimarea consimțământului condiționat de încheierea unor contracte de vânzare – cumpărare în vederea dobândirii unor suprafețe de teren în schimbul exprimării consimțământului.

La data de 28.09.2015 apelanții-pârâți au formulat un răspuns la întâmpinarea reclamanților, solicitând înlăturarea susținerilor acestora, ca neîntemeiate, vinovați de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, a regulilor de conviețuire socială fiind reclamanții.

Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și, ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

În baza sentinței civile nr.2621/20.11.1970 a Judecătoriei Câmpina, s-a luat act de tranzacția încheiată între numiții F. E., F. C., F. N., M. M., în calitate de moștenitori legali ai defunctului F. N. privind partajarea pe cale amiabilă a imobilului situat în S., . C., nr.9 având un teren de cca. 400 mp. și o casă cu parter, etaj mansardat, garaj, tranzacție în urma căreia numitului F. C. i-au revenit în lot apartamentul de la parter, garajul împreună cu partea de teren liberă dinspre apus, delimitată de linia pereților de răsărit ai clădirii, iar numitului F. N. i-au revenit în lot apartamentul de la etajul clădirii mansardat, împreună cu terenul liber din partea de răsărit a clădirii, determinat de linia pereților de răsărit ai casei, linie prelungită spre sud și nord,specificându-se că au rămas în indiviziune între cei doi coproprietari terenul de sub clădire, branșamentul instalației de apă, canal, gaze, curent electric, acoperișul clădirii, urmând să fie închise ferestrele, ușile existente la parter în partea de răsărit, adică spre terenul liber atribuit numitului F. N..

În temeiul autorizației nr.43/21.10.1982, numitul F. C. a fost autorizat să execute lucrări de supraetajare parțială la imobilul proprietatea sa situat în S., . C., nr.9A, inclusiv modificarea șarpantei.

Conform contractului de vânzare - cumpărare nr.2283/25.06.1986, numiții F. C., F. E. au vândut reclamanților imobilul situat în S., . C., nr.9A, jud. P., constând în apartamentul de la etajul casei de locuit, edificată din cărămidă, acoperită cu tablă, având două camere, baie, bucătărie, cămară, hol, oficiu, casa scării cu terasă, locuință amplasată pe un teren aferent de 100 mp, indiviz din suprafața de 400 mp., care a trecut în proprietatea statului în urma aplicării disp. art.30 din legea nr.58/1974, fiind constituit în favoarea reclamanților dreptul de proprietate asupra acestui teren prin titlul de proprietate nr._/14.11.2002.

În conformitate cu certificatele de moștenitor nr.110/16.08.2000, 111/ 16.08.2000, de pe urma defuncților F. E. – decedată la 23.04.1994, F. C. – decedat la 10.12.1999, a rămas ca moștenitoare legală reclamanta C. S. C., în calitate de fiică și o masă succesorală compusă printre altele din dreptul indiviz de 1/3 din terenul de 500 mp. situat în S. – Tirul cu Porumbei, ., jud.P., imobilul situat în S., . C., nr.5, jud. P., constând în terenul de 165 mp. și un garaj, un teren de 65,90 mp. și cota parte indiviză din terenul de 100,66 mp. situate în S., . C., nr.9A, jud. P. împreună cu o locuință aflată la parterul construcției având 3 camere, bucătărie, baie, 2 holuri, 2 verande și WC.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.372/30.10.1996, numita F. E. a înstrăinat pârâților I. C., I. S., imobilul situat în S., . C., nr.9A, jud. P., constând în etajul casei de locuit, garajul de la parterul construcției, cota indiviză din terenul de sub construcție și un teren de 55,52 mp.

Potrivit certificatului de urbanism nr.400/11.09.2006, autorizației de construire nr.231/20.10.2006, procesului verbal de contravenție nr.7/ 21.09.2012, certificatului de urbanism nr.98/14.06.2013, documentațiilor anexate acestora, referatului de expertiză tehnică ing. C. A., studiului geotehnic din luna iulie 2013, raportului de expertiză tehnică 67/27.08.2013, cererii nr._/05.09.2013, adresei nr._/05.09.2013, reclamanții au fost autorizați inițial în luna octombrie 2006 să execute lucrări de construcție la etajul clădirii situată în S., . C., nr.9A, jud. P., constând în schimbare învelitoare, modificare lucarnă, ocazie cu care s-a constatat necesitatea efectuării unor lucrări de anvergură care au determinat transformarea podului în spațiu locuibil, schimbarea acoperișului, modificarea șarpantei, amplasarea unor goluri pentru ferestre, a întregului aspect exterior al apartamentului, lucrări efectuate fără autorizație de către reclamanți care au fost sancționați contravențional la data de 21.09.2012, cu o amendă de 1000 lei pe care au achitat-o în luna octombrie 2012, motiv pentru care au efectuat demersuri în vederea intrării în legalitate, obținerii autorizației de construcție pentru lucrările executate nelegal, întocmind documentații, formulând în acest sens cerere la data de 05.09.2013, obținând un certificat de urbanism la 14.06.2013, demersuri care nu au putut fi finalizate pentru obținerea autorizației de construcție datorită inexistenței acordului în formă autentică din partea pârâților.

În temeiul actelor existente la dosar (contract de mediere nr.10/05.08.2013, procese verbale din perioada 05.08._13, notificarea nr. 50/ 10.08.2012), apelanții pârâți i-au notificat pe reclamanți la data de 10.08.2012 să închidă ferestrele care au vedere înspre proprietatea lor, prevăzute în sentința civilă nr.2621/1970, să anuleze, să schimbe traseul canalizării, să retragă strașina din partea de răsărit până la limita de hotar, să readucă la starea inițială anterior anului 2005 acoperișul, lucarna, să-și racordeze instalația de curent electric prin mutarea contuarului de pe peretele clădirii lor, în timp ce reclamanții au demarat începând cu data de 05.08.2013 procedura medierii în vederea soluționării neînțelegerilor existente între părți cu privire la obținerea acordului scris din partea apelanților pârâți pentru . ceea ce privește lucrările de construcție executate fără autorizație, procedură rămasă fără niciun rezultat în condițiile în care oferta făcută de către reclamanți apelanților pârâți nu a fost acceptată constând în atribuirea unui teren situat în S., Cartier Tirul cu Porumbei în schimbul obținerii acordului în formă autentică din partea pârâților.

În cadrul procesului verbal de închidere a medierii din data de 11.10.2013, s-a specificat printre altele că reclamanții nu au fost de acord cu închiderea unor ferestre existente în partea de est a apartamentului pe care îl dețin în condițiile în care acestea reprezintă singura sursă de iluminare naturală, aerisire, fiind de acord doar cu închiderea unei ferestre existentă la parter cu cărămidă tip Nevada și cu mutarea racordului de energie electrică din locația actuală într-o altă locație.

Martorii A. I., G. N. au declarat că autorul reclamanților F. C. a executat lucrări la partea sa de construcție obținută în urma partajării imobilului, având inițial baie, bucătărie, hol, sufragerie, dormitor, neexistând discuții între autorii părților cu privire la lucrările executate la construcție, ocazie cu care autorul reclamanților a amplasat ferestre de vedere înspre partea de imobil aparținând numitului F. N., fapt care ar fi generat la un moment dat neînțelegeri între cei doi frați, F. N. solicitându-i autorului reclamanților să monteze obloane la ferestre, astfel încât reclamanții au executat lucrări la acoperiș într-o modalitate care permite scurgerea apelor pe terenul pârâților.

Din raportul de expertiză tehnică construcții ing. M. G., confirmat de raportul întocmit de expert consilier B. M., reiese că în anul 1982 s-au executat lucrări de supraetajare parțială a părții de construcție aparținând autorului reclamanților, modificându-se șarpanta acoperișului, modificare în urma căreia a fost creat, amenajat un apartament la etaj, ocazie cu care au fost respectate în totalitate dispozițiile autorizației de construcție nr.43/1982, și anume orientarea pantei acoperișului, poziția ferestrei de la dormitorul apartamentului amenajat la etaj, după care în anul 2006 reclamanții au executat lucrări de construcție fără să respecte autorizația nr.231/20.10.2006 constând în supraînălțarea coamei acoperișului podului existent pe o parte din etajul clădirii, amenajarea în pod a unor spații de locuit și dependințe, executarea unei scări interioare din lemn pentru a avea acces la spațiile respective.

Totodată, în cuprinsul raportului de expertiză tehnică construcții sus menționat s-a specificat că se impune efectuarea unor lucrări de remediere privind modificarea orientării pantei acoperișului spre nord, conform proiectului nr.691/1982, autorizației de construire nr. 43/1982, închiderea ferestrei dormitorului apartamentului de la etaj poziționată pe peretele dinspre est, executarea unei ferestre pe peretele dinspre nord în baza proiectului, autorizației sus menționate, mutarea racordului electric al reclamanților de pe peretele apartamentului apelanților pârâți de la etaj pe peretele apartamentului aparținând reclamanților aflat la etaj.

De asemenea, în cadrul raportului de expertiză sus menționat expertul a arătat că lucrările de transformare a podului în spațiu locuibil, de schimbare a învelitorii, de modificare a șarpantei efectuate de către reclamanți peste apartamentul proprietatea acestora nu au afectat structura de rezistență, stabilitatea și siguranța în exploatarea construcției în integralitatea sa.

În baza raportului de expertiză tehnică construcții specialitatea MLPAT, ing. D. M. B. s-a stabilit că lucrările de transformare a podului în spațiu locuibil pe o arie de cca. 28,57 mp. din podul respectiv prin majorarea masei totale a clădirii nu afectează semnificativ structura de rezistență și stabilitatea, impunându-se în cazul obținerii acordului Inspectoratului de Stat în Construcții întocmirea cărții tehnice a construcției pentru stabilirea exactă a structurii de rezistență a construcției, mai ales că majorarea masei totale a clădirii prin efectuarea lucrărilor de transformare a podului nu este sensibil semnificativă.

Disp. art.611 – 613 cod civil nemodificat, au stabilit ca un proprietar are dreptul sa edifice construcții cu ferestre sau diferite deschideri inspre proprietatea vecinului sau la o distanta de 1,90 m. daca vederea este dreapta, adica zidul in care s-a practicat deschiderea este paralel cu linia despărțitoare si respectiv de 0,60 m. daca vederea este piezișa, adică zidul in care s-a practicat deschiderea este perpendicular pe linia despărțitoare, distante care se calculează de la zid pana la linia despărțitoare a celor doua proprietăți si nicidecum pana la casa vecinului, iar în baza art.615 cod civil - nemodificat, s-a decis, ca cel care edifica o constructie pe terenul sau are obligatia sa execute streasina in așa fel incot apele rezultate din ploi sa se scurga pe terenul său sau in . terenul vecinului.

În conformitate cu disp. art.623 cod civil nemodificat, servituțile continue și aparente se dobândesc prin titlu sau prin posesiunea de 30 de ani.

Totodată, disp. art. 14, art. 15, art.1353 cod civil modificat, stipulează că niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv, nerezonabil contrar bunei credințe, caz în care orice persoană fizică sau juridică trebuie să își exercite drepturile să își execute obligațiile civile cu bună credință în acord cu ordinea publică și bunele moravuri, iar cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare cu excepția cazului în care acesta este exercitat abuziv.

Disp. art.614-615 cod civil modificat prevăd că nu este permis să se facă fereastră sau deschidere în zidul comun, decât cu acordul proprietarilor, fiind obligatorie păstrarea unei distanțe de cel puțin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparținând proprietarului vecin și fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond, însă aceste lucrări sunt interzise la o distanță mai mică de un metru spre fondul învecinat în cazul în care nu se află paralel cu linia de hotar, astfel încât distanța se calculează de la punctul cel mai apropiat de linia de hotar, existent pe fața zidului în care s-a deschis vederea sau, după caz, pe linia exterioară a balconului, până la linia de hotar, în schimb în cazul lucrărilor neparalele cu linia de hotar, distanța se măsoară tot perpendicular, de la punctul cel mai apropiat al lucrării de linia de hotar și până la această linie, în timp ce disp. art. 616 cod civil modificat instituie regula că disp. art. 615 nu exclud dreptul proprietarului de a-și deschide ,fără limită de distanță, ferestre de lumină dacă sunt astfel construite încât să împiedice vederea spre fondul învecinat.

Conform disp. art.III lit.a pct.i, ii, din Legea nr. 169/1997 modificată și completată stabilesc ca sunt lovite de nulitate absoluta potrivit dispozitiilor legislatiei civile aplicabile la data incheierii actului juridic, acele acte emise cu încalcarea prevederilor legilor fondului funciar si anume, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate in favoarea persoanelor care nu erau indreptatite in baza legii la asemenea reconstituiri sau constituiri, inclusiv in favoarea unor persoane care nu au avut niciodata teren in proprietate predat la CAP, la stat, care nu au mostenit asemenea terenuri in favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale fostilor proprietari solicitate de catre acestia in termen legal.

În temeiul disp. art. 36 alin. 2, 3 ,4 din Legea nr. 18/1991 modificată terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei, in vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie, în timp ce terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor, dispozitiile art. 23 ramanând aplicabile.

Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că inițial numiții F. C., F. N. au procedat la partajarea pe cale amiabilă a imobilului situat în S., . C., nr.9, jud. P., constând într-un teren de cca. 400 mp. și o casă de locuit având parter, etaj, în baza unei tranzacții consfințită prin sentința civilă nr.2321/20.11.1970, tranzacție în urma căreia autorul reclamanților F. C. a dobândit apartamentul de la parter, un garaj, o parcelă de teren liberă, în timp ce numitul F. N. a dobândit apartamentul de la etaj, un alt apartament mansardat împreună cu o suprafață de teren liberă, dată la care terenul aflat sub construcție a rămas în indiviziune, astfel încât ulterior partajării în anul 1982 F. C. a executat lucrări la apartamentul de la parter constând în supraetajarea acestuia prin crearea unui apartament la etaj, modificarea șarpantei acoperișului, amplasând o fereastră la dormitorul de la etaj cu vedere înspre proprietatea lui F. N., obținând o autorizație de construcție nr.43/1982, pe care nu a respectat-o cu ocazia executării lucrărilor sus menționate, motiv pentru care prin contractul de vânzare – cumpărare nr.2283/25.06.1986 F. C. și soția acestuia au înstrăinat reclamanților etajul casei de locuit, dată la care terenul aferent de 100 mp. indiviz din suprafața de 400 mp. a trecut în proprietatea statului, fiindu-le constituit reclamanților dreptul de proprietate asupra parcelei de 100 mp în temeiul titlului de proprietate nr._/14.11.2002.

Pe de altă parte, potrivit probelor administrate în cauză, în anul 2006 reclamanții au executat lucrări de construcție la apartamentele pe care le dețin în proprietate la parterul, etajul clădirii în litigiu, prin supraînălțarea coamei acoperișului podului existent pe o parte din etajul construcției, amenajând spații de locuit, dependințe, o scară interioară din lemn, fără să respecte autorizația de construcție nr.231/20.10.2006, după care în cursul anului 2012 reclamanții au executat fără autorizație de construcție, lucrări de transformare a podului în spațiu de locuit, executând goluri pentru ferestre, fiind sancționați contravențional, motiv pentru care în cursul anului 2013 au efectuat demersuri în vederea intrării în legalitate, obținând un certificat de urbanism, întocmind diferite studii, documentații, rapoarte de expertiză, însă pentru obținerea autorizației de construcție s-a constatat obligația reclamanților de a obține consimțământul în formă autentică din partea apelanților pârâți în acest sens, consimțământ refuzat de către apelanți, deși, în prealabil, au avut loc negocieri între părți în acest sens cu ocazia derulării procedurii de mediere în perioada august - octombrie 2013, procedură în cadrul căreia apelanții pârâți au refuzat oferta reclamanților privind atribuirea în proprietate a unei suprafețe de teren aflată în S., Cartierul Tirul cu Porumbei.

Ca atare, atât timp cât reclamanții dețin în proprietate o parte din construcția în litigiu, respectiv 2 apartamente la parter și etaj, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr.283/1986, certificatele de moștenitor nr. 111/2000, 110/2000, apartamente care au aparținut inițial numitului F. C., iar în urma executării lucrărilor de construcție în cursul anului 2012, la aceste apartamente prin transformarea podului în spații de locuit, nu a fost afectată structura de rezistență, stabilitatea întregii construcții, neexistând surse generatoare de zgomot, vibrații, poluare, înseamnă că în realitate reclamanții au dreptul să pretindă apelanților pârâți să-și exprime consimțământul în formă autentică pentru executarea lucrărilor sus menționate, inclusiv schimbarea învelitorii, modificarea șarpantei deoarece nu există nicio dovadă la dosar care să ateste că executarea acestor lucrări ar avea consecințe negative asupra întregii construcții în integralitatea sa, ar crea vreun prejudiciu major pârâților apelanți, le-ar afecta dreptul de proprietate asupra părții de construcție pe care o dețin în proprietate.

De fapt, analizându-se probele administrate în cauză reiese cu certitudine că în momentul în care s-a constatat că reclamanții au executat lucrări de transformare a podului în spațiu de locuit în mod nelegal, fiind sancționați contravențional și obligați să intre în legalitate, aceștia au efectuat demersuri în perioada iunie 2013 – octombrie 2013 în vederea obținerii autorizației de construcție și, deci îndeplinirii obligației instituită în sarcina acestora prin procesul verbal de contravenție nr.7/2012, întocmind documentații, studii, rapoarte de expertiză pentru obținerea autorizației de construcție, demersuri fără niciun rezultat datorită opoziției apelanților pârâți privind refuzul acestora de a-și exprima consimțământul în formă autentică în vederea obținerii autorizației de construire, condiționând obținerea acordului din partea lor de respectarea proiectului nr.691/1982, a autorizației de construire nr. 43/1982, de închiderea ferestrelor de aerisire pe care le dețin reclamanții de la data achiziționării construcției în anul 1986.

De altfel, în condițiile în care apelanții pârâți au condiționat exprimarea consimțământului lor de executarea de către reclamanți a unor lucrări la apartamentele pe care le dețin constând în închiderea unor ferestre existente încă din anul 1982, invocându-se sentința civilă nr.2621/1970, modificarea traseului canalizării, a strașinei din partea de răsărit a construcției, a acoperișului prin aducerea acestuia la starea inițială existentă anterior anului 2005, înseamnă că în realitate apelanții pârâți au fost de rea credință, profitând de situația în care se aflau reclamanții privind imposibilitatea acestora de a executa lucrări de transformare a podului în lipsa consimțământului lor deoarece au încercat pe cale ocolită să îi oblige pe reclamanți să modifice starea actuală a construcției în integralitatea sa și să o aducă la o stare care ar fi trebuit să existe încă din anul 1982, ceea ce este inadmisibil, mai ales că apelanții pârâți au dobândit partea lor de construcție în baza contractului de vânzare–cumpărare nr. 372/30.10.1996, acceptând din momentul încheierii acestui contract configurația construcției în integralitatea sa, inclusiv în ceea ce privește amplasarea ferestrelor, existența acoperișului, a strașinei, a utilităților.

Mai mult chiar, analizându-se sentința civilă nr. 2621/20.11.1970, tranzacția încheiată la 28.10.1969, autorizația nr.43/21.10.1982, declarația dată de numitul F. N. din data de 23.05.1982, raportul de expertiză tehnică construcție, inclusiv răspuns la obiecțiuni, ing. M. G., reiese cu certitudine că deși autorii părților au stabilit inițial, de comun acord să fie desființate ferestrele și ușile aflate la parterul apartamentului atribuit în lotul numitului F. C., aceste ferestre nu au fost desființate niciodată, în realitate, autorul apelanților, F. N. exprimându-și acordul la data de 23.05.1982 ca autorul reclamanților să extindă partea sa de construcție prin edificarea în zona acoperișului a unui spațiu de locuit, supraetajarea parțială a construcției, modificarea șarpantei, însă autorul reclamanților nu a respectat autorizația de construcție nr.43/21.10.1982, proiectul anexat acesteia, amenajând un apartament la care a amplasat 2 ferestre pe partea de est la parter și etaj, orientând panta acoperișului spre est în loc de nord, lucrări necontestate de către autorul apelanților pârâți, acceptate de-a lungul timpului de către acesta din urmă, existente la data achiziționării etajului construcției de către pârâții persoane fizice, respectiv la 30.10.1996.

Faptul că autorul reclamanților nu a respectat autorizația de construcție nr.43/1982, proiectul nr.691/1982, executând lucrări de supraetajare parțială a construcției, constând în modificarea spre est a pantei acoperișului, amplasarea unor ferestre cu vedere înspre proprietatea apelanților pârâți, fostă proprietatea numitului F. N. N., nu înseamnă în mod automat că se impune desființarea ferestrelor respective, modificarea strașinei acoperișului, a pantei acestuia și, deci respectarea în totalitate a autorizației respective, întrucât apelanții pârâți au cunoscut situația, configurația construcției în integralitatea sa la data achiziționării părții de construcție pe care o dețin, respectiv 30.10.1996, acceptând de bună voie, în mod conștient modalitatea de edificare a părții de construcție deținută de către reclamanți, fiind imposibil din punct de vedere legal ca aceștia să solicite după un interval de 31 de ani, modificarea stării actuale a părții de construcție aparținând reclamanților, mai ales că niciodată autorul apelanților nu a contestat modalitatea de edificare a construcției reclamanților, pârâții apelanți subrogându-se în drepturile și obligațiile acestuia, din toate punctele de vedere, inclusiv în ceea ce privește acceptarea ferestrelor de vedere și a pantei acoperișului.

Este inechitabil, injust ca apelanții pârâți, în calitate de dobânditori ai părții de construcție care a aparținut la un moment dat numitului F. N. N., să solicite reclamanților după un interval de 31 de ani să respecte o autorizație de construcție și un proiect emise în urmă cu 31 de ani, să efectueze lucrări de anvergură, inclusiv schimbarea pantei acoperișului cu consecințe negative în ceea ce-i privește pe reclamanți, implicând costuri foarte mari, având ca efect modificarea configurației actuale a construcției acceptată de comun acord de către apelanții pârâți la momentul achiziționării etajului construcției prin contractul de vânzare-cumpărare nr.372/30.10.1996, mai ales că aceștia în cazul în care nu erau de acord cu configurația imobilului aveau posibilitatea să refuze încheierea contractului și, deci achiziționarea acestuia în configurația existentă la data de 30.10.1996 în cazul în care considerau că li se încalcă anumite drepturi, ceea ce însă nu există, pârâții apelanți acceptând fără nicio obiecțiune modalitatea de edificare a părții de construcție aparținând reclamanților.

Mențiunile înscrise în cuprinsul raportului de expertiză tehnică construcții ing. D. M. B. conform cărora lucrările de transformare a podului în spațiul locuibil, modificarea șarpantei de către reclamanți ar fi de natură să afecteze dreptul de proprietate al apelanților pârâți, nu reprezintă prin însăși natura lor o dovadă care să ateste refuzul justificat al apelanților de a-și exprima consimțământul în formă autentică pentru efectuarea lucrărilor de transformare a podului, de schimbare învelitoare, modificare șarpantă, întrucât nu există nicio împrejurare înserată în cuprinsul raportului de expertiză care să ateste consecințele negative pe care le-ar avea executarea unor asemenea lucrări asupra părții de construcție aparținând pârâților, ci, pur și simplu, s-a invocat existența unor dispoziții ale Codului civil referitoare la modalitatea de folosire în comun a părților aflate în coproprietate forțată pe baza acordului tuturor coproprietarilor, mai ales că expertiza sus menționată, raportul de expertiză construcții ing.M. G. demonstrează că executarea lucrărilor respective nu afectează structura de rezistență și stabilitatea construcției în integralitatea sa.

Pretențiile apelanților pârâți privind obligarea reclamanților de a închide cele două ferestre în litigiu cu cărămidă Tip Nevada, geam oscilobatant, desființarea acestora, sunt nejustificate întrucât aceste ferestre au existat dintotdeauna la partea de construcție aparținând reclamanților, începând cu anul 1982, având din momentul edificării acestora vedere înspre proprietatea numitului F. N., proprietate dobândită abia în anul 1996 de către apelanți, constituind ferestre de vedere și aerisire, asigurând iluminatul camerelor la care au fost amplasate, fiind imposibilă desființarea acestora sau montarea unor cărămizi Tip Nevada de natură să reducă iluminatul natural, iar exercitarea de către autorul reclamanților, reclamanții înșiși a unui drept de vedere înspre fosta proprietate a defunctului F. N.,în prezent proprietatea apelanților timp de peste 30 de ani, a avut ca efect dobândirea de către reclamanți a unei servituți de vedere care a avut un efect continuu, aparent, fiind exercitată cu bună credință, necontestată de către apelanții pârâți până în anul 2012 care au acceptat la rândul lor un asemenea drept în momentul achiziționării imobilului în litigiu.

Apărările apelanților pârâți potrivit cărora apele pluviale se scurg pe terenul proprietatea lor, invocându-se nerespectarea autorizațiilor de construcție nr.43/1982, 231/2006, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care la data achiziționării părții de construcție pe care o dețin în proprietate pârâții șarpanta acoperișului era orientată spre est, deci înspre proprietatea autorului pârâților F. N. încă din anul 1982, șarpantă necontestată de către acesta din urmă, motiv pentru care pârâții apelanți au fost de acord să dobândească imobilul în configurația pe care o avea la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fiind imposibilă modificarea șarpantei, a acoperișului după un interval de 31 de ani doar în funcție de interesele pârâților care au acceptat încă din anul 1996 modalitatea de scurgere a apelor, astfel încât aceștia nu-și pot invoca propria culpă constând în acceptarea configurației imobilului la data achiziționării pentru a pretinde modificarea în integralitate a acoperișului părții de construcție aparținând reclamanților.

Pe de altă parte, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.372/ 30.10.1996, apelanții pârâți au dobândit în proprietate un teren de 55,52 mp. împreună cu etajul construcției în litigiu, cu cota indiviză din terenul de sub construcție aflat în indiviziune cu reclamanții, în timp ce reclamanții au dobândit în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.-2283/25.06.1986 etajul construcției, un teren aferent de 100 mp. care a intrat în proprietatea statului, fiindu-le constituit dreptul de proprietate în urma aplicării legilor fondului funciar prin titlul de proprietate nr._/14.11.2002 asupra parcelei de teren de 100 mp, ținându-se seama de sentința civilă nr.2621/20.11.1970 în urma căreia autorii părților și-au partajat nu numai construcția,ci și partea de teren rămasă liberă de construcție.

Ca atare, atât timp cât în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr.372/30.10.1996 s-a menționat că pârâții apelanți au dobândit în proprietate un teren de 55,52 mp. împreună cu etajul casei de locuit, cota indiviză din terenul de sub construcție, înseamnă că în realitate aceștia nu pot pretinde un drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren liberă de construcții care să depășească . 55,52 mp. și, deci să solicite nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.2283/25.06.1986, a titlului de proprietate nr._/14.11.2002, întrucât pârâții apelanți nu au făcut dovada că emiterea acestor acte ar fi avut ca efect încălcarea dreptului lor de proprietate asupra terenului de 55,52 mp. și că ar fi dobândit în proprietate o parcelă de teren mai mare de 55,52 mp. care ar fi fost inclusă în suprafața de 100 mp. atribuită în proprietate reclamanților.

De fapt, analizându-se toate actele existente la dosar, reiese cu certitudine că în cuprinsul tranzacției din data de 28.10.1969, a sentinței civile nr.2621/20.11.1970, nu există nicio mențiune referitoare la întinderea parcelelor de teren atribuite în proprietate autorilor părților constând în părțile de teren libere dinspre apus și răsărit, pentru a se putea determina exact ce suprafețe de teren au fost atribuite efectiv în lotul fiecărui coindivizar, iar în lipsa unor asemenea mențiuni, la stabilirea întinderii parcelelor de teren care a revenit fiecărui coindivizar, se ține seama în exclusivitate de actele de dispoziție întocmite de-a lungul timpului de către coindivizarii respectivi sau moștenitorii acestora și anume de contractele de vânzare-cumpărare nr.2283/1986, 372/ 30.10.1996, acte care atestă existența în patrimoniul coindivizarilor respectivi a parcelelor de teren dobândite în proprietate, inclusiv de autoarea pârâților apelanți F. E. care și-a manifestat voința de a transmite dreptul de proprietate în favoarea pârâților apelanți doar asupra parcelei de teren de 55,52 mp. și nicidecum asupra unei suprafețe de teren mai mare care să le permită pârâților apelanți să solicite desființarea contractului de vânzare – cumpărare nr.2283/1986 și implicit a titlului de proprietate nr._/14.11.2002.

De altfel, în condițiile în care în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr.2283/25.06.1986 s-a menționat că terenul aferent etajului construcției care a făcut obiectul înstrăinării are suprafața de 100 mp., trecând în proprietatea statului, fiind indiviz din suprafața totală de 400 mp., înseamnă că reclamanții aveau dreptul la constituirea în favoarea lor a unui drept de proprietate asupra parcelei de teren de 100 mp. care a intrat în proprietatea statului în baza Legii nr.58/1974, conform disp. art.36 din Legea nr. 18/1991, motiv pentru care titlul de proprietate nr._/2002 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie, mai ales că această parcelă de teren revine de drept în proprietatea reclamanților constituind prin însăși natura sa suprafața aferentă, necesară unei folosiri normale, corespunzătoare a părții de construcție care a făcut obiectul contractului de vânzare–cumpărare sus menționat.

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea și în parte cererea reconvențională, dispunând în baza disp. art.14, art.15, art.1353 cod civil modificat, obligarea pârâților apelanți să-și exprime consimțământul în formă autentică în vederea efectuării de către reclamanți a lucrărilor de transformare pod în spațiul locuibil, de schimbare învelitoare, modificare șarpantă, obligarea reclamanților să-și mute racordul de energie electrică de pe peretele aflat la etaj pe peretele aparținând apartamentului lor, în condițiile în care acesta se află pe peretele proprietatea pârâților apelanți, încălcând dreptul de proprietate al acestora din urmă, fiind respinse ca neîntemeiate capetele cererii reconvenționale privind obligarea reclamanților la desființarea ferestrelor în litigiu sau montarea cărămizii Tip Nevada cu geam oscilobatant, la desființarea șarpantei acoperișului, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr.2283/1986, a titlului de proprietate nr._/2002, întrucât reclamanții au dobândit un drept de servitute de vedere, inclusiv picătura strașinii în temeiul disp. art.611 – 613, art.623 cod civil nemodificat, disp. art. art.614-616 cod civil modificat și nu există nicio cauză de nulitate absolută care să determine desființarea actelor sus menționate încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii acestora.

Susținerile apelanților privind înlăturarea mențiunilor referitoare la abuzul de drept, existând necesitatea respingerii acțiunii, constatându-se inexistența unui asemenea abuz de drept în baza disp. art.14, 15, cod civil, suportând un prejudiciu atât timp cât reclamanții au edificat construcția în litigiu ignorând ordinea publică, bunele moravuri, încălcând dispozițiile legale, apărându-și dreptul de proprietate, având dreptul să cenzureze înscrisurile obținute de către reclamanți fără participarea lor efectivă, nu pot fi avute în vedere întrucât la stabilirea abuzului de drept se ține seama în realitate de modalitatea în care fiecare parte a acționat ulterior executării lucrărilor de construcție fără autorizație de către reclamanți în vederea soluționării pe cale amiabilă a neînțelegerilor, de condiționarea reclamanților de către pârâții apelanți de a modifica anumite părți de construcție existente încă din anul 1982 fără să se țină seama că înșiși pârâții apelanți au acceptat la momentul achiziționării imobilului configurația existentă la data încheierii contractului, neexistând o opoziție din partea reclamanților de a executa întreaga documentație în vederea obținerii autorizației de construcție.

Împrejurările invocate de către apelanți privind apărarea dreptului lor de proprietate, având dreptul să cenzureze înscrisurile obținute de către reclamanți fără participarea lor efectivă, impunându-se verificarea lucrărilor efectuate, descrise în expertiza extrajudiciară, în raport de construcția proprietatea lor, necesitatea stabilirii inexistenței vreunui pericol previzibil de nicio natură pentru construcția lor, a unui prejudiciu real, pe baza unor expertize supuse controlului judecătoresc, fiind de acord să-și dea consimțământul reclamanților în cazul inexistenței prejudiciului au fost analizate prin prisma comportamentului pârâților apelanți pe parcursul derulării procedurii de mediere în cadrul căreia pârâții nu au invocat necesitatea întocmirii unor documentații care să ateste inexistența riscului asupra părții de construcție pe care o dețin cu ocazia executării lucrărilor de către reclamanți ci, dimpotrivă, au solicitat reclamanților condiționând consimțământul lor pentru obținerea autorizației, modificarea părții de construcție deținută de către aceștia cu respectarea unor documentații emise în anul 1982.

În realitate, împrejurările sus menționate demonstrează prin însăși natura lor abuzul de drept al pârâților apelanți care profitând de situația în care se aflau reclamanții, având nevoie de obținerea autorizației pentru .-au solicitat acestora să modifice partea de construcție pe care o dețin în vederea efectuării unor lucrări pe care ar fi trebuit să le execute autorul lor în anul 1982, ceea ce este inadmisibil, mai ales că pârâții apelanți aveau obligația să negocieze cu ocazia medierii neînțelegerile existente între părți care au determinat declanșarea acestei proceduri în urma executării fără autorizație a lucrările de transformare a podului de către reclamanți în cursul anului 2012 și nicidecum să reitereze lucrări executate în urmă cu 31 de ani de către autorul reclamanților și acceptate de către autorii lor de la care au achiziționat partea de construcție pe care o dețin în proprietate.

Afirmațiile apelanților privind inexistența abuzului de drept, sancționarea lor în mod nejustificat, acționând în apărarea dreptului lor de proprietate, existența culpei reclamanților, neinvocarea în primă instanță a dispozițiilor referitoarea la prescripția achizitivă de 30 de ani în raport de modalitatea de dobândire a unor servituți continue,aparente, imposibilitatea legale de a-și exercita dreptul la apărare, încălcându-se principiile contradictorialității, oralității, egalității părților, nu au relevanță în cauză, deoarece la stabilirea existenței abuzului de drept se ține seama în exclusivitate de comportamentul părților pe parcursul derulării procedurii de mediere, de condiționarea consimțământului de către apelanți de desființarea de către reclamanți a unor lucrări efectuate în urmă cu 31 de ani, lucrări care ar fi avut ca efect modificarea configurației întregii construcții existentă la data achiziționării acesteia de către apelanți, iar apelanții aveau posibilitatea să condiționeze exprimarea consimțământului lor invocând necesitatea efectuării unor lucrări determinate de raporturile juridice existente între părți ulterior dobândirii imobilului de către pârâți și nicidecum raportându-se la situații de fapt, la acte, fapte care au avut loc în urmă cu 31 ani, deci anterior dobândirii părții de construcție pe care o dețin în prezent în proprietate apelanții.

De fapt, instanța de fond nu avea obligația să pună în discuția părților existența sau inexistența unor servituți de vedere, privind picătura streșinii prev. de art.611 – 613, art.623 cod civil nemodificat, disp. art. art.614-616 cod civil modificat atât timp cât numai după . cu ocazia deliberării de către completul de judecată, în urma probelor administrate în cauză s-a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile legale sus menționate, în caz contrar, existând riscul ca instanța de judecată investită cu soluționarea cauzei să se antepronunțe, ceea ce este inadmisibil, fiind normal, firesc ca în momentul deliberării completului de judecată să fie analizate pretențiile deduse judecății, raporturile juridice existente între părți, ținându-se seama de evoluția acestora, de relațiile care au existat între autorii părților, de configurația imobilului în anii 1982, 1996 și în prezent.

Aspectele invocate de către apelanți potrivit cărora eronat nu s-a ținut seama de nerespectarea de către autorul reclamanților a autorizației nr.43/21.10.1982, a schiței de plan, a memoriului tehnic, de orientarea pantei șarpantei înspre terenul lor, de ferestrele cu vedere directă înspre proprietatea lor, aspecte confirmate de expertiza ing. M. G. privind modalitatea de edificare a acoperișului, de amplasare a ferestrelor, propunându-se măsuri de remediere în scopul respectării autorizației de construire nr.43/1982, nu au niciun temei legal întrucât apelanții se află în imposibilitate legală să solicite desființarea unor lucrări de construcție efectuate în urmă cu 31 de ani, de către autorul reclamanților, acceptate fără nicio obiecțiune de către autorii de la care aceștia au achiziționat partea lor de construcție, fiind cei care au acceptat configurația părții de construcție aparținând reclamanților la data încheierii contractului lor de vânzare-cumpărare, deci, inclusiv modalitatea de amplasare a ferestrelor, de edificare a acoperișului, operând de drept, automat, prin trecerea timpului, respectiv a intervalului de 30 de ani disp. art.623 cod civil care conferă recunoașterea în favoarea reclamanților, dobândirea de către aceștia a unor servituți de vedere și privind picătura streșinii.

Faptul că în cuprinsul raportului de expertiză tehnică construcții ing. M. G. au fost menționate propuneri de remediere privind modificarea pantei acoperișului, închiderea ferestrei dormitorului aflat la apartamentul de la etaj în scopul respectării autorizației nr.43/1982, proiectului nr.691/1982, nu înseamnă în mod automat că în favoarea reclamanților nu operează disp. art.623 cod civil și că pârâții au dreptul să pretindă respectarea autorizației sus menționată, deoarece expertul nu a făcut altceva decât să descrie lucrările ce trebuiau executate cu respectarea documentației sus menționate în urmă cu 31 ani, fiind simple recomandări care nu instituie în sarcina reclamanților obligația de a efectua modificările respective în condițiile în care niciodată autorul pârâților apelanți nu a pretins respectarea documentației sus menționate

În speță, apelanții, în calitate de succesori în drepturi ai foștilor proprietari, nu au dobândit dreptul de a solicita reclamanților respectarea autorizației nr.43/1982, atât timp cât această autorizație și-a încetat valabilitatea, lucrările nu au fost contestate la data executării acestora de către F. N., fostul proprietar al părții de construcție deținută în prezent de către apelanți, iar aceștia din urmă au dobândit partea lor de construcție, ca și reclamanții care au aceleași drepturi ca și pârâții, în configurația existentă la data încheierii contractelor de vânzare - cumpărare din 1986, respectiv 1996, fiind imposibil din punct de vedere obiectiv readucerea construcției la starea în care se afla la data executării lucrărilor în anul 1982 .

Motivele invocate de către apelanți conform cărora exista posibilitatea invocării din oficiu a excepției uzucapiunii cu ocazia repunerii pe rol a cererii, termenul de prescripție începând să curgă de la data întocmirii notei de constatare nr.2170/21.05.1986, în urma finalizarii etajului, dată de la care reclamanții au început să posede imobilul, împlinindu-se termenul de 30 de ani în 2016, impunându-se desființarea șarpantei, a ferestrelor, sunt neîntemeiate deoarece era imposibil din punct de vedere legal ca instanța de fond să invoce aplicarea disp. art.623 cod civil, atât timp cât acestea reglementează o anumită instituție juridică a cărei aplicare reiese din dezbateri, în urma administrării unor probatorii, nefiind o excepție de ordin procedural pentru a putea fi invocată din oficiu, pusă în discuția părților, iar termenul de 30 de ani se raportează strict la data executării lucrărilor respective și anume 1982 și nicidecum la data întocmirii unei note de constatare, notă care nu atestă prin însăși natura sa executarea propriu-zisă a lucrărilor, ci pur și simplu vizează configurația imobilului la data încheierii acesteia.

Chiar dacă s-ar considera că termenul de prescripție de 30 de ani ar începe să curgă de la data încheierii notei de constatare, respectiv 21.05.1986, pârâții apelanți se află în imposibilitate legală să pretindă desființarea unor lucrări de construcție executate în urmă cu cca. 30 de ani de către autorul reclamanților, în condițiile în care autorii de la care au achiziționat partea lor de construcție nu au contestat niciodată modalitatea de executare a lucrărilor respective, ci, dimpotrivă, le-au acceptat, recunoscând implicit dreptul autorului reclamanților de a le executa, iar pârâții apelanți au acceptat la data încheierii contractului lor de vânzare – cumpărare în anul 1996 modalitatea de edificare a părții de construcție aparținând în proprietate reclamanților, de amplasare a ferestrelor, a șarpantei, dobândind implicit și obligația care a aparținut foștilor vânzători de a respecta configurația construcției reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că din anul 1996 și până în anul 2012 când au apărut neînțelegerile între părți pârâții apelanți ar fi suferit un prejudiciu în urma amplasării ferestrelor cu vedere înspre proprietatea lor, modalității de edificare a șarpantei.

Criticile apelanților privind sistarea stării de indiviziune în baza tranzacției din anul 1970 asupra terenului de cca. 400 mp., aferent construcției, menținerea acesteia numai cu privire la terenul de sub construcție, fiind respinse eronat capetele de cerere privind desființarea actelor contestate încheiate cu fraudare legii, având la bază o cauză ilicită, cuprinzând mențiuni false, recunoscându-se nelegal efectele valabile ale contractului de vânzare cumpărare în raport de titlul de proprietate, sunt nefondate întrucât, potrivit probelor administrate în cauză, autorii părților au dobândit în proprietate diferite parcele de teren fără însă să se stabilească în cuprinsul tranzacției din 1970 întinderea reală a acestor parcele de teren, motiv pentru care conținutul acestei tranzacții se analizează în strânsă legătură cu contractele de vânzare–cumpărare nr.2283/1986, 372/1996 și nicidecum în mod singular, acte care atestă suprafețele de teren dobândite în exclusivitate de către părți de la autorii acestora la data încheierii contractelor, iar în realitate este imposibil să se determine în prezent dacă mai există sau nu o stare de indiviziune, aspect care poate fi analizat numai în cadrul unei acțiuni de drept comun având ca obiect sistarea stării de indiviziune, fiind singurul mijloc procedural prin intermediul căruia se poate stabili existența sau inexistența unor parcele de teren aflate în indiviziune între părți și în ce condiții.

Apărările apelanților potrivit cărora se impunea nulitatea absolută a titlului de proprietate emis în favoarea unor persoane neîndreptățite la constituire, inclusiv în cazul încheierii în mod nelegal a contractului de vânzare cumpărare în baza căruia reclamanții nu au achiziționat în realitate . 100 mp, sunt nejustificate deoarece în condițiile în care apelanții au dobândit un drept de proprietate asupra unui teren de 55,52 mp. din suprafața totală de cca. 400 mp. pe care se află întreaga construcție, aceștia nu pot pretinde desființarea contractului de vânzare-cumpărare nr.2283/1986, a titlului de proprietate_/2002, invocând pur și simplu existența unei pretinse stări de indiviziune a părților asupra întregii suprafețe de teren de 400 mp., pârâții având obligația în cazul în care solicită desființarea acestor acte să facă dovada încălcării dreptului lor de proprietate asupra parcelei de 55,52 mp., dobândirea în proprietate a unei suprafețe mai mari de teren de 55,52 mp., iar în lipsa unor asemenea dovezi nu se poate dispune constatarea nulității absolute a actelor sus menționate, mai ales că nu se poate determina exact suprafața totală de teren existentă în prezent la adresa în litigiu, . sub construcție și, deci în indiviziune forțată.

De fapt, analizându-se conținutul cererii reconvenționale, a răspunsului apelanților la întâmpinarea reclamanților, reiese cu certitudine că pârâții apelanți încearcă pe cale ocolită prin intermediul cererii reconvenționale să desființeze actele de proprietate deținute de către reclamanți și să obțină suprafețe mai mari de teren decât . mp., invocând pur și simplu dobândirea de către defunctul F. N. N. prin încheierea tranzacției consfințită în baza sentinței civile nr.2621/1970 a unei parcele de teren de cca. 300 mp., dobândirea de către reclamanți a unei parcele de 100 mp aflată exclusiv sub construcția acestora, fără să se țină seama că în realitate la stabilirea dreptului pârâților apelanți de a solicita desființarea actelor de proprietate ale reclamanților se ține seama în exclusivitate de conținutul contractului lor de vânzare – cumpărare nr. 372/30.10.1996 în baza căruia au dobândit o parcelă de teren liberă de construcții de 55,52 mp. împreună cu o cotă indiviză din terenul de sub construcție și nicidecum de conținutul tranzacției al sentinței civile nr.2621/1970, acte în cuprinsul cărora nu există nicio mențiune expresă cu privire la întinderea suprafețelor de teren liberă de construcție atribuite autorilor părților.

Împrejurările invocate de către apelanți în sensul că reclamanta a dobândit de la autorul său o parcelă de 65,90 mp, o cotă indiviză din terenul de 100,66 mp., apartamentul aflat la parter, potrivit certificatului de moștenitor nr.111/2000, suprafețe inexistente în titlul de proprietate, fiind imposibil ca autorul reclamanților să dețină o suprafață mai mare de teren decât cea înscrisă în tranzacție, întreaga construcție a reclamanților aflându-se pe un teren de 165 mp și că există o parcelă de 65,90 mp. atribuită în exclusivitate în urma partajului în 1970, o cotă parte indiviză de 165 mp. din care fiecare deține câte 1/2, fiind posibilă înscrierea în CF a acestor parcele numai în urma însumării celor două suprafețe de teren, nu demonstrează prin însăși natura lor încălcarea dreptului de proprietate al pârâților apelanți asupra terenului proprietatea lor de 55,52 mp. în condițiile în care contractul de vânzare – cumpărare nr.372/1996 a fost încheiat ulterior contractului de vânzare – cumpărare nr.2283/1986, iar la stabilirea legalității sau nelegalității, valabilității sau nevalabilității contractului de vânzare-cumpărare nr.2283/1986, a titlului de proprietate nr._/2002 se ține seama în exclusivitate de manifestarea de voință a foștilor vânzători F. C., F. E. de a înstrăina reclamanților o parcelă de teren aferentă apartamentului de la etajul construcției de 100 mp, parcelă care a trecut în proprietatea statului, revenind de drept actualilor dobânditori ai apartamentului în temeiul Legilor fondului funciar.

Nu există nicio dovadă la dosar că . 55,52 mp., proprietatea autorilor pârâților apelanți ar fi fost inclusă în . 100 mp. sau că această parcelă de teren s-ar afla sub construcție, în indiviziune cu autorii pârâților apelanți, mai ales că la stabilirea întinderii parcelei de teren proprietatea pârâților apelanți se ține seama de conținutul contractului lor de vânzare – cumpărare nr.372/1996 și nicidecum de însumarea suprafețelor de teren înscrise în certificatele de moștenitor nr.111/2000 și 110/2000.

În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art.480 alin.1 cod pr. civilă va respinge apelul, ca nefondat.

În baza disp. art.451 și urm. cod pr. civilă vor fi obligați, în solidar, apelanții să plătească intimaților reclamanți suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanții-pârâți I. C., I. S., ambii domiciliați in S., . C., nr. 9, jud. P., împotriva sentinței civile nr.475/12.06.2015 pronunțată de Judecătoria S., in contradictoriu cu intimații-reclamanți C. S. C., C. I., ambii cu domiciliul ales la Cabinet de avocat B. N., cu sediul în București, ., ., ., sect. 3, și intimații - pârâți C. L. de A. a Legilor F. F. S., cu sediul in S., .. 47, jud. P., C. J. P. de A. a Legilor F. F., cu sediul în Ploiești, ., jud. P., P. J. P., cu sediul în Ploiești, ., jud. P., ca nefondat.

Obligă, în solidar, pe apelanți să plătească intimaților reclamanți suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 25.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. C. M. N.

GREFIER,

I. C. M.

Operator date cu caracter personal 5595

Red. CM/ tehnored. TS

9 ex/01.02.2016

d.f._ Judec. S.

j.f. D. G. N.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3217/2015. Tribunalul...  Contestaţie la executare. Decizia nr. 3223/2015. Tribunalul... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Hotărâre din 25-11-2015, Tribunalul PRAHOVA