Contestaţie la executare. Decizia nr. 3217/2015. Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 3217/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 3217/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 3217

Ședința publică din data de 27.11.2015

PREȘEDINTE – M. N.

JUDECĂTOR – N. A.

GREFIER – L. E. A.

Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul-contestator H. P., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., nr. 11, ., ., împotriva sentinței civile nr. 6446/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul S. P. DE FINANȚE L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate intimatului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 27.11.2015, când a pronunțat următoarea hotărâre:

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra cauzei civile de față constată :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 19.03.2013 sub număr de dosar_ contestatorul H. P. a formulat, în contradictoriu cu S. P. Finanțe L. Ploiești, contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._/23.04.2014 emis de S. P. de Finanțe L. Ploiești, solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună admiterea contestației la executare și anularea titlului executoriu, fără cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii a arătat că in anul 2014 SPFLP a omis ii transmită înștiințare de plata pentru anul 2014 insa a achitat suma de 123 lei cu OP 36/2014. A arătat ca intimata nu respecta dispozițiile codului de procedura fiscală.

Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare în temeiul dispozițiilor art. 205 NCPC, la dosarul cauzei prin care a solicitat instanței de judecată respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. A învederat intimata că, în fapt, împotriva contestatorului a fost emisă somația și titlul executoriu nr._/23.04.2014 în sumă de 272 lei reprezentând impozit clădire. H. P. și H. M. dețin în coproprietate imobilul situat în Ploiești, .. 11 ., . dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1257/26.05.1976 și declarat la organul fiscal prin cererea nr. 8174/22.07.1976. Conform certificatului de legatar nr. 30/02.02.2000, respectiv a certificatului de legatar nr. 404/27.08.2008 se dezbate masa succesorală în urma decesului d-lui Bandera R., respectiv a d-nei Bandera M. astfel, bunul imobil situat în Ploiești revine conform testamentului autentificat sub nr._/05.12.1991 contestatorului și soției acestuia, H. M. în calitate de legatari universali, declarat la organul fiscal prin declarațiile de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren nr._/15.02.2000 și nr._/26.09.2008.

A învederat de asemenea intimata că în urma verificării și analizării documentelor existente la dosarul fiscal al contestatorului coroborat cu dispozițiile art. 252 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal care stipulează că “persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri datorează un impozit pe clădiri majorat (2) Nu intră sub incidența alin. (1) persoanele fizice care dețin în proprietate clădiri dobândite prin succesiune legală”. A precizat intimata că inspectorul de sector procedează la majorarea impozitelor datorate bugetului local pentru imobilul situat în Ploiești, ., .> De asemenea, s-a învederat prin întâmpinarea depusă instanței de judecată că succesiunea testamentară nu este succesiune legală și, ca urmare a neachitării impozitului pe clădiri organul fiscal a emis somația și titlul executoriu nr._/2014.

În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosar.

Prin sentința civilă nr. 6446/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul H. P. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:

Împotriva contestatorului H. P. a fost emisă somația și titlul executoriu nr._/2014 în sumă de 272 lei reprezentând impozit clădire. H. P. și H. M. dețin în coproprietate imobilul situat în Ploiești, .. 11 ., . contractului de vânzare-cumpărare nr. 1257/26.05.1976 și declarat la organul fiscal prin cererea nr. 8174/22.07.1976. Conform certificatului de legatar nr. 30/02.02.2000, respectiv a certificatului de legatar nr. 404/27.08.2008 se dezbate masa succesorală în urma decesului d-lui Bandera R., respectiv a d-nei Bandera M. astfel, bunul imobil situat în Ploiești revine conform testamentului autentificat sub nr._/05.12.1991 contestatorului și soției acestuia, H. M. în calitate de legatari universali, declarat la organul fiscal prin declarațiile de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren nr._/15.02.2000 și nr._/26.09.2008.

Instanța reține că S. P. de Finanțe L. Ploiești a emis somația și titlul executoriu ce face obiectul prezentei contestații la executare, nr._/2014 deoarece a apreciat că se aplică în cauză dispozițiile art. 252 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în sensul că reclamantul deține în proprietate mai multe clădiri și nu se aplică prevederile alin. (2) ale aceluiași articol deoarece ele nu au fost dobândite prin succesiune legală, ci testamentară.

Potrivit 711 C.pr.civ., potrivit căruia „1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale”.

Articolul 172 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, (contestația la executare silită) stabilește că „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de procedură fiscală de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.

Articolul 173 din același cod (termenul de contestare) stabilește că „se poate face contestație în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod”.

În ceea ce privește comunicarea actului administrativ fiscal, dispozițiile art. 44 din C.proc.fisc. prevăd faptul că: „actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat potrivit art. 18 alin. (4) precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta prin semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului, b) prin remiterea sub semnătură a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului, prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, c) cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, d) prin publicitate. Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea concomitent la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului”.

Instanța va reține și dispozițiile din Codul de Procedură Fiscală referitoare la modificarea, anularea, desființarea titlului executoriu. Astfel, potrivit art. 47 din actul normativ menționat: „(1) Actul administrativ fiscal poate fi modificat, anulat sau desființat în condițiile prezentului cod. (2)Anularea ori desființarea totală sau parțială, cu titlu irevocabil, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale atrage anularea, desființarea ori modificarea atât a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale individualizate în actele administrative fiscale anulate ori desființate, cât și a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza actelor administrative fiscale anulate sau desființate, chiar dacă actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac saujudiciare. În acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului, va emite un nou act administrativ fiscal, prin care va desființa sau modifica în mod corespunzător actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente.(3) Se anulează ori se desființează, total sau parțial, chiar dacă împotriva acestora s-au exercitat sau nu căi de atac, actele administrative fiscale prin care s-au stabilit, în mod eronat, creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale prin orice modalitate”.

Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: „ (1)Persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri datorează un impozit pe clădiri majorat. (2) Nu intră sub incidența alin. (1) persoanele care dețin în proprietate clădiri dobândite prin succesiune legală”.

Instanța constată că, în ceea ce privește condițiile generale de declanșare a executării silite, executarea silită în materie fiscală nu se poate declanșa decât dacă sunt îndeplinite unele condiții.

O primă condiție este aceea ca titlul de creanță să fie comunicat contestatorului și să fi devenit titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul fiscal competent sau în alt mod prevăzut de lege. Instanța reține că în prezenta cauză s-a emis titlul executoriu nr._ din data de 23.04.2014 prin care s-au stabilit obligații de plată în sarcina contestatorului. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. În cauza dedusă judecății, titlul de creanță este reprezentat de însăși declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe terenuri făcută de către contestator.

Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală. Pentru a deveni opozabil contribuabilului conform art. 44 din OG 92/2003, titlul de creanță trebuie comunicat acestuia, iar de la data comunicării produce efecte juridice. Astfel, potrivit art. 45 din OG 92/2003 actul administrativ fiscal își produce efectele împotriva debitorului doar din momentul comunicării sale sau de la o dată ulterioară comunicării, prevăzută în actul administrativ fiscal.

De asemenea, instanța reține că s-au respectat în cauză și dispozițiile referitoare la comunicarea somației și a titlului executoriu contestate, s-a făcut comunicarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, dovezile de comunicare fiind anexată la dosar (fil. 34). Prin urmare, instanța reține că există în prezenta cauză un titlu de creanță valabil, care stă la baza titlului de creanță, însuși titlul de creanță devenind titlu executoriu la data expirării obligației de plată. Față de aceste aspecte, instanța reține că titlul executoriu a fost valabil comunicat.

O altă condiție care trebuie îndeplinită este aceea ca creanța fiscală să fie exigibilă. Instanța reține că aceste atât condiția existenței unui titlu executoriu, cât și cea a exigibilității sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Instanța mai reține că titlul executoriu nu este lovit de nulitate decât în cazurile și în condițiile menționate de C.proc.fisc, respectiv dacă lipsește la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal.

Față de aceste aspecte, analizând titlul executoriu depus la dosarul cauzei, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii a căror lipsă atrage nulitatea titlului.

Cu privire la susținerea contestatorului potrivit căreia nu datorează sumele de bani menționate deoarece nu sunt aplicabile în cauză prevederile menționate, instanța reține că aceasta este neîntemeiată.

Instanța reține că într-adevăr, H. P. și H. M. dețin în coproprietate imobilul situat în Ploiești, .. 11 .,. dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1257/26.05.1976 și declarat la organul fiscal prin cererea nr. 8174/22.07.1976. Conform certificatului de legatar nr. 30/02.02.2000, respectiv a certificatului de legatar nr. 404/27.08.2008 se dezbate masa succesorală în urma decesului d-lui Bandera R., respectiv a d-nei Bandera M. astfel, bunul imobil situat în Ploiești revine conform testamentului autentificat sub nr._/05.12.1991 contestatorului și soției acestuia, H. M. în calitate de legatari universali, declarat la organul fiscal prin declarațiile de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren nr._/15.02.2000 și nr._/26.09.2008. În urma verificării și analizării documentelor existente la dosarul fiscal al contestatorului coroborat cu dispozițiile art. 252 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal care stipulează că “persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri datorează un impozit pe clădiri majorat (2) Nu intră sub incidența alin. (1) persoanele fizice care dețin în proprietate clădiri dobândite prin succesiune legală”.

Așadar, in lumina acestor dispoziții legale contestatorul datorează impozit majorat pentru imobile raportat la faptul ca deține acest imobile in urma unei succesiuni testamentare si nu unei succesiuni legale in sensul codului civil.

De asemenea, instanța reține că succesiunea testamentară nu este succesiune legală. Succesiunea testamentară este cea care intervine în cazul în care defunctul lasă un testament, iar succesiunea legală, la care face referire și art. 252 alin. (2) Codul fiscal este cea care intervine în cazul în care defunctul nu lasă niciun testament, ci moștenirea se împarte doar în temeiul și în cotele stabilite de lege. Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că susținerile contestatorului sunt neîntemeiate.

Avand in vedere ca textul de lege este de stricta interpretare, atat timp cat este in vigoare in forma actuala rezulta ca orice persoana care primeste in proprietate un imobil in urma unei succesiuni testamentare datorează un impozit majorat.

Față de toate aceste argumente, având în vedere și prevederile legale menționate, instanța va respinge contestația la executare formulată de către contestatorul H. P. ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat apel contestatorul H. P.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și admiterea contestației la executare.

În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că prin contestația adresata instanței de judecata a anularea titlului executoriu nr. 11,99.79/23.04.2014 emis de S. P. Finanțe L. Ploiești, pentru faptul că suma solicitată nu este datorată.

Apelantul a precizat că premergător emiterii titlului executoriu S. P. Finanțe L. Ploiești nu a avut nici o comunicare referitoare la sumele menționate in titlul executoriu; nici in anul 2013 și nici in anul 2014.

De asemenea, in titlul executoriu nu s-a menționat „documentul prin care s-a stabilit sau individualizat suma de plată".

Apelantul a menționat faptul că pentru a dovedi că suma înscrisă in titlul executoriu nu este datorată a prezentat instanței de judecată două O.P. din 26 martie 2013 și din 26 martie 2014 vizate de o instituție bancară care atestă că impozitul pe clădiri a fost achitat pentru întregul an calendaristic in luna martie a fiecărui, 2013 și2014.

Conform procedurii, S. P. Finanțe L. a înaintat instanței de judecată întâmpinare la contestație, însă fără a face referire la documentele prin care reclamantul a dovedit plata că impozitului.

Apelantul a precizat că, în mod bizar, ambele exemplare din întâmpinare - pentru instanța și pentru contestator — nu sunt lizibile, iar acest lucru demonstrează de ce nu a existat comunicare premergătoare emiterii titlului executoriu.

La termenul din 04 februarie 2015, pârâta nu a avut reprezentant in sala iar instanța a hotărât să ceară paratei dovada comunicării premergătoare emiterii titlului executoriu.

La termenul din 25.03.2015 pârâta nu a prezenta documentul solicitat, respectiv dovada comunicării premergătoare emiterii titlului executoriu dar a prezentat o nouă întâmpinare in care se face o singura afirmație legata de titlul executoriu: „împotriva contestatorului a fost emis titlul executoriu nr. 11.99.70/23.04.2014 in suma de 272 lei reprezentând impozit clădire aferent

Față de această împrejurare, apelantul a arătat că instanța de fond nu a analizat veridicitatea dalelor înscrise în titlul executoriu comparativ cu veridicitatea datelor înscrise în documentele bancare, astfel, evitând sa lămurească cum este posibil să se reclame neplata impozitului pentru un semestru când un document bancar atestă plata impozitului pentru întregul an.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 02.09.2015.

Legal citat intimatul S. P. Finanțe L. Ploiești a formulatîntâmpinareprin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 470 alin. 1 lit. c) din Codul procedura civila, cererea de apel trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază apelul, ori din analiza caii de atac formulata de H. P., acesta nu invoca nici un temei de drept.

De asemenea, neîndeplinirea cerinței privind indicarea motivelor de drept pe care se întemeiază apelul este sancționată cu decăderea apelantului din dreptul de a invoca motivele de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate.

Astfel, intimatul a apreciat că instanța de apel este obligată să se pronunțe, în fond, numai pe baza actelor de procedură efectuate de toate părțile în fața primei instanțe ( art. 476 alin. (2) Codul procedura civila).

În plus, intimatul a apreciat că instanța de fond in mod corect si legal a respins contestația la executare formulata de H. P. împotriva somației si titlului executoriu nr._/23.04.2014, pronunțând pe baza probatoriului administrat in cauza Sentința Civila nr. 6446/20.05.2015.

Intimatul descriind situația de fapt a arătat că împotriva apelantului-contestatorul a fost emisa somația si titlul executoriu nr._/23.04.2014 in suma de 272 lei, reprezentând impozit clădire, aferent perioadei 01.07._14.

H. P. împreuna cu H. M. dețin in coproprietate imobilul situat in Ploiești, .. C. C.) nr. 11, ., ., dobândit conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1257/26.05.1976 si declarat la organul fiscal prin cererea nr. 8174/22.07.1976, imobilul situat in Ploiești, ., . si o Anexa situata in Ploiești, .. 52R in suprafața de 32 mp..

Conform Certificatului de legatar nr. 30/02.02.2000, respectiv a Certificatului de legatar nr. 404/27.08.2008, se dezbate masa succesorală în urma decesului d-lui Bandera R., respectiv al d-nei Bandera M., astfel, bunul imobil situat în Ploiești, ., ., revine conform testamentului autentificat sub nr._/05.12.1991, apelantului-contestator și soției acestuia, H. M., în calitate de legatari universali, declarat la organul fiscal prin declarațiile de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri si a impozitului pe teren nr._/15.02.2000 si nr._/26.09.2008.

Astfel, intimatul a precizat că, în urma verificării și analizării documentelor existente la dosarul fiscal al apelantului-contestator coroborat cu dispozițiile art. 252. alin. (1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează faptul că „Persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri datorează un impozit pe clădiri, majorat (...).", inspectorul de sector procedează la majorarea impozitelor datorate bugetului local pentru imobilul situat în Ploiești, ., . la cunoștința de către apelantul-contestator prin adresa nr._/12.11.2012 la care au fost anexate deciziile de impunere nr._; nr._; nr._ si nr._ din data de 06.11.2012.

F. de prevederile mai sus menționate, apelantul-contestator datorează impozit majorat pentru imobilele deținute in proprietate, raportat la faptul ca deține aceste imobile in urma unei succesiuni testamentare si nu a unei succesiuni legale, conform Codului Civil.

Intimatul a apreciat că instanța de fond in mod corect si legal a reținut ca succesiunea testamentara nu este succesiune legala. Succesiunea testamentara intervine in cazul in care defunctul lasă un testament, iar succesiunea legala la care face referire art. 252 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal este cea care intervine in cazul in care defunctul nu lasă nici un testament, ci moștenirea se împarte doar in temeiul si in cotele stabilite de lege.

Având in vedere ca textul de lege este de stricta interpretare, atat timp cat este in vigoare in forma actuala rezulta ca orice persoana care primește in proprietate un imobil in urma unei succesiuni testamentare datorează un impozit majorat.

In consecință, succesiunea testamentară reprezintă voința celui care lasă moșteniri, fapt pentru care imobilul situat in Ploiești, ., ., intră sub incidența art.252 alin.(l) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează faptul că: persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri datorează un impozit pe clădiri, majorat.

In ceea ce privește plățile efectuate de către apelantul-contestator, intimatul a menționat că acestea s-au stins conform dispozițiilor art. 115 din O.G. nr. 92/2003- Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.

Ca urmare a neachitării impozitului pe clădiri, organul fiscal a emis somația si titlul executoriu nr._/23.04.2014 comunicate apelantului-contestator prin posta cu confirmare de primire, conform prevederilor art. 44 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.

Referitor la condițiile generale de declanșare a executării silite, intimatul a precizat că executarea silita in materie fiscala nu se poate declanșa decât daca sunt îndeplinite unele condiții.

O prima condiție este aceea ca titlul de creanța sa fie comunicat contestatorului si sa fi devenit titlu executoriu. Titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul fiscal competent sau in alt mod prevăzut de lege. In prezenta cauza s-a emis titlul executoriu nr._/23.04.2014 prin care s-au stabilit obligații de plata in sarcina contestatorului. In titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadenta, reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat, precum si accesoriile aferente acestora, stabilite in condițiile legii. Cu excepția cazului in care prin lege se prevede ca un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite in absenta unui titlu de creanța in baza căruia se stabilesc, in condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. In cauza dedusa judecații titlul de creanța este reprezentat de însăși declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri si a impozitului pe terenuri făcuta de către apelantul-contestator.

Titlul de creanța este actul prin care se stabilește si se individualizează creanța fiscala. Pentru a deveni opozabil contribuabilului conform art. 44 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, titlul trebuie comunicat acestuia, iar de la data comunicării produce efecte juridice. Astfel, potrivit art. 45 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala actul administrativ fiscal isi produce efectele împotriva debitorului doar din momentul comunicării sale sau de la o data ulterioara comunicării, prevăzuta in actul administrativ fiscal.

În sensul celor arătat intimatul a precizat că somația si titlul executoriu nr._/23.04.2014 comunicate contestatorului prin posta cu confirmare de primire, conform prevederilor art. 44 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, astfel încât exista un titlu de creanța valabil, care sta la baza titlului de creanța, însuși titlul de creanța devenind titlu executoriu la data expirării obligației de plata.

O alta condiție care trebuie îndeplinita este, aceea ca creanța fiscala sa fie exigibila este necesara existenta unui titlu executoriu si cea a exigibilității, condiții îndeplinite in prezenta cauza.

Mai mult, intimatul a apreciat că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, actele normative emise la nivel local având aceeași forța ca actele de nivel superior, iar pe de alta parte apelantul-contestator nu contesta situația de fapt, in sensul ca nu deține in proprietate imobilele situate in Ploiești, . nr. 11, ., . Anexa situata in Ploiești, .. 52R in suprafața de 32 mp., sens in care datorează impozit clădire prevăzut de art. 249 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

In baza dispozițiilor art. 141 alin 1 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează in temeiul unui titlu executoriu emis de organul de executare, executarea silita începând prin comunicarea acestora.

Titlul executoriu reprezintă actul in temeiul căruia se poate porni executarea silita. Reglementarea titlului executoriu este făcuta prin art. 141 si următoarele din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare coroborat cu art. 372 si următoarele din Codul de procedura civila. Tipuri de titluri executorii: hotărâri judecătorești, act autentic notarial, contracte, titlul executoriu fiscal, etc, in cazul de fata fiind vorba de somația si titlul executoriu nr._/23.04.2014.

F. de aceste aspecte, intimatul a considerat că din analiza titlului executoriu contestat nr._/23.04.2014 se poate constata ca acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii a căror lipsa atrage nulitatea actului.

Potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare se precizează: „Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului."coroborate cu prevederile art. 1 din Ordinul nr._ privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de colectare a impozitelor si taxelor locale, desfășurata de către organele fiscale locale prin care se aproba formularul tipizat al titlului executoriu - anexa 44 si al somației - anexa 46 si in care se explicitează ce trebuie sa cuprindă acestea, neregăsindu-se indicarea deciziei de impunere.

F. de cele mai sus menționate intimatul a apreciat ca cerința prevăzuta de dispozițiile art. 141 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare coroborate cu prevederile art. 1 din Ordinul nr._ privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de colectare a impozitelor si taxelor locale, desfășurata de către organele fiscale locale prin care se aproba formularul tipizat al titlului executoriu - anexele 44 si 46 a fost complinită de către organul fiscal.

De asemenea, intimatul a menționat și faptul că potrivit dispozițiilor art. 86 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 Codul de procedura fiscala, decizia de impunere se emite de organul fiscal atunci când se modifica baza de impunere, in cazul de fata pentru anii 2013 si 2014 nu a fost modificata baza de impunere in cazul apelantului-contestator, acesta având cunoștința de obligațiile fiscale încă din anul 2012 când i-au fost comunicate deciziile de impunere privind stabilirea impozitului pe clădiri recalculat ca urmare a majorării acestuia, in baza dispozițiilor art. 252 alin. 1 din Legea nr. 571/2003-Codul fiscal.

Obligația de plata a acestor obligații fiscale se naște in momentul dobândirii imobilelor.

În plus, intimatul a precizat că momentul care generează calculul majorărilor de întârziere este scadenta obligației fiscale si nu data comunicării debitului principal. Potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, dobânzile/majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv. Termenul de scadenta nu se confunda cu termenul de plata, care reprezintă termenul pana la care contribuabilul trebuie sa achite suma respectiva si care este eșalonat in funcție de data comunicării.

Altfel spus, termenul de scadenta este fix si este determinat conform dispoziției generale de la art.III alin. 1 - O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala ( creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de codul fiscal sau de alte legi care le reglementează); termenul de plata se stabilește într-adevăr in funcție de data comunicării actului administrativ fiscal si in raport de dispozițiile art. 111 alin. 2 - O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala.

Cum termenul de scadenta nu este condiționat de comunicarea actului administrativ fiscal privind obligația principala (impozit clădire), iar contestatorul este in culpa, pentru considerentul ca, deși deține in proprietate bunuri imobile, nu a achitat obligațiile fiscale, calculul majorărilor de întârziere in funcție de scadenta obligației principale, iar nu in funcție de o pretinsa comunicare anterioara a unui act administrativ fiscal conținând aceasta obligație, este legal si temeinic.

Intimatul a precizat că numitul H. P. in motivele contestației nu a invocat nici un motiv de nulitate formala a somației nr._/23.04.2014, iar din analiza acesteia se poate observa ca respecta dispozițiile legale imperative ale art. 43 si art. 141 din O.G. nr. 92/2003- Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, care prevăd următoarele: „Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute Ia art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului " coroborat cu dispozițiile art. 46: „Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu ".

S. P. Finanțe L. Ploiești in mod legal a emis somația si titlul executoriu nr._/23.04.2014, ca urmare a neachitării obligațiilor fiscale restante, in speța, impozit clădire de către contestator.

In susținerea întâmpinării intimatul a solicitat proba cu înscrisuri

Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este întemeiat, având în vedere următoarele considerente:

În fapt, tribunalul reține că împotriva apelantului-contestatorul a fost emis titlul executoriu nr._/23.04.2014 in suma de 272 lei, reprezentând impozit clădire, cu termen de plată la datele 30.09.2012, 31.03.2013, 30.09.2013 și 31.03.2014. Documentul prin care s-a stabilit sau s-a individualizat suma de plată nu este indicat în cuprinsul titlului.

Intimatul a susținut și apelantul contestator nu a contestat că împreuna cu H. M. deține in coproprietate imobilul situat in Ploiești, .. C. C.) nr. 11, ., ., dobândit conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1257/26.05.1976 si declarat la organul fiscal prin cererea nr. 8174/22.07.1976, imobilul situat in Ploiești, ., . si o Anexa situata in Ploiești, .. 52R in suprafața de 32 mp.. Conform Certificatului de legatar nr. 30/02.02.2000, respectiv a Certificatului de legatar nr. 404/27.08.2008, se dezbate masa succesorală în urma decesului d-lui Bandera R., respectiv al d-nei Bandera M., astfel, bunul imobil situat în Ploiești, ., ., revine conform testamentului autentificat sub nr._/05.12.1991, apelantului-contestator și soției acestuia, H. M., în calitate de legatari universali, declarat la organul fiscal prin declarațiile de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri si a impozitului pe teren nr._/15.02.2000 si nr._/26.09.2008.

Potrivit înscrisurilor de la dosar, tribunalul reține că apelantul nu contestă impozitul stabilit de către intimat prin înscrisurile de mai sus ci contestă că ar mai datora suma din titlul executoriu contestat, anume suma de 272 lei, susținând că a achitat în termenul legal atât impozitul pentru anul 2013 cât și pentru anul 2014 prin cele două ordine de plată atașate la acțiune, respectiv OP nr. 42 din 27 martie 2013 și din OP nr. 36 din 26 martie 2014, fila 9 dosar fond. În plus, apelantul contestator a dovedit cu chitanța . nr._/15.02.2012 că a achitat impozitul datorat și pentru anul 2012, fila 7 dosar fond.

Cum în aceste condiții intimatul nu a depus dovezi privind faptul că apelantul ar datora și alte sume în plus față de acestea, tribunalul constată că în mod greșit instanța de fond a respins contestația la executare și nu a reținut că debitul era stins prin plata făcută.

Tribunalul mai reține că intimatul nu a făcut dovada că apelantul contestator datora sumele cuprinse în titlul executor, după ce s-au dedus plățile făcute prin cele două ordine de plată.

De altfel, intimatul nu a făcut dovada nici a provenienței sumei cuprinse în titlul executor contestat, faptul că ea reprezintă impozit pe clădiri cu termene de plată la datele 30.09.2012, 31.03.2013, 30.09.2013 și 31.03.2014, numai titlul contestat nefiind suficient pentru ca instanța să poată verifica susținerile apelantului contestator privind plata sumelor datorate, în condițiile în care intimata nu a depus nici titlul de creanță și dovada comunicării acestuia și nici un înscris din cele care au stat la baza emiterii actului contestat.

Astfel, susținerea apelantului că anterior emiterii titlului executoriu S. P. Finanțe L. Ploiești nu a avut nici o comunicare referitoare la sumele menționate in titlul executoriu, nici in anul 2013 și nici in anul 2014 sau că in titlul executoriu nu s-a menționat „documentul prin care s-a stabilit sau individualizat suma de plată" sunt întemeiate.

Astfel, în lipsa unui titlu de creanță, comunicat potrivit legii, titlul executor este lovit de nulitate, considerente pentru care contestația apelantului este admisibilă, cu atât mai mult, cu cât acesta a făcut și dovada că a achitat sumele cuprinse în titlul contestat.

Astfel, tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 480, alin. 1 N.C.p.c, va admite apelul declarat de apelantul-contestator H. P., împotriva sentinței civile nr. 6446/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul S. P. DE FINANȚE L. PLOIEȘTI, și va schimba în tot sentința apelată în sensul că admite contestația la executare formulată de apelant și în consecință dispune anularea titlului executor nr._/23.04.2014 emis de intimat.

Văzând și prevederile art. 453 și urm. c.p.c., potrivit cu care instanța poate obliga partea care a pierdut procesul la cheltuieli de judecată numai la cererea părții care a câștigat procesul, tribunalul obligă intimatul să plătească apelantului 32, 3 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel, reprezentând taxa de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul-contestator H. P., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., nr. 11, ., ., împotriva sentinței civile nr. 6446/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul S. P. DE FINANȚE L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.

Schimbă în tot sentința apelată.

Admite contestația la executare formulată de apelant și în consecință dispune anularea titlului executor nr._/23.04.2014 emis de intimat.

Obligă intimatul să plătească apelantului 32, 3 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2015.

Președinte, Judecător,

M. N. N. A.

Grefier,

L. E. A.

Fiind în C.O., semnează,

P.-grefier,

operator de date cu caracter personal 5595

red. N.M./tehnored. A.I.A.

4 ex./07.01. 2016

d.f. nr._ – Judecătoria Ploiești

j.f. M. R.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 473/2015. Tribunalul...		Obligaţie de a face. Hotărâre din 25-11-2015, Tribunalul PRAHOVA →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 3217/2015. Tribunalul PRAHOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 3217/2015. Tribunalul PRAHOVA