Uzucapiune. Decizia nr. 676/2012. Tribunalul PRAHOVA

Decizia nr. 676/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-05-2012 în dosarul nr. 676/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

DOSAR NR._ SECTIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 676

Ședința publică din data de 8.05.2012

Președinte - H. A. G.

Judecători – C. R. I.

- C. N.

Grefier –C. R.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți N. G. cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova si N. S. cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova în contradictoriu cu intimatul-pârât M. P. P. P. cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/8.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant N. G. reprezentat prin av. F. A. si recurenta-reclamantă N. S. personal si asistată de av. F. A., lipsă fiind intimatul pârât.

Procedura de citare a părților legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, nu s-a depus întâmpinare.

Recurenții-reclamanți, prin apărător, depun la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1161,50 lei conform chitanței . nr._ din 3.05.2012 si timbru judiciar în valoare de 5,00 lei.

Tribunalul ia act că recurentul reclamant a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1161,50 lei conform chitanței . nr._ din 3.05.2012 si timbru judiciar în valoare de 5,00 lei ce au fost anulate.

Recurenții-reclamanți prin apărător, solicită instanței proba cu înscrisuri sens în care depune la dosar adresă emisă de Primăria Ploiești si practică judiciară și învederează că nu mai au cereri de formulat si solicită cuvântul pe fondul cauzei.

Tribunalul ia act de susținerile recurenților-reclamanți, prin apărător, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul în dezbateri.

Recurenții-reclamanți, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea recursului si să se dispună modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond, întrucât în mod vădit instanța a respins acțiunea formulată de recurenți, pentru că s-a apreciat că imobilul a fost dobândit prin detenție precară si nu prin uzucapiune de lungă durată, iar recurenții nu ar fi făcut dovada posesiei.

De asemenea, recurenții-reclamanți arată că intimata pârâtă nu a făcut dovada că recurenții nu ar fi avut posesia asupra acestui imobil, iar conform depoziției martorului rezultă că toți locuitorii au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, fără cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar note scrise

TRIBUNALUL

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 03.03.2011 sub nr._ reclamanții N. G. și N. S. au chemat în judecată pârâtul M. Ploiești – P. P. solicitând instanței să constate dreptul acestora de proprietate asupra imobilului din Ploiești, . compus din teren în suprafața de circa 600 mp și construcția casa de locuit, magazie si pivnița edificate pe acesta.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au deținut împreuna, în baza Legii agrare din anul 1945, terenul în suprafața de circa 600 mp din Ploiești, . pe care au edificat locuința compusa din 2 camere si dependințe, magazia si pivnița, imobil pe care reclamanții l-au posedat in mod continuu, pașnic si sub nume de proprietari, fiind înscris la rol fiscal noi achitând anual impozitul datorat statului.

Mai arată reclamanții că imobilul în cauză - teren si construcții este deținut de aceștia de peste 50 de ani posesia fiind publica, continua, netulburata, neîntrerupta si sub nume de proprietari, apreciind ca sunt întrunite condițiile pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra acestuia.

Reclamanții mai arată că pana in prezent nici o persoana nu a revendicat acest imobil, iar posesia exercitata de noi nu a fost tulburata in nici un fel, având si obligațiile fiscale achitate la zi

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 1846 și urm. C.civ. și art. 111 C.pr.civ.

La cererea de chemare în judecată a fost anexată, în copie, certificat nr.38.409 emis de Administrația Financiară a Municipiului Ploiești, schița și copii de pe actele de stare civilă ale reclamanților.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba testimonială, proba cu expertiza în specialitatea topografie și construcții civile.

P. sentința civilă nr. 749 din 08.11.2011, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând că potrivit art. 1847 C.civ. pentru a se uzcucapa un imobil este necesar ca posesia asupra bunului să fie exercitată sub nume de proprietar. Conform art. 1854 posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul, iar art. 1855 dispune că dacă posesorul a început a poseda pentru altul se presupune că a conservat aceeași calitate în lipsa intervertirii posesie.

Conform susținerilor reclamanților (din cererea de chemare în judecată) aceștia au dobândit asupra terenului un drept de folosință conform Legii agrare din anul 1945, adică au primit „un lot în folosință”.

Rezultă că la acea dată reclamanții nu puteau să se considere proprietari, cât timp știau că nu le-a fost transferat dreptul de proprietate asupra terenului. Deci „posesia” lor reprezenta în fapt doar o detenție precară, iar nu „o posesie sub nume de proprietar”. Detenția precară, oricât de îndelungată ar fi, nu se bucură de efectul juridic al dobândirii proprietății asupra bunului deținut.

Instanța de fond a reținut că reclamanții nu au dovedit intervertirea detenției precare într-o posesie utilă prin vreunul dintre modurile prevăzute limitativ de disp. art. 1858 C.civ.

Față de cele reținute, constatând că posesia reclamanților nu întrunește elementele prevăzute de art. 1847 C.civ. nefiind îndeplinit elementul intențional „animus possidenti”, instanța urmează să respingă primul capăt de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în temeiul uzucapiunii ca neîntemeiat.

În ceea ce privește al doilea capăt de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe teren și acesta urmează a fi respins pentru următoarele argumente: în primul rând respingerea se datorează respingerii capătului întâi al acțiunii pentru că, după cum rezultă din raportul expertiză topo de la dosar, construcția și anexele se află pe porțiunea de teren pentru care s-a respins constatarea uzucapiunii. În al doilea rând, uzucapiunea sau prescripția achizitivă este un mod de dobândire a dreptului de proprietate prin exercitarea unei posesii neîntrerupte asupra unui bun, ce aparține unei alte persoane decât posesorul, în termenul și în condițiile prevăzute de lege. Astfel, persoana care invocă uzucapiunea nu poate fi titularul dreptului real întrucât nimeni nu poate uzucapa propriul bun. Or din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorului Coșleabă M., reiese că proprietari ai celor două construcții sunt reclamanții în baza construirii.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Critică recurenții reclamanți sentința arătând că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea apreciind că sunt detentori precari ai imobilului, că în realitate au exercitat o posesie precară asupra imobilului și că au avut prefigurată această situație întrucât au arătat că au primit terenul ca lot în folosință în baza legilor din anul 1945.

Susțin recurenții reclamanți că nu s-a administrat nici o probă care să ateste precaritatea posesiei acestora .

Intimatul pârât care avea interes să prezinte o asemenea dovadă nu a făcut referire la așa zisa detenție precară, nu a inovat și nu a prezentat nici un document care să ateste că aceștia ar fi exercitat o detenție precară asupra acestui imobil

Consideră că în situația în care exista o asemenea dovadă, intimatul pârât putea uza de ea fără nici o reticență întrucât ar fi avut interesul să își protejeze un eventual drept de proprietate asupra acestui imobil.

Instanța de fond nu putea să înlăture probele administrate în cauză cu martori, înscrisuri, expertize numai determinat de faptul că a fost făcută o aserțiune privind atribuirea terenului în baza legilor agricole.

Detenția precară presupune existența unui titlu în baza căruia detentorilor să le fie stabilită strict folosința asupra bunului posedat, titlu care să fi fost emis de pârât – contract de închiriere, decizie de atribuire în folosință. Sau orice alt document care să ateste în fapt că recurenții reclamanți au avut numai folosința acestui imobil.

Recurenții menționează că în petitul cererii de chemare în judecată au arătat că au avut posesia acestui imobil, respectiv teren de 600 mp, iar în cadrul soluționării cauzei au făcut dovada că au posedat imobilul în condițiile impuse de lege pentru a uzucapa.

Susțin recurenții reclamanți că instanța de fond a motivat în mod nefundat detenția precară a acestora prin faptul că nu au făcut dovada elementului intențional animus posidendi fără să analizeze și să explice sub nici un aspect de ce în calitate de detentori precari au înregistrat imobilul la organele fiscale și au plătit impozitul de pesete 50 de ani.

În ce privește respingerea capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate neautorizat pe terenul de 600 mp, instanța de fond a respins acțiunea având la bază motivări contradictorii.

Pe de o parte se invocă faptul că respingându-se acțiunea în constatare asupra terenului în mod automat se înlătură prezumția de proprietate asupra construcției în baza accesiunii imobiliare întrucât construcția este edificată pe porțiunea de teren pentru care s-a respins constatarea uzucapiunii . Instanța de fond practic nici măcar nu are prefigurată configurația terenului și faptul că porțiunea pe care sunt edificate construcțiile este de fapt întregul teren pe care îl posedă de peste 50 de ani. Pe de altă parte aceeași instanță respinge cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra unor construcții înregistrate la organele fiscale dar pentru care nu au acte de proprietate fiind respinsă întrucât nu sunt proprietarii acestora și în atare condiții nu pot uzucapa un bun .

Arată recurenții reclamanți că instanța de fond nu s-a pronunțat de ce probele administrate nu fac dovada posesiei de lungă durată și de în cazul acestora nu se aplică art. 1846 din vechiul cod civil.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Recurenții reclamanți au solicitat să se constate dreptul acestora de proprietate asupra terenului în suprafață de 600 mp situat în Ploiești, ., județul Prahova și asupra construcției situată pe acesta.

Cererea recurenților reclamanți a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că aceștia nu au de fapt asupra imobilului decât o detenție precară, iar nu o posesie sub nume de proprietar, detenție care oricât de îndelungată ar fi, nu se bucură de efectul juridic al dobândirii proprietății asupra bunului deținut. Aceștia nu au dovedit intervertirea detenție precare într-o posesie utilă prin vreunul din modurile prev. de disp. art. 1858 Cod civil.

Tribunalul constată că martora Coșleabă M. audiată în cauză la fila 74 dosar fond arată că este vecină cu recurenții reclamanți și cunoaște că aceștia stăpânesc terenul în litigiu de peste 54 de ani, terenul fiind atribuit de Primărie.

Arată martora audiată că terenul este îngrădit, reclamanții au construit pe acest teren o casă și de atunci stăpânesc terenul, nu au avut nici o problemă cu nici o persoană în exercitarea posesiei.

Reclamanții sunt cunoscuți de vecini ca proprietari ai casei și terenului care este împrejmuit pe toate laturile susține aceeași martoră.

Din adeverința nr._ emisă de Consiliul Local al municipiului Ploiești, Serviciul Public Finanțe Locale, rezultă că imobilul din Ploiești, ., județul Prahova format din clădire cu valoare de impunere de_ lei, anexa cu valoare de impunere de 3.623 lei, pivnița cu valoare de impunere de 5254 lei și teren în folosință fără titlu de 600 mp figurează în evidențele fiscale pe numele de N. G. și este impus în baza declarației de impunere nr._ din 13.02.1958, pentru care toate obligațiile de plătitor la rol_ sunt achitate la zi.

La instanța de fond a fost efectuat raportul de expertiză topografică de către expert P. D. din care rezultă că terenul se află amplasat în intravilanul municipiului Ploiești, ., județul Prahova. În urma măsurării acestuia au aparatură de specialitate a rezultat o suprafață de 565 mp.

Terenul este împrejmuit pe toate laturile cu garduri, mai puțin latura definită la punctele 3-6 care este limita convențională.

Pe acest teren se află edificată o construcție notată pe planul de situație cu C1, o magazie notată pe planul de situație cu magazie și o pivniță.

P. expertiza efectuată în cauză de expert C. M. se atestă faptul că pe terenul în litigiu se află amplasată o construcție cu destinația de locuință, anexă gospodărească nr. 1, pivniță și anexa 2.

Uzucapiunea astfel cum este aceasta reglementată de Codul civil reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate prin posedarea neîntreruptă a unui lucru în tot timpul fixat de lege.

Principalul efect al uzucapiunii este obținerea de către posesor al dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra bunului posedat. Efectul este retroactiv, uzucapantul fiind considerat proprietar din ziua în care și-a început posesia.

Determinat de faptul că imobilul situat în Ploiești, ., județul Prahova figurează înscris pe numele N. G. cu valoare de impunere de_ lei, conform declarațiilor de impunere nr._/13.02.1958 și nr._/16.03.1959 iar la data de 02.05.2012 obligațiile fiscale pentru imobil erau achitate la zi, aspect ce rezultă din adresa depusă în recurs nr._/03.05.2012 emisă de Serviciul Public Finanțe Locale, rezultă fără putință de tăgadă că recurenții reclamanți s-au comportat ca adevărați proprietari fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 1846 și urm. din vechiul Cod civil.

Pentru considerentele arătate, tribunalul va admite recursul, conform art. 312 alin. 2 și 3 C. pr.,civ., va modifica în tot sentința recurată și va admite acțiunea potrivit disp. art. 111 C. pr. civ. rap. la art. 1846 și urm. Cod civil.

Tribunalul va constata că reclamanții au dobândit pe cale de uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 565 mp situat în Ploiești, ., județul Prahova, identificat pe schița de plan anexă a raportului de expertiză topo inginer P. D. prin pct. 1-2-3-6-7-8—9-10-11-12-1 ( fila 57 dosar fond).

De asemenea va constata dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției situată pe terenul în suprafață de 565 mp, compusă din locuință, anexă gospodărească nr. 1, pivniță, anexă nr. 2, conform raportului de expertiză construcții inginer C. M. ( fila 68 dosar fond).

Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți N. G. cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova si N. S. cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova în contradictoriu cu intimatul-pârât M. P. P. P. cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/8.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ .

Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea.

Constată că reclamanții au dobândit pe cale de uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 565 mp situat în Ploiești, ., județul Prahova, identificat pe schița de plan anexă a raportului de expertiză topo inginer P. D. prin pct. 1-2-3-6-7-8—9-10-11-12-1 ( fila 57 dosar fond).

Constată dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției situată pe terenul în suprafață de 565 mp, compusă din locuință, anexă gospodărească nr. 1, pivniță, anexă nr. 2, conform raportului de expertiză construcții inginer C. M. ( fila 68 dosar fond).

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 8 mai 2012.

Președinte Judecători

A. G. H. R. I. C. N. C.

Grefier

C. R.

Operator de date cu caracter personal 5595

Redactat/Tehnored. CN

3 ex./30.06.2012

Df._ 2011 Judecătoria Ploiești

Jf. A. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uzucapiune. Decizia nr. 676/2012. Tribunalul PRAHOVA