Partaj judiciar. Hotărâre din 27-10-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 3002/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3002
Ședința publică din data de 27.10.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții – pârâți P. F. și P. D. ambii domiciliați în Azuga, .. 36, județul Prahova împotriva sentinței civile nr.504/22.06.2015 în contradictoriu cu intimații - reclamanți P. C. și P. L. ambii cu domiciliul în Azuga, .. 36, județul Prahova și intimata – pârâtă P. E. A. prin C. D. C. cu domiciliul în Ploiești, .. 3, ., ..
Cererea de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 150,00 lei conform chitanței nr._/21.07.2015 ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul – pârât P. F. personal și asistat de av. C. I., apelanta pârâtă P. D. reprezentată de av. C. I., intimata – pârâtă P. E. A. personal și intimații – reclamanții reprezentați prin av. A. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul solicită comunicarea întâmpinării si solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării
Tribunalul pune în discuția părților cererea de amânare formulată de apărătorul apelanților – pârâți.
Intimații – reclamanți prin apărător arată că se opun acordării unui termen de judecată, întrucât întâmpinarea a fost comunicată la dosar cu 10 zile înaintea termenului de judecată.
Intimata – pârâtă P. E. se opune amânării cauzei, întrucât nu se mai poate prezenta în instanță.
Tribunalul respinge cererea de amânare, însă pentru respectarea principiului dreptului la apărare lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au răspuns apelantul – pârât P. F. personal și asistat de av. C. I., apelanta pârâtă P. D. reprezentată de av. C. I., intimata – pârâtă P. E. A. personal și intimații – reclamanții reprezentați prin av. A. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanții – pârâți prin apărător solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate și să se dispună atribuirea loturilor astfel încât să fie în interesul copărtașilor într-o mai mare măsură, având în vedere că au solicitat prin cererea de chemare în judecată sistarea stării de indiviziune si partajarea imobilului situat în Azuga .. 36, iar instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu prin care a stabilit cotele în mod clar si corect, numai că partajarea imobilului a fost făcută cu grave erori, astfel că potrivit literaturii de specialitate egalitatea este nu numai în ceea ce privește valoarea unui imobil, ci si egalitatea în natură, astfel că fiecare parte beneficiind de drepturilor asupra tuturor bunurilor care urmează să fie împărțite.
Așadar, dacă este si poate fi comod partajabil, fiecărui coproprietar trebuie să i se atribuie câte o cotă parte din acel bun.
În speță, arată apelanții că acest imobil, format din construcție si teren este partajabil comod în natură, iar față de concluziile expertizei sau declarațiilor părților, precum și faptul că în spatele acestui imobil se află un teren, nu dă instanței dreptul să formeze un singur lot și să atribuie imobilul unui singur coproprietar.
Mai arată totodată și, în aceeași măsură că, instanța nu a ținut cont de faptul că prin atribuirea acestui lot unui singur coproprietar, de fapt l-a neglijat pe celălalt coproprietar și mai mult, cu banii ce s-ar reveni din sultă în nici o zonă din localitatea Azuga nu poți cumpăra o bucată de teren de 89 mp.
De asemenea, instanța nu a ținut cont si de faptul că acest teren va deveni loc înfundat, acest teren era loc înfundat si înainte să se sisteze această stare de coproprietate.
O altă critică a hotărârii primei instanței se referă la faptul că instanța nu a luat în considerare si faptul că pe acest teren de 89 mp se află o construcție, care în acest moment este a apelantului care beneficiază si de un drept de superficie, această construcție nefiind demolată până în prezent.
În ceea ce privește împărțeala nu s-a ținut cont de faptul că acest imobil este atribuit unui singur coproprietar și ce se va întâmpla cu celălalt coproprietar si cum va avea posibilitatea să îngrijească de partea lui din imobil respectiv casa care ar lucruri comune.
Totodată, instanța de fond nu a ținut cont de voința părților, în condițiile în care literatura de specialitatea spune foarte clar că la o împărțeală se tine cont de fiecare dată si de părerea părților, iar părțile deși se menționează că au solicitat atribuirea celor două camere aflate la parter, instanța constată că nu s-a solicitat de nici o parte, mai ales că din întâmpinare rezultă foarte clar că s-a solicitat să li se atribuie cele două camere, iar instanța de fond atribuie aceste două camere pârâtei P. E. A. după care, atribuie imobilul pârâților pentru simplu fapt că au o situație materială mai bună dar totuși sunt în dezavantaj cu privire la cele două camere dacă se va atribui întregul lot pârâților.
În ceea ce privește calculul sultei, greșește instanța de fond pentru că, dacă acel perete comun s-a atribuit către un singur coproprietar, celălalt coproprietar nu ar beneficia de jumătatea lui în condițiile în care s-a constatat atât de către expert cât si de către instanță că ambii coproprietari au depus bani pentru reparația si reconstrucția acelui perete interior si exterior.
Mai arată apelanții – pârâți că expertiza spune foarte clar că acești bani trebuie incluși în sulta care urmează să fie plătită reclamanților, însă instanța de fond o calculează în minus, respectiv fără 2600 lei valoarea a jumătate din peretele exterior al construcției și, având în vedere aceste erori ale instanței de judecată solicită admiterea apelului, in urma rejudecării cauzei să se formeze loturi corecte, corespunzătoare, pentru a nu exista discuții si animozități între părți, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimații – reclamanți P. C. si P. L., prin apărător solicită respingerea apelului, pentru că voința părților nu înseamnă numai voința apelanților - pârâți P. F. și P. D., iar referitor la terenul care se află în spatele proprietății sale, respectiv că dețin partea din spate a imobilului și că apelantul nu îl vrea, însă solicită calea de acces la el, dar care în mod corect s-a constatat că în urma atribuirii imobilului s-ar crea un loc înfundat si nu poate fi accesibil, însă solicită terenul față de existența unei magazii si, în consecință crearea a unui drept de superficie, în condițiile în care magazia este edificată fără autorizație, pentru care s-a dispus demolarea și, mai mult dreptul de superficie trebuie dovedit, în situația în care se susține în calea de atac a apelului că există un drept de superficie, drept care nu s-a discutat pe parcursul procesului.
Precizează intimații – reclamanți că modalitatea de dobândire a dreptului de superficie nu a fost dovedită și nici convenția părților sau uzucapiunea în mod excepțional, astfel încât, nu se pune problema existenta unui drept de superficie asupra construcției provizorii care în mod expres s-a cerut si s-a discutat, iar expertul a arătat că există o construcție provizorie făcută fără autorizație si pentru care există acte prin care se obligă la primărie că va demola această magazie, care este amplasată chiar în fata imobilului si mai mult s-a constatat si la cercetarea locală conform planșelor foto, este făcută din resturi de materiale chiar la poartă, la stradă, de aceea si primăria l-a amendat si a dispus demolarea, existând chiar si angajamentul de demolare a magaziei dat la primărie.
Cu privire la construcție fiind vorba de o unitate locativă, se încearcă inducerea în eroare, pentru că se referă doar la două dintre încăperi, iar unitatea locativă este formată din 5 încăperi cel puțin care sunt luate în discuție si care se află la parter, iar apelantul a cerut scindarea acestei unități locative, însă prin lucrările efectuate la etajul imobilului s-a creat o stare de pericol constatată și de expert care a arătat că structura este afectată, iar la cercetarea locală s-a constatat în mod direct de instanță faptul că tavanele sunt curbate, lăsate, întrucât aceștia au făcut lucrări la etajul unde locuiesc fără să aibă autorizație de construire, fără să obțină avize, iar la parter locuia mama părților care a decedat.
Această unitate locativă se află în această stare din cauza apelanților - pârâți astfel încât se poate atribui întregul imobil acestora si nu intimatei P. E. A., care nu a locuit niciodată în Azuga, părinții îi sunt decedați, este studentă în B. si, mai mult, de unde să poată să îi despăgubească sau să o repare.
Menționează intimații – reclamanți că în final instanța a atribuit unitatea locativă reclamanților, însă pârâții susțin că aceasta a fost atribuită pentru că dispun de o situație financiară bună, situație de fapt argumentată si explicată de instanță pentru ce s-a procedat în această manieră.
Mai arată intimații că într-o altă variantă, apelanții au mai dorit 2 încăperi separate, însă sunt concluziile clare ale expertului potrivit cărora acest imobil nu se poate scinda, nu poate fi comod partajabil în natură, pentru că acele lucrări afectează suplimentar structura de rezistentă si stabilitatea imobilului de exploatare.
Referitor la sulta de 2166 lei în sensul că instanța ar fi greșit, sunt susțineri nereale pentru că instanța la momentul la care a omologat varianta de lotizare, aceasta este reprodusă identic în dispozitivul hotărârii, în condițiile în care pârâții au solicitat termen pentru a lua la cunoștință de raportul de expertiză, au formulat obiecțiuni, au fost admise în tot și, s-a mai făcut o variantă la solicitarea apelantului, dar nu a menționat că ar exista o greșeală la calcul, nu a invocat o obiecțiune cu privire la suma de 2166 lei, critică pe care o invocă pentru prima dată si se susține că instanța a greșit, critică formulată direct în calea de atac a apelului, deși a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză, și nu să se menționeze în calea de atac faptul că instanța de fond a greșit si nu a ținut cont de actele dosarului, mai ales că instanța a omologat varianta pe care aceștia au agreat-o si pe care părțile au solicitat-o cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Intimata - pârâtă P. E. A. având cuvântul în dezbateri solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond care este corectă, mai ales că varianta 4 este cea mai potrivită având în vedere că nu își permite să-i fie atribuit întregul imobil si să plătească sultă.
Apelanții – pârâți prin apărător revin în replică si arată că se susține că nu ar fi existat o înțelegere cu privire la împărțirea imobilului, însă există la dosar atât o cerere în acest sens cât și potrivit concluziilor raportului de expertiză, de a se acorda imobilul în lotul pârâților, iar în ceea ce privește sulta, instanța în mod greșit în loc să o adune în lotul apelantului, a scăzut-o în mod nejustificat.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 30.08.2012 sub nr._, reclamanții P. C. și P. L. au chemat în judecată pe pârâții P. F., P. D. și P. E. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajul imobilului situat în Azuga, .. 36, jud. Prahova.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, la data de 06 aprilie 2001 a decedat P. C., cu ultimul domiciliu în Azuga, .. 36, jud. Prahova, având ca moștenitori legali pe: P. I. - soție supraviețuitoare, cu o cotă ¼, pârâtul P. F. - fiu, cu o cotă de 1/4, reclamantul P. C. - fiu, cu o cotă de ¼, P. I. - fiu postdecedat, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală. S-a arătat că masa succesorală se compune din imobilul arătat, cealaltă jumătate reprezentând dreptul propriu al soției supraviețuitoare, astfel cum apare menționat și în certificatul de moștenitor nr. 6/13 iunie 2002 BNP I. D.-B. Ghe. - S.. La data de 16 martie 2005 a decedat și P. I. având ca unic moștenitor pe fiica sa pârâta P. E. A., așa cum rezultă din CM nr. 12/08 iunie 2006 BNP I. D.-B. Ghe. - S..
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2104/20.11.2009 de BNP I. D.-B. Ghe. - S., soția supraviețuitoare P. I. a vândut jumătate din totalul drepturilor pe care le deținea asupra imobilului în litigiu către fiul și nora sa reclamanții P. C. și L.. Ulterior, P. I. a înstrăinat cealaltă jumătate din totalul drepturilor deținute, respectiv tot un drept indiviz de 5/16 către celălalt fiu în viață și soția acestuia - pârâții P. F. și D..
Reclamanții au susținut că starea de coproprietate asupra imobilului supus partajului s-a creat atât prin moștenire legală după P. C., cât și prin acte între vii (vânzarea cotei indivize deținute de P. I.), ceea ce face ca în prezent reclamanții să dețină împreună o cotă de 7/16; la fel și pârâții P. F. și D.; iar pârâta P. E. A. o cotă de 2/16 retransmisă de la bunicul său.
Reclamanții au precizat și completat cererea introductivă, făcând corecturi cu privire la numele reclamantei care s-a indicat a se numi L. și nu I.; prin completare, reclamanții au arătat că, de când s-au căsătorit, au locuit în imobilul în litigiu, folosind inițial două camere, o bucătărie și un beci aflat sub aceasta. Au arătat că, după anul 2000, au executat la încăperile pe care le dețin (încăperi situate la parter) o . lucrări de îmbunătățire.
De asemenea, reclamanții au arătat că, pe lângă încăperile folosite, au executat în întregime o extindere compusă dintr-o baie și un hol la . o unitate locativă distinctă.
Având în vedere că între drumul public și terenul în litigiu există o diferență de nivel, au arătat că au edificat un zid de susținere, cu scări și gard din lemn.
La partea de construcție aflată tot la parter (formată din 3 camere, 2 holuri, bucătărie și baie - în care a locuit când trăia P. I.) au refăcut în totalitate peretele exterior din spatele casei, inclusiv fundația și au montat 2 geamuri din termopan.
Legal citați, pârâții P. F. și D. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
P. întâmpinare au arătat că sunt de acord cu partajul bunului și să li se atribuie în natură partea aflată în folosință, respectiv un excedent.
Pe cale reconvențională pârâții au solicitat să se deducă în favoarea acestora lucrări de îmbunătățire explicit nominalizate.
Legal citată, parata P. E. A. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Pe cale reconvențională pârâta a solicitat să se constate deschisă succesiunea defunctei bunici decedată la 02.11.2011, să se constate moștenitorii legali ai acesteia, să se constate componența masei de 5/8 din imobilul din Azuga, să se constate cota sa de 1/3 din masă, să se dispună ieșirea din indiviziune. Pârâta a invocat caracterul simulat al contractelor de vânzare cumpărare încheiate de defuncta P. I. cu cei doi fii ai săi P. C. și F. și raportarea donațiilor la masa succesorală și a invocat în subsidiar excepția de reducțiune, arătând că prin aceste donații a fost atinsă rezerva.(fila 25 dosar fond)
Față de conținutul cererii reconvenționale, celelalte părți au solicitat respingerea acesteia.
Pe baza probelor administrate, instanța a reținut și pronunțat, la data de 18.11.2013, încheierea interlocutorie de admitere în principiu prin care a reținut în fapt următoarele:
La data de 06 aprilie 2001 a decedat P. C., cu ultimul domiciliu în Azuga, .. 36, jud. Prahova, având ca moștenitori legali pe: P. I. - soție supraviețuitoare, cu o cotă ¼, pârâtul P. F. - fiu, cu o cotă de 1/4, reclamantul P. C. - fiu, cu o cotă de ¼, P. I. - fiu postdecedat, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală.
Masa succesorala rămasă de pe urma defunctului se compune din cota de ½ din imobilul situat în orașul Azuga, .. 36, jud. Prahova, cealaltă jumătate reprezentând dreptul propriu al soției supraviețuitoare, astfel cum apare menționat și în certificatul de moștenitor nr. 6/13 iunie 2002 BNP I. D.-B. Ghe. - S..
La data de 16 martie 2005 a decedat și P. I., având ca unic moștenitor pe fiica sa pârâta P. E. A., așa cum rezultă din CM nr. 12/08 iunie 2006 BNP I. D.-B. Ghe. - S..
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2104/20.11.2009 de BNP I. D.-B. Ghe. - S., soția supraviețuitoare P. I. a vândut jumătate din totalul drepturilor pe care le deținea asupra imobilului în litigiu către fiul și nora sa reclamanții P. C. și L.. Ulterior, P. I. a înstrăinat cealaltă jumătate din totalul drepturilor deținute, respectiv tot un drept indiviz de 5/16, către celălalt fiu și soția acestuia - pârâții P. F. și D..
Astfel fiind, starea de coproprietate asupra imobilului supus partajului s-a creat atât prin moștenire legală după P. C., cât și prin acte între vii (vânzarea cotei indivize deținute de P. I.), ceea ce face ca în prezent în urma actelor și faptelor juridice de la punctele I și II cotele părților să se prezinte astfel: 5/16 din bunuri reclamanții P. C. și P. L., 5/16 din bunuri pârâții P. F. și P. D., câte 2/16 din bunuri P. C., P. F. și P. E. A..
Cu privire la imobilul construcție reținută la masa de împărțit, acesta s-a aflat în posesia celor doi frați P. Constanti și F. și a soțiilor acestora, deținând și îmbunătățind unitățile locative proprii, la parter reclamanții și la etaj pârâții.
Cu privire la lucrările de îmbunătățire realizate reciproc, instanța a constatat că acestea au fost în cea mai mare parte dovedite prin probele administrate și chiar recunoscute – provocat și spontan de părți.
Din lucrările pretinse de reclamanți, pârâții nu au recunoscut lucrările privind edificarea zidului de sprijin a scărilor și gardului și respectiv cele privind refacerea peretelui exterior în spatele casei și subzidire.
Cu privire la lucrările privind edificarea zidului de sprijin a scărilor și gardului s-a reținut că acestea au fost confirmate ca fiind edificate de reclamanți prin martora B. Constanta, care a relatat că „e o diferență de nivel aici la proprietate și reclamanții au edificat un zid de sprijin conform planșei foto 4 ce mi se prezintă”. Potrivit aceleiași martore despre care instanța a apreciat că se dovedește a fi obiectivă, lucrarea solicitată de reclamanți privind refacerea peretelui exterior în spatele casei și subzidire la unitatea defunctei P. I. a fost făcută de ambii frați.
Instanța a reținut că a mai fost contestată, în ceea ce îi privește pe pârâții P. F. și D., împrejurarea de a fi edificat prin eforturi proprii la etaj și pereții despărțitori, aspect ce nu a fost reținut deoarece chiar martorul dumnealor a relatat în contră.
Astfel fiind, din valoarea construcției în stadiul actual s-a hotărât să se deducă în favoarea părților mai multe lucrări.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta P. E. A., aceasta a invocat caracterul simulat al contractelor de vânzare cumpărare încheiate de defuncta P. I. cu cei doi fii ai săi P. C. și F. și raportarea donațiilor la masa succesorală și a invocat în subsidiar excepția de reducțiune arătând ca prin aceste donații a fost atinsă rezerva.
S-a reținut că pârâta nu a produs dovezi în ce privește simulația, iar în ce privește dispozițiile art. 845 cod civil vechi aplicabil speței prin raportare la data actelor contestate în raport și de art. 6 Cod civil nou – s-a reținut că acesta instituie o prezumție legală relativă care poate fi răsturnată cu proba contrară.
În cauză, reclamanții și pârâții P. F. și D. au dovedit că au plătit prețul aferent actelor consimțite, iar reclamanții au mai dovedit și că au acordat vânzătoarei întreținere și cele necesare traiului în timpul vieții acesteia, au suportat cheltuielile cu medicamente și respectiv asistența medicală necesară unei persoane în vârstă. Tot aceștia au depus toate diligentele și au suportat costurile înmormântării și pomenilor ulterioare. Toate acestea reprezintă elemente ale prețului pentru imobilul dobândit. Așadar, s-a reținut că actele consimțite între Pipici I. și fii acesteia P. C. și F. sunt acte de vânzare cumpărare și nu ascund acte de donație, astfel că nu se poate aplica cu privire la ele nici reducțiunea.
Astfel fiind, s-a reținut la IAP că nu se poate deschide succesiunea defunctei P. I. și constata calitatea, cotele și masa de împărțit conform cererii reconvenționale întrucât la decesul acesteia în masa de împărțit nu mai erau bunuri.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria S. a pronunțat sentința civilă nr. 504 din data de 22.06.2015 prin care a admis în parte cererea introductivă precizată și completată de reclamanții P. C. și P. L. și în parte reconvențională a pârâților P. F. și P. D., a respins în tot cererea reconvențională formulată de pârâta P. E. A. și a dispus partajul bunurilor conform variantei IV, din expertiza lotizare-completare inginer M. G..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, pe baza constatărilor de la cercetarea locală precum și a susținerilor necontestate reciproc de părți, că unitatea locativă ce a fost folosită până la deces de numita P. I. este în prezent o unitate constructivă liberă, dar aflată într-o stare de avansată degradare, fiind o unitate locativă cu pământ pe pardoseală, cu pereți din paiantă și lemn și cu planșeu evident curbat, fiind edificată deasupra ei unitatea locativă a pârâtului P. F.. Supraedificarea făcută în contextul vremii respective, fără un studiu de rezistență a construcției de la parter și fără soluții constructive de consolidare a parterului periclitează parterul, dovadă că în prezent niciunul dintre copartajanți nu dorește atribuirea acestei unități care necesită în viitor ample și costisitoare lucrări de consolidare în beneficiul nu numai al acestei unități, dar chiar în beneficiul întregii construcții care, în situația de azi, fiind supraîncărcată pe verticala, este în totalitate în real pericol.
Toată această expunere s-a făcut în susținerea accepțiunii de lotizare pe care instanța a agreat-o și a validat-o.
Astfel, s-a apreciat că unitatea liberă și care s-a solicitat în apărare de pârâtul P. F. a fi atribuită pârâtei P. A. – deși aparent ar respecta în tot principiul primordial al împărțelii în natură - ar fi în esență profund nedreaptă pentru pârâta P. A. căreia nu îi incumbă nicio culpă în ce privește aspectul actual al acestei unități constructive și care, fiind tânără, studentă, nu are niciun fel de posibilități materiale de a susține operațiunea de consolidare folositoare tuturor.
Algoritmul lotizării a avut în vedere în mod esențial cui poate fi atribuită această unitate pentru ca ea să poată fi în viitor reabilitată și consolidată în beneficiul întregului edificiu. În cauză, reclamanții sunt cei care au susținut că pot executa plata chiar a unei sulte consistente, instanța concluzionând că pot procura mijloace, unitatea locativă în folosința acestora ca aspect constructiv conducând la aceeași concluzie, respectiv că au mijloace materiale mai bune și pe cale de consecință sunt singurii în măsură să facă și potențialele lucrări. Acesta este și motivul pentru care nu s-a agreat varianta pentru care au optat reclamanții în principal, varianta I lotizare finală – aceea de a se atribui în lotul lui P. F. partea din parter degradată cu argumentația culpei exclusive a acestuia în ce privește degradarea. Este real faptul că în ce privește aspectul acestei unități culpa în ce privește caracterul de pericol în rezistenta întregii construcții aparține celui care a supraetajat în afara oricărui studiu cel puțin - însă la fel de real este faptul că după datele concrete expuse anterior reclamanții sunt cei care dispun de mijloace materiale apte să susțină operațiunea oneroasă de consolidare, iar aceștia au și optat în subsidiar pentru varianta IV.
Pentru toate considerentele expuse, instanța a agreat varianta IV din lotizarea finală care atribuie părților unitățile locative folosite și îmbunătățite, reclamanților și unitatea liberă, degradată și nefolosită în prezent de nimeni, iar pârâtei P. A. integral sulta.
Cu privire la terenul aflat în parte la frontul stradal pe care se află amplasată o construcție magazie edificată de pârâtul P. F. s-a reținut că aceasta are un aspect constructiv care o face incompatibilă cu amplasamentul ei la drum în fata edificiului principal, este o construcție neautorizată și edificată aparent din resturi de materiale constructive încropite din recuperări cu privire la care pârâtul și-a asumat obligația demolării prin convenția încheiată cu Primăria Bușteni, fila 216, fiind evident că edificarea nelegală a acestei construcții inestetice de către pârât nu poate servi ca și criteriu de atribuire a terenului aferent acestui pârât întrucât în caz contrar instanța ar însemna să accepte că partea poate câștiga un drept prevalându-se de propria turpitudine.
Cu privire la acest teren s-a reținut și că atâta timp cât se atribuie reclamanților partea de parter pe care nimeni nu o dorește fiind complet improprie locuirii și în sine un pericol și se acceptă că aceștia plătesc și sulta corespunzătoare lotului pârâtei P. A. – este just ca aceștia să primească și o suprafață mai mare de teren atât corespunzătoare cotei pârâtei P. A., cât și în plus pentru a compensa sarcina care le revine prin atribuirea unității de parter la care s-a făcut referire. Pe de altă parte, împărțirea strictă matematică a terenului după întinderea cotelor părți solicitată de pârât nu este impusă de nicio normă – compensarea inegalității loturilor făcându-se cu sultă.
Cu privire la opțiunea pârâtului P. F. de a se valida varianta V s-a reținut, referitor la construcție, că în mod real segmentarea unității de parter degradată prin noi lucrări constructive pentru separarea încăperilor 1 și 11 de rest ar fi o lucrare care ar crea o și mai mare sursă de pericol pentru parter și este inacceptabilă inclusiv după părerea expertului constructor care a arătat că această unitate nu mai poate fi segmentată, partajată, „structura de rezistență a construcției este afectată de lucrările de transformare pod în spațiu locuibil iar practicarea unei uși în locul ferestrei existente la încăperea 11 ar afecta suplimentar structura de rezistență, stabilitatea și siguranța în exploatare a construcției.” Cu privire la terenul de 89 mp s-au expus considerentele de atribuire, astfel că instanța nu a mai revenit asupra lor.
Astfel fiind, văzând că reclamanții au optat în subsidiar și pentru varianta IV, această variantă fiind solicitată și de pârâta P. A., iar ea corespunde cel mai bine principiilor împărțelii judiciare și intereselor economice ale părților, văzând și art. 673 indice 5 Cod procedură civilă, s-a dispus partajul prin atribuire de loturi conform variantei IV lotizare finala ing. M. G..
Cu privire la cheltuielile de judecată s-a reținut că sunt datorate de părți potrivit cu întinderea cotelor lor părți și s-au efectuat astfel: un total de 8000 lei din care reclamanții au suportat 5200 lei (1000 lei taxă, 1000 lei expertiză, 3200 lei onorariu avocat) și pârâții P. F. și D. – 2800 lei (300 lei taxă, 1000 lei expertiza, 1500 lei onorariu avocat). Acest cuantum total este datorat potrivit cu întinderea cotelor câte 500 lei pentru fiecare unitate de 1/16, deci pârâta P. A. datorează 1000 lei și celelalte părți câte 3500 lei. Cum reclamanții au plătit peste partea lor contributivă, au fost obligați pârâții să le plătească respectiv P. F. și D. și 1000 lei P. A..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții P. F. și P. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelanții au arătat că încheierea interlocutorie de admitere în principiu este corectă și legală, având numeroase critici cu privire la sentința civilă nr. 504/22.06.2015, apreciind că aceasta conține grave erori de calcul, iar în ce privește formarea și repartizarea loturilor, instanța a fost chiar părtinitoare, încălcând normele de drept privitoare la partaj.
Mai mult decât atât, apelanții au apreciat că instanța de fond a trecut peste voința părților în ceea ce privește formarea și împărțirea loturilor.
Apelanții au arătat că legiuitorul nu s-a mulțumit cu o egalitate de valoare, ci a urmărit să asigure și egalitatea în natură, fiecare dintre copărtași trebuind, în principiu, să primească în lotul său o parte proporțională din toate felurile de bunuri aflate în coproprietate, loturile fiind alcătuite potrivit principiului egalității nu numai în valoare, dar și în natură, dându-se fiecărui copărtaș aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi și creanțe, de aceeași natură și valoare.
Inegalitatea în natură a loturilor se compensează printr-o sumă de bani, numita sultă.
Aceasta nu înseamnă însă că s-ar putea atribui unui coproprietar toate bunurile comune în natură, cu obligația de a plăti în bani echivalentul părților cuvenite celorlalți copărtași, sub cuvânt că orice copărtaș poate să primească o sultă. Stabilirea unei sulte este admisibilă numai în caz de inegalitate a loturilor, pentru întregirea drepturilor celorlalți copărtași.
Spre deosebire de partajul convențional, în cazul în care împărțeala bunurilor este opusa prin hotărârea instanței de judecată nu se poate deroga de la principiul împărțelii în natură a bunului comun decât în cazuri excepționale.
Soluția atribuirii bunului către unul dintre proprietari are caracter subsidiar în raport cu soluția împărțelii în natură, aplicându-se atunci când bunul comun este indivizibil sau nu este comod partajabil în natură.
Potrivit legii, la formarea și compunerea părților (loturilor) trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de bunuri mobile și imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, urmărindu-se a se asigura deplina egalitate între moștenitori, respectiv între copărtași, în sensul ca prin împărțeală fiecare dintre ei să primească în natură partea de bunuri la care este îndreptățit. De aceea, în justa aplicare a textului este inadmisibil ca fără consimțământul copărtașilor să se atribuie unora dintre ei toate bunurile în natură, iar altora numai contravaloarea părții ce li se cuvine, atât timp cât este posibil să se dea fiecăruia bunuri de aceeași cantitate și de același fel sau valoare, urmând ca loturile să se egalizeze prin plata unor sulte de bani.
Partajul judiciar are în vedere ca ordine de prioritate, respectiv dezmembrarea în natură și atribuirea pe cote-părți, atribuirea întregului imobil în favoarea unui copărtaș, vânzarea prin buna învoială, și, în fine, vânzarea prin licitație publică cu distribuirea prețului. Pentru prima situație trebuie avut în vedere ca fiecare coindivizar să primească aceeași calitate și cantitate de bunuri, evitându-se fărâmițarea unui imobil, care-i afectează.
Este de principiu că fără consimțământul copărtașului nu se pot atribui uneia dintre părți toate bunurile în natură, iar altora numai contravaloarea părții ce li se cuvine, atât timp cât este posibil să se predea fiecăruia aceeași cantitate și calitate, în natură.
Având în vedere cele expuse mai sus, apelanții au adus următoarele critici sentinței atacate:
În pagina 6 a sentinței, în considerente, instanța care a pronunțat s-a contrazis grav, în sensul că, deși a motivat că niciunul dintre copărtași nu dorește atribuirea acestei unități (partea de la parter, respectiv camera 1 și 11) care necesită ample și costisitoare lucrări de consolidare, ulterior instanța a susținut contrariul: " Astfel, unitatea liberă și care s-a solicitat de pârâtul P. F. să fie atribuită pârâtei P. A.....".
În opinia apelanților, de aici rezultă foarte clar că acest imobil a fost solicitat aceștia, dovada fiind cererile care se regăsesc la dosarul cauzei (propuneri de lotizare), aceeași cerere fiind reiterată și cu ocazia obiecțiunilor la raportul de expertiză.
În continuare, instanța de fond, mergând pe o optica greșită și nerespectând principiile împărțelii în natură, a ajuns la concluzia ca această parte a locuinței să fie atribuită reclamanților, pentru că ei beneficiază de mijloace materiale mai bune. Cu alte cuvinte, dacă unul dintre copărtași are mijloace materiale mai bune, beneficiază și de mai multe drepturi și bunuri, chiar dacă prin aceasta se încalcă niște norme și principii de drept.
Tot pe acest principiu a motivat instanța de judecată și formarea unui singur lot pentru imobilul teren, liber, pe care nu este edificată construcția casă de locuit și atribuirea acestui lot în totalitate către reclamant.
Mai mult decât atât, instanța a motivat că îi va atribui reclamantului acest imobil teren și pentru că mai deține un imobil în spatele curții.
În opinia apelanților, instanța a considerat în mod greșit că imobilul reclamantului din spatele curții va deveni loc înfundat, lucru total neadevărat.
În prezenta cauză s-a efectuat o expertiză topografică, prin care expertul a explicat și arătat prin schițe că între casă și terenul de 89 mp există o cale de acces de 3,71 metri lățime, astfel că nu este posibil ca imobilul teren care se află în spatele curții să devină loc înfundat.
În cauză s-a efectuat și o cercetare locală în urma căreia instanța a constatat situația de fapt, la dosar existând și planșe foto din care reiese clar că între casă și terenul de 89 de mp există cale de acces.
Potrivit susținerilor apelanților, instanța de fond nu a ținut cont că pârâții beneficiază de un drept de superficie asupra unei construcții, ei fiind cei care au edificat și sunt proprietarii acestei construcții, nu a ținut cont de probatoriile administrate în cauză, prin care s-a dovedit că suprafața de teren de 89 mp este folosită ca și gradină de către aceștia de foarte mult timp, iar reclamanții folosesc partea de teren de aproximativ 123 mp, aflată în spatele casei.
Aceștia au apreciat injustă și imorală modalitatea în care instanța a atribuit întreaga suprafață de teren reclamanților, formând un singur lot și lăsându-i pe pârâți doar cu suprafața din terenul care se află sub casă, fără a avea în vedere că pârâții nu pot să cumpere cu sulta atribuită nicăieri în localitate, aceeași suprafață de teren pe care să o folosească ca și gradină.
În opinia apelanților, instanța de fond trebuia să țină cont și că pârâții au nevoie de această suprafață de teren pentru o magazie în care să-și păstreze unele lucruri, unelte necesare pentru îngrijirea unei case, să se bucure după bunul lor plac de o suprafață de teren, fiind coproprietarii acestui imobil.
P. ultima adresă către expert instanța a solicitat să se facă o lotizare prin care să formeze două loturi, iar acesta a răspuns că imobilul teren este comod partajabil și a propus o lotizare, fără să se producă o îmbunătățire peste măsură, instanța alegând soluția cea mai injustă, atribuind întreg imobilul teren reclamantului.
În continuare, instanța de fond, prin atribuirea către reclamant a spațiului de la parter, a lăsat nerezolvată problema unor lucruri comune (canalizarea pârâților care trece prin spațiul deținut de către reclamant, acoperișul casei).
De asemenea, apelanții au arătat că se pune problema de a se stabili cum va ajunge pârâtul să efectueze eventualele reparații asupra imobilului dacă întreg terenul este al reclamanților, apreciind clar că instanța a lăsat loc pentru apariția unor litigii viitoare între coproprietari, iar acest lucru putea fi evitat, dacă s-ar fi făcut o împărțeală corectă și legală, în momentul de față existând discuții și animozități între părți referitor la problemele sesizate mai sus.
În ceea ce privește calculul sultei, apelanții au arătat că instanța de fond a greșit prin faptul că, deși a atribuit în lotul reclamanților tot parterul, iar pârâții care ar fi trebuit să beneficieze de contravaloarea a jumătate din contribuția pentru refacerea peretelui exterior și anume suma de 2166 lei, totuși nu se adaugă această sumă la totalul sultei, ci li se scade nejustificat, ca dovadă fiind raportul de expertiză construcții unde domnul expert a arătat foarte clar că suma de 2166 lei se adaugă la totalul sultei care le revene pârâților, nu se scade, cum greșit a procedat instanța de fond.
În raport de motivele de apel, pârâta P. E. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate, ca fiind legală și temeinică, varianta de lotizare nr. 4 fiind corect aleasă de către instanța de fond.
Totodată, intimata a precizat că în prezent nu dorește să mai primească o parte din casa din Azuga, neavând posibilitatea de a despăgubi celelalte părți și nici să întrețină și să repare acest imobil, fiind în stare avansată de degradare, solicitând să fie despăgubită pentru partea ce i se cuvine, fără a fi de acord cu varianta 1 de lotizare, situație în care ar trebui să primească despăgubire de la pârâții P. F. și P. D., care nu prezintă garanții privind achitarea sultei.
În concluzie, intimata-pârâtă a solicitat respingerea apelului, apreciind că varianta nr. 4 este optimă din punctul de vedere al tuturor părților.
În raport de motivele de apel invocate au formulat întâmpinare și reclamanții P. C. și P. L., solicitând respingerea acestuia și menținerea soluției dispuse de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
În motivare intimații-reclamanți au arătat că prin sentința civilă apelată s-a dispus partajarea bunurilor ce formează masa de împărțit (așa cum aceasta a fost stabilită prin încheierea interlocutorie din data de 18.11.2013), potrivit variantei IV din expertiza lotizare - completare întocmită de ing. M. G., instanța de fond având în vedere criteriile generale privind formarea și atribuirea loturilor statornicite prin dispozițiile art. 673, ind. 9 Cod pr. civilă din anul 1965 - aplicabil în prezenta cauză, varianta omologată ținând cont de natura și posesia bunurilor, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecărui coproprietar, îmbunătățirile efectuate, domiciliul și ocupația părților etc.
Intimații au arătat că nu se poate susține că nu s-a aplicat principiul atribuirii bunurilor în natură pe motiv că pârâtei - intimate P. E. A. i-a revenit în lot numai o sumă de bani cu titlul de sultă. Pe de o parte, această modalitate de împărțire reprezintă chiar voința pârâtei în cauză, iar pe de altă parte, cota ce i se cuvine acesteia din masa bunurilor de împărțit este foarte mică (de numai 2/16).
În realitate, bunurile ce au făcut obiectul partajului au fost atribuite în natură, atât în lotul reclamanților, cât și în lotul apelanților-pârâți P. F. și D.. Atât în ceea ce privește imobilul construcție, cât și pentru teren, instanța de fond a analizat în detaliu situația și starea acestora și a explicat și argumentat pentru fiecare din ele de ce în varianta a 4 a din raportul de expertiză lotizare - completare ing. M. G. împărțeala este cea mai echitabilă, ceea ce nu înseamnă că „instanța de fond a trecut peste voința părților" pe motiv că nu a fost agreată în totul dorința apelanților - pârâți. Nici în ceea ce privește reclamanții varianta omologată nu este cea pe care o așteptau, însă din considerentele sentinței au înțeles că instanța de fond a avut în vedere interesele tuturor părților și nu numai pe cele ale unora dintre ele.
Contrar susținerilor apelanților - pârâți sulta stabilită a fost pentru echilibrarea valorică a loturilor (din prisma situației concrete a bunurilor și a coproprietarilor), fără ca prin aceasta să se poată considera că s-a „derogat" de la principiul atribuirii în natură a bunurilor.
În motivarea hotărârii instanței de fond nu există susțineri contradictorii, așa cum greșit afirmă apelanții - pârâți, dimpotrivă ei sunt cei care încearcă să inducă în eroare instanța de apel. Când a abordat problema „unității locative libere" situată la parterul imobilului, instanța de fond a tratat-o în ansamblu, respectiv așa cum există ea în realitate (formată din încăperile 1, 2, 3, 9, 10 și 11). Aceasta este unitatea locativă în care a locuit mama părților (când trăia) și aceasta este afectată cel mai mult de lucrările executate de apelanții - pârâți la etajul imobilului (aspecte semnalate de expertul constructor și constatate nemijlocit la cercetarea locală).
În mod corect a reținut instanța de fond că, deși această unitate locativă în prezent este liberă (nu este folosită), niciunul dintre copartajanți nu dorește atribuirea ei din cauza stării de degradare în care se află, precum și a lucrărilor de consolidare pe care le necesită, lucrări care, de altfel, sunt în beneficiul întregului imobil. Apelanții-pârâți „au solicitat" această parte de construcție, dar nu pentru ei, ci au cerut să fie atribuită în lotul pârâtei - intimate P. E. A., soluție apreciată în mod just de instanța de fond ca fiind profund nedreaptă. Această pârâtă-intimată nu locuiește în Azuga, ci în Ploiești, este tânără, studentă, nu îi incumbă nicio culpă pentru starea în care se află imobilul și nici nu ar avea bani să susțină operațiunea de consolidare ce se impune.
Într-o variantă subsidiară apelanții - pârâți s-au arătat interesați să le fie atribuite numai încăperile 1 și 11 de la parter, aspect în legătură cu care expertul constructor desemnat a arătat că nu este o soluție posibilă din punct de vedere tehnic, deoarece „ar afecta suplimentar structura de rezistență, stabilitatea și siguranța în exploatare a locuinței".
Faptul că, în final partea de locuință în discuție instanța de fond le-a atribuit-o reclamanților nu trebuie privită ca pe o „concesie" ce li s-ar fi făcut pentru că au bani, cum tendențios încearcă să prezinte lucrurile apelanții, reclamanții au achiesat la hotărârea instanței pentru că au înțeles considerentele expuse și nu vor să-și bată joc de nepoata de frate-decedat, respectiv de pârâta-intimată P. A.. Dându-li-se această parte de construcție pe care nimeni nu a dorit-o nu înseamnă că au primit mai mult decât aveau dreptul, întrucât au fost obligați să plătească sultă atât pârâtei - intimate P. A., cât și pârâților - apelanți P. F. și D.. Mai mult, așa cum corect a arătat instanța de fond, lucrările de consolidare pe care vor fi nevoiți să le facă la această parte de locuință vor profita întregii construcții, deci și apelanților - pârâți care folosesc și le-a fost atribuit tot etajul casei.
Intimații au mai arătat cu privire la critica referitoare la atribuirea în lotul lor a „imobilului teren, liber, pe care nu este edificată construcția" că este nefondată, menționând că acest teren în suprafață de 174mp (cu calea de acces în suprafață de 89 mp; în total 263mp) este poziționat în spatele proprietății, este folosit de aceștia, iar apelanții - pârâți nu l-au solicitat la instanța de fond spre a le fi atribuit, în mod corect instanța de fond reținând că accesul - atât la terenul din spate ce le-a fost atribuit, cât și la terenul pe care îl dețin în continuarea primului (ctr. v-c 43/2009, ce nu face obiectul prezentului partaj) - se poate face în mod rezonabil numai pe fâșia în suprafață de 89 mp., în caz contrar acest teren devenind loc înfundat, ceea ce i-ar obliga să promoveze un nou litigiu pentru constituirea unei servituți de trecere. Cum caracterul de loc înfundat ar proveni în urma partajului, potrivit disp. art. 618 Cod civil servitutea de trecere nu ar putea fi cerută decât de la apelanții - pârâți prin terenul de 89 mp, lipsindu-i practic de utilizarea lui și scăzându-i astfel valoarea economică.
Susținerea apelanților - pârâți în sensul că, ar exista și o altă cale de acces aflată între casă și terenul de 89 mp. nu poate fi acceptată, deoarece pe acolo nu s-ar putea realiza decât cel mult un acces pietonal, ceea ce pentru un teren de 174mp (plus terenul alăturat categoria curți-construcții în suprafață de 421 mp. deținut conform cvc. 43/2009) ar fi total insuficient. „Calea de acces" pe care o propun apelanții - pârâți nu are lățimea de 3,71 m, ci este vorba de o lățime variabilă care în anumite porțiuni ajunge până la 3,00 m. Aceasta nu este o fâșie de teren poziționată în linie dreaptă, ci urmează conturul casei, ceea ce face imposibilă .. Mai mult, pe această porțiune de teren sunt edificate și două rânduri de trepte exterioare pentru cele două uși distincte ce asigură accesul în locuință, făcând și mai dificilă trecerea către zona din „spatele curții" unde este situat terenul la care trebuie să realizeze accesul.
Intimații au mai arătat că terenul de 245 mp pe care l-au primit în cotă egală cu apelanții-pârâți nu corespunde numai terenului de sub casă, cum în mod fals afirmă aceștia. Pe lângă terenul de sub construcție, apelanții - pârâți au primit și teren în jurul construcției, pe toate laturile, precum și curtea imobilului aflată în fața case și pe latura unde există intrările în locuință, astfel încât aceștia nu sunt împiedicați cu nimic în normala folosință a imobilului.
Practic, după partaj apelanții vor rămâne proprietari pe ceea ce dețin și în prezent, respectiv etajul casei și curtea aferentă locuinței, cu excepția unei magazii pe care aceștia au edificat-o relativ recent pe terenul din fața casei. Magazia în cauză, așa cum s-a precizat în mod expres în concluziile expertizei construcții, este o construcție provizorie executată fără autorizație de construire (f. 135 dosar fond).
S-a mai arătat că magazia edificată de pârâți fără autorizație de construire, din resturi de materiale, fiind amplasată lângă . la drumul public, are și un aspect foarte urât (constatat și la cercetarea locală și vizibil în planșele foto de la dosar), ceea ce a atras atenția autorităților locale care au procedat de mai multe ori la sancționarea pârâtului P. F., dispunându-se totodată și măsura desființării ei (a se vedea procesele verbale din data de 09.10.2012 - f. 212 și din data de 05.09.2013 - f. 217). De asemenea, însuși apelantul - pârât P. F. într-o convenție încheiată cu Primăria Azuga și-a luat angajamentul că va proceda la desființarea magaziei (f. 216), astfel că, atribuirea ei în lotul reclamanților - intimați cu îndatorarea de a-i despăgubi pe apelanții-pârâți cu contravaloarea acesteia (1282 lei), nu este de natură să-i prejudicieze în vreun mod pe aceștia din urmă.
În motivele de apel s-a invocat un pretins drept de superficie asupra terenului pe care este edificată magazia cu pricina. Din actele dosarului nu există nici un minim de dovadă cu privire la existența vreunui astfel de dezmembrământ al proprietății, aspect care este și greu de crezut dat fiind situația magaziei expusă în precedentele.
Contrar celor susținute de apelanții - pârâți „prin ultima revenire către expert" (probabil se referă la varianta 5 - lotizare finală), se procedează la scindarea unității locative de la parter, deși punctul de vedere al expertului constructor este că aceasta nu este comod partajabilă în natură. Varianta a 5 a de lotizare a fost întocmită exclusiv potrivit voinței apelanților - pârâți, nu respectă criteriile legale privind formarea și atribuirea loturilor și nu are în vedere drepturile celorlalți coproprietari.
În ceea ce privește așa zisa „nerezolvare" de către instanța de fond a problemei lucrurilor comune (canalizare, acoperișul casei) intimații au arătat că acestea și alte asemenea bunuri sunt considerate potrivit Codului civil ca fiind în indiviziune forțată și nu pot face în principiu obiectul unei partaj.
Referitor la critica privind calculul sultei pe care urmează să o plătească apelanților – pârâți, intimații au arătat că este, de asemenea, nefondată, având în vedere că instanța de fond a preluat exact modalitatea de împărțeală din Varianta a 4 a din raportul de lotizare finală - completare întocmit de expert M. G., variantă pe care, din motive bine justificate, a omologat-o, neexistând nicio neconcordanță între modul în care expertul desemnat a calculat sulta și dispozitivul hotărârii. De altfel, raportul de expertiză în cauză a fost depus la dosar pentru termenul din data de 27.04.2015, termen la care apelanții - pârâți prin apărător au formulat obiecțiuni. Aceste obiecțiuni au fost în totalitate admise, dispunându-se completarea raportului de expertiză lotizare. Cu toate acestea, niciuna dintre obiecțiunile formulate nu au vizat modalitatea de calcul a sultei, sau vreo greșeală legată de suma de 2166 lei reprezentând contribuție la refacerea peretelui exterior. Mai mult, o asemenea critică formulată acum direct în apel ar apărea ca tardivă, poate chiar inadmisibilă, dat fiind faptul că pârâții - apelanți nu au uzat de procedura prevăzută de lege în fața primei instanțe și nu au formulat nicio obiecție în sensul celor arătate.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Criticile apelanților față de hotărârea pronunțată de judecătorie, vizează în principal aspectul omologării variantei de lotizare.
Potrivit art.6739 cod pr. civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții sau îmbunătății cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
Textul mai sus menționat enumeră cu caracter exemplificativ, criteriile de care instanța va ține seama la atribuire în partajul judiciar.
Enumerarea nu are caracter limitativ, dimpotrivă, la finalul textului este folosită expresia „altele asemenea”, ceea ce permite concluzia că instanța poate, în afara criteriilor expres menționate, să țină cont și de alte criterii, de ordin familial, social sau moral, în funcție de specificul fiecărei cauze.
Este evident faptul că prima instanță a apreciat și a avut în vedere toate criteriile prevăzute de textul de lege mai sus menționat, atunci când a omologat varianta de lotizare, aceasta respectând, în parte, voința părților, precum și posesia.
Faptul că, din perspectiva apelanților nu ar fi posibilă partajarea imobilului nu poate fi reținut de instanța de control judiciar.
La atribuirea bunurilor ce fac parte din masa de împărțit s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de lege, precum și împrejurarea că imobilul ce a făcut obiectul partajului este partajabil pe niveluri.
Tribunalul nu poate avea în vedere susținerile apelanților potrivit cu care instanța de judecată nu a avut în vedere că sunt beneficiarii unui drept de superficie, întrucât acest drept nu a fost stabilit nici prin convenția părților și nici pe cale judecătorească.
Nu poate fi primită nici critica potrivit cu care accesul se realizează pe o cale de acces de 3,71 m și nici că terenul ar deveni loc înfundat.
Fără nicio problemă, cele două loturi de teren, precum și construcțiile pot fi folosite fără să se aducă atingere dreptului de proprietate al părților.
De altfel, prin omologarea acestei variante de lotizare, prima instanță a încercat pe cât posibil să evite apariția unor eventuale litigii între părți.
Așa fiind, sub toate aspectele invocate, tribunalul constată că criticile subsumate motivelor de apel vizând greșita omologare a variantei IV de lotizare, sunt nefondate.
În ceea ce privește criticile referitoare la calculul sultei, Tribunalul constată că modalitatea de stabilire a sultei a fost corect stabilită, iar mai mult decât atât, apelanții nu au formulat obiecțiuni, în fața judecătoriei cu privire la modalitatea de calcul, nemulțumirea acestora fiind legată doar de atribuirea unităților locative.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.296 cod pr. Civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art.274 cod pr. Civ., tribunalul va obliga apelanții la cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții – pârâți P. F. și P. D. ambii domiciliați în Azuga, .. 36, județul Prahova împotriva sentinței civile nr.504/22.06.2015 în contradictoriu cu intimații - reclamanți P. C. și P. L. ambii cu domiciliul în Azuga, .. 36, județul Prahova și intimata – pârâtă P. E. A. prin C. D. C. cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Obligă apelanții, în solidar, să plătească intimaților P. C. și P. L. suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. R. A. G. H.
Grefier,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. M.R./tehnored. L.F.S.
8 ex.- 19.01.2016
d.f.nr._ - Judecătoria S.
j.f. M. M. A.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 2925/2015. Tribunalul PRAHOVA | Întoarcere executare. Decizia nr. 3024/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
