Pretenţii. Sentința nr. 11/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 2368/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2368
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
PREȘEDINTE - D. G.
JUDECĂTOR - A. D. P.
GREFIER - I. C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. DE P. P., cu sediul in P., .. 4-6, J. Prahova, împotriva sentinței nr._/11.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – pârât C. F., cu domiciliul in com. Aricestii Rahtivani, ., Jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei Judecătoriei Ploiești sub nr._ din 22 mai 2013, reclamantul S. de P. Ploiești, prin reprezentantul său, manager DR. V. Orstea, în contradictoriu cu pârâtul C. F. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 245,92 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate, D. C..
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, așa cum rezultă din Rezoluția nr. 3021/P 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în urma infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art 148 alin 1 și 3 C penal al cărei autor a fost pârâtul, părții vătămate D. C., i-au fost acordate îngrijiri medicale la S. de P. Ploiești, perioada de spitalizare fiind: 14.03-15.03.2012.
Reclamantul precizează că, astfel cum reiese din fișa de decont întocmită de unitatea spitalicească, cuantumul cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate se ridică la suma de 245, 92 lei.
De asemenea, reclamantul precizează că, deși pârâtul nu răspunde penal pentru comiterea infracțiunii având în vedere neînceperea urmării penale, întrucăt lipsește plângerea penală, există raport de cauzalitate înrte fapta sa și prejudicial cauzat sănătății părții vătămate, motiv pentru care acesta urmează să răspundă potrivit legii civile și să suporte cheltuieli ocazionate de asisitența medicală acordată acesteia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006.
Pârâtul, deși legal citat nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Prin sentința civilă nr._/11.12.2014 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea formulată de reclamantul, S. de P. Ploiești în contradictoriu cu pârâtul ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul, S. de P. Ploiești a solicitat obligarea pârâtului C. F., la plata sumei de de 245,92 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate D. C..
Din Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, instanța constată că s-a dispus neînceperea urmării penale în cauză privind pe făptuitorul C. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.184 alin 1,3 Cp, întrucât lipsește plângerea penală prealabilă.
Pentru a pronunța această soluție, P. de pe lângă Judecătoria Ploieși a avut în vedere Referatul cu propunere de neîncepere a urmării penale în care s-a reținut că în ziua de 14.03.2012, în jurul orelor 13:25, făptuitorul C. F., în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu nr._, pe D.C 139 din comuna Berceni, ., în dreptul imobilului nr.198, a accidentat ușor pe minorul D. L. C., care era angajat în traversarea străzii neregulamentar, prin loc nepermis și fără a fi supravegheat de părinți.
De asemenea s-a mai reținut că la data de 26.03.2012 a fost audiată mama minorului, numita, D. M., care a declarat că nu formulează plângere penală și nu se va constitui parte civilă în procesul penal.
Prin prezenta acțiune, reclamantul urmărește recuperarea prejudiciului material determinat de tratamentul medical acordat părții vătămate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 998, 999 C.civil.
Art.998–999 C.civil reglementează instituția răspunderii civile delictuale, care constituie răspunderea de drept comun și care se angajează în toate situațiile în care un prejudiciu este cauzat altei persoane prin încălcarea unor obligații legale, cu caracter general, ce revin tuturor. Condițiile ce trebuie întrunite cumulativ, fiind următoarele: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența raportului de cauzalitate în faptă și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite.
Răspunderea civilă delictuală presupune un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei ilicite are obligația de a repara prejudiciul.
Cu privire la prima condiție, respectiv existența unui prejudiciu în patrimoniul reclamanților, instanța reține faptul că, prejudiciul reprezintă consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.
Reclamantul pretinde suma 245,92 lei cu titlu de cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate.
Astfel, reclamantul a suferit un prejudiciu în cuantum de 245,92lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate .
În ceea ce privește ce-a dea doua condiție, respectiv existența unei fapte ilicite, instanța reține că, prin faptă ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale se înțelege orice acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparține unei persoane.
Potrivit susținerilor reclamantului fapta ilicită a pârâtei constă în vătămarea corporală a numitului, D. C..
Instanța constată că partea vătămată a suferit o zi de spitalizare.
În aceste condiții, instanța constată că această condiție a răspunderii civile delictuale este îndeplinită.
Cu privire la ce-a de-a treia condiție a răspunderii civile delictuale, respectiv, existența unui raport de cauzalitate dintre faptă ilicita și prejudiciu, instanța reține că parte vătămată a traversat ., fiind victima unui accident, existând raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În ceea ce privește ultima condiție a răspunderii civile delictuale, respectiv existența vinovăției, instanța apreciază că aceasta vizează latura subiectivă a faptei, adică atitudinea subiectivă a autorului față de fapta sa ori față de urmările acestei fapte, la momentul la care a săvârșit-o.
Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este o răspundere civilă esențialmente subiectivă,deci va fi angajată numai dacă există vinovăția autorului faptei ilicite prejudiciabile.
Din întreg materialul probatoriu, instanța constată că în sarcina pârâtului nu i se poate reține culpa în producerea vătămării victimei, acesta traversând ..
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art 313 din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății:
(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instantelor judecătorești,idifernt de faza de judecată.
(2) Furnizorii de servicii care acordă asistență medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar Casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuala această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de Casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
Pe cale de consecință, având în vedere motivele de fapt și de drept invocate de către reclamantă, situația de fapt existentă în speță și reținând că nu sunt întrunite cerințele impuse prin prevederile art.998 – 999 C.civil pentru stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâtului, instanța a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. de P. Ploiești criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că in conformitate cu prevederile art.313 alin.l si 2 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume,furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora,in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești,indiferent de faza de judecata (alin.l).
Furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la alin.(l) realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta,in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective (alin.2).
S. de P. Ploiești a acordat îngrijiri medicale pârtii vătămate D. C. in perioada 14.03-I5.03.2012, cheltuielile de spitalizare fiind in cuantum de 245,92 lei.
S. restituie sumele recuperate in urma introducerii in instanța a acțiunilor in pretenții către Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, sume ce se constituie venituri la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate.
Precizam ca decontul de cheltuieli reprezentând cheltuielile de spitalizare se întocmește in conformitate cu prevederile OMS nr.l 100/2005 privind introducerea decontului de cheltuieli ce se eliberează pacientului pentru serviciile medicale primite.
In legătura cu plata taxei de timbru in prezenta acțiune, învederam instanța ca, in temeiul art.165 alin.(l) din Legea nr.95/2006 spitalul este instituție publica, aceasta prevedere coroborându-se cu art.30 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru in conformitate cu care cererile si acțiunile formulate de instituțiile publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora sunt scutite de taxa de timbru când au ca obiect venituri publice.
Conform art.165 alin.l din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare,prevede:„S. este unitatea sanitara cu paturi,de utilitate publica,cu personalitate juridica,ce furnizează servicii medicale".
Conform art.188 alin.l din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare: „Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii si funcționează pe principiul autonomiei financiare."
Pentru aceste motive solicita admiterea apelului si admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulata.
In drept au fost invocate dispozițiile: art.470 alin.l, art.471 alin.l C.proc.civ.,coroborat cu art.1349 alin. 1,2 C.civ.si art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 27.03.2015.
Tribunalul, examinând sentința atacata, in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate, si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de apel formulata, apelantul S. de P. Ploiești a reluat susținerile formulate prin cererea de chemare in judecata fără să arate care sunt criticile pe care le aduce sentinței pronunțate de către instanța de fond.
Din actele dosarului rezulta ca la data de 14.03.2012, în jurul orelor 13:25, făptuitorul C. F., în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu nr._, pe D.C 139 din comuna Berceni, ., în dreptul imobilului nr.198, a accidentat ușor pe minorul D. L. C., care era angajat în traversarea străzii neregulamentar, prin loc nepermis și fără a fi supravegheat de părinți.
Minorul a fost spitalizat la S. de P. Ploiești în perioada 14.03._12.
Prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești din dosarul nr. 3021/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârât în baza disp. art. 228 pct.6 rap la art.10 alin. 1 f C. pr. pen.
În Referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, aflat la fila 7 dosar fond, se arată că, minorul D. L. C., s-a angajat în traversarea părții carosabile prin loc nepermis, fără să se asigure și fără a fi supravegheat de părinți.
Disp. art.1349 Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală, temeiul de drept pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, statuează că, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Aceste elemente (condiții) legale necesare pentru a ne afla în prezența unei răspunderi civile delictuale sunt: existența unei fapte ilicite, săvârșirea cu vinovăție a faptei, producerea unui prejudiciu, precum și existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Or, după cum a menționat și instanța de fond, în prezenta cauză lipsește cel puțina una dintre aceste condiții, respectiv săvârșirea cu vinovăție a faptei ilicite.
Din actele dosarului nu rezulta că pârâtul se face vinovat de producerea unui prejudiciu Spitalului de P. Ploiești.
Reclamantul susține că, în conformitate cu prevederile art. 313 alin. 1 și 2 din legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
În cauza de față, reclamantul a făcut dovada că a acordat îngrijiri medicale minorului C. E. I., însă, din probele administrate nu a rezultat îndeplinirea, simultană, a tuturor celor 4 condiții legale necesare pentru a ne afla în prezența unei răspunderi civile delictuale din partea pârâtului.
Tribunalul reține că apelantul reclamant nu a înțeles să solicite a se administra în cauză niciun fel de probă prin care să se dovedească existența vreunei culpe din partea pârâtului în legătura cu acest prejudiciu pretins a fi suportat de către reclamant, constând în contravaloarea cheltuielilor de spitalizate ocazionate de acordarea de asistență medicală minorului D. L. C..
În concluzie, nefiind îndeplinite condițiile pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală, tribunalul în baza dispozițiilor art.480 alin.1 Cod de procedura civilă, urmează să respingă ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr._ din 11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant S. DE P. P., cu sediul in Ploiești, ..4-6, J. Prahova, împotriva sentinței nr._/11.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – pârât C. F., cu domiciliul in com. Aricestii Rahtivani, ., Jud. Prahova, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 08.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. G. A. D. P.
GREFIER
I. C. M.
oprator date cu caracter personal 5595
red. ADP/ tehnored. TS
4 ex/14.10.2015
d.f._/280/2013 Judec. Ploiești
j.f. D. F. I.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2390/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2364/2015.... → |
|---|
