Revendicare imobiliară. Decizia nr. 419/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 419/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 419/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 419
Ședința publică din data de 27 Martie 2014
Președinte - G. M.
Judecători - C.-A. M.
- N. C.
Grefier - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „revendicare imobiliară”, declarat de recurentul – contestator P. P., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. F. B., cu sediul în București, .. 6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 9474/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații M. H., domiciliată în Israel, 154 Dizengoff, Tel Aviv_, A. B., domiciliată în Israel, 154 Dizengoff, Tel Aviv_, M. L., domiciliată în Israel, 79 King G., Tel Aviv_, L. Z., domiciliat în Israel, 26 Ben Yehuda, Jerusalem_, F. Z., domiciliat în Israel, 9 Aleef D. Street, Raman Chen, . sediul în Ploiești, ., județ Prahova, N. N., domiciliată în Ploiești, ., județ Prahova și S. S., domiciliată în Franța, Paris_, Rue de Rivoli, nr. 39.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5,00 lei, conform chitanței . nr._ (66)/26.11.2013 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, recurentul – contestator a depus la dosar o notă de ședință, după care,
Tribunalul ia act că procedura de citare este legal îndeplinită, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ reclamanții P. P., M. H., S. S., F. Z., A. B., M. L. și L. Z. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele . N. N., ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul –teren în suprafață de 1795 mp, situat în Ploiești, ., jud. Prahova, precum și obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilul a cărui revendicare o solicită este ocupat de pârâta . porțiune de cca. 1000 mp și de pârâta N. N. – o porțiune de cca. 700 mp, acest imobil nefiind naționalizat, iar autorul acestora nu l-a înstrăinat total sau parțial, astfel că, pârâtele ocupă acest teren fără niciun drept.
În drept, reclamanții au invocat disp. art. 480 și 481 C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor și expertiză topografică.
La cerere, reclamanții au atașat, în copie, înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 08.03.2011, s-a dispus suspendarea prezentei cauze în baza disp. art. 155¹ C.pr.civ. pentru neîndeplinirea de către reclamantul P. P. a obligației de a preciza dacă reclamanții H. M., S. S., B. A., Latzner M., Zissman L. și Zissman F. mai sunt în viață, în caz contrar să indice moștenitorii acestora, cu acte de stare civilă.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că ultimul act de procedură efectuat în cauză a avut loc la data de 08.03.2011, când cauza a fost suspendată în temeiul disp. art. 155¹ C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 9474/23.05.2013 Judecătoria Ploiești a admis excepția perimării cererii, invocată din oficiu și a constatat perimată acțiunea având ca obiect „revendicare”, formulată de reclamantul P. P..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că împotriva încheierii de ședință din data de 08.03.2011, reclamantul a formulat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ /a1 și în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 459/28.03.2012 prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. P. împotriva încheierii de ședință din data de 08.03.2011.
A reținut instanța de fond că împotriva Deciziei civile nr. 459/28.03.2012 a Tribunalului Prahova, reclamantul a formulat cerere de revizuire, formându-se în acest sens dosarul nr._ al Tribunalului Prahova, iar prin Decizia civilă nr.1694/29.11.2012, Tribunalul Prahova a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de intimate-pârâtă . și s-a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată.
De asemenea, împotriva Deciziei civile nr.459/28.03.2012 a Tribunalului Prahova, reclamantul a formulat contestație în anulare, ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Prahova și prin Decizia civilă nr. 406/11.03.2013, Tribunalul Prahova a respins contestația în anulare, ca neîntemeiată.
A mai reținut instanța de fond că, potrivit art. 248 C.pr.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an.
Potrivit art. 249 C.pr.civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Instanța de fond a reținut că termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, respectiv de la data de 08.03.2011, iar recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 08.03.2011, contestația în anulare și revizuirea împotriva Deciziei civile nr. 459/28.03.2012 a Tribunalului Prahova nu pot fi considerate că întrerup cursul perimării, pentru că nu sunt acte de procedură făcute în vederea judecării procesului, așa cum prevăd disp. art. 249 C.pr.civ.
Partea este apreciată ca fiind în culpă pentru că a lăsat să treacă mai mult de un an fără să facă nicio cerere de redeschidere a judecății, iar recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 08.03.2011 a fost respins, astfel încât, instanța de fond a apreciat că nu s-a întrerupt cursul perimării și, în speță, termenul de 1 an de la ultimul act de procedură efectuat s-a împlinit, motiv pentru care a admis excepția perimării cererii, invocată din oficiu și a constatat perimată acțiunea.
Împotriva sentinței civile nr.9474/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat recurs contestatorul P. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul – contestator, în prealabil antamării fondului, a precizat că prezentul recurs este formulat în condițiile inexistentei unei soluții pronunțată de către instanța de judecată.
A arătat recurentul – contestator că, față de această împrejurare, având în vedere rămânerea în pronunțare a instanței de judecată in ședința de judecata din 16.05.2013 și raportat la dispozițiile art. 253. alin. 2 Cod Procedura Civila, pentru a evita situația de tardivitate a recursului si de declarare a acestuia peste termenul de 5 zile impus de procedura a formulat prezentul recurs în condițiile și cu limitările impuse de aspectele prezentate.
Referitor la fondul cauzei, recurentul – contestator a arătat că la data de 16.05.2013, intervalul de un an de când acesta nu mai făcuse niciun act procedural în respectivul dosar, era departe de a se fi scurs, și deci nu erau îndeplinite condițiile pentru a pronunța perimarea in condițiile art. 248 Cod pr. civ., așadar, pronunțarea perimării în acest caz este abuzivă si ilegală.
A susținut recurentul-contestator faptul că instituția perimării, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 248 - 254 Cod Procedura Civilă, vizează mai multe condiții principale pentru ca această sancțiune procedurală să opereze, astfel, art. 248 Cod Procedura Civila impune pentru intervenția perimării doua condiții concomitente, respectiv: dosarul să fi stat în nelucrare timp de un an (în litigiile civile) și, concomitent, în acest timp rămânerea în nelucrare să fie din vina părții interesate.
A precizat recurentul-contestator că art. 250 alin. 1, teza finala, Cod pr.civ., configurează mai bine culpa pârtii interesate prin precizarea ca aceasta echivalează cu „lipsa de stăruința a părților in judecată", respectiv sa nu se fi îndeplinit de către partea interesata nici un act procedural in intervalul precizat anterior de un an.
A mai învederat recurentul-contestator că este clar că nu ne aflăm in ipoteza descrisa de aceste dispoziții legale, nefiind întrunite niciuna din condițiile menționate, respectiv neîndeplinirea unui act procedural, . un an in dosarul_, din vina reclamantului P. P. și, din contră, ipoteza aplicabila situației actuale in dosarul enunțat este cea prevăzuta de art. 249 Cod procedura Civila, respectiv întreruperea perimării prin acte de procedura efectuate de subsemnatul P. P., in calitate de parte interesata.
A arătat recurentul-reclamant că dosarul nr._ este departe de a fi fost lăsat in nelucrare de către reclamant timp de un an de zile pentru a se perima - astfel cum considera in mod incorect instanța Judecătoriei Ploiești, întrucât acesta a fost in lucru si prin urmare cursul perimării a fost întrerupt si totodată suspendat.
Astfel, a menționat recurentul – contestator că la data de 04.11.2011 s-a înregistrat la Judecătoria Ploiești recursul promovat împotriva măsurii suspendării abuzive a dosarului pe motivul ilegal, așa cum se menționează in încheierea de ședință și pe site-ul judecătoriei, că „suspendă judecata cauzei pentru neîndeplinirea de către reclamantul P. P. a obligației de a preciza dacă reclamanții H. M., S. S., B. A., Letzner M., Zissman L. și Zissman F. mai sunt în viață, în caz contrar să indice moștenitorii acestora, cu acte de stare civilă."
A susținut recurentul-contestator că, din acea dată, raportat la prevederile art. 249 Cod Procedura Civila, cursul perimării s-a întrerupt si a fost suspendat atâta vreme cât a durat judecarea recursului, începând sa curgă din nou de la data de 28.03.2012 când s-a pronunțat sentința in recurs, iar, ulterior acestui moment procesual, reclamantul a promovat două căi extraordinare de atac, menite a reforma decizia de respingere a recursului la suspendare, și pe cale de consecință, de a deschide o cale de a repune in stare de judecata acest dosar suspendat în mod ilegal.
A mai precizat recurentul – contestator că ne aflam încă în situația în care cursul perimării începuta la 23.07.2012 este suspendat si la data prezentei neexistând o hotărâre oficiala irevocabila in accepțiunea procedurala.
Considerarea faptului de către instanța de judecata in sensul ca revizuirea si contestația in anulare fiind cai extraordinare de atac nu ar întrerupe cursul perimării, a susținut recurentul-reclamant că aceasta ar constitui un abuz al instanței in contra intereselor legitime ale reclamantului si un adaos la lege din partea judecătorului: in primul rând pentru ca nu exista nicăieri in Codul de Procedura Civila o precizare potrivit căreia revizuirea si contestația in anulare nu constituie cauze întreruptive ale cursului perimării, si apoi ca in Titlul V - „Căile extraordinare de atac" figurează atât recursul, cat si revizuirea si contestația in anulare: așadar, din moment ce este admis faptul ca recursul a întrerupt cursul perimării, iar judecata acestuia a suspendat-o (motiv pentru care perimarea a fost invocata „de drept" la aproximativ un an după ce s-a pronunțat sentința de menținere a suspendării), trebuie sa se admită per a contrario ca si revizuirea si contestația in anulare au aceleași efecte.
A arătat recurentul-contestator că suntem in situația in care din punct de vedere juridic legea procedurala nu distinge asupra efectelor suspensive cu privire la perimare a acestor cai extraordinare de atac, caz in care statutul demersurilor juridice ale subsemnatului nu poate fi afectat in sens nefavorabil, iar legea recunoaște ca valabil orice act procedural efectuat de către partea interesata cu scopul de a repune dosarul in stare de judecata, așadar, indiferent de numerele de dosar specifice pe care le capătă acestea in instanțele superioare.
A solicitat recurentul-contestator casarea hotărârii pronunțate prin care s-a decis perimarea dosarului, constatându-se, pe cale de consecință, inaplicabilitatea dispozițiilor art. 248 Cod Procedura Civila, pe de o parte, față de faptul că intervalul prevăzut de prevederea legala nu s-a împlinit, iar pe de alta parte, coroborat cu susținerile de mai sus care argumentează in mod concret ca dosarul_ nu a fost nici o clipa lăsat in nelucrare din vina subsemnatului, prin promovarea - subliniem cu referința la același dosar_, a unor cereri succesive de recurs, si apoi revizuire si respectiv contestație in anulare a deciziei de la recursul la suspendare, tocmai cu scopul de a repune in stare de judecare dosarul suspendat in mod abuziv de către instanța de fond, cu obligarea paratei U. la plata cheltuielilor de judecată.
A inserat recurentul-contestator și practica judecătorească in susținerea motivelor de recurs, în sensul că: „nu se perimă recursul daca nu i se poate imputa nici o vina reclamantului" - Decizia nr. 1288/1950 Curtea Suprema de Justiție; „atâta timp cat judecata este suspendata pana la soluționarea unui alt proces, termenul de perimare nu curge. Aceasta suspendare se menține pana Ia soluționarea pricinii care a motivat suspendarea." - Decizia nr. 1859/1987 Tribunalul Suprem, Secția Civila; „daca judecata a fost suspendata pana la soluționarea definitiva a altei pricini, se exclude vina pârtii pentru lăsarea acțiunii in nelucrare si deci nu se justifica perimarea acesteia" - Decizia nr. 1498/1971, Tribunalul Suprem, Secția Civila; „întrucât perimarea sancționează numai neglijenta manifestata prin abandonarea procesului, faptul ca judecata a fost suspendata pana la soluționarea definitiva a altei pricini exclude vina pârtii pentru lăsarea acțiunii in nelucrare si nu se justifica perimarea acesteia" - Decizia nr. 72/1977, Tribunalul Suprem, Secția Civila; „intervenientele au invocat perimarea cererii de recurs, cu motivarea ca aceasta a rămas in Nelucrare mai mult de un an din vina recurentului si ca sunt întrunite cerințele art. 248 alin. Cod Procedura Civila. Excepția nu poate fi primita deoarece contrar celor susținute de interveniente, pricina nu a rămas in nelucrare. Prin rămânerea in nelucrare se înțelege situația in care . pe rolul unei instanțe nu se efectuează nici un act de procedura. Pentru ca aceasta situație sa conducă la perimarea cererii este necesar ca ea sa dureze cel puțin un an si sa fie imputabila pârtilor care nu au stăruit in judecata." - Decizia nr. 6393/2006, ICG Secția Civila si de Proprietate Intelectuala.
A mai arătat recurentul-contestator că în conformitate cu art. 3021 alin. (1) lit. c, coroborat cu art. 303 alin. (2) Cod pr.civ., își rezervă dreptul de a completa prezentul recurs si cu alte motive de recurs printr-un memoriu separat, după ce se va realiza comunicarea hotărârii de fond cu privire la perimare.
În drept, recurentul-contestator a invocat dispozițiile art.248 - 253, 299, 3021, 303, 103 Cod Procedura Civila si celelalte dispoziții legale invocate in cuprinsul prezentului recurs.
La data de 19.12.2013 pârâta . formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, întrucât recurentul-contestator nu a indicat expres motivele de casare sau de modificare a sentinței civile atacate, fiind incidente în cauză disp. art. 3021 C.pr.civ., astfel că, a solicitat, în principal, admiterea acestei excepții și aplicarea disp. art. 3021 alin. (1) lit. c) C.pr.civ., respectiv constatarea nulității recursului declarat de recurent și, pe fond, respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
În drept, pârâta a invocat disp. art. 248 și urm. C.pr.civ., art. 299 și urm. C.pr.civ.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 01.10.2013.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Tribunalul examinând cauza în raport de sentința recurată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de ședință din data de 08.03.2011 judecata a fost suspendată pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor stabilite în sarcina sa de către instanță, cu privire la indicarea faptului dacă anumiți reclamanți mai sunt în viață, iar în caz contrar să indice moștenitorii acestora.
Împotriva încheierii de ședință din data de 08.03.2011, reclamantul P. P. a formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ /a1 și în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 459/28.03.2012 prin care s-a respins ca nefondat recursul.
Împotriva deciziei din recurs reclamantul a înțeles să exercite căile extraordinare de atac, respectiv revizuirea și contestația în anulare, ambele cererii fiind însă respinse, revizuirea ca tardiv formulată iar contestația în anulare ca neîntemeiată.
Prin sentința recurată, pronunțată la data de 23.05.2013, instanța fondului a admis excepția perimării cererii de chemare în judecată invocată din oficiu și a constatat perimată acțiunea, după ce cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea perimării, părțile fiind citate cu această mențiune.
În literatura de specialitate s-a reținut că perimarea are o natură juridică mixtă, în sensul că este atât o sancțiune pentru nerespectarea termenului stabilit de lege cât și o prezumție de desistare, dedusă din lipsa stăruinței vreme îndelungată în judecată.
Pentru a opera perimarea trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții: investirea instanței cu o cerere care a declanșat o judecată în primă instanță, rămânerea pricinii în nelucrare timp de un an în materie civilă, iar lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Cu privire la prima condiție, tribunalul reține că aceasta a fost îndeplinită odată cu promovarea cererii de chemare în judecată, respectiv la data de 06.09.2005, astfel cum rezultă din rezoluția de pe fișa de repartizare.
Referitor la cea de a doua condiție, tribunalul reține că prin rămânerea pricinii în nelucrare se înțelege că, înăuntrul termenului de perimare, a lipsit orice activitate procesuală referitoare la soluționarea pricinii, respectiv că nu s-a îndeplinit nici un act de procedură care să reactiveze judecata, care să repună pricina pe rol.
Termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor generale înscrise în art.101 alin.3 c.pr.civ., deci se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare.
În doctrină se reține că termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, act ce nu a fost urmat, din vina părții, de actele de procedură ce trebuiau să succeadă în mod firesc, astfel încât pricina a rămas în nelucrare.
Fiind un termen procedural legal peremptoriu, termenul de perimare ar trebui să curgă continuu, fără posibilitatea de a fi întrerupt sau suspendat. Legea derogă de la această regulă prin art.249 c.pr.civ. care orevede că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, astfel actul întrerupător de perimare trebuie să provină numai de la partea interesată și trebuie să aibă ca obiectiv repunerea pe rol în vederea judecării pricinii.
Dacă, după îndeplinirea unui act de întrerupere, pricina rămâne din nou în nelucrare din vina părții, va începe să curgă un nou termen de perimare, timpul ce s-a scurs înaintea întreruperii neintrând în calculul noului termen.
Tribunalul reține că în cauză nu operează prevederile art.250 c.pr.civ. referitoare la suspendarea perimării, nefiind îndeplinite niciuna dintre cele trei ipoteze în care cursul perimării se suspendă.
Referitor la cea de a treia condiție pentru intervenirea perimării, tribunalul reține că pentru a interveni perimarea este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, care nu a fost diligentă și nu a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății și judecării pe fond a pricinii.
Perimarea operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de perimare și se constată prin hotărâre judecătorească.
Așa cum am arătat împotriva încheierii de suspendare pronunțată la data de 08.03.2011, reclamantul P. P. a formulat recurs, care s-a soluționat prin Decizia civilă nr. 459/28.03.2012 prin care s-a respins ca nefondat recursul, cursul prescripției care începuse să curgă de la data suspendării fiind întrerupt prin exercitarea recursului, care evident avea ca scop continuarea judecății, iar de la data pronunțării deciziei prin care s-a respins recursul, respectiv de la data de 28.03.2012 a început să curgă un nou termen de perimare care s-a împlinit la 28.03.2013, deci anterior datei la care instanța a dispus citarea părților în vederea perimării, fără ca partea să fi efectuat vreuna act de procedură care să vizeze repunerea cauzei pe rol.
Corect a reținut instanța fondului că exercitarea căilor extraordinare de atac nu sunt de natură a întrerupe termenul de perimare întrucât nu pot fi catalogate ca acte de procedură în sensul repunerii cauzei pe rol.
Practica judiciară invocată de recurent nu este de natură a conduce la concluzia că termenul de perimare nu s-ar fi împlinit în cauză anterior pronunțării sentinței fondului sau că excepția perimării nu opera în cauză, spețele prezentate vizând alte ipoteze decât cea din cauza de față.
Ca atare, criticile formulate de recurent sunt nefondate, motiv pentru care, tribunalul, potrivit considerentelor expuse, în temeiul art.312 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul – contestator P. P., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. F. B., cu sediul în București, .. 6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 9474/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații M. H., domiciliată în Israel, 154 Dizengoff, Tel Aviv_, A. B., domiciliată în Israel, 154 Dizengoff, Tel Aviv_, M. L., domiciliată în Israel, 79 King G., Tel Aviv_, L. Z., domiciliat în Israel, 26 Ben Yehuda, Jerusalem_, F. Z., domiciliat în Israel, 9 Aleef D. Street, Raman Chen, . sediul în Ploiești, ., județ Prahova, N. N., domiciliată în Ploiești, ., județ Prahova și S. S., domiciliată în Franța, Paris_, Rue de Rivoli, nr. 39, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2014.
Președinte, Judecători,
G. M. C.-A. M. N. C.
Grefier,
M. - D. B.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. M.G./Tehnored. B.M.D.
2 ex./14.04.2014
D.f. nr._ Judecătoria Ploiești
J.f. M. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1416/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1413/2013. Tribunalul... → |
|---|
