Anulare act. Decizia nr. 312/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-05-2012 în dosarul nr. 312/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 312
Ședința publică din data de 8.05.2012
PREȘEDINTE - H. A. G.
JUDECĂTOR – C. R. I.
GREFIER –C. R.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelantele - petente B. F. I. S.A. – T. B. cu sediul în București, .. 4 – 7 și S.C. C. I. S.A. cu sediul în București, . - 80, sector 1 împotriva sentinței civile nr.131/08.02.2012 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimații M. N. L. cu domiciliul în S., ., ., județul Prahova, S.A. R. S.A. cu sediul în București, ., CC Novo Park 3, Clădirea F, nr. 5, . 7 și P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA S. cu sediul în S., ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și, deliberând a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ / 2011, reclamantul P. de pe lângă Judecătoria S. a solicitat desființarea înscrisurilor falsificate de făptuitoarea M. N. L. denumite „contractele de credit nr._/11.01.2010 și nr._/09. 01.2010 încheiate cu S.C. C. I. S.A. București, contractele de credit nr._/21.01.2010 și nr._/12.01.2010, încheiate cu S.C. R. I. S.A. București, precum și contractul de credit nr._/18.01.2010 cu B. F. S.A. București și lipsirea acestora de orice efect juridic, în contradictoriu cu intimatele în contradictoriu cu intimații S.C. C. I. S.A. București, S.C. R. I. S.A. București și B. F. S.A. București.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.184 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr.131/25.01.2012 pronunțată de Judecătoria S. a fost admisă, în baza art.184 C.pr.civ., cererea formulată de P. de pe lângă Judecătoria S., dispunându-se desființarea totală a înscrisurilor falsificate de făptuitoarea M. N. L. denumite „contractele de credit nr._/11.01.2010 și nr._/09.01.2010 cu S.C. C. I. S.A. București, contractele de credit nr._/21.01.2010 și nr._/12.01.2010, cu ..A. București, precum și contractul de credit nr._/18.01.2010 cu B. F. I. S.A. T. B. București ”, înscrisuri încheiate pe numele persoanelor vătămate Mieloaică N. și Mieloaică F., fără știința și acordul lor, lipsindu-le de orice efect juridic, în contradictoriu cu intimații S.C. C. I. S.A. București, S.C. R. I. S.A. București și B. F. ifn S.A. T. B. București.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rezoluția din data de 21.03.2011, s-a început urmărirea penală împotriva învinuitei M. N. L. sub aspectul art.215 al.1, 2 și 3 și art. 290 C.pen., deoarece în cursul lunii ianuarie 2010, în calitate de angajată la S.C. Livoli Impex 94 S.R.L. București și prin folosirea documentelor de identitate ale părinților săi - persoanele vătămate Mieloaică N. și Mieloaică F., fără știința și acordul lor, a încheiat contractele de credit nr._/11.01.2010 și nr._/09.01.2010 cu S.C. C. I. S.A. București, contractele de credit nr._/21.01.2010 și nr._/12.01.2010, cu S.C. R. I. S.A. București, precum și contractul de credit nr._/18.01.2010 cu B. F. S.A. București, prin intermediul cărora a finanțat achiziționarea mai multor bunuri electrocasnice (frigidere, mașini de spălat, aragaze, aspiratoare, boiler, televizor LCD, centrală termică și mașină de spălat vase) în valoare totală de 20.810 lei, trecând la rubrica „beneficiari” persoanele vătămate și semnând în locul acestora.
Din analiza actelor de urmărire penală în dosarul penal nr.152/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. ce a fost atașat spre studiere s-a reținut că faptei îi lipsește, în concret, gradul de pericol social al unei infracțiuni pentru următoarele considerente: învinuita a procedat în maniera descrisă pentru a obține mai rapid creditele și bunurile pe care le viza, a achitat până la un anumit moment ratele creditelor obținute, încetând plățile ca urmare a deteriorării situației financiare personale, a putut acționa de maniera descrisă și datorită procedurilor de acordare a creditelor respective, practicate de către societățile de investiții financiare în cauză, sub aspectul verificărilor ce trebuiau întreprinse cu privire la certificarea identității părților care solicitau produsele financiare, iar în dosarul de urmărire penală nu a fost formulată vreo pretenție de despăgubire, întrucât creanțele au fost cesionate de către titulari unor societăți de recuperare a datoriilor, care au demarat operațiunile prevăzute de lege în acest sens, învinuita nu este cunoscută cu antecedente penale.
Prima instanță a constatat că la data de 3.11.2011, s-a emis Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru învinuita M. N. L. pentru faptele prev. și ped. de art.215 alin.1 și 3 și art.290 C.pen. cu aplicarea art.33 lit.a C.pen., deoarece faptele nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, aplicându-se sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
În temeiul art.249 alin. 2 C.pr.pen. coroborat cu disp. art.245 alin. 1 lit.c C.pr.pen. s-a înaintat un exemplar al Ordonanței nr.152/P/2011 din 3.11.2011 împreuna cu înscrisurile intitulate „contractele de credit nr._/11.01. 2010 și nr._/09.01.2010 cu S.C. C. I. S.A. București, contractele de credit nr._/21.01.2010 și nr._/12.01.2010, cu S.C. R. I. S.A. București, precum și contractul de credit nr._/18.01.2010 cu B. F. S.A. București ”, în vederea desființării acestora.
Văzând cele de mai sus, cât și prevederile art.184 C.pr.civ., cât și Decizia nr. XV/ 21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind recursul în interesul legii referitor la organul judiciar competent să dispună desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată adoptată de procuror, instanța de fond a considerat admisibilă prezenta acțiune.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, intimata . S.A., invocând prevederile art.105 alin.2 C.pr.civ., arătând că pricina a fost soluționată fără a i se comunica cererea de chemare în judecată însoțită de înscrisurile aflate la dosar, în condițiile în care a solicitat, în repetate rânduri, înaintarea acestora, fiind astfel încălcat dreptul său la un proces echitabil.
Dezvoltând motivele de recurs, intimata . S.A. a menționat că susținerea procurorului în sensul că cererea de chemare în judecată ar fi o cerere atipică care nu urmează regula procedurii civile privind comunicarea și că societatea ar fi luat cunoștință de conținutul acțiunii, formulând plângere împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale este neîntemeiată, câtă vreme, prezenta acțiune este soluționată de o instanță civilă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă, inclusiv în ceea ce privește comunicarea actelor de procedură.
Comunicarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nu echivalează cu respectarea procedurii de comunicarea a acțiunii formulată în fața instanței civile și, chiar dacă a luat cunoștință de această ordonanță, cererea de chemare în judecată care cuprinde motivele de fapt și de drept trebuia comunicată.
Intimata . S.A a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea soluționării cererii cu respectarea principiilor contradictorialității, oralității și garantarea dreptului la apărare.
La rândul său, și S.C. C. I.F.N. S.A. a declarat apel, în termen legal împotriva aceleiași sentințe, arătând că prin Decizia nr.15/21.11.2005 a Î.C.C.J. s-a statuat că în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată adoptată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiune pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, însă, numai în cazurile prev. de art.45 C.pr.civ., iar în celelalte cazuri acțiunea aparține părților.
Intimata S.C. C. I.F.N. S.A. a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii formulată de P. de pe lângă Judecătoria S. ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesual activă. P. de pe lângă Judecătoria S.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrata sub nr._ .
Deși intimata . S.A. a exercitat calea de atac a recursului, este evident că, raportat la natura și specificul cauzei deduse judecății, dar și a petitului cu care instanța de fond a fost investită, calea de atac corectă era aceea a apelului, cum de altfel a și fost indicată în dispozitivul sentinței atacate, iar nu a recursului.
Analizând și fișa de repartizare aleatorie informatizată a cauzei, pricina dedusă judecății a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova ca fiind apel, astfel încât a fost repartizată unui complet civil care are competența de a soluționa asemenea cauze.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin sentința apelată instanța de fond a admis acțiunea formulată de petentul P. de pe lângă Judecătoria S., fără să arate argumentele de fapt și de drept care au format convingerea cu privire la soluția pronunțată.
Astfel, este cunoscut faptul că prin hotărâre judecătorească se înțelege actul final al judecății și reprezintă actul de dispoziție al instanței de judecată cu privire la pretențiile deduse judecății.
Hotărârea trebuie să fie întocmită în formă scrisă și se compune din trei părți: practicaua, considerentele și dispozitivul.
Considerentele sau motivarea reprezintă, de regulă, partea cea mai întinsă a hotărârii, aceasta di urmă trebuind să arate „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților” (art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ.).
În considerentele unei hotărâri, instanța trebuie să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre acestea au fost reținute, iar altele au fost înlăturate, excepțiile invocate de părți sau de către instanța de judecată din oficiu și modul în care au fost soluționate, normele juridice pe care le-a aplicat la situația de fapt stabilită.
Motivarea trebuie să fie clară, exactă și necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justețea soluției pronunțate.
O motivare corectă presupune: cunoașterea perfectă a dosarului; răspunsuri precise la toate capetele de cerere și la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate în cauză, a argumentelor și raționamentelor juridice, a principiilor și a regulilor de drept substanțial și procesual; referirea la realitatea faptelor și la judecăți verificate în concret în speța respectivă, prin evitarea motivărilor sprijinite pe formulări generale, abstracte; consecvența și principialitatea care exclud existența considerentelor contradictorii.
Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de conținut, ceea ce înseamnă că instanța trebuie să prezinte motivele care au determinat-o să pronunțe soluția, iar nu stări descriptive, fără relevanță pentru dezlegarea pricinii.
Nu în ultimul rând, motivarea hotărârii trebuie să înlăture arbitrariul și să facă posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.
În speță, analizând considerentele sentinței apelate se constată că judecătorul fondului a copia efectiv Ordonanța dată la 03.11.2011 de Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria S. în cauza ce a format obiectul dosarului nr.152/P/2011, enumerând ulterior texte de lege pretins a fi incidente în cauză, fără însă a le și interpreta corespunzător, aceasta pentru a demonstra modalitatea în care și-a format convingerea cu privire la soluția pronunțată.
O atare motivare nu răspunde, însă, exigențelor art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ., iar neîndeplinirea acestei cerințe echivalează, practic, cu o nepronunțare asupra fondului cauzei, hotărârea fiind practic nemotivată.
Este întemeiată și critica formulată de intimata ..F.N. S.A. cu privire la necomunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate acesteia, câtă vreme, prin cereri repetate formulate de societate la termenele de judecată din data de 07.12.2011 (f.62 – dos. fond) și, respectiv 08.02.2011 (f.85 – dos. fond) a fost reiterată această solicitare.
Deși la termenul de judecată din data de 07.12.2011 (f.69 – dos. fond), instanța de fond a dispus comunicarea către petentul P. de pe lângă Judecătoria S. a cererii formulată de intimata ..F.N. S.A. privind solicitarea de a i se comunica un exemplar al cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate acesteia, scopul acestei măsuri fiind acela al luării la cunoștință, exprimarea unui punct de vedere și stabilirea cadrului procesual, în caz de neconformare a petentei, în sensul de a înainta un exemplar al înscrisurilor arătate pentru comunicare, instanța avea posibilitatea suspendării judecății cauzei, conform art.1551 C.pr.civ.
Neprocedând în acest mod și pășind la soluționarea cauzei în modalitatea arătată, instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății, însă, aceasta în cunoștință deplină cu privire la situația de fapt și de drept astfel cum este concretizată în cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate acesteia.
Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părți, iar pentru aceasta trebuie, în prealabil, ca părțile să fie informate exact despre existența procesului, conținutul pretențiilor și argumentele părții adverse, cât și în raporturile dintre părți și instanță, judecătorul neputând hotărî asupra unei cereri decât după ce părțile litigante își aduc la cunoștință, reciproc, pretențiile și apărările lor.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a încălcat și dreptul apelantei ..F.N. S.A. la apărare și la un proces echitabil, în condițiile în care, comunicarea unei cereri de chemare în judecată și a înscrisurilor de care petentul P. de pe lângă Judecătoria S. a înțeles să se servească în cauză era esențială tocmai pentru asigurarea egalității de tratament tuturor părților din proces și garantării dreptului la apărare prin posibilitatea formulării unei întâmpinări, în condițiile art.115 C.pr.civ.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează să admită apelurile și, în baza art.297 alin.1 Teza a – II – a C.pr.civ., va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru soluționarea pricinii în condiții de respectare a dreptului la apărare al tuturor părților litigante și pentru motivarea hotărârii ce se va pronunța cu respectarea exigențelor impuse de art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ., ocazie cu care vor fi avute în vedere și criticile formulate de apelanta S.C. C. I.F.N. S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelantele - petente B. F. I. S.A. – T. B. cu sediul în București, .. 4 – 7 și S.C. C. I. S.A. cu sediul în București, . - 80, sector 1 împotriva sentinței civile nr.131/08.02.2012 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimații M. N. L. cu domiciliul în S., ., ., județul Prahova, S.A. R. S.A. cu sediul în București, ., CC Novo Park 3, Clădirea F, nr. 5, . 7 și P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA S. cu sediul în S., ., județul Prahova și, în consecință:.
Desființează sentința apelată si trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond potrivit considerentelor prezentei decizii.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8.05.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
H. A. G. C. R. I.
GREFIER
C. R.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored. AGH
8 ex. – 03.06.2012
d.f.nr._ - Judecătoria S.
j.f. Ș. V. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 685/2012. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 676/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
